Notiuni de anatomie si fiziologie

a sistemului nervos
Neuronul
Neuronul
Unitatea morfologica si structurala a sistemului nervos.

Receptioneaza si transmite stimuli cu mare rapiditate datorita caracteristicilor
morfologice care permit schimburi rapide de potential electric intre interiorul si
exteriorul membranei plasmatice.

Formata din:
- corp celular (somma, carion)
- 2 tipuri de prelungiri: dendritele si axonul
Neuronul
Neuronul
Dendritele
- au aspect arborescent
- conduc impulsul aferent (spre centrul celulei)

Axonul
- are origine citoplasmatica
- este invelit in 3 teci, de la interior la exterior:
- teaca de mielina (discontinua, intrerupta la nivelul nodurilor Ranvier) cu rol
izolator, facilitand transmiterea impulsului nervos
- teaca Schwann (formata din celulele cu acelasi nume, secreta teaca de
mielina
- teaca Henle (formata din fibre de colagen, reticulina si celule de tip
conjunctiv) continua, are rol de nutritie, protectie si izolare
Neuronul
Din punct de vedere structural, neuronii pot fi:

- neuroni unipolari (o singura prelungire axonala)
Ex: celulele cu conuri si bastonase din retina

- neuroni pseudounipolari (o prelungire axonala care se bifurca in forma de
T)

- neuroni multipolari (cu numar mare de prelungiri dendritice). In general au
forma stelata, cu un nucleu mare, sferic, situat central
Neuronul
Neuronul
Neuronii primesc si transmit informatia

Ei au relatii de tip aferent (cu structuri specializate pentru receptionarea
stimulilor) si de tip eferent (celule efectoare)
Din punctul de vedere al specializarii functionale neuronii sunt:
- neuroni senzitivi (transmit informatia de la receptorii periferici la sistemul
nervos central (SNC)
- neuroni motori (transmit comenzi de la SNC catre celule efectoare fibre
musculare sau glande)
- neuroni de asociatie (fac legatura intre cei senzitivi si cei motori). Ei
organizeaza si integreaza informatiile si se gasesc numai la nivelul SNC

Sinapsa
Reprezinta aria de contact specializata intre un neuron si un alt neuron sau
un neuron si o celula efectoare

Prin intermediul sinapselor, fiecare neuron primeste informatii de la mii de
celule nervoase si transmite informatia la alte mii de celule.

Stimulii sunt initial electrici si mai apoi chimici

Neuronii pot sa raspunda la stimuli si sa conduca impulsurile datorita
polarizarii membranei lor celulare, determinand existenta unui potential de
actiune
Sinapsa
La nivelul neuronului, exista o diferenta de potential electric intre interiorul
si exteriorul membranei plasmatice ca urmare a distributiei inegale a
ionilor, in special a celor de Sodiu (Na) si Potasiu (K)

Ionii de Na sunt scosi in permanenta in afara celulei si ionii de K sunt in
permanenta introdusi in celula, importiva gradientului de concentratie si cu
consum de energie

Datorita acestui mecanism de transport (numit pompa sodiu-potasiu),
concentratia diferita a ionilor in interiorul si la exteriorul membranei
determina un potential electric de repaos de -60 -70 mV, cu preponderenta
ionilor de Na la exterior si a celor de K la interior
Sinapsa

Membrana celulara a celulei nervoase este impermeabila pentru majoritatea
ionilor, dar contine cai de trecere pentru cei 2 ioni mentionati, numite
canalele de sodiu si canalele de potasiu

Potentialul de repaos se mentine pana cand un stimul puternic determina
modificarea permeabilitatii membranare prin deschiderea canalelor de Na+

Ionii de Na+ intra masiv in interiorul celulei, care devine electropozitiv.
Astfel se genereaza un potential de actiune pozitiv (+30 mV) care se
propaga de-a lungul fibrei nervoase sub forma unei unde rapide de
depolarizare cu o durata foarte scurta
Apoi canalele de Na+ se inchid si membrana se repolarizeaza
Unitatea neuromotorie
In maduva exista circa 400.000 de motoneuroni alfa. Fiecare dintre ei emite fibre
motorii care:
- fac sinapsa cu o singura fibra musculara (ex. muschii extrinseci ai globului ocular)
- se divid in mai multe ramuri care, ulterior, se distribuie la mai multe fibre
musculare

Unitatea motorie (neuro-motorie):
- un motoneuron
- fibrele musculare pe care le inerveaza
Cu cat miscarile produse de un muschi sunt mai precise, cu atat mai putine fibre
musculare vor fi inervate de un singur motoneuron.
Inervatia motorie a unui singur muchi poate proveni de la mai multe segmente
medulare, iar un segment medular poate inerva mai multi muschi.
Sinapsa neuromusculara
Se mai numeste jonctiunea sau placa motorie
Se realizeaza la locul de contact dintre butonii terminali ai axonului
motoneuronului spinal si fibra musculara
Butonii terminali ai motoneuronului spinal contin vezicule cu acetilcolina
(Ach), neurotransmitatorul caracteristic placii motorii
Intre butonii terminali si fibra musculara se afla un spatiu numit fanta
sinaptica
Sosirea unui impuls la terminatia motoneuronului elibereaza acetilcolina,
care produce depolarizarea membranei celulei musculare (intrarea Na+ in
interiorul celulei) numita si potential de placa
Daca intensitatea este suficient de mare, se va produce depolarizarea zoei
adiacente membranei celulare, generand un potential de actiune


Sinapsa neuromusculara
Potentialul de actiune difuzeaza prin membrana celulara, prin tubulii T si
activeaza canalele de calciu din reticulul endoplasmatic

In prezenta ionilor de Ca2+ este initiata contractia musculara dupa regula
totul sau nimic

Daca un motoneuron descarca peste un anumit prag de intensitate, toate
fibrele pe care le inerveaza se contracta simultan si in mod egal. Sub pragul
de simulare, nu se contracta nicio fibra
Proprietatile functionale ale neuronului
Excitabilitatea proprietatea celulei nervoase de a reactiona la actiunea
unor stimuli. Membrana celulara are un rol crucial pentru realizarea acestei
functii
Conductibilitatea proprietatea de a conduce impulsurile nervoase.
Conducerea impulsului nervos este mai rapida in fibrele mielinice (60-120
m/s in fibrele groase) fata de cele amielinice (0,5-2 m/s)
Activitatea sinaptica se refera la codarea chimica a informatiei si
transmiterea acesteia prin sinapse
Regenerarea este proprietatea axonului de a se regenera dupa anumite
leziuni
Nevrogliile
Se mai numesc celule gliale si reprezinta o componenta majora a sistemului
nervos central
Sunt de 5-10 ori mai numeroase decat neuronii, la mamifere
Cele mai importante sunt:
- celulele Schwann
- astrocitele
- oligodendrocitele
- microgliile
Celulele gliale sunt de dimensiuni mai mici decat neuronii si nu au nici
axoni, nici dendrite
Nevrogliile
Au roluri de sustinere, nutritie si protectie si, desi nu participa direct la transmiterea
nervoasa, contribuie la definirea contactelor sinaptice si la mentinerea capacitatii de
transmitere a semnalelor neuronale

Dintre rolurile lor clar definite:
- modularea vitezei de propagare a impulsurilor nervoase
- controlul absorbtiei de neurotransmitatori
Ele au o influenta critica in timpul dezvoltarii si la varsta adulta. Ele intervin in
refacerea in urma unor leziuni nervoase si intr-o serie de maladii Alzheimer,
scleroza in placi, etc.)
In general, neuronii sunt incapabili de diviziune si reparatie celulara. Traumatismele,
hipoxia, intoxicatiile, etc., determina leziuni ireversibile, iar reparatia tesutului
nervos consta din inlocuirea acestuia cu tesut conjunctiv, realizata de nevroglii.