Sunteți pe pagina 1din 34

Patologia sistemului nervos si

activitatea fizica
Patologia sistemului nervos
Poate fi sistematizata in cateva sindroame neurologice
majore.

Aceste sindroame reunesc grupuri de afectiuni diverse ca
etiologie sau substrat lezional, dar cu anumite caracteristici
comune din punct de vedre clinic.

Tratamentul kinetic respecta aceleasi principii pentru toate
afectiunile incadrate in acelasi sindrom neurologic.

Patologia sistemului nervos
Principalele sindroame neurologice care beneficiaza
de tratament kinetic sunt:
- sindromul de neuron motor central
- sindromul de neuron motor periferic
- sindroamele extrapiramidale
- sindroamele cerebeloase
- sindroamele miogene
Sindromul de neuron motor
central
Se mai numeste sindrom piramidal.

Sunt lezati:
- neuronii de origine (AVC, traumatism cranian, etc.);

- portiuni ale fasciculelor ce alcatuiesc sistemul piramidal.

Consecinta este blocarea transmiterii comenzii voluntare la
neuronii motori periferici si, deci, la muschii somatici.





Sindromul de neuron motor
central
Etiologie:
- traumatisme cranio-cerebrale;
- infectii;
- tumori;
- modificarea conditiilor de irigare a encefalului;
- procese degenerative, etc.
Sindromul de neuron motor
central
Debutul brusc traumatisme cranio-cerebrale,
AVC, infectii (encefalita acuta, mielita, etc.).


Debutul lent tumori cerebrale sau medulare,
procese degenerative (scleroza in placi), procese
inflamatorii cronice.
Sindromul de neuron motor
central
Caracteristici:
1. Deficitul motor tulburari de motricitate voluntara (pareza sau
paralizie) ce constau in diminuarea sau abolirea miscarilor active. Are
o serie de particularitati:
- este extins, interesand un hemicorp, membrele inferioare, toate
membrele sau un singur membru;
- este selectiv afecteaza grupele musculare cu actiune predominant
voluntara (extensorii MS si flexorii MI); musculatura axiala nu este, de
obicei, afectata;
- predomina distal la membre, portiunea proximala fiind mai putin
afectata;
- afecteaza doar motricitatea voluntara, pe cand miscarile involuntare,
reflexe si sinkinetice sunt chiar exagerate;
- pierderea miscarii voluntare nu este uniforma; sunt afectate miscarile
fine, de precizie si indemanare.
Sindromul de neuron motor
central
2. Tulburarile de tonus sub forma spasticitatii (hipertonie
piramidala).

Spasticitatea se instaleaza de la inceput (sindroame de neuron
motor central cu evolutie lenta) sau dupa o faza flasca
initiala (3-8 saptamani) in cazul leziunilor cu debut brusc.

Faza flasca se datoreaza fenomenului de diaskizis (inhibitie
reactionala a maduvei soc medular).

Hipertonia apare la antagonistii muschilor paralizati si
imprima o serie de atitudini caracteristice.
Sindromul de neuron motor
central
3. Exagerarea reflexelor osteo-tendinoase

In leziunile cu debut lent sunt exagerate de la
inceput.

In leziunile cu debut brusc lipsesc in faza flasca si se
accentueaza odata cu instalarea spasticitatii.
Sindromul de neuron motor
central
4. Abolirea reflexelor cutanate.


Reflexele abdominale, cremasteriene lipsesc sau se
diminueaza indiferent de faza flasca sau spastica si
indiferent de modul de debut.
Sindromul de neuron motor
central
5. Aparitia semnului Babinski si a reflexelor patologice.

Semnul Babinski este un mod patologic de raspuns la
excitarea plantei, prezent si la copiii sub 2 ani. El consta in
inversarea reflexului cutanat plantar si apare ca extensia
halucelui, uneori insotita de abductia degetelor II-IV.

In sindroamele de neuron motor central apar si alte reflexe
patologice (reflexul palmo-mentonier, Rossolimo, Hoffman).
Sindromul de neuron motor
central
6. Aparitia sinkineziilor globale, de coordonare si, mai
rar, de imitatie.

Sinkineziile sunt miscari involuntare, manifestare a
reactiilor posturale datorate lezarii tracturilor
piramidale.
Sindromul de neuron motor
central
7. Aparitia clonusului piciorului si rotulei.

Clonusul este specific leziunilor de neuron motor
central si consta dintr-o serie de contractii ritmice,
involuntae, datorita exagerarii reflexelor de
intindere.

Poate fi declansat de o flexie pasiva brusca a
piciorului sau prin mobilizarea brusca a rotulei.
Sindromul de neuron motor
central
Se asociaza, in functie de sediul lezional, cu:
- tulburari ale functiilor nervoase superioare;
- tulburari senzitive;
- alte tipuri de tulburari motorii (extrapiramidale);
- tulburari sfincteriene.
Sindromul de neuron motor
periferic
Apare intr-un grup numeros de afectiuni care au in
comun afectarea neuronilor motori periferici
(motoneuronii somatici alfa, care au corpul celular
in coarnele anterioare medulare).

Motoneuronii periferici consituie singura eferenta a
SNC catre muschi, conducand atat impulsuri
piramidale, cat si extrapiramidale.
Sindromul de neuron motor
periferic
Indiferent daca lezarea neuronului motor periferic
afecteaza pericarionul, radacina anterioara, nervul
spinal, plexurile nervoase sau nervii periferici,
sindromul de neuron motor periferic are o serie de
caracteristici.
Sindromul de neuron motor
periferic
1. Deficitul motor:

- are intensitate variabila (paralizie, pareza sau neindemanare si
fatigabilitate musculara) in functie de numarul motoneuronilor
afectati;

- este limitat la grupele musculare corespunzatoare neuronilor motori
interesati;

- imbraca diverse aspecte (poliomielitic, radicular, plexal, nevritic);

- este un deficit motor flasc, care intereseaza toate tipurile de activitate
motorie :voluntara, automata, reflexa, sinkinetica.
Sindromul de neuron motor
periferic
2. Aparitia hipotoniei musculare in acelasi teritoriu ca
si deficitul motor.


3. Aparitia atrofiilor musculare precoce (la aprox. 3
saptamani de la instalarea sindromului de neuron
motor periferic).
Sindromul de neuron motor
periferic
4. Diminuarea sau abolirea reflexelor osteo-tendinoase cu
pastrarea contractiei idio-musculare (contractia reflexa
obtinuta prin percutia directa a masei musculare).

5. Aparitia fasciculatiilor (secuse musculare localizate la fibrele
unei unitati motorii, fara capacitatea de a deplasa segmentul).
Ele se produc cand neuronul motor periferic este lezat la
nivelul pericarionului (coarnele anterioare ale maduvei) si
lipsesc in radiculite sau nevrite.

6. La examenul electric se observa modificarea excitabilitatii
neuronului motor periferic, care poate ajunge pana la
degenerescenta totala.
Sindroamele extrapiramidale
In urma afectarii diverselor structuri ale sistemului
extrapiramidal, apar 3 tipuri de sindroame clinice:

1. Sindroame extrapiramidale hiperton-hiperkinetice boala
Parkinson si sindroamele parkinsoniene.

Afecteaza predominant paleostriatul si substanta neagra.
Tabloul clinic e dominat de tulburari de tonus muscular
(rigiditate), bradikinezie si miscari involuntare de tipul
tremorului.
Sindroamele extrapiramidale
2. Sindroame extrapiramidale hipoton-hiperkinetice
(coreea acuta si cronica, atetoza, distonii) leziunile
intereseaza neostriatul, talamusul, nucleul rosu,
corpul Luys.

Clinic, se asociaza tulburari de tonus muscular
(hipotonia, predominant) cu miscari involuntare de
tip coreic sau atetozic.
Sindroamele extrapiramidale
3. Sindroame extrapiramidale panstriate (globale)
apar datorita leziunilor atat la nivelul paleostriatului,
cat si la nivelul neostriatului.

Tabloul clinic cuprinde semne si simptome
apartinand ambelor categorii precedente.
Sindroamele cerebeloase
Tulburarile determina, clinic, tabloul ataxiei
cerebeloase:
- tulburari specifice de echilibru static si dinamic;
- tulburari specifice de coordonatoare
neechilibratorie;
- tremor static si intentional;

Etiologia este in special infectioasa si toxica, dar si
vasculara, traumatica si degenerativa.




Sindroamele medulare
Includ sindroamele substantei cenusii, ale substantei albe,
precum si sindroame mixte (sindromul de hemisectiune
medulara si sindromul de sectiune medulara totala).

Tabloul clinic cuprinde: tulburari de sensibilitate si/sau
deficit motor, in functie de regiunea medulara interesata.


Etiologia: traumatica, dar si infectioasa sau degenerativa.
Sindroamele miogene
Sunt intalnite in distrofiile musculare progresive.



Etiologie: boli cu caracter ereditar, familial,
determinate de defecte genetice in codarea unei
proteine musculare scheletice distrofina.


Sindroamele miogene
Tabloul clinic cuprinde:
- atrofii musculare cu localizare la extremitatile membrelor
sau nivelul fetei si centurilor, asociate cu deformari datorate
retractiilor musculo-tendinoase: uneori apar pseudo-
hipertrofii musculare;
- deficit motor progresiv care duce la imposibilitatea mersului
si, in unele forme, la deces prin insuficienta respiratorie;
- abolirea/diminuarea reflexelor osteo-tendinoase;
- modificari EMG.