HOMO FABER

Omul care creaz este n realitate o expresie pleonastic, omul prin

definiia lui este creator. Un obiect, o fiin, un eveniment se nelege dac noi
avem dezvoltat percepia totalitii i a transformrii. Omul ca fiin nu poate
fi neles dac nu privim la trecutul lui, la prezent i la modul n care va deveni
n viitor. n egal msur nu putem nelege omul dac l percepem separat de
calitile sale, de nsuiri, defecte i scop.
Activitatea creativ este o parte a fiinei umane, din acest punct de
vedere spunem c homo faber este un pleonasm. Chiar fr voia sa, omul este
creator de ceva. Totui ar trebui s distingem dou feluri de creaii: cea care
implic voina omului ( i este semnul omului deplin contient de menirea sa) i
cea care se produce incontient fr voin (ea este semnul omului care a
pierdut controlul). Din aceast perspectiv putem observa c problema nu este
dac omul creaz ci dac este contient de menirea sa i modul n care o face.
Eterna ntrebare "de ce?" ne va pune s cutm explicaia pentru faptul
c actul creativ este o condiie sine qua non pentru existena omului. Rspunsul
la aceast ntrebare cred c l aflm dac mergem la originile omului, mai exact
la creaia sa; avnd n vedere c teoria evoluionist nu ofer un rspuns clar i
mai mult n cadrul acestei teorii omul este privit ca o main (atitudine ce
elimin din start subtilitile fiinei umane), vom apela la teoria creaionist.
Toate tradiiile religioase stabilesc apariia omului prin intervenie divin.
Divinitatea a creat fiina uman, n unele mitologii omul a aprut prin sacrificiul
unei fiine divine ideea de baz, creaia omului prin mijlocire divin, se
pstreaz. n religia cretin se spune c omul a fost creat "dup chipul i
asemnarea lui Dumnezeu" , aceast expresie este cheia ce ne va explica una
din caracteristicile principale ale omului.
n lumina celor de mai sus, fiina uman apare ca un produs al unui
atribut al Divinitii voina de a crea, n acelai timp omul este structurat la
nivel interior dup modelul Creatorului. Asemnarea cu Dumnezeu implic
aadar ca omul s imite tiparul dup care a fost creat, mergnd pe aceast idee
omul la rndul su are drept scop creaia. Apropierea i nelegerea fiinei
umane a originilor ei i a unuia dintre scopurile existenei duce automat la
activarea funciei creatoare. Prin creaie ca scop trebuie s nelegem nu numai
creaia n sens material (muzic, poezie, pictur etc.), ci i ideile pe care omul le
acumuleaz i le mprtete cu ceilali.