Sunteți pe pagina 1din 10

1. Ce inseamna Asezare Umana organizare.

Populaia Globului reprezint o component important a mediului nconjurtor. Modul de via


al oamenilor sufer mari modificri datorit gradului de grupare i dispersare a localitilor,
structurii vetrelor, organizrii teritoriului aferent.
Asezarea umana reprezinta un grup de locuine, de construcii care alctuiesc un mediu de via
uman.Reeaua de aezri omeneti, format din sate i orae de diferite tipuri, adaptate condiiilor
geografice specifice de cmpie, deal sau munte, reprezint habitatul uman sau mediul rezidenial.
Satele sau aezrile rurale sunt prezente din cele mai vechi timpuri pn n zilele noastre. Populaia
anumitor aezri era i este organizat n sate, reunite n triburi, fiecruia revenindu-i un anumit
teritoriu.
Dezvoltarea continu a aezrilor rurale a fost favorizat de deselenirea teritoriilor stepice,
defririle masive, precum i de revoluia n agricultur. Deasemenea ,un rol esenial l are tipul de
proprietate asupra pmntului, acesta fiind deinut de proprietari individuali, de biseric, de obtea
steasc, de stat sau de cooperative agricole.
In unele ri, satul rmne nc emblema tradiiilor strmoeti, a portului popular i a obiceiurilor
folclorice locale. Cuvntul sat provine din cuvntul latin fossatum, care la origine desemna anul
de delimitare a aezrii. Cea mai mare parte a populaiei Globului triete n aezri rurale. Acestea
sunt difereniate n peisajul geografic dup modul cum se mbin cele trei componente care definesc
o aezare omeneasc: componenta spaial sau teritorial ,componenta demografic i componenta
economico-social.
Vatra satului cuprinde zona de maxim concentrare a locuinelor i dependinelor (construcii
aferente pentru servicii, depozite, adposturi pentru inventarul agricol i pentru animale).Moia
reprezint spaiul destinat activitilor economice prioritar agricole.
In cadrul populaiei rurale, un procent ridicat revine populaiei agricole. Populaia unor aezri
rurale este stabil, iar cele mai multe aezri rurale sunt permanente, n funcie de numrul de
gospodrii, acestea se mpart n ctune (cel mult 10 gospodrii) i sate.
Aezrile rurale se clasific dup modul de utilizare a terenurilor i de repartizare a industriei n:
- aezri rurale cu funcii predominant agricole (cultura plantelor i creterea animalelor);
- aezri rurale cu activiti industriale (activiti legate de industria extractiv, prelucrarea lemnului,
industria uoar, industria alimentar .a.);
- aezri rurale cu funcii mixte.
Structura aezrilor rurale se refer la modul de grupare a caselor. Se contureaz astfel:
a) Satul risipit (mprtiat), cu gospodriile distanate unele de altele (pn la 2 km), fiecare
gospodrie avnd teren de folosin economic n jur.

b) Satul rsfirat, unde vatra, care are un contur mai precis, cuprinde o parte din terenul cultivat
(livezi i podgorii). O variant special este satul nirat sau liniar.

c) Satul adunat (concentrat), n care gospodriile sunt aglomerate, iar terenurile de cultur sunt
plasate n ntregime n afara vetrei satului. Din aceast categorie face parte i satul compact, cu o
densitate a cldirilor apropiat de cea a oraelor.

In Orientul Apropiat apar orae foarte vechi, construite cu aproape 7000 de ani .Hr. Ulterior
acestora oraele-state greceti, datnd din secolele Vl-V .Hr., s-au dezvoltat ntr-un teritoriu bine
organizat din punct de vedere politic, cu o populaie de agricultori. Ele stau la baza urbanismului.
Modelul grecesc este aplicat mai trziu n edificarea oraului roman. Dezvoltarea comerului a dus la
dezvoltarea oraelor romane n locuri care au permis controlul cilor de comunicaie.
In Europa, n general, oraele s-au nscut mai trziu, n Evul Mediu, iar n Europa Nordic au
aprut foarte trziu, avnd totui o cretere foarte armonioas.
In a doua jumtate a secolului al XlX-lea, au aprut brusc mai multe orae, mai ales n America,
vorbindu-se despre oraele-ciuperci, termen care a dobndit o larg circulaie. Acestea s-au extins
rapid, ocupnd suprafee de teren din ce n ce mai mari.
Oraele noi i noile cartiere ale oraelor vechi s-au nmulit ntr-un ritm vertiginos, determinnd ceea
ce astzi este cunoscut sub termenul de fenomen urban.
Oraul este constituit din oraul propriu-zis, populatia si loculul ei de munca si functiile praductive si
neproductive(servcii) indeplinite.
Orasul propiu(intravilanul, vatra, perimetrul construibil) i zona nconjurtoare (extravilanul).
Extravilanul nu coincide cu zona periurban, aceasta depind limitele administrative pe baza unor
indicatori cum arfi: aprovizionarea oraului cu produse alimentare, cu for de munc, locuri de
agrement i redistribuirea produselor prelucrate n ora..
Aezrile omeneti au aprut n timpuri i n locuri care au oferit oamenilor condiii optime pentru
desfurarea vieii. Acest amplasament constituie ceea ce se numete localizare sau sit.
Clasificarea funciilor urbane se realizeaza astfel :
1. Orae cu funcii comerciale (orae-trguri, dezvoltate pe trasee rutiere, n lungul fluviilor, pe rute
feroviare, orae-porturi, aeroporturi).
2. Orae cu funcii industriale (orae miniere, ale industriei prelucrtoare .a.).
3. Orae cu funcii culturale (orae universitare, centre literare i artistice, orae-muzeu, oraele
festivalurilor i congreselor).
4. Orae cu funcii de reziden temporar (orae balneare, orae - staiuni de odihn, orae ale
turismului montan, oraele Soarelui, orae de pensionari).
5. Orae cu funcii administrativ-politice - capitalele.
6. Orae cu funcii mixte.



2. Factorii care au determinat evolutia asezarilor umane; factori de mediu; sedentarizarea.
Factorii rspndirii teritoriale a populaiei sunt : oicumena, suboicumena, anoicumena
Oicumena include teritoriile populate permanent, unde comunitile umane triesc n aezri
stabile, reprezentnd dou treimi din suprafaa uscatului.
Suboicumena cuprinde teritoriile cu populaie foarte rar, cu rspndire discontinu, frecvente fiind
aezrile temporare. Acestei regiuni i aparin fia tundrei, o parte din taiga, deserturile,
semideerturile, etajul superior al pdurilor i etajul alpin din zonele nalte.
Anoicumena nglobeaz teritoriile nepopulate -zonele polare i etajul montan foarte nalt, unde se
gsesc doar staiuni de cercetri tiinifice.
Relieful. Cmpiile, care dein cel mai mare potenial agricol, concentreaz majoritatea oamenilor.
Munii au constituit locul de refugiu al populaiilor, regiunile muntoase fiind uneori un mediu mai
sntos dect cmpiile, deoarece lipsesc insectele parazite i microbii, care duc la boli infecioase
grave.
Clima i vegetaia. Climatele tropicale umede, favorizate de musoni, permit o concentrare
numeroas a populaiei. n regiunile deertice, datorit lipsei apei, oamenii se instaleaz mai greu.
Rolul vegetaiei este mai nuanat. Pdurile Amazoniei sunt foarte slab populate, pe cnd pdurile
tropicale din Indonezia i China de Sud concentreaz o populaie numeroas.
Cursurile de ap i zonele litorale au fost exploatate din Antichitate datorit resurselor nutritive i
posibilitilor de comunicaie. Cele mai mari i numeroase aglomerri se gsesc localizate n
regiunile litorale i n lungul fluviilor Gange, Changjiang i Nil. Efectele nefaste ale inundaiilor sunt
compensate de aportul de soluri fertile.
Resursele naturale au determinat mari deplasri i concentrri de populaie.
Condiiile naturale nu explic dect parial contrastele care apar n repartiia populaiei n teritoriu.
Repartiia populaiei se datoreaz n cea mai mare parte sporului natural i imigraiei (factori
demografici).
In prima parte a secolului al XVI-lea, colonizarea Americilor de ctre europeni a determinat noi zone
de concentrare, dar a dus la diminuarea populaiei indigene.
Migraiile relativ recente nu au reuit s bulverseze ierarhia gruprilor populaiei, situaie explicat
de dezvoltarea cumulat a factorilor social-economici.
Vechile tehnici de irigare, care permiteau practicarea unor culturi intensive de orez, au dus la o
concentrare puternic a populaiei n Asia de SE i E. n opoziie, n Africa subsaharian, unde aceste
tehnici sunt mai puin dezvoltate, iar agricultura se practic nc la un nivel rudimentar, densitatea
populaiei este mai redus.
Se poate spune c oicumena corespunde mai mult spaiului cultivat dect spaiului locuit. Repartiia
populaiei depinde de mai muli factori, care fie c se completeaz reciproc, fie c reprezint
obstacole greu de trecut.

3. Caracteristici ale oraselor antichitatii grecesti si romane; tipuri de orase , functiunii umane,
dezvoltarea
Grecii antici erau oameni mandri care care ii considerau pe toti cei din exterior niste barbari. Desi grecii
erau izolati geografic pe multe insule, erau uniti datorita unei culturi, religii si limbi comune. Cu toate
acestea, niciun guvern central nu controla Grecia; oamenii erau impartiti in orase-state diferite
raspandite prin toata zona Mediteranei. Cetatenii spuneau oraselor-state polis; cuvantul modern
politica provine direct din cuvantul grecesc polis. Orasele-state grecesti au avut un moment de
inflorire in perioada arhaica, intre 800 si 300 i.e.n.
Sute de orase-state au existat in Grecia antica, fiecare independent de celelalte. Unea erau orase
portuare, in timp ce altele erau localizate departe de tarm si inconjurate de munti. Orasele-state grecesti
erau similare in materie de credinta si toate aveau ca limba oficiala greaca, insa aveau propriile legi,
obiceiuri, bani si armata. Unele orase-state fraternizau si formau aliante militare, creand ligi si
confederatii in timp ce isi mentineau inca independenta. Multe orase-state efectuau comert intre ele in
conditii de pace.
Numararea populatiei care a trait in orasele-state Grecesti este grea, deoarece doar cetatenii barbati
contau la numar. De exemplu, Atena a numarat doar 35.000 de cetateni in anul 500 i.e.n, dar se
presupune ca erau cu adevarat aproximativ 200.000 de oameni care locuiau in incinta orasului si in
exteriorul acestuia, inclusiv femei, copii si sclavi. Orasele-state grecesti erau mici in comparatie cu
orasele moderne.
Fiecare oras-stat avea propria sa forma de guvernamant; nu toate erau democratii. Atena a
experimentat, in mod faimos, noi forme de guvernamant, precum democratia. Sparta era condusa in
sistem oligarhic, iar Corintul de catre un monarh.
Orasele-state au fost fondate pe principul cetateniei, cu drepturi diferite pentru fiecare clasa sociala.
Propietarii barbati erau singurii care erau considerati cetateni intregi, iar societatile Grecesti ofereau mai
putine drepturi pentru restul societiatii, inclusiv femeile, copii, rezidenti straini si sclavi. In Atena, de
exemplu, pentru a fi cetatean trebuia sa te fi nascut in Atena si sa detii proprietati. Doar a minoritate a
populatiei Atenei indeplinea aceste cerinte, iar guvernul democratic al Atenei nu accepta participarea la
vot decat a cetatenilor.
Romanii au fost cei mai puternici omaeni ai lumii antice, din al treilea secol i.e.n pana aproape in secolul
al 16-lea e.n. Asta inseamna aproape 1700 de ani de dominatie. Ei au controlat si influentat toate
civilizatiile vestice mai mult decat a existat orice civilizatie existenta. Astazi, zeci de natiuni sunt in mod
direct influentate de imperiul roman, ori au fost modelate de catre acesta la un moment dat in istorie.
2.Romanii au fost hoti desavarsiti. Drumurile lor au fost copiate de la vecinii din nord in timpul
regatului Roman, toaletele si tehnologia apeducturilor au fost luate de la populatia din nordul Africii,
religia a fost furata de la greci, crestinismul de la Iudei, portul militar de la Gali, arta si educatia de la
greci de asemenea.
Orasele romane aveau multe cladiri si utilitati. Cea mai notabila a fost sistemul de strazi liniar, care a
format patrate goale, cunoscute drept insulae, pe care se putea construi. Toate orasele aveau o
basilica sau o primarie, unde se tineau intalnirile de consiliu. In continuearea acestuia era un patrat
foarte mare numit forum, unde mare parte din actiunea orasului avea loc. O baie publica era o
utilitate des intalnita in orasele mari, deschisa tuturor persoanleor, de la cei mai bogati pana la cel mai
de jos cetatean. De asemenea, o mansio putea fi adesea vazuta. Aceasta era un han mare, adeseori
plasata in partea sudica, langa poarta, servind calatorii in drumul lor, un bun exemplu fiind mansio din
orasul antic roman Silchester. O alta caracteristica a oraselor mari era prezenta amfiteatrului in care
aveau loc luptele gladiatorilor, situat inafara zidurilor de aparare.
4. Comparatie intre un oras roman si un oras grecesc
Grecia antica vs Roma antica
In comparatia dintre Grecia antica si Roma antica, se pot observa multe diferente, printre care geografia,
forma de guvernare, pozitia femei, economia si arta.
Desi aceste tari sunt mediteraneene, ele sunt diferite in terenul de care dispun. Orasele din Grecia antica
erau separate de imprejurimi deluroase. Toate orasele erau situate aprope de apa. Roma era situata mai
mult o tara continentala.
Este inevitabil sa faci o paralela intre agora, spatiul public dezvoltat de catre Atenieni si forumul roman.
De fapt, este posibil ca spatiul roman sa fi primit influente de la echivalentul sau grecesc, o teorie
intarita de faptul ca in orasele Etrusce, care au precedat cele Romane, nicio urma a unui spatiu similar
nu a fost gasita. La urma urmei, Agora, ca si forumul, era cel mai importat spatiu public din oras, unde
oamenii se adunau pentru a discuta aspecte importante legate de comunitatea lor.
Din punct de vedere al peisajului, este posibil sa gasim asemanari intre agora ateniana si forumul
republican. Ambele spatii erau construite pe teren drept sau inconjurate de dealuri (forumul mai era
construit in mlastini secate), iar modul in care cladirile erau inghesuite in forumul original in jurul
dealului capitoliului evocau aranjamentul urban al structurilor in jurul dealului Aeropagus in agora
timpurie. Trebuie mentionata, totusi, prezenta impunatoare a Acropolei, un reper visual si simbolic
fara echivalent in Roma care a influentat circulatia si folosirea spatiului public in Atena.
Mai tarziu forumurile romane au devenit mai bine definite, geometrice si inchise, formand o serie de
spatii separate. Aceasta ratiune geometrica se poate observa si in forumurile romane in alte orase
precum Gerash, Caesarea, sau orase romanizate precum Petra.
In general, vechiul forum roman impartea cu agora greceasca un caracter comercial, mai tarziu
adoptand si unul civic, religios si chiar activitati recreationale, astfel ca in final jocuri au fost tinute in
Roma in timpul republicii.
Cu toate acestea, in special in perioada imperiala, forumul roman a evoluat drept spatiu de celebrare si
comemorare, atat din punct de vedere functional cat si simbolic, dovada fiind marimea monumentala a
structurilor. Forumul s-a transformat intr-un spatiu impresionant destinat propagandei imperiale.
Similar, in Atena, romanii au interzis piata din agora initiala, creand asa zisa agora romana pentru
scopurile comerciale.
Cladirile religioase sunt construite atat in agora cat si in forum, avand astfel o varietate de functiuni
simbolice. Templul lui Hefaestus, zeul fierariei si al nicovalei, prezida in varful agorei in Atena, in timp ce
in Roma, Minerva, patroana artelor si mestesugurilor, era onorata in forumul Nerva. Cu toate acestea,
cea mai notabila diferenta in dimensiunile acestor cladiri religioase, era monumentalitatea versiunii
romane.
Exista totusi si diferente arhitecturala intre templele agorei si ale forumului, desi influenta greceasca
este evidenta in constructiile romane. Cu toate acestea, in timp ce atenienii plasau templul lui Hefaestus
pe o krepidoma or o platforma ce putea fi accesata din orice parte, asa cum era obisnuit in templele
grecesti, in cazul celor romane, exista doar un acces frontal cu scara, care conducea spre un templu
construit pe un pedestal mult mai inalt si proeminent.
De fapt, desi ambele spatii pareau a fi inima oraselor, diferenta in marimile, formele, spatiile si functiile
lor exmprima clar tipul de societate pe care fiecare reprezenta.
In concluzie, exista o complexitate mai mare in dezvoltarea forumului decat in a agorei, exprimata in
distributia spatiala, amenajarea spatiului urban, utilizarea materialelor si a tehnicilor de constructie.
5. Dezvoltarea urbanismului :
Atena ,Roma, Pompei, Millet,Priene, Ostia
INTRODUCERE
Urbanismul modern, dup cum este definit n literatura de specialitate, ofer imaginea unei arte
i a unei tiine puse n slujba locuitorilor aezrilor, fie c este vorba de comune, de orae sau de
metropole. Urbanizarea constituie, fr ndoial, una dintre trsturile cele mai importante ale
civilizaiei contemporane. Procesul de urbanizare a atins o amploare diferit n timp, dar i pe regiuni
geografice.
Cu toate ca nu rezulta ca in antichitate ar fi fost formulate teorii referitoare la rationalizarea folosirii
teritoriului, comparabile cu cele ale urbanismului modern, nu exista totusi nici un dubiu ca suporturile
teoretice ale planificarii urbanistice isi au originea in urbanismul antic.
Urbanismul antic reprezinta ansamblul de experiente acumulate in timp de catre om in ceea ce priveste
organizarea spatiilor destinate folosintelor civile, religioase, militare, productive si de recreere din cele
mai vechi timpuri pana la sfarsitul Evului Mediu.
Acesta a aparut din cele mai vechi timpuri, s-a afirmat si s-a dezvoltat o data cu civilizatiile
mesopotamice, egiptene, femiciene, etrusce, grece si romane, si de asemenea cu cele orientale si
central americane care insa, spre deosebire de cele anterioare, o parte s-au stins prematur, iar o alta
parte au ramas circumscrise culturilor locale care le-au generat.
Asadar primele orase s-au dezvoltat in Mesopotamia, Egipt, Siria, Asia Centrala, India si China. In nordul
si vestul Europei civilizatia urbana a aparut mai tarziu, mai ales datorita expansiunii romane. Polii de
interes ai lumii antice au ramas cele doua imperii: cel grecesc si cel roman.

Orasele grecesti. Daca pana in secolul VI i.H. trasatura caracteristica pentru alcatuirea oraselor a fost
dominanta simbolistica, mistico-religioasa, incepand cu secolele VI-V i.H se cristalizeaza o stiinta a
constructiei oraselor, in care un loc central va fi ocupat de Grecia antica. Polis-ul(orasul grecesc)
reprezinta un model de alcatuire rationala si echilibrata, in care se imbina armonios viata spirituala
foarte activa cu necesitatile impuse de igiena, aparare si alte existente functionale.
Spatiul urban elen raspunde poate cel mai bine, in istoria urbanismului european, atributelor de
spatiu: functional si frumos alcatuit, constituind spatiul ideal (se si face afirmatia o frumusete, o
simetrie perfecta, ca si arta greaca). Despre cultura elena Edouard Herriot spunea ca a dat spiritului
echilibrul si armonia unui templu, iar Octavian Paler in lucrarea sa Mitologii subiective afirma ca
drumurile Greciei nu sunt suficiente pentru a avea acces la spiritul ei.
Istoria Greciei antice cunoaste o periodizare, cu trasaturi specifice ale fiecarei etape reflectate si in
aspectul oraselor.
Perioada homerica (arhaica) numita astfel pentru ca atunci au aparut epopeile homerice, este
cuprinsa intre secolele XII-VIII (dupa unii VI) i.H. si se caracterizeaza prin aparitia polis-urilor (orase
cetati), a vietii comerciale, politice, culturale, precum si a acropolei (fiecare oras avea acropola sa;
locul un platou deasupra unei stanci era socotit sacru, initial el avand functie de aparare, pe el se
construia un numar insemnat de temple. Spre acest loc se ajungea printr-o frumoasa intrare triumfala,
numita Propilee).

Daca exista elemente emblematice pentru Grecia antica, acestea sunt doua: coloana si orasul. Coloana
este o reflectare a spiritului Greciei, oglinda a timpului. Orasele greciei antice prezinta doua zone
definitorii care cuprind doua tipuri majore de preocupari: religioase in partea cea mai inalta a orasului
Acropola, cu zone care adaposteau templele, respectiv civile, cu zone delimitate in jurul agorei
(element nou cu functii tipice unei piete publice).
Perioada clasica este cuprinsa intre secolele VI-V i.H., fiind marcata de o impresionanta dezvoltare a
arhitecturii si sculpturii care fac pasi repezi spre perfectionare. Specifica este aparitia tramei stradale
ortogonale (sistemul hipodamic, a carui denumire vine de la numele arhitectului Hippodamos din
Millet); se executa lucrari tehnico-edilitare: alimentarea cu apa, evacuarea apelor uzate etc. Apar, tot
acum, programe de arhitectura pentru cladiri publice cu functii social-culturale: stadioane, gimnazii,
cladiri comerciale care se integreaza in oras.
Perioada elenistica cuprinsa intre anii 323 -31 i.H. (precedata de cea elena secolul V i.H.) este
numita fie epoca de aur, fie secolul lui Fidias, fie secolul lui Pericle, datorita operelor de o imensa
valoare artistica create de genialul Fidias, sprijinit de conducatorul Atenei Pericle. Etapa se
caracterizeaza printr-o impresionanta activitate din domeniul constructiei oraselor, fiind incetinit ritmul
constructiilor religioase. Orasul elenistic este un organism complex, raspunzand unor necesitati practice,
fundamentat stiintific si rational, influentat de conceptiile filosofice si politice privind relatia dintre
alcatuirea orasului si viata materiala si spirituala a grupului social ca intreg si a fiecarui locuitor ca
parte a acestui intreg.
De asemenea s-a accentuat preocuparea pentru spectacole drame sau comedii, reprezentatiile avand
loc in aer liber, in locuri special amenajate, numite amfiteatre, care foloseau pantele naturale ale
terenului pe care s-au construit ca si trepte pentru spectatori, avand forma de semicerc. Un amfiteatru
era astfel construit incat spectatorii din banci, din ce in ce mai sus plasate, sa poata vedea jocul actorilor
de pe scena. Spectacolul se desfasura pe o suprafata plana, tot in forma de semicerc, numita scena,
dinaintea careia era un loc mai adancit numit orchestra. Arhitectii au cautat, de cele mai multe ori, sa
construiasca astfel de amfiteatre pe o panta lina de deal, pe care o amenajau foarte meticulos. Cu toate
acestea au ridicat amfiteatre si pe campii, fara ajutorul povarnisurilor. Pentru spectacolele muzicale au
fost amenajate teatre mai mici, numite odeoane, cu o acustica speciala, majoritatea folosind ca material
piatra calcaroasa.
Importanta acestei perioade istorice consta nu numai in nivelul surprinzator de ridicat pentru mijloacele
tehnice ale acelei perioade privind dotarea tehnico-edilitara (drumuri, alimentare cu apa, canalizare etc.)
a polis-urilor grecesti cat, mai ales, prin modul cum au fost puse si solutionate practic problemele
complexe pe plan urbanistic. Stiinta si intelepciunea acelui timp constituie un reper, un punct de
referinta neperisabil pentru zilele noastre.( priene, milet)




Oeasele Romane
Antichitatea romana a folosit in mod creator experienta predecesorilor, aplicand in realizarile
urbanistice norme si reguli valabile, din punct de vedere stiintific, si in zilele noastre.
Elementul cheie pentru succesul multor incercari la care s-au angajat romanii au fost drumurile, cu
care inginerii romani au impanzit intregul imperiu, in scopul administrarii, exploatarii si mentinerii
acestuia. Pe reteaua de drumuri, poduri, cai de acces care legau asezarile romane s-a dezvoltat, mai
tarziu, cea mai mare parte a retelei urbane contemporane.
Cele mai semnificative caracteristici ale oraselor romane erau apartenenta lor la un sistem de localitati
distribuite in teritoriu, ierarhizate ca importanta si dimensiune si, de asemenea, diversificate ca functiuni
prioritare.
Atena/Roma era un oras administrativ.
Pompei era un oras balnear si de odihna.
Ostia era un oras comercial.
Structura oraselor se baza pe o retea ortogonala de strazi care limitau cvartale denumite insulae,
avand ca axe ortogonale cardo maximus pe directia N-S si decumanus maximus pe directia E-V, doua
artere perpendiculare deosebite de celelalte strazi prin dimensiunile lor. La intersectia acestora se afla
piata sau forumul in care erau amplasate templul inchinat zeului protector al orasului, bazilica,
constructiile comerciale;
dotarea tehnico-edilitara, atat la orase cat si in teritoriu, corespunde unor utilizari complexe. Drumurile
realizate de inginerii romani uimesc si azi prin rezistenta lor. In interiorul oraselor, profilul transversal al
strazilor prevede separarea circulatiei vehiculelor de circulatia pietonala. Pe intinderea intregului
imperiu au fost construite poduri, tunele, apeducte (jgheaburi mari din piatra, avand lungimea de cativa
km, sustinute de stalpi grosi, legati intre ei cu arcade), canalizari, cisterne (rezervoare de apa), instalatii
portuare. Igiena si salubrizarea in oras erau asigurate printr-o retea de canalizare care permitea
evacuarea apelor uzate, alimentarea cu apa facandu-se prin conducte care aduceau apa de multe ori
de la mare distanta;
organizarea oraselor s-a bazat inca din perioada de construire a statului pe o serie de regulamente
care se refereau la: probleme de proprietate (limitari in interesul proprietatii); clasificarea strazilor,
indicandu-se latimi minimale obligatorii ( Via pentru vehicule, Iter pentru pietoni, Actus pentru
animale); norme privind distanta dintre cladiri si inaltimea la cornisa a acestora; probleme speciale de
igiena. Aici nu se pot omite termele ca si constructii publice importante. Acestea formau ansambluri
cuprinzand sali de baie, biblioteci, sali de muzica, stadioane, galerii de tablouri, parcuri; ele erau si locuri
de intalnire a cetatenilor care vroiau sa discute despre probleme publice sau afaceri. Astfel s-au format
Termele lui Caracala care adapostesc astazi stagiunile de concerte de opera pe durata verii si Termele
lui Diocletian azi muzeu national de arheologie antica. Demne de mentionat mai sunt ca si elemente
de arhitectura circurile, stadioanele, teatrele romane, palatele si columnele (cele mai cunoscute fiind
cea a lui Traian si cea a lui Marc Aureliu).
Dupa caderea Imperiului Roman, urbanismul antic se exprima mai ales in structuri fizice si
organizatorice care dovedesc afirmarea crestinismului in Occident: castele, biserici, manastiri. Dar se mai
exprima si supunandu-se legilor economiei, prin formarea multor asezari noi care au aparut dupa
deplasarile in masa ale populatiei de la orase. In toata perioada Evului Mediu teritoriul se
restructureaza, pastrand putini poli importanti legati intre ei, dar se imbogateste cu o multitudine de
mici asezari. Orasele isi pierd importanta, avand loc depopularea si ruinarea centrelor urbane antice
(Roma de la o populatie de 1 milion locuitori ajunge, dupa anul 476 la 1000 locuitori). Populatia se
reaseaza in localitati de tipuri noi, avand un rol prioritar de aparare, adevarate asezari fortificate,
amplasate pe terenuri greu accesibile si cu o suprafata a incintei limitata.