Floare albastra

De Mihai Eminescu
Romantismul a luat nastere in Anglia, apoi cuprinzand toata Europa si toate artele
vremii. Cel ce a teoretizat acest curent a fost Victor ugo in !"refata# dramei Crom$ell,
cei care l%au promovat fiind &ovalis, 'oethe, "us(in, Edgar Alan "oe si multi altii. Acest
curent a aparut ca raspuns impotriva clasicismului riguros, de aceea cultiva sensibilitatea,
fantezia, imaginatia, sensibilitatea emotionala in defavoarea ratiunii si a luciditatii
clasice. )criitorii romantici evadeaza din lumea prezenta, de care erau dezamagiti, in
lumea meditatiei sau a visului, intr%un cadru romantic, motivele preferate fiind noaptea si
luna, unde ei se simteau liberi. *n opere apare figura omului de geniu neinteles si
singuratic, fiinta superioara care este inzestrata cu ratiunea dar cauta acces la
subiectivitate prin cunoasterea iubirii.
"oezia !Floare albastra# a aparut in !Convorbiri literare# in +,-., fiind una dintre
cele mai reprezentative poezii eminesciene prin viziunea romantica data de tema iubirii,
prin motive literare tipice romantice, prin atitudinea poetica meditativa ce e/prima
puternice trairi interioare.
"oezia are la baza motivul preluat de la poetul german &ovalis, la care aceste este
simbol al aspiratiei spre infinit. 0a Eminescu, !floarea albastra# reprezinta metaforic
viata, albastrul simbolizand infinitul, puritatea, idealul, iar floarea simbolizand iubirea,
iubita, astfel viata insasi. 1itlul poeziei este considerat lait%motivul operei si semnifica
aspiratia eului liric spre perfectiune, iubire ideala, dar totodata sugereazsa imposibilitatea
implinirii sentimentului, care cauzeaza tristete poetului.
"oezia este organizata pe o serie de antiteze2 eternitate%efemeritate, abstract%
concret, vis%realitate. Alternarea celor 3 planuri, al poetului si al iubitei reprezinta 3
moduri de cunoastere2 cel al cunoasterii abstracte resptectiv cel al concretului terestru,
acestea fiind structate in 3 monologuri adresate iubitei si 3 monologuri meditative ale
eului liric.
"rima secventa a poeziei formata din primele . strofe contine monologul iubitei
adresat iubitului preocupat de cunoasterea adevarurilor absolute. Elementele acestui plan2
stele, nori, !intunecata mare#, campiile Asire, soarele, !piramidele%nvechite#
simbolizeaza infinitul cunoasterii eului liric la care are acces doar insul de geniu.
4ltimele versuri ale secventei !&u cata in departare5 Fericirea ta iubite# sugereaza un
adevar incontestabil, acela ca implinirea umana se realizeaza doar in planul terestru prin
iubire.
A doua secventa lirica este strofa a *V%a, ce ilustreaza maretia si superioriatea
geniului !Eu am ras, n%am zis nimica#, lui fiindu%i imposibil sa fie fericit traind o iubire
simpla, terestra, oferita de fata.
A .%a secventa lirica 6)7%)+38 contine pledoaria fetei pentru trairea clipei de
iubire, in mi9locul naturi, intr%un cadru intim oferit de2 codru, izvoare, vai, stanca. *dealul
de iubire este proiectat intr%un paradis terestru in care caldura zilei de vara este in
armonie cu pasiunea iubirii !)i de%a soarelui caldura5 Voi fi rosie ca marul#, comparatia
sa cu marul, simbolul ispitei, intarind dorinta fetei de a reface cuplul paradisiac, al
perfectiunii primordiale. Momentele scenariului de iubire curg2 dupa chemare si
intalnire, fata vorbeste despre gesturile de iubire 6isi desface parul, cere o sarutare, se
imbratiseaza8. Acest tip de cunoastere al iubirii este unul efemer, lucru evidentiat si de
verbele la timpul viitor.
4ltima secventa este continuarea meditatiei eului liric, a barbatului asupra acestei
iubiri trecatoare ce este mai departe proiectata in lumea visului, a amintirii. *ubita dispare
!*nc%o gura si dispare#, lasandu%l pe poet cu durerea iubirii pierdute. Miracolului trait de
poet este frumos, dar trecator, ceea ce este sugerat prin e/clamatia !Ce frumoasa, ce
nebuna5 E albastra%mi, dulce floare#. Repetitia !Floare%albastra: floare%albastra#
subliniaza intensitatea trairii iubirii, profunzimea durerii, a tristetii si regretul pentru
imposibilitatea eternizarii momentului. )intagma!1otul este trist in lume# arata tristetea
profunda a neimplinirii iubirii.
*deea poetica prezinta conditia nefericita a geniului care nu are acces la
sentimentele umane care sunt trecatoare, descrie !incercarea geniului de a se umaniza
prin iubire si a omului de a deveni geniu prin aspiratia la etern#.