Sunteți pe pagina 1din 3

Listă de noţiuni pentru studiu individual

1. „Bruxelles-ul a decis” - delegatii statelor europene intruniti la B

2. Integrare europeană

(politica, institutionala) - regulile comune sunt emise de catre o autoritate


superioara ce atenueaza diferentele regionale si alte inegalitati.

3. Acquis comunitar

Totalitatea normelor juridice ce reglementează activitatea institutiilor UE,


actiunile si politicile comunitare, care constă în:

continutul, principiile si obiectivele politice cuprinse în Tratatele originare


ale Comunitătilor Europene (CECO, CEE, CEEA) si în cele ulterioare (Actul
Unic European, Tratatul de la Maastricht si Tratatul de la Amsterdam);

legislatia adoptată de către institutiile UE pentru punerea în practică a


prevederilor Tratatelor (regulamente, directive, decizii, opinii si recomandări);

jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitătii Europene;

declaratiile si rezolutiile adoptate în cadrul Uniunii Europene;

actiuni comune, pozitii comune, conventii semnate, rezolutii, declaratii si


alte acte adoptate în cadrul Politicii Externe si de Securitate Comună (PESC) si
a cooperării din domeniul Justitiei si Afacerilor Interne (JAI);

acordurile internationale la care CE este parte (iar nu UE deoarece


aceasta nu are încă personalitate juridică), precum si cele încheiate între
statele membre ale UE cu referire la activitatea acesteia.

4. Cele 4 libertăţi -
Libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalului şi persoanelor în
cadrul UE sunt cele “patru libertăţi” stabilite prin Tratatul de la Roma. Aceleaşi
principii sunt acum extinse conform regulilor "pieţei interne” introduse prin Actul
Unic European

5. Convenţia europeană
Cea mai semnificativă realizare a Consiliului este Convenţia europeană
a drepturilor omului, care a fost adoptată în 1950 şi a intrat în vigoare în 1953.
Ea stabileşte o listă de drepturi şi libertăţi pe care statele sunt obligate să le
garanteze oricărei persoane din jurisdicţia lor

6. Principiul subsidiarităţii
urmareste eficienta decizionala prin acceptarea de catre statele membre
a transferului unei parti din atributiile suverane unor institutii independente ce
reprezinta, in acelasi timp, interesele nationale cat si cele comunitare.
Principiul subsidiaritatii are drept scop prevenirea “achizitionarii” de catre
Comunitate a unei prea mari influente, astfel incat Comunitatea actioneaza
numai daca obiectivul propus nu poate fi atins in mod eficient de catre statele
membre.

7. Spaţiul Schengen
8. Compromisul de la Luxemburg

Compromisul de la Luxemburg (ianuarie 1966) a pus capăt crizei create


de "politica scaunului gol", conform căreia Franţa refuzase să mai participe, din
iulie 1965, la sesiunile Consiliului. Franţa se opusese majorităţii statelor
membre: acestea doreau ca membrii Consiliului să încerce să găsească în timp
scurt soluţii în cazul în care erau în joc interese majore ale unui stat
membru,soluţii care urmau a fi adoptate de toate statele membre, acestea
păstrându-şi interesele reciproce. Franţa s-a opus însă faptului ca consfătuirile
în vederea găsirii unei soluţii să dureze până se va fi ajuns la un acord comun
şi unanim.

9. Ombudsman – imputernicit ptr drepturile omului


10. Comisar european

11. Directorat general


12. Zona euro
13. Siguranţă alimentară
14. PESC
15. EFTA
16. NAFTA
17. ASEAN
18. Spaţiul economic european
19. OMC/WTO
20. OIM/ILO
21. Imigraţie/emigraţie
22. Anti-trust
23. Dumping
24. Benchmarking
25. Coeziune
26. Criteriile de la Copenhaga
27. Criteriile de convergenţă de la Maastricht
28. Strategia de la Lisabona
29. Erasmus
30. Eurobarometru
31. Eurocrat
32. Eurojargon
33. Euroscepticism
34. Europtimism
35. Perspectivă financiară
36. Limbi oficiale
37. Metoda deschisă de coordonare
38. Codecizie
39. Majoritate calificată
40. Unanimitate
41. PHARE, SAPARD, ISPA
42. Fonduri structurale şi de coeziune