Am cutat iubirea ca pe-o cetate sfnt

ca pe un cer de cntec n lumea de dureri.

Am dat nval-n lume spre tot ce ochiu-ncnt.
i-am ntlnit durerea. Dar cerul nicieri.

Am cutat iubirea ca patrie voioas
ca pe-un pmnt edenic de pace troienit,
s spun odat clipei: "Rmi, eti prea frumoas!"
i-am strbtut pmntul, dar pace n-am gsit.

Am cutat iubirea ca pe un cer al firii.
i-am vrut s-i ies n cale cu ramuri de finic,
s sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
i-am spart n ndri cupa, cci n-am gsit nimic.

Am cutat zadarnic. Dar ntr-o primvar,
am ntlnit n cale deodat un drume.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povar,
o sarcin de zdrene i cioburi fr pre.

Trecea pe-o crruie ntmpinnd batjocuri,
lsnd s-i rup cinii din hain cte-un fald.
Urca pe coli de stnc. i-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de snge cald.

i totui n privire avea un cer de tain
cum n-am vzut n lume n ochii nimnui.
i-am vrut s-I smulg povara. Dar am czut cu spaim,
cci mult prea grea era povara Lui.

M-am ridicat degrab i L-am ajuns din urm
s aflu ce comoar n sarcin a strns.
Dar am simit c viaa-I ca de-un prpd se curm,
cnd m-a privit prin zdrene cutremurat de plns.

Cci se vedea-n comoar un clocot ca de cloac,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar i putred n lumea asta-ntreag
vuia strivind grumazul srmanei Lui fpturi.


- Dar unde duci, strine, povara Ta ciudat,
povar de osnd sub care-att Te-apleci?
am ntrebat drumeul. i El mi-a spus n oapt:
- Spre apele uitrii, ca s-o arunc pe veci...

- Dar tu, vorbi strinul, urcnd ncet privirea,
dar tu pe cine caui nnourat i crunt?
- Eu... am optit n sil, eu... cutam iubirea...
- Iubirea? ... fu rspunsul strinului. Eu sunt...