E toamna care trece

Dans le vieux parc solitaire et glac

Deux formes ont tout l`heure pass.
Paul Verlaine
Pasim tacuti pe drumul cuprins de-nfiorarea
Apropiatei toamne, cnd noptile coboara
Pe cmpuri de arama o mantie usoara
De frig, de dezolare, si doamna e uitarea
A tot ce-a fost iubire si floare si lumina.
Padurea de mesteacani usor si dulce geme,
Argintul ei paleste cu cea din urma vreme
A verii... nghetata se-nalta luna plina.
Tesuta-n vraja verii, iubirea noastra pare
Acum, cnd totul moare, o palida-aratare,
Cu parul de-ntuneric si zmbetul de ura;
Cuvinte-nfiorate nu pot sa mai rasune,
Sursul de durere ne-a-ncremenit pe gura
Si minile-nghetate nu vor sa se-mpreune.
Din volumul Flori de flacari, 1923