George Grigori

Fantoma Iubirii
Inca o noapte se nate, rasare linitit. Inca una IaR. i iar M-am
saturat. Mi-e destul. Acum simt asta mai mult ca niciodat. Nu mai pot
continua, nu mai am putere sa trec i peste asta. mi amintesc de un tablou
pictat de un muritor: eu stteam pe Pmnt iar vestmintele-mi negre il
nvluiau ncet, ncet; coasa mi atrna neputincioasa i un corb venea spre
mine, un sufet pierdut. Cat de bine se potrivete tabloul cu situaia actuala.
Zmbesc ironic Altceva nu mai pot face Ma ridic ncet n aer i ma unesc cu
noaptea ntr-o ncercare disperata de a gsi. Ceva. Ceva care sa ma salveze,
care s-mi dea putere sa continui Am nevoie de cineva Am fost mult prea
mult timp singura. Doar sufetele nu-mi mai ajunG. i ele au devenit strine de
mine. Ma pierd ncerc sa fug, sa termin cu totul Dar nu pot. Degeaba fug,
sunt ceea ce sunt.
Umblu, ca de obicei, prin noapte cnd toate strzile sunt goale i e linite.
Astfel pot s-mi ascult gndurile. Sunt deprimat pentru ca mi percep
nimicnicia i inutilitatea. Nimnui nu-i mai pasa de mine, nimeni nu mai crede
n mine Eu, att de mare i puternic odinioar, acum un nimic. Nu ma pot
mpca cu situaia. Nu mai sunt iubit de nimeni i nu stiu ce sa fac. Ma plimb
pe strzile astea nenorocite, murdare. Trec printre oameni ca o umbra. Nimeni
nu ma baga n seama, nimeni nu se fereste de mine, toi ma lovesc i nici mcar
nu ntorc capul Cum sa poi exista ntr-o asemenea lume, intre asemenea
oameni, cum sa mai ai speran?
Cnd gnduri tot mai negre mi ntunecau mintea am observat ceva. Ma
opresc cu fata spre o fereastra i raman, fascinat, sa vad ce se va petrece.
Intru n prima casa care mi iese n cale. Nu mai tin cont de nimic, am
nevoie de un sufet, de unul puternic. Nevzut i fara nici un zgomot intru n
camera unui biat. Sta pe pat i vorbete la telefon. Pare vesel, fericit, dar nu e
asa, eu vad asta. Vad ceea ce multi nu pot sa vad, vad sufetul, iar daca mi
place il iau. Asta sunt. E ironic. Acum as vrea sa vina cineva s-mi ia sufetul i
sa fuga cu el. Atunci mcar as avea un scop. Dar asa, nu e nimic, nici un scop,
nici un sens, nimic.
Certitudinea e deprimanta.
Privesc n sufetul lui i-mi place ceea ce vad. E exact ce am nevoie, un
sufet greu, plin de contradicii, confuz, dezamgit, dar totui puternic. Ar f fost
interesant de urmrit pe parcursul vieii sale. In putini am mai vzut astfel de
sufete, el ar f avut o ans, ar f putut f Ceva.
mi pare rau ca trebuie s-l iau dar am nevoie de el. L-am luat ncet,
tadru, iubitoare. Am venit ca un vis plcut, sub forma a doi ochi negri i l-am
luat cu o srutare. Nici nu a tiut ce i s-a ntmplat.
E mai bine asa, mi-am spus i am pornit mai departe, aiurea.
Era incredibil ce vedeam, niciodat nu am mai privit un astfel de
spectacol. Am trecut de multe ori pe lng el i am avut de multe ori prilejul
dar niciodat nu m-a interesat. Acum era altceva, ceva se schimbase. Acum
realizam: o urmrisem. Incontient poate, caci nu aveam de unde tii unde se
va afa. In ultimele zile o vedeam din ce n ce mai des, insa numai acum vedeam
de ce era n stare. Am vzut totul: cum intra n casa i merge pana n camera
biatului, cum se apleac ncet spre el i il srut. tiam ce face, dar nu o
puteam opri chiar daca as f vrut. La ce bun oricum?
Acum ma simt mai bine. Sufetul nou mi da putere. Dar oare pentru cat
timp? i atunci ce voi face? Ma voi npusti asupra unui nou neputincios? Ah,
cat ma ursc
Am ajuns. Din nou aici. Ma afund din nou n abisul meu. Casa mea:
abisul, ntunericul, noaptea. Zbor ncet, uor linitit, spre adncurile genunii.
Nu ma mai gndesc la nimic. Asta trebuie sa fac: sa uit din nou, s-mi reprim
pe cat posibil totul, toate amintirile, toate sentimentele, tot ce reprezint trecut.
Stiu ca nu voi reui, niciodat nu am reuit, nu sunt destul de puternica i
nimeni nu ma ajuta Cat as vrea sa vina cineva, sa fe cineva i pentru mine,
sa stiu ca exista i mi-ar f de ajuns. Doar asta, sa stiu. Dar nu stiu nimic, nu
mai stiu nimic Cunosc att de multe, attea lucruri pentru care alii ar da
orice sa le cunoasc dar degeaba. Totul e inutil, toate astea nu ma ajuta la
nimic. Ma amgesc doar, stiu ca asta fac, ma mint singura
Oare m-ar putea iubi cineva?
Am vzut-o cnd i-a luat uor zborul din casa aceea. O urmresc curios
sa vad unde merge. Niciodat n-am mai fost att de fascinat de o fin. Toate
gndurile mele graviteaz acum n jurul ei. Am uitat toate celelalte probleme,
am un scop acum, simt Ceva nou.
Cobor n adncuri dup ea. Ma opresc pe o stanca, mai sus de locul unde
sttea ea, pentru a o putea observa. Stiu ca nu va dura mult pana ma va
descoperi, lumina care ma nconjoar de obicei, n acest ntuneric dens va
deveni i mai evidenta.
Am ajuns jos. Iari acas. Inca o noapte i apoi inca una i inca
una. Deprimarea ncepe iar sa ma prind n ghearele ei. Cat o uram. As f vrut
sa pot s-o ucid. Iari ma gndesc, ce ironie: sa fi Moartea dar sa nu poi
omora ceea ce vrei, ceea ce simi
Ma apropii ncet de malul lacului din apropiere. mi plcea apa neagra a
acestuia, felul n care se oglindea chipul meu n ea. Ma privesc putin apoi intru
n apa pana la genunchi, tulburnd-o. mi dau jos gluga de pe cap i mi
despletesc parul mare i negru.
Un corb croncani de undeva din bezna. Apru cu un flfit slab din aripi
i se aez pe umrul meu.
Inca un sufet?
Hai, du-te ial! i i-am fcut vnt cu mana.
Vestmintele mi se ntinser pe apa din nou linitit n toate direciile ca o
mare caracati neagra. mi las capul pe spate i simt ca nu mai pot, simt cum
disperarea pune stpnire pe mine. Totul izbucnete n mine ca o explozie, toate
amintirile, tot trecutul, totul. Ridic minile la cer i tip asurzitor sfiind brutal
linitea ce domnete peste tot n jur. Cad, dezndjduit, n genunchi. Apa mi
ajunge acum pana aproape de talie. mi prind capul n mini i ncep sa plng.
Plng mult, cu lacrimi de snge, pentru fecare sufet pe care l-am luat. Apa
limpede i neagra se nroete n jurul meu. Pltesc
Stau tot acolo, pe stanca mea, spernd ca ma va observa dar vad ca este
prea adncit n propriile-i gnduri. O vad cum intra ncet n apa i vad,
nmrmurit, cat de dezndjduit e. Toat disperarea, durerea, speranele i
visele ei au fost puse ntr-un ipt ascuit, neomenesc. S-a eliberat. A izbucnit
n lacrimi. As vrea sa merg la ea s-o linitesc, s-i spun ceva Dar nu stiu ce.
Ah, cat mi ursc neputina cteodat. Nu stiu ce sa fac: sa raman acolo sau sa
plec, sa fug?
Nu mai am lacrimi mi i-au minile de la ochi, ma ridic n picioare i ies
din apa. Sunt distrusa. M-a sinucide dar ironia nu nceteaz sa se joace cu
mine.
mi ridic uor privirea n cutarea corbului cnd il vad pe el, acolo sus pe
stanca aceea, nvluit n lumina. Ma uit mirata la el i ma ntreb de cnd ma
urmrete, ce i cat a vzut. O unda de nervozitate mi strbate sira spinrii i
un for rece ma face sa tremur putin. mi strang minile n pumni i-mi nfg
unghiile negre n carne. ncerc sa ma abin. Am fost descoperita i inca ntr-un
astfel de moment. Nu stiu ce e n mintea lui aa ca voi atepta deocamdat, voi
atepta s-l descopr.
O vad cum se ntoarce ncet spre mine i i ridica privirea. M-a vzut. Un
sentiment de frica i uimire ma ncerca. E prima data cnd ii vad fata, prima
data cnd vad ce se ascunde sub gluga pe care o poarta tot timpul. Vad i mi
place ceea ce vad. E att de frumoasa. Att de mult contrasteaz felul n care
arata cu tot ceea ce este i reprezenta ea nct nu pot sa ma abin sa nu merg
mai aproape. Ma opresc chiar lng ea i ncep s-o privesc cu i mai multa
uimire. Lacrimile de snge ii lsar doua dare subiri pe obraji i pe gat. Arata
ca o statuie, ca o Madona de Michelangelo. Albul pielii contrasteaz cu rosul
sngelui i negrul hainelor E att de frumoasa n durerea ei; i att de
trista O vad ca se chinuie sa para rece i indiferenta, dar am reuit deja sa
priveasc n sufetul ei, chiar daca numai pentru putin timp. Stiu ce simte, stiu
de ce e trista. Stiu totul dar nu am nici o soluie, nu stiu ce s-i spun.
ncerc s-l privesc cu rceal. Ma simt putin stnjenit de faptul ca m-a
vzut n starea asta dar simt i o anumit placere. Pana acum nimeni nu m-a
mai urmrit, nimeni nu a cobort dup mine n abis i nimeni nu a rmas aici
cu mine. Il urmresc cu privirea, caut s-i vad n sufet dar nu pot iar asta mi
da o stare de nervozitate. Il privesc n ochi; nite ochi albatri, adnci,
electrizani. In acel moment mi-am dat seama: am nevoie de el. Nu stiu de unde
a venit sau de ce, stiu doar ca este al meu i ca il voi lua indiferent de
consecine. Trebuie s-l am.
E un nger. Niciodat n-am mai privit un nger att de aproape. Ce gnd
nebunesc, sa iau sufetul unui nger. Oare as putea?
Totui nu e un nger obinuit, el are ceva special.
Poate ca asta e scparea mea, poate ca de asta am nevoie.
Cine eti? l-am ntrebat cu glas subire i rece.
Un nger. Dar tu? continua el, ncercnd sa para cat mai indiferent.
Tot un nger sunt i eu. Dar ce caui aici, n ntunericul acesta si
Unde-i e lumina? Aici e casa mea, iar lumina nu mai am, mi-am pierdut-o
demult, l-am minit eu
L-am mai privit cteva minute dup care i-am spus:Nu sunt ca tine
tii asta.
*
Acesta a fost nceputul
Erau att de diferiI. i totui att de asemntori: Doi ingeri ai Binelui i
Rului. Amndoi atrai de ceea ce reprezenta celalalt, amndoi dorind sa fe
ceea ce era celalalt, amndoi iubind ceea ce nu puteau deveni. Erau din doua
lumi diferite. Nu ar f trebuit sa se ntlneasc niciodat sau poate ca nu. Poate
ca exact asta trebuia sa se ntmple, poate ca se puteau salva reciproc Poate.
Poate.
Iar acesta este sfritul
*
Sfritul. Il simt dar nu pot s-l accept. Nu pot sa cred ca sunt pe
punctul de a pierde tot. Zac neputincios n praful abisului tau. Apa e lng
mine, aproape ma atinge. Simt adierea ei rece cum mi ptrunde prin haine i
ajunge la piele. Rece, necrutoare. mi amintete de tine. Doar e a ta, nu? Pana
i apa asta e a ta, de ce nu pot sa am ceva care sa fe doar al meu, de care sa
ma bucur numai eu? Ma simt att de gol, pustiit.
ntorc capul spre apa care continua sa ma chinuiasc i vad ca inca
pstreaz refexile tale n ea: alb, negru si Rou. Alb de la razele lunii, negru
de la cerul ntunecat, i rou. De la mine. Sngele a nceput s-mi prseasc
corpul. Pana i el ma trdeaz, pana i el ma prsete, propriul meu snge.
Treptat, treptat, pictur cu pictur se scurge. mi prsete trupul i se
unete cu apa lacului. Din neagra se face rosie. Ridic putin capul i ma trsc
mai aproape de ea. E rosie. Privesc n aceasta oglinda a sufetului meu i vad
doi ochi albatri uimii. Privesc mai departe, n lungul ei i o vad stand pe
aceeai stanca pe care am stat i eu odat. Ma ntreb daca a venit sa ma
salveze sau sa termine ce a nceput? Dar nu face nimic. Sta pur i simplu,
mpietrit, la fel ca stanca aceea. Ma ntorc spre ea i o privesc rugtor
Se ridica i vine lng mine. Se ls n jos pana aproape de fata mea. Ma
privete intens ca i cum ar vrea s-i ntipreasc fecare linie a fetei mele n
mintea ei. Ma privete adnc n ochi. O las sa ma priveasc, o las sa se
hipnotizeze singura, sa se cufunde n nemrginitul albastru pentru o ultima
data. Stiu ce are de gnd sa fac, mi amintesc cum am privit-o odat printr-o
fereastra II zmbesc uor, mpcat. i inclina ncet capul. Parul ei mi
mngie uor fata. i ntredeschide putin buzele Atept. nchid ochii i
atept. Sfritul.
Un for pe sira spinrii ma zgudui putenic.
. Nuu.
Mai mult nu pot sa spun, nu-mi vine sa cred. Pleac
O vad cum se ridica n aer i pleac. Se ntoarce cu spatele si Se
contopete din nou cu noaptea.
Ma ntorc pe spate n acea balta de snge i ncep sa rad isteric cu
lacrimi Altceva nu mai pot face. Altceva nu mai am nimic de fcut. De acum
asta mi-e menirea: sa rad cu lacrimi
Totui as f vrut s-i mai pot spune un lucru: Fiinele ca noi nu ar trebui
sa aib sufet.
SFRIT