Scurt istoric despre cosmetologie

istoria machiajului in egipt

Cea mai veche aparitie dateaza din prima dinastie a Egiptului (3100 - 2907 i.Hr.) cand din
mormintele faraonilor, locuitorii au extras borcane cu crema pe care mai tarziu le-au parfumat
si le-au folosit pentru a-si hidrata corpul si fata. Femeile foloseau in machiajul ochilor doua
culori si anume verdele malahit pentru pleoapa inferioara si negru (kohl care era facut
substante chimice sau funingine) pentru pleoapa superioara, asa se machia faimosul ochi
egiptean. Egiptenii acordau mare atentie aspectului lor, iar cand o persoana deceda i se puneau
alaturi fardurile si ustensilele pe care le-a folosit in timpul vietii. In loc de ruj, foloseau
creioane pentru a-si colora buzele, iar pentru colorarea obrajilor aplicau diverse farduri si
pudre pe baza de cinabru, iar pentru gingii mestecau diverse plante, astfel incat sa le ofere
culoarea roz. Pentru a-si mentine tenul frumos, egiptenii isi puneau masti facute dintr-un
amestec de urina si namol. Cel mai vechi parfum a fost al Cleopatrei si era facut dintr-un
amestec de trestie parfumata, smirna, miere, trandafir si vin si se numea Kiphe. Tot Cleopatra
este posesoarea celui mai vechi manual de cosmetologie, care a fost distrus intr-un incendiu
produs in biblioteca din Alexandria si rescris multi ani mai tarziu de Criton. Cu ajutorul
sucului de "kufra", de culoare rosu inchis femeile isi colorau varful degetelor de la maini si
picioare, calcaiele si uneori chiar sfarcurile pentru a atrage priviri. In Egiptul Antic se invata
inca din scoala cum sa-si acopere fata prin machiaj, acest lucru se facea personal deoarece fata
era considerata o zona intima.
istoria machiajului in Franta

In Franta, in vremea regelui Ludovic al XIV-lea atentia celor de la curtea regala era focalizata
pe ingrijirea personala, asfel incat pudra folosita pentru albirea fetei timp de un an. Se purtau
alunitele false, marcate pe fata cu ajutorul betelor de chibrite arse. Pentru vopsirea
sprancenelor se foloseau funungine de pe fundul oalelor sau resturi de dopuri arse.
Intre sec. XVII-XVIII, oamenii neglijau igiena corporala si asfel apareau afectiuni ale pielii
care erau mascate cu ajutorul pudrei din abundenta. Oamenii au continuat sa foloseasca
produsele cosmetice, chiar daca se inregistrau un numar mare de victime, datorita efectelor
produse asupra organismului si a pielii prin folosirea de plumb si mercur. Era la moda rujul
rosu utilizat in combinatie cu tenul alb pentru un contrest deosebit. Pana in 1850 si barbatii
erau procupati de ingijirea pielii si machiaj, dar in unele zone, barbatii care isi aplicau farduri
in obraji erau priviti ca niste tarani si acest lucru era considerat jignitor.