Vasile Alecsandri - Miezul Iernii

n paduri trasnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!

Stelele par nghetate, cerul pare otelit,
Iar zapada cristalina pe cmpii stralucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scrtie sub picioare.
umuri albe se ridica n !azduhul scnteios
"a naltele coloane unui templu maiestos,
Si pe ele se aseaza bolta cerului senina,
#nde luna si aprinde $arul tainic de lumina.
%! tablou maret, $antastic!... &ii de stele argintii
n nemarginitul templu ard ca !ecinice $aclii.
&untii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
#nde cri!atul patrunde, scotnd note-ngrozitoare.
'otul e n neclintire, $ara !iata, $ara glas(
)ici un zbor n atmos$era, pe zapada - nici un pas(
*ar ce !ad+... n raza lunii o $antasma se arata...
E un lup ce se alunga dupa prada-i spaimntata!
Vasile Alecsandri - Gerul
,erul aspru si salbatic strnge-n brate-i cu jelire
)eagra lunca de pe !ale care zace-n amortire(
El ca pe-o mireasa moarta o-ncununa despre zori
"-un !al alb de promoroaca si cu turturi lucitori.
,erul !ine de la munte, la $ereastra se opreste
Si, pri!ind la $ocul !esel care-n sobe straluceste,
El depune -ori de iarna pe cristalul nghetat,
"rini si roze de zapada ce cu drag le-a sarutat.
,erul $ace cu-o su-are pod de gheata ntre maluri,
Pune stresinilor casei o ghirlanda de cristaluri,
Iar pe $ete de copile n-oreste tranda.ri,
Sa ne-aduca !iu aminte de-ale !erii n-oriri.
,erul da aripi de !ultur cailor n spumegare
"e se-ntrec pe cmpul luciu, scotnd aburi lungi pe nare.
%! tu, gerule naprasnic, !in/, ndeasnna calul meu
Sa ma poarte ca sageata unde el stie, si eu!