IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

Pãstorul Arhidiecezei
Din MESAJUL SINODULUI EPISCOPILOR
cãtre Poporul lui Dumnezeu
Duminicã, 23 octombrie, s-a încheiat, la Roma, Sinodul Episcopilor ºi Anul Euharistic, cu o Liturghie prezidatã de
Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea, în Bazilica Sfântul Petru.
La Sinodul de la Roma au participat 256 de pãrinþi sinodali provenind din toate continentele: 94 din Europai, 60
din America, 50 din Africa, 44 din Asia ºi 8 din Oceania. Din România au fost prezenþi la Sinod, Mitropolitul
Greco-Catolic de Blaj, Înaltpresfinþitul Lucian Mireºan ºi Episcopul de Iaºi, Presfinþitul Petru Gherghel.
Tema mesajului final al Sinodului este „ EUHARISTIA: Pâine vie pentru pacea lumii”. Mesajul începe cu o mãrturisire
de credinþã în prezenþa lui Cristos în Euharistie: „Cristos este viu în Biserica sa, conform promisiunii sale (cf. Mt 28,20)
el rãmâne cu noi în toate zilele pânã la sfârºitul lumii. În Preasfântul Sacrament al Euharistiei, este El însuºi cel care ni
se dãruieºte ºi ne dã bucuria de a iubi asemenea lui”. „Am putut sã experimentãm ceea ce înseamnã Euharistia încã
de la începuturile ei: o singurã credinþã ºi o singurã Bisericã, hrãnitã de o singurã Pâine a Vieþii ºi în comuniune
vizibilã cu succesorul lui Petru”. (nr. 1 ºi 2)
Dupã ce semnaleazã bucuria profundã ce se naºte din unitatea credinþei în Euharistie ºi dupã ce îndeamnã la
rugãciune pentru unitatea vizibilã a Bisericii, mesajul episcopilor sinodali vorbeºte despre suferinþele din lumea noastrã
de astãzi: „Am luat cunoºtinþã de situaþiile dramatice ºi de suferinþele cauzate de rãzboaie, de foamete, de diferite
forme de terorism ºi de nedreptate …, de calamitãþile naturale…” (nr. 5). Se face apel la toþi cei care conduc popoarele,
îndemnându-i sã caute binele tuturor ºi sã fie promotori ai deplinei demnitãþi a fiecãrei persoane umane, sã promoveze
legi care sã respecte dreptul natural al cãsãtoriei ºi al familiei. Amintind cuvintele lui Isus: „Faceþi aceasta în amintirea
mea”, pãrinþii sinodali îndeamnã Biserica la un examen de conºtiinþã pentru a verifica în ce mãsurã credinþa este
exprimatã ºi celebratã în adunãrile liturgice ºi în ce fel este continuatã reforma liturgicã promovatã de Conciliul Vatican
II, dorind totodatã ca Anul Euharistic, recent încheiat, sã fie un nou început ºi un punct de referinþã pentru noua
evanghelizare a omenirii, începând chiar cu Euharistia. Este recomandatã spiritualitatea euharisticã „ce-ºi aflã culmea
în celebrarea euharisticã ºi în adorarea Preasfântului Sacrament în afara Liturghiei, în binecuvântãrile euharistice ºi în
procesiunile cu Preasfântul Sacrament, precum ºi în sãnãtoasele manifestãri ale pietãþii populare”. (nr.10)
Nu sunt puþine problemele care stau în faþa dorinþei de reînnoire euharisticã. Pierderea simþului pãcatului, criza
care persistã în practica Sacramentului Pocãinþei, lipsa de preoþi, starea tristã a celor care nu se pot împãrtãºi din
cauza situaþiei în care se aflã cu familia, decreºtinarea, pãrãsirea practicii de a participa la Sfânta Liturghie, cazurile
de pãrãsire a Bisericii, iatã tot atâtea piedici ºi provocãri (cf. nr. 12-17). Biserica însã, dupã exemplul lui Isus, nu
conteneºte sã ducã mai departe mãrturia ei de slujire ºi de iubire.
De aceea, mesajul pãrinþilor sinodali se adreseazã preoþilor, diaconilor, persoanelor consacrate, laicilor, tinerilor,
seminariºtilor, familiilor, celor aflaþi în suferinþã, îndemnându-i pe toþi sã devinã prin Euharistie „«sacramentul omenirii» cum
spunea Sfântul Augustin, vocea tuturor rugãciunilor ºi cererilor care se ridicã spre Dumnezeu dinspre pãmânt”. (nr. 25)
Dupã ce aminteºte încã o datã de hotãrârea Bisericii de a cãuta ºi de a se ruga pentru ca „Toþi sã fie una”,
precizând despre creºtini cã ei sunt vecini ºi cu alþi descendenþi ai lui Avram, adicã evreii ºi musulmanii, mesajul se
nr. 12/2005

încheie astfel:
„Dragi Fraþi ºi Surori,
Îi mulþumim lui Dumnezeu pentru aceastã a XI-a Adunare sinodalã ce ne-a permis sã ne întoarcem la izvorul
misterului Bisericii, la patruzeci de ani de la Conciliul Vatican II. Încheiem în frumuseþe Anul Euharistiei,
confirmându-ne în unitate ºi reînnoindu-ne în entuziasmul apostolic ºi misionar.
La începutul celui de-al patrulea secol al creºtinismului, cultul creºtin era încã interzis de autoritãþile imperiale. Unii
creºtini din Africa de Nord, care þineau sã celebreze Ziua Domnului, au sfidat aceastã interdicþie. Au fost martirizaþi,
în timp ce declarau cã nu ar fi putut trãi fãrã Euharistia duminicalã. Cei patruzeci ºi nouã de martiri din Abitinia, uniþi
cu mulþimea sfinþilor ºi a fericiþilor, care au fãcut din Euharistie centrul vieþii lor, mijlocesc pentru noi la începutul noului
mileniu. Ei ne învaþã ce înseamnã fidelitatea în a-l întâlni pe Cristos Înviat în Noua Alianþã.
La sfârºitul acestui Sinod experimentãm pacea plinã de speranþã pe care ucenicii de la Emaus au primit-o de la
Domnul înviat, cu o inimã înflãcãratã. Ei se ridicã ºi se întorc în grabã la Ierusalim pentru a împãrtãºi bucuria cu fraþii
ºi surorile în credinþã. Vã dorim sã puteþi merge plini de bucurie la întâlnirea cu Sfânta Euharistie ºi sã atingeþi cu
mâna adevãrul cuvântului sãu: «Eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul lumii» (Mt 28,20).
Dragi fraþi ºi surori, Pace vouã!” (nr. 26)

1
 Sinodul - “expresie ºi instrument rodnic
Din viaþa Bisericii
al colegialitãþii episcopale”
Nãscut la 15 septembrie 1965, ca o instituþie permanentã,
Sinodul Episcopilor s-a reunit în acest an pentru a
unsprezecea oarã. Timp de 21 de zile (2-23 octombrie),
reprezentanþi ai Bisericii Catolice – în cea mai mare parte
episcopi, precum ºi cardinali, preoþi, persoane consacrate ºi
laici – s-au întâlnit ºi au încercat sã parcurgã spiritual un drum
comun, respectând semnificaþia cuvântului de origine greacã
“sinod”, care înseamnã “a merge împreunã”.
Instituirea Sinodului
Rãspunzând dorinþei Pãrinþilor participanþi la Conciliul
Vatican II, aceea de a menþine vie experienþa conciliarã ºi de
a pãstra spiritul de unitate, Papa Paul al VI-lea, la încheierea
Conciliului, fãcea cunoscutã instituirea Sinodului Episcopilor.
O zi mai târziu, la 15 septembrie 1965, Mons. Pericle Felici,
Secretarul Conciliului, anunþa promulgarea unui Motu Proprio,
Apostolica sollicitudo, prin care Sinodul era instituit în mod
oficial, fiindu-i definite caracteristicile ºi finalitatea. Ulterior,
acestea au fost prezentate, în termeni juridici, în canoanele
342-348 din Codul de Drept Canonic, conform cãrora:
“Sinodul Episcopilor este o adunare de episcopi care, aleºi
din diferite regiuni ale lumii, se întrunesc la intervale de timp
stabilite, ca sã favorizeze o unire strânsã între Pontiful Roman
ºi Episcopi, ca sã-l ajute cu sfaturile lor pe Pontiful Roman în
menþinerea ºi propãºirea credinþei ºi a moralei, în respectarea
ºi consolidarea disciplinei ecleziastice ºi ca sã examineze
problemele privind activitatea Bisericii în lume” (Can. 342).
Ca o caracteristicã importantã a Sinodului trebuie
menþionatã posibilitatea acestei adunãri de a realiza ºi de a
menþine comuniunea ºi colegialitatea Episcopilor din lume
cu Sfântul Pãrinte. Sinodul Episcopilor are un secretariat
general la Roma ºi este supus direct ºi exclusiv Sfântului
Pãrinte. Chiar dacã instituþia Sinodului existã ºi în afara
desfãºurãrii lui, funcþionarea sa nu este permanentã.
Sinoadele se întâlnesc ºi opereazã doar când Papa considerã
cã este necesarã ºi oportunã consultarea episcopatului.
Procesul sinodal
nr. 12/2005
Sinodul se desfãºoarã în mai multe etape: în faza de
pregãtire sunt consultaþi Patriarhii, Conferinþele Episcopale,
Reprezentanþii Dicasteriilor din Curia Romanã, Superiorii
Generali, pentru a se obþine sugestii referitoare la
argumentele care ar putea fi dezbãtute în adunarea sinodalã.
Universalitatea argumentelor, actualitatea ºi urgenþa lor,
posibilitatea efectivã de a fi concretizate – toate aceste aspecte
sunt studiate de Consiliul Secretariatului
General al Sinodului ºi prezentate
Sfântului Pãrinte, ajungându-se astfel la
alegerea temei care va fi obiectul
Sinodului.
Dupã alegerea temei, Consiliul,
Secretariatul General ºi teologii experþi în
tema aleasã redacteazã liniile
cãlãuzitoare care, aprobate de Sfântul
Pãrinte, se vor constitui într-un document
2
numit “Lineamento”.
Acesta, ca prim document
oficial, are scopul de a
suscita în Bisericile locale
reflecþii asupra temei
alese. Episcopii trimit
Secretariatului General un
raport care reflectã situaþia
concretã a Bisericii locale
pe care o reprezintã. Din
rapoartele primite din
toate colþurile lumii, apare
un nou document, “Instrumentum Laboris”, care este, de fapt,
o sintezã a experienþelor Bisericii Universale în privinþa temei
propuse.
Urmeazã etapa în care Episcopii participanþi la Sinod
intervin, prezentând situaþia realã a Bisericilor locale. Aceasta
este etapa care oferã Pãrinþilor sinodali posibilitatea concretã
de a se îmbogãþi reciproc datoritã schimbului de experinþã ºi
a reflecþiilor expuse. Urmeazã discuþiile pe grupuri de lucru,
constituite în funcþie de limba vorbitã, fiecare dintre acestea
trebuind sã redacteze o relatare care va fi cititã în sesiunea
plenarã a Sinodului. În aceastã etapã, participanþii îºi pot
exprima dubiile sau nelãmuririle, momentul fiind urmat de
dezbateri. Propunerile selectate în timpul dezbaterilor sunt
adunate într-o Listã finalã care va fi votatã de Pãrinþii sinodali
în sesiunea plenarã.
Complexitatea unui astfel de proces garanteazã realizarea
autenticã a comuniunii ºi respectarea criteriului colegialitãþii,
fapt care l-a fãcut pe Papa Ioan Paul al II-lea, unicul participant
ca Pãrinte sinodal la toate sinoadele din istoria Bisericii, sã
numeascã Sinodul drept “expresie ºi instrument rodnic al
colegialitãþii episcopale”.
Exortaþiile Apostolice
Dupã încheierea lucrãrilor, deoarece nu existã o normã
referitoare la redactarea unui document final, Secretariatul
General se ocupã de supervizarea documentelor.
Dupã Sinodul Episcopilor din 1974, Sfântul Pãrinte Papa Paul
alVI-lea, prevedea elaborarea Exortaþiei Apostolice Evangelii
nuntiandi, despre necesitatea evanghelizãrii în zilele noastre,
scrisã pe baza documentelor finale ale Sinodului. Din 1975, în
urma Sinoadelor episcopale, au izvorât urmãtoarele Exortaþii
Apostolice: 1979 - Catechesi tradendae – despre Cateheza în
zilele noastre; 1981- Familiaris Consortio – despre familia
creºtinã; 1984 - Reconciliatio et paenitentia
– despre penitenþã ºi reconciliere în
misiunea Bisericii; 1988 - Christifideles laici
– despre vocaþia ºi misiunea laicilor în
Bisericã ºi în lume; 1992 - Pastores dabo
vobis despre formarea preoþilor în
circumstanþele actuale; 1995 - Ecclesia in
Africa - despre misiunea evangheli-
zatoare a Bisericii în Africa; 1996 - Vita
consecrata – despre viaþa consacratã ºi
misiunea Bisericii în lume; 1997 - Una speranza nuova per il
Libano – izvorâtã în urma Adunãrii Speciale pentru Liban; 1999
- Ecclesia in America; 1999 - Ecclesia in Asia; 2001 - Ecclesia in
Oceania; 2003 - Ecclesia in Europa; 2003 - Pastores gregis –
despre rolul Episcopului ca Slujitor al Evangheliei.
Octombrie 2005 - “Euharistia:
izvor ºi culme a vieþii ºi misiunii Bisericii”
Sinodul din acest an s-a desfãºurat la a 40-a aniversare
a acestei instituþii ºi a avut ca temã “Euharistia: izvor ºi culme
a vieþii ºi misiunii Bisericii”. Au participat douã sute cincizeci ºi
ºase de Pãrinþi sinodali din 118 naþiuni, fiind cel mai mare
numãr de participanþi într-o Adunare sinodalã.
Printre aceºtia, 55 de Cardinali, 8 Patriarhi, 82 de
Arhiepiscopi, 123 de Episcopi, 36 de preºedinþi de Conferinþe
Episcopale, 12 cãlugãri, 32 de experþi ºi 27 de auditori din
cinci continente. Biserica Catolicã din România a fost
reprezentatã de Înalt Preasfinþitul Lucian Mureºan,
Preºedintele Conferinþei Episcopilor din România ºi de
Preasfinþitul Petru Gherghel, Episcop al Diecezei de Iaºi.
Prezenþa la Sinod a celor douãsprezece “delegaþii fraterne”
formate din ortodocºi ºi protestanþi, în numãr mult mai mare
faþã de Sinodul din 2001, din decizia Papei Benedict al XVI-
lea, subliniazã angajamentul Bisericii Catolice în direcþia
ecumenismului. Din partea Bisericii Ortodoxe Române a
asistat la lucrãri Episcopul Siluan Marsilianul, din Mitropolia
românã pentru Europa de Vest.
Tema Sinodului din acest an – Sfânta Euharistie – are o istorie
de douã mii de ani. Dar, în ciuda vechimii sale, Euharistia este
un Sacrament care are încã multe de spus omului
contemporan, oferind rãspunsuri la întrebãrile, la neliniºtile ºi
la speranþele sale. Poate da aceste rãspunsuri doar dacã omul
“...se întoarce la ceea ce Euharistia exprimã, ºi în legãturã cu
Euharistia, toate celelalte Sacramente, ºi la ceea ce Cuvântul
lui Dumnezeu, ascultat cu profundã atenþie, ne ajutã sã
înþelegem. Ce este Sacramentul? Este misterul plin de iubire al
Sfintei Treimi, prin care Cristos preia expresiile ºi riturile din viaþa
omului ºi le transformã în instrumente ºi ocazii prin care omul
poate avea un raport pozitiv cu Dumnezeu... Este vorba doar
de a reda omului de azi acele elemente concrete ale familiei
creºtine: familia creºtinã este inima artei de a trãi, care se
regãseºte în viaþa de zi cu zi, în trãirile ºi munca zilnicã...
Problema este cã noi, creºtinii, nu dãm mãrturie despre toate
acestea ºi omul de azi, neºtiind, crede cã Euharistia este un
ritual magic” (Cardinalul Angelo Scola, Relator general al
întâlnirii sinodale).
CRISTINA ªOICAN
În lipsa bisericilor
bisericilor,,
Din viaþa Bisericii
“Case de rugãciune”
Monseniorul Alfredo Víctor Petit Vergel, Episcop Auxiliar de
San Cristóbal Havana (Cuba), prezent la Sinodul Episcopilor, a
fãcut cunoscutã situaþia Bisericii din þara sa, insistând asupra
modului în care Biserica localã îºi trãieºte relaþia cu Euharistia.
“În faþa dificultãþilor ºi a imposibilitãþii de a construi noi biserici
avem, aºa-zisele “case de rugãciune” sau “case de misiune”
în cartierele periferice sau în localitãþile ºi satele mici unde, în
fiecare sãptãmânã sau dupã posibilitãþi, se întâlnesc mici
grupuri de credincioºi, în jur de 40 de persoane, sub
îndrumarea unui laic implicat sau a unui diacon permanent(...)
Atunci când preotul reuºeºte sã ajungã în aceste case, este
celebratã Sfânta Liturghie cu mare devoþiune ºi cu deosebit
respect faþã de normele liturgice, precedatã de posibilitatea
de a se spovedi, oferitã celor care, cu dispoziþia necesarã,
doresc sã participe la Pâinea Euharisticã”.
Cuba este una din þãrile care se confruntã cu o mare lipsã
de preoþi. Unui preot îi revine grija spiritualã a 20 479 de
botezaþi. “Dar în ciuda numãrului mic de preoþi avem o mare
consideraþie faþã de Sfânta Euharistie (...) care este izvorul ºi
punctul central al vieþii Bisericii”.
Referindu-se la situaþia din Cuba, Cardinalul Tarcisio
Bertone, Arhiepiscop de Genova, a afirmat, într-un inverviu
acordat ziarului “La Stampa” , cã “Fidel Castro ne cere ajutor
pentru a combate plaga avortului care ameninþã Cuba”.
“Rãspândirea avortului se numãrã printre crizele demografice
cu care se confruntã þara”, a subliniat Fidel Castro.
Arhiepiscopul a concluzionat, spunând cã “într-o þarã în
care deschiderea este totalã, Biserica poate contribui la
rezolvarea problemei avortului ºi a natalitãþii scãzute”
La încheierea Sinodului...
„Dragi preoþi
preoþi, în aceste zile ne-am gândit mult la voi,
cunoaºtem generozitatea ºi dãruirea voastrã. În comuniune
cu noi, duceþi greul slujirii pastorale de fiecare zi în poporul
lui Dumnezeu. Vestiþi cu tãrie Cuvântul Domnului, cãutând
sã-i introduceþi bine pe credincioºi în misterul euharistic. Ce
har este ministerul vostru! Vã cerem sã fiþi, împreunã cu noi
ºi dupã pilda Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea, “lucrãtori
nr. 12/2005
umili în via Domnului”, printr-o coerentã viaþã preoþeascã.
Dragi soþi creºtini
creºtini, chemarea voastrã la sfinþenie ca
“bisericã domesticã”, se hrãneºte la masa sfântã a Euharistiei.
Curaj, în efortul vostru de a educa copiii în credinþã! Faceþi sã
creascã în familie, mugurii vocaþiei la Preoþie ºi la viaþa
consacratã. Vã încurajãm sã pãstraþi obiceiul de a participa
cu toatã familia la Euharistia duminicalã.
Dorim sã adresãm un cuvânt celor care suferã suferã, îndeosebi
celor bolnavi ºi celor cu dizabilitãþi, care prin suferinþa lor se
unesc la jertfa lui Cristos (cf. Rom 12,2). Prin durerea pe care o
purtaþi în trupul ºi în inima voastrã, participaþi în mod special
la jertfa euharisticã ºi sunteþi mãrturisitorii privilegiaþi a iubirii
pe care o exprimã”
PS PETRU GHERGHEL
(din mesajul adresat ascultãtorilor emisiunii în limba
românã a postului Radio Vatican, la încheierea Sinodului
episcopilor)
3
 Scrisoare deschisã cãtre preoþi modalitate de a sluji aproapelui. În aceastã opticã, o asociaþie
Anul pastoral, lunã de lunã

de familii pentru familii ar fi binevenitã pentru Biserica noastrã

Cucernici pãrinþi,
Cu un an în urmã începea anul pastoral cu tema “Euharistia
ºi familia”. Atunci vã îndemnam ca împreunã cu familiile din
comunitãþile noastre parohiale sã subliniem atât legãtura
strânsã dintre taina Euharistiei ºi taina Cãsãtoriei, cât ºi sã
angajãm familiile noastre pe calea unei reînnoiri în evlavia faþã
de Sfânta Euharistie (cf. Actualitatea creºtinã, nr. 11/2004).
Þin sã îi felicit pe toþi aceia care au rãspuns la acest îndemn,
preoþi ºi familii. Mã bucur pentru iniþiativele nãscute în parohii,
care reuºesc sã arate marele dar al familiei ºi valoarea sa
pentru viaþa Bisericii. Ora de adoraþie pentru familii, în Bisericile
parohiale, grupurile de rugãciune în case, catehezele pentru
ºi cu familiile sunt semne minunate de reînnoire. Pe lângã
acestea cunosc dorinþa multor familii, care în spiritul
recomandãrilor din Familiaris consortio, nr. 72, doresc sã
întemeieze o „Asociaþie de familii pentru familii”. Este o dorinþã
lãudabilã. Ca ea sã devinã concretã are nevoie de susþinere
din partea preoþilor ºi a credincioºilor care au diferite
competenþe: juridice, medicale, educative etc… Ca pãstori,
sunteþi primii care vã întâlniþi credincioºii. Voi îi puteþi îndruma,
ca la lumina credinþei, sã vadã competenþa ºi
profesionalitatea atât ca un dar al Domnului, cât ºi ca o
localã.
În continuare, aº vrea sã ating alte douã puncte. Primul
priveºte munca de pregãtire a tinerilor pentru taina cãsãtoriei.
Dintre cele trei slujiri specifice preotului: a învãþa, a sfinþi, a
pãstori, aceea de a învãþa este prima obligaþie (Presbyterorum
ordinis 4). Familiaris consortio, la nr. 66, vorbeºte despre un
proces gradual de pregãtire la cãsãtorie, în trei momente:
îndepãrtat, apropiat ºi imediat. A învãþa doctrina despre
cãsãtorie este, deci, o obligaþie care îl priveºte direct pe preot,
mai ales în cel de-al treilea moment, cel imediat. Pentru o
bunã desfãºurare a acestei etape este necesar ca logodnicii
sã-ºi anunþe intenþia de a se cãsãtori cu cel puþin câteva luni
(6 luni) înainte de data celebrãrii acesteia. O bunã pregãtire
presupune cunoaºterea doctrinei Bisericii cu privire la
valoarea ºi frumuseþea vieþii de familie. În acest domeniu este
important aportul ºi mãrturia de viaþã a unor familii. Procesul
de pregãtire nu trebuie sã înceteze dupã momentul celebrãrii.
Vã cer sã meditaþi asupra punctului 69 din Familiaris consortio,
unde se vorbeºte despre o pastoralã post-matrimonialã.
Al doilea punct priveºte tematica anului pastoral. În centrul
atenþiei noastre va rãmâne, în continuare, familia.
IOAN ROBU
ROBU,, Arhiepiscop, mitropolit de Bucureºti

„Familia este calea „Sfântã Marie

Bisericii!”
(Scrisoarea cãtre familii, 2)
Am încredinþat grijii de mamã a
Preasfintei Fecioare Maria întreaga
activitate cu familiile din Arhidieceza
noastrã.
Ea este steaua cãlãuzitoare a paºilor
noºtri împreunã.
Maicã a Bisericii ºi Reginã a familiilor,
noi suntem pe cale, tu du-ne la Isus!
Mamã gingaºã ºi puternicã,
un pic obosiþi!
Fã-ne sã fim pelerini ai credinþei!
tovarãºa noastrã pe cãile vieþii,
ori de câte ori contemplãm
Sã cãutãm chipul Domnului, ºi nu
numai…
minunile pe care Cel Atotputernic le-a Avându-te ca icoanã
sãvârºit în tine, în care se aratã grija faþã de cei care se
ne încearcã o mare tristeþe aflã în nevoie,
pentru lâncezeala ºi încetineala noastrã. vrem sã ajungem ºi noi în grabã în „acel
Ajutã-ne sã mãrim pasul pentru a-þi oraº”
rãmâne aproape. în care sã se vadã roadele bucuriei,
Însoþeºte, te rugãm, dorinþa noastrã de aºa cum tu le-ai purtat în prima ta vizitã
a te þine de mânã! la Elisabeta.
Mãreºte cadenþa paºilor noºtri Pãrintele TONINO BELLO

Un program pastoral relaþiilor cu semenii, la relaþiile de prietenie. În acest plan,

cãsãtoria, ca tainã a unitãþii dintre un bãrbat ºi o femeie în
pentru familii Domnul, este legãtura cea mai specialã. Ca soþi creºtini
nr. 12/2005

avem convingerea cã, de aprofundarea, întãrirea ºi

Realizarea unui program de activitãþi pentru familiile
Arhidiecezei noastre, pe lângã programul specific fiecãrei
parohii, este un rãspuns concret la dorinþa Bisericii de a
promova „o spiritualitate de comuniune” (Novo millennio
ineunte, 43), dar ºi la aºteptãrile atâtor familii care doresc
sã-L urmeze cât mai îndeaproape pe Isus. El, Domnul, este
cauza, motivaþia ºi scopul drumului nostru împreunã.
În aceastã muncã pastoralã suntem ghidaþi de un
principiu: sã dãm mai mult celor care doresc mai mult.
Ajutorul pãstorilor noºtri este esenþial în realizarea acestuia.
Ne dãm bine seama cã principiul priveºte, înainte de toate,
legãtura intimã, personalã, a fiecãruia cu Dumnezeu în
spiritul comuniunii ºi se cuvine sã subliniem importanþa
legãturilor dintre persoanele care împãrtãºesc aceeaºi
credinþã, aceleaºi idealuri de viaþã. De la planul vertical al
relaþiei cu Dumnezeu trecem, astfel, la cel orizontal, al
îmbogãþirea acestei legãturi depinde bunãstarea fiecãruia
în parte, a cuplului nostru conjugal, dar ºi a familiei noastre.
În calitate de pãrinþi, dacã mai este cazul sã o amintim,
atenþia faþã de noi înºine trece prin grija pe care o arãtãm
faþã de copiii noºtri. Cu ei formãm familia. Trebuie sã
recunoaºtem cã în dorinþa de a întâlni alte familii, ei
cântãresc mult. Ca parte integrantã a iniþiativelor noastre,
ei sunt motivaþia forte a acelei dorinþe de a constitui o
„Asociaþie de familii pentru familii”. Întrebarea „ce viitor le
lãsãm?”, se naºte din privirea lor, chiar mai înainte de a se
oglindi în adâncul conºtiinþei noastre de mamã, de tatã,
de pãrinþi.
Sperãm ca programul pastoral propus în aceste pagini
sã trezeascã interesul unui numãr cât mai mare de familii
ºi sã fie o invitaþie de a lua parte la el în mod activ.
Un grup de familii animatoare

4
 Acþiuni ale familiilor în Anul Pastoral 2005-2006

Anul pastoral, lunã de lunã

Întâlnirile de la Parohia Sfânta Elena - Pregãtirea grupurilor de animatori
Formarea unor grupuri permanente de lucru în vederea
• 12 noiembrie (2005) ora 16.30: Pregãtirea pentru constituirii “asociaþiei de familii pentru familii”:
cãsãtorie • grupul de pregãtire pentru cãsãtorie
• 10 decembrie (2005) ora 16.30: Planning-ul familial • grupul de cursuri pentru tineri
• 14 ianuarie (2006) ora 16.30: Paternitatea ºi • grupul de educaþie a copiilor (grãdiniþa, ºcoala,
maternitatea responsabilã educaþia în familie, cateheza copiilor
copiilor,, timpul liber)
• 11 februarie (2006) ora 16.30: Pro-Vita ºi respectul faþã • grupul de consiliere familialã, planning familial ºi
de viaþã Pro-Vita
• 11 martie (2006) ora 16.30: Care este preþul vieþii? • grupul pentru mass-media
• 14 octombrie (2006) ora 16.30: Jurisdicþia familiei • grupul de consultanþã juridicã
• 12 noiembrie (2006) ora 16.30: Cãsãtoriile mixte • grupul pentru solidaritate (caritate ºi sprijin medical)
Scopul
Scopul: aprofundarea unor teme de mare interes pentru • grupul pentru viaþa de familie (vocaþia familiei, viaþa
familiile creºtine; specializarea în diferite domenii a unui numãr spiritualã ºi de credinþã)
cât mai mare de persoane • grupul de formare al animatorilor
Grupul de familii animatoare în parohii
Scopul
Scopul: animarea la Sfânta Liturghie, la adoraþie, la rugãciune, la catehezã, la organizarea diferitelor iniþiative parohiale.
Grupul de familii animatoare colaboreazã cu pãrintele paroh; se aflã în legãturã cu celelalte grupuri parohiale; promoveazã
iniþiativele parohiale ºi inter-parohiale; aminteºte evenimentele înscrise în cadrul programului pastoral

Întâlniri la Mãnãstirea Întâlnirile de la Biserica Câmpulung Muscel

Sfânta Agnes
Adunãri generale
• 8 octombrie (2005) ora
10.00: Asociaþia familiilor pentru
familii
• 9 septembrie (2006) ora
10.00: Evaluãri ºi perspective ale
activitãþii pastorale
Scopul
Scopul: evaluarea anului
pastoral în desfãºurare ºi fixarea
obiectivelor pentru anul pastoral
urmãtor
Întâlnirile de la Institutul
Sfânta TTereza
ereza (Catedralã)
Colocviile familiilo
familiilorr
•17 decembrie (2005) ora 10.00:
Viaþa în doi;
ora 14.00 Copiii, bogãþia familiei
Sfânta Cruce
Cele 10 porunci
• 29 octombrie (2005) ora 18.30:
Cele zece porunci
• 26 noiembrie (2005) ora
18.30: Porunca I: Cine este Dumnezeu
pentru noi?
• 25 februarie (2006) ora 18.30:
Porunca a II-a: Cum folosim azi numele
lui Dumnezeu?
• 25 martie (2006) ora 18.30:
Porunca a III-a: Duminica ºi timpul liber
în familie
• 29 aprilie (2006) ora 18.30:
Porunca a IV-a: Relaþiile în familie ºi în
societate
• 27 mai (2006) ora 18.30:
Porunca a V-a: Viaþa
• 24 iunie (2006) ora 18.30:
Întâlniri matrimoniale
• 21-23 aprilie (2006)
• 19-21 mai (2006)
• 1-3 septembrie (2006)
Scopul
Scopul: a reîmprospãta viaþa soþilor; a
redescoperi marele dar al cãsãtoriei; a oferi
posibilitatea unei mai bune cunoaºteri a
familiilor între ele
Propuneri
•25 martie: Bunavestire - Sãrbãtoarea vieþii
•11 iunie : Sfânta Treime - Sãrbãtoarea
familiilor în parohii
•18 iunie: Trupul Domnului – Procesiunea
cu Preasfântul Sacrament
„Familia este motorul
societãþii”
Aceastã realitate va fi
evidenþiatã la Întâlnirea
nr. 12/2005

•17 iunie (2006) ora 10.00: Poruncile a VI-a ºi a IX-a: Menirea

Susþinerea familiei aflate în
dificultate;
ora 14.00: Tinerii, viitorul familiei
creºtine
Scopul
Scopul: a pune în discuþie teme
de mare importanþã pentru familiile
noastre; a aprofunda viaþa de
credinþã; a învãþa sã lucrãm în grup
Oratoriul Sfântul Leonardo
Murialdo
(Popeºti-Leordeni)
Festivalul familiilor
Sâmbãtã ora 17.00, 01 iulie (2006)
Scopul
Scopul: recreativ; de cunoaºtere;
de stimulare
trupului nostru
• 29 iulie (2006) ora 18.30:
Poruncile a VII-a ºi a X-a: Munca în casã
ºi proprietatea
• 30 septembrie (2006) ora
18.30: Porunca a VIII-a: Adevãrul un
reper esenþial pentru familie
Scopul
Scopul: mai buna cunoaºtere a
Cuvântului lui Dumnezeu; a creºte în
convingerea cã “ascultarea” Cuvântului
aduce adevãrata bucurie; a educa
conºtiinþele la lumina învãþãturii Bisericii
“A nu te opune unei erori, înseamnã
a o aproba, a nu apãra adevãrul
înseamnã a-l suprima”
Sfântul Feliciu, papã (483-492)
Mondialã a Familiilor cu Papa,
ce va avea loc la Valencia în perioada 1- 9
iulie 2006, afirmã cardinalul Alfonso Lopez
Trujillo, preºedintele Consiliului Pontifical
pentru Familie.
Într-un comunicat emis de AVAN (agenþia
de presã a evenimentului), se aratã cã
întâlnindu-se recent cu parohii diecezei de
Valencia, cardinalul a subliniat faptul cã
„familia dobândeºte o valoare specialã în
momentul actual, pentru cã se aflã în centrul
uraganului pe mai multe scene ºi este unica
instituþie capabilã sã formeze în mod integral
fiinþa umanã”. „Familia este marea forþã ºi
motorul societãþii”, realitate care va fi
exprimatã la Întâlnirea de la Valencia sub
multiple forme.
5
 De ce
pregãtirea pentru cãsãtorie?
Universul Familiei
Conform practicii Bisericii, primirea unui sacrament cere
o pregãtire. De exemplu: înainte de a merge la spovadã facem
cercetarea cugetului; înainte de a merge la împãrtãºanie, ne
reculegem ºi þinem post cel puþin o orã. Când este vorba de
alegerea stãrii de viaþã, pregãtirea este ºi mai lungã. Este
vorba, în fapt, despre o vocaþie. Înainte ca o persoanã sã se
consacre lui Dumnezeu, rãmâne cel puþin un an în noviciat;
înainte ca un tânãr sã devinã preot, petrece 6 ani sau chiar
mai mulþi în seminar. Ar putea oare sã lipseascã o astfel de
pregãtire în cazul cãsãtoriei?
Pregãtirea este:
- un drum al credinþei: de cunoaºtere a tainei lui Cristos;
- un drum al cunoaºterii de sine ºi a partenerului/
partenerei;
- un timp al verificãrii temeiniciei deciziei de a face pasul
cãsãtoriei.
Cui i se adreseazã?
- logodnicilor care urmeazã sã se cãsãtoreascã într-un
viitor apropiat.
- acelor perechi de tineri care, deºi nu au luat o hotãrâre
privitor la data cãsãtoriei, sau care sunt indeciºi, doresc totuºi
sã afle mai multe despre ei înºiºi ºi despre taina vieþii de
cãsãtorie.
Ce cuprinde
cuprinde??
- Frecventarea uneia dintre cele trei sesiuni mai jos amintite.
- Cateheza cu pãrintele paroh (sau vicar) în parohie.
Când se anunþã la parohie
data celebrãrii cãsãtoriei?
Cu cel puþin 6 luni înainte de data celebrãrii.
Întâlnirile de la Institutul Sfânta TTereza
ereza
(Catedralã)
Sesiuni de pregãtire a cãsãtorie
cãsãtorieii
• prima: 13 noiembrie; 19 noiembrie; 10 decembrie
(2005) ora 16.00*
• a II-a: 18 februarie; 4 martie; 11 martie (2006) ora 16.00*
• a III-a: 21 octombrie; 11 noiembrie; 18 noiembrie (2006)
ora 16.00*
nr. 12/2005
*În funcþie de situaþie, va fi posibilã modificarea orei ºi locului pregãtirii.
6
Existã un moment în viaþã când fiecare ajunge sã-ºi punã
pentru prima oarã întrebãri despre viitorul sãu, despre cum se
vede în urmãtorii ani, dacã vrea sã-ºi întemeieze o familie sau
sã-ºi gãseascã o vocaþie în celibat. ªi dacã se vede familist
putem lua în considerare cã începe o perioadã de logodnã
fãrã logodnic (ã), propunându-ºi un model ideal de partener(ã).
La început mai haotic, fãrã un orizont precis. Apoi, pe mãsurã
ce cunoaºte ºi iubeºte, proiectul devine mai bine conturat,
cãutãrile sunt mult mai þintite.
Dar, perioada propriu-zisã de logodnã se cuvine a fi
respectatã. În ultima vreme, tot mai puþine sunt cuplurile care
acordã timpul necesar pregãtirii pentru cãsãtorie. Iatã de ce,
subiectul acesta preocupã comunitatea ºi a fost deja prezent
în mai multe intervenþii publice, printre care ºi paginile revistei
Familia creºtinã. În cele ce urmeazã, îl repropunem, de data
aceasta, cititorilor Actualitãþii creºtine.
De ce logodna?
logodna
Rãspunsul este uºor de dat. Pentru cã practica creºtinã
catolicã nu acceptã “în vocabular” divorþul. Se poate vorbi de
separare (rãmânând cãsãtoriþi) dacã existã grave neînþelegeri
între soþi, sau de anulare dacã se întrunesc condiþiile necesare
(oricum o raritate care ne determinã sã nu ne gândim ca la o
alternativã realistã). De aceea, cei doi care îºi depun
jurãmintele în faþa comunitãþii, sunt persoane mature,
conºtiente ºi bine pregãtite sã înfrunte viaþa în doi (ºi apoi în
trei, patru, … sau câte le va da Domnul). Nu pentru o lunã (de
probã) sau un an (de încercare ºi acomodare), ci pentru ani,
pânã la adânci bãtrâneþi, “pânã când moartea ne va despãrþi”.
Este un act pe care fiecare partener îl îndeplineºte cu gândul
cã îl va face o datã în viaþã. Deºi, aºa cum bine ºtim, existã ºi
excepþii, dar, a paria cu Dumnezeu cã mai existã “încã o ºansã”,
este o imagine cinicã la care un creºtin practicant nu subscrie.
Plecând de la aceste consideraþii practice, devine evident
cã o bunã pregãtire pentru acest pas este mai mult decât
necesarã. Aceastã perioadã de pregãtire se numeºte logodnã.
Logodna reprezintã un timp de febrilã cãutare, de
acomodare cu celãlalt, de cunoaºtere reciprocã ºi de
acumulare de experienþã virtualã (de cum va fi, dupã, viaþa în
doi). Cei doi discutã, se testeazã, îºi împãrtãºesc valorile,îl
impresioneazã pe celãlalt cât mai mult. Rar îºi aratã defectele,
sunt mai binevoitori cu celãlalt ºi cu anturajul (pãrinþii, fraþii sau
prietenii celuilalt). Pe de o parte, încearcã sã-l cunoascã pe
celãlalt cât mai bine, iar, pe de altã parte, se descoperã pe
sine cât mai puþin în faþa celuilalt, propunându-i o imagine
idealizatã a sinelui.
Rolul unui curs de pregãtire
pentru cãsãtorie
Cum ajung cei doi sã se cunoascã mai bine? Numai dacã
încearcã, cu adevãrat, un exerciþiu de sinceritate sau dacã sunt
ajutaþi sã o facã. Acesta este unul dintre rolurile preotului, al
pãrinþilor, al prietenilor sau al fraþilor ºi, nu în ultimul rând, al
naºilor. Aici putem vedea importanþa împãrtãºirii experienþei
altora pentru viitorul lor.
Acesta este ºi rolul unui curs de pregãtire pentru cãsãtorie.
Sã-i ajute pe cei doi sã-ºi punã întrebãri la care sã rãspundã
cu sinceritate ºi sã înveþe sã comunice cu adevãrat. Pentru ca,
atunci când se vor ivi probleme în cãsnicia lor, sã poatã sã le
discute ºi sã le depãºeascã.
Logodna este privitã, tradiþional, ca perioada de când cei
doi s-au hotãrât sã se cãsãtoreascã pânã la momentul
depunerii jurãmintelor. Pentru provocãrile timpurilor moderne
este mult mai util sã considerãm logodna ca o perioadã mult
mai extinsã, care începe cu momentul în care fiecare tânãr îºi
descoperã vocaþia familialã.
Riscul cel mare al perioadei de pregãtire este ca cei doi sã
considere cã totul este prea târziu, cã fiecare s-a angajat la un
proiect comun ºi cã nu mai existã cale de întoarcere. Dintr-un
spirit de onoare, logodnicul ce a zis deja un da, merge înainte,
chiar dacã va constata cã, poate, nu este o alegere potrivitã.
Acesta este ºi mesajul meu. Pânã când cei doi nu au depus
jurãmintele în faþa altarului, niciodatã nu este prea târziu.
Onoarea de care vorbim este una prost înþeleasã. Nu existã
onoare acolo unde întrevezi un eºec, iar familia nou întemeiatã
va scârþâi de la început.
Sunt multe variante de a face aceastã pregãtire pentru
cãsãtorie. Rezultatul este important. Dacã, dupã un astfel de
curs, cei doi s-au îmbogãþit reciproc, se cunosc mai bine ºi
invaþã sã-ºi împãrtãºeascã gândurile, comunicând între ei,
atunci avem de a face cu un succes. Dacã cei doi sunt mai
încrezãtori în sine ºi în viitorul lor comun, atunci
cursul este util. De asemenea, dacã cei doi
realizeazã cã nu vor putea întemeia o
familie ºi cã ar fi mai bine sã se despartã,
cursul este iarãºi un succes.
Rolul naºilor este esenþial
în familia catolicã
Prin experienþa ºi echilibrul lor, ei
ajutã noua familie, le împãrtãºeºte
tinerilor din greutãþile prin care au
trecut ºi cum le-au depãºit. Ei sunt
moderatorii lor când au dispute. Ei sunt
cei care, din când în când, le
reamintesc de fidelitatea, unitatea,
solidaritatea ºi iubirea pe care ºi le-au
jurat ºi le aratã cum sã le întreþinã ºi
sã le reînnoiascã în fiecare zi. Iar
deschiderea pentru viaþã ºi protejarea
copiilor care vor veni sã nu fie încãlcate
de soþi.
De multe ori, aceºti naºi sunt aleºi
strategic, fãrã sã aibã calitãþile de
mediator ºi ajutor pe care le-ar cere,
în momentele grele, noua familie. Într-
o astfel de situaþie, cel mai bun sfat pe care l-ar primi logodnicii
este sã-ºi gãseascã cât mai repede un astfel de moderator,
de confesor familial. Poate fi un preot, un cãlugãr, un bun
familist, dar poate fi ºi un celibatar care are un ascendent
asupra celor doi.
Multã lume “modernã” înlocuieºte
perioada de logodnã cu traiul împreunã
Este o înþelegere, cel puþin deformatã, a ceea ce înseamnã
cãutarea logodnicilor. Mimarea vieþii de familie fãrã jurãminte
este ca un doctor fãrã cunoºtinþe, ca un avocat care nu
cunoaºte legea, ca un constructor care ignorã rezistenþa casei,
ca un preot fãrã preoþie. Adicã, profitãm de tot ce înseamnã
traiul împreunã, fãrã sã ne luãm responsabilitãþi unul faþã de
celãlalt. ªi dacã merge, când apar copiii, ne cãsãtorim. Cât
este iubire ºi cât este egoism? Unde este cãutarea aceea febrilã,
curajul ºi responsabilitatea unui om pe care te poþi bizui pentru
toatã viaþa? Dacã descoperi cã nu eºti compatibil dupã ani de
trai în comun, ce faci, îl arunci pe celãlalt înapoi în societate
fãrã nici o remuºcare?
Universul Familiei
Comportamente de încurajat
Mulþi dintre tineri vin la un curs de pregãtire deºi, poate,
nu au în vedere o cãsãtorie imediatã. Cu cât te apropii de
momentul depunerii jurãmintelor, pregãtirile sunt mai
intense (chiar ºi cheltuielile cresc), cu atât mai mult nu ai
timp de reflexie, de cãutare ºi de meditare. Sã începi atunci
sã-þi pui întrebãri la care ar fi fost util sã fi primit deja
rãspunsurile ar fi de evitat. Ai nevoie de timp ºi minte limpede
sã meditezi la, practic, cea mai importantã decizie pe care
o iei în viaþã. Familia în care ne naºtem, nu avem cum s-o
schimbãm. Copiii care vin ne sunt daþi de Dumnezeu, la
momentul potrivit, nouã. Dar partenerul de viaþã noi ni-l
alegem. Este singurul moment în care, cu adevãrat, alegem
în viaþã.
O bunã pregãtire pentru cãsãtorie trebuie sã-i invite pe
cei doi sã discute ºi sã-ºi omogenizeze valorile ºi modul de a
vedea traiul în doi. Cu renunþãri, din partea
fiecãruia, în spiritul sentimentului de iubire care
îi uneºte, dar fãrã compromisuri. Poþi
renunþa la unele comoditãþi, la obiceiuri
sau tradiþii, dar fãrã compromisuri.
Primirea copiilor, Dumnezeu în casa
lor, prioritãþile cuplului, rolul pãrinþilor,
sau altele similare, care îi definesc pe
ei ca soþi, sunt bine stabilite ºi nu pot
constitui subiect de compromis. De
exemplu, avem o datorie faþã de
pãrinþi, dar dupã cununie soþul/soþia
va trece pe primul loc. Loc unde vor
sta ºi copiii care vor veni. A proceda
altfel, înseamnã compromis ºi acesta
trebuie evitat.
Un astfel de curs trebuie sã îi facã
pe cei doi sã înveþe o tehnicã a
dialogului în familie, cum sã treacã
peste dificultãþi. De la cele mai mici ºi
mai puþin importante lucruri pânã la
cele esenþiale.
Cu o bunã pregãtire pentru
cãsãtorie putem gândi cã avem
familii bine ancorate în Dumnezeu ºi
încrezãtoare în viitor. Responsabile în societate, pregãtite sã
nr. 12/2005
rãspândeascã cuvântul Domnului prin propriul exemplu, iar
copiii lor vor fi o binecuvântare pentru ei ºi pentru cei printre
care trãiesc.
Societatea construitã pe valorile familiei creºtine este una
sãnãtoasã ºi are viitorul sigur. Pentru cã nu s-a fãcut mult în
trecut în aceastã direcþie, nu înseamnã cã nu putem face în
viitor. Catolici fiind, cerem ca “omul sã nu despartã ceea ce
Dumnezeu a unit”. Cererea noastrã este întemeiatã dacã oferim
soluþii.
Mulþi dintre noi am simþit, poate, cât de util ar fi fost ca la
începutul cãsniciei sã fi fost cineva care sã ne ajute sau sã ne
avertizeze de greutãþile pe care le-am întâmpinat. Aici, iubirea
pentru aproapele înseamnã dãruirea ºi disponibilitatea noastrã
pentru a îndruma paºii logodnicilor, fãcându-le plãcute ºi utile
întâlnirile cu noi.
ELENA ºi FLORIN ARDELEAN
7
 Experienþã nouã pentru tinerii AMD
Din viaþa Arhidiecezei

Promit, cu ajutorul lui Dumnezeu,
pe cuvânt de onoare, sã fac tot ce-mi
stã în putinþã pentru: a-mi îndeplini
datoria faþã de Dumnezeu ºi faþã
de þarã, a-i ajuta pe alþii în orice
situaþie, a obser va Legea Scout.
observa
Duminicã, 2 octombrie, în
cadrul Sfintei Liturghii de la ora
9.00, în biserica romano-catolicã
“Adormirea Maicii Domnului” din
Drumul Taberei, a avut loc un
eveniment cu dublã semnificaþie în
viaþa grupului de cercetaºi din
Centrul Local Catolic „Adormirea
Maicii Domnului”: Deschiderea
solemnã a anului cercetãºesc
2005-2006
2005-2006, ºi Reînnoirea Promisiunii
Scout
Scout.
Cu emoþe în glasuri ºi cu mâinile
ridicate, salutând cercetãºeºte,
aproape cincizeci de scoutiºti ºi-au
reînnoit fãgãduinþa fãcutã pentru toatã
viaþa în faþa lui Dumnezeu, a
comunitãþii parohiale ºi a marii familii
de cercetaºi.
În mijlocul comunitãþii parohiale,
alãturi de cercetaºii din Centrul Local
Sf. Iosif, însoþiþi ºi de asistentul lor
spiritual, Pr. Dominic Soare, în prezenþa
asistentului spiritual Pr. Paroh Dominic
Hârja ºi a celorlalþi preoþi invitaþi (pr.
Fabian Mãriuþ, pr. Emil Moraru), a fost
declarat deschis un nou an
cercetãºesc.
Un an în care activitãþile vor fi din
plin…
Un an în care am pornit la drum,
nu oricum, ci cerându-i lui Dumnezeu
sã ne binecuvânteze cu harurile Sale
ºi în special cu Tãrie, pentru a nu fugi
de regulile cercetãºeºti. Acestea sunt,
pentru viaþa noastrã, ca “tutorii pentru
viþa de vie”- aºa cum menþiona Pr.
Fabian Mãriuþ la predicã.
Un an în care ne vom lua puterea
din Sfânta Liturghie, din Sfintele
Sacramente. Un an în care “vrem sã
aducem un suflu nou de speranþã, de
entuziasm pe calea slujirii,
împrospãtând viaþa noastrã, viaþa
comunitãþii parohiale ºi viaþa familiei de
scoutiºti din lumea întreagã”.
Un an în care, cu nostalgia
campurilor de varã, dar cu privirea
îndreptatã spre noile campuri ce
vor veni odatã cu vacanþa de varã,
duminicã de duminicã, cercetaºii
se vor întâlni cu liderii lor. Prin
însuºirea cunoºtinþelor pe care deja
aceºtia le-au prevãzut în Programul
Scout de anul acesta, cercetaºii
continuã pregãtirea pentru viaþã,
amintindu-ºi mereu cã cercetaºul este
“artizanul propriei sale creºteri” (Carta
Catolicã Scout).
Un an în care cercetaºii se vor ruga
împreunã, pentru cã ºtiu cã o patrulã
unitã mereu e mai puternicã!
Acest an ne dorim sã stea sub
semnul Iubirii, cercetaºul ºtiind, încã de
la intrarea în Scout, cã “adevãratul mod
de a fi fericiþi este acela de a aduce
fericire altora” (din Testamentul
Pãrintelui Cercetãºiei, Robert Baden
Powell).
Doamne, îþi mulþumim pentru
sãrbãtoarea noastrã! Doamne, rãmâi
cu noi!
IULIANA BIRTEA

Nu existã nici un drum cãtre pace; Gânduri ale cercetaºilor “pelerini”...

pacea este singurul drum
(Gandhi)
În data de 15 octombrie 2005, cercetaºii parohiei
Adormirea Maicii Domnului împreunã cu cercetaºi de la alte
centre (C.L. “Sf. Iosif”, C.L. Gãieºti, C.L. Verde) au pornit
nr. 12/2005
“În acest moment, undeva în lume, poate cã se naºte un
copil bolnav. Nu are nici o vinã, însã aceasta este realitatea
în care trãim ºi nu am fi oameni dacã am rãmâne indiferenþi.
Am vrut sã facem ceva, dupã puterile noastre, pentru copiii
cu deficienþe motorii. Am înfruntat ploaia, oboseala, drumul
lung, trecãtorii curioºi, rãutãcioºi sau indiferenþi, dând astfel
dovadã de multã maturitate în frumoasa noastrã misiune.
Aceºti copii vor rãmâne în sufletele noastre ºi ne vor aminti

împreunã într-un pelerinaj: jertfã pentru copiii cu deficienþe

motorii, dar ºi un apel la mereu sã preþuim darul vieþii”.
adresa societãþii noastre, DANIELA POGAR - lider
care, cu siguranþã, are “Noi, cei sãnãtoºi, rareori îi mulþumim lui
posibilitatea de a face mai Dumnezeu pentru darul preþios fãcut nouã:
mult pentru aceºtia. Sãnãtatea”.
Sfânta Liturghie celebratã la Pelerinajul de sâmbãtã m-a fãcut sã mã
Catedrala “Sfântul Iosif” a gândesc serios la mine, la darul fãcut mie de
încununat jertfa scoutiºtilor, iar Dumnezeu ºi la cei în suferinþã, care nu se
copiii ºi tinerii i-au oferit lui pot deplasa, pentru care bucuria unei
Dumnezeu intenþiile personale, plimbãri, toamna, în parc, cu prietenii, nu
sufletele curate ºi sincere ºi, mai existã. Drumul mi se pãrea greu ºi lung, dar
ales, pe toþi acei copii care nu cu gândul la cei în suferinþã, cu rugãciunea
pot merge. mea fãcutã în gând ºi coborâtã în inimã, nici nu am simþit
Aceastã activitate se încadreazã într-un proiect mondial numit cum am ajuns la Catedrala “Sf. Iosif”. La Sfânta Liturghie le-
“Daruri pentru Pace”, proiect care antreneazã cercetaºii din lumea am mulþumit, încã o datã, Domnului ºi Sfintei Fecioare pentru
întreagã sã se pregãteascã pentru sãrbãtorirea Centenarului cã m-au ajutat sã depun ºi eu mica mea jertfã ºi iubirea pentru
Cercetãºesc din 2007. aproapele la picioarele Lor”.
PAULA BIDON - temerar LEONARD PANÃ - spiriduº

8
 Duminica misionarã la
Buzãu
Pentru a trãi mesajul acestei zile, întreaga
comunitate s-a pregãtit ºi a participat la „Veghea
misionarã” din seara zilei de 22 octombrie.
Experienþa misionarã a patru tinere din Moldova
care au lucrat doi ani în Africa a fost prezentatã atât
sâmbãtã seara cât ºi în duminica care a urmat.
Imaginile, redate cu ajutorul video proiectorului, dintr-
un spital de pe Coasta de Fildeº, unde Mihaela Gal ºi
Monica Benedic au lucrat ca asistente medicale ºi cele
dintr-o „ºcoalã”, unde au activat Monica Bogdãnel ºi
Mihaela Gherghelucã nu au avut nevoie de nici un
comentariu. La colecta pentru misiuni au contribuit ºi
copiii care au fãcut economii din banii primiþi de la
pãrinþi de la începutul lunii.
Vreau sã le mulþumesc surorilor din Congregaþia
Micile Slujitoare ale Inimii lui Isus pentru bolnavii sãraci,
Laura ºi Maria-Rosa, care activeazã de cinci ani în
comunitatea ºi în oraºul nostru.
Pr
Pr.. P
PAAVEL BUTNARIU
Biserica Sfântul Iosif din Buzãu
Parohia Bucureºtii Noi,
“O zi cu soare”
Duminicã, 2 octombrie, a plouat torenþial, toatã
ziua, în tot Bucureºtiul. La parohia “Maica Îndureratã”
(Bucureºtii Noi), pãrintele Cãbãlaº ne anunþase cã un
grup de olandezi Humanitarien pregãtea în acea
dupã-amiazã o serbare pentru copii, cu ocazia
începerii ºcolii.
“Mama, nu mergem nicãieri!”, mi-au spus rãspicat
cei trei copii ai mei. “O sã vã udaþi, o sã înceapã târziu,
ºi sala o sã fie goalã”, le-a þinut isonul ºi soþul meu.
Ne-am dus totuºi (ajungând cu oarecare întârziere din
cauza timpului pierdut cu munca de convingere).
Serbarea începuse fix la ora trei, sala era plinã ochi ºi
toþi se prãpãdeau de râs la giumbuºlucurile celor doi
clowni de pe scenã. Nimeni nu se mai gândea la
ploaie. Puþin mai deoparte, olandezii priveau mulþumiþi
feþele copiilor. La sfârºit s-au împãrþit daruri: jucãrii ºi
rechizite pentru ºcoalã. Copiii erau fericiþi. Dar mai
fericiþi erau olandezii. Mi-a atras în mod special atenþia
expresia de pe feþele lor: o expresie de mulþumire
liniºtitã, satisfacþia siguranþei pe care þi-o dã un lucru
bine fãcut. Instinctiv, mi-am dorit sã fiu ca ei. Ne-am
întors acasã tot prin ploaie, ocolind bãlþile, dar cu
senzaþia cã în acea duminicã a fost o zi cu soare.
Parohia Inima Neprihanitã
Din viaþa Arhidiecezei
a Mariei – Romanu
Prin anul 1980, în
comuna Romanu, situatã
la 20 de km de Brãila, se
instala familia Rotaru,
prima familie catolicã din
acea comunitate. Cu
trecerea timpului, acestei
familii li s-au mai adãugat
altele ºi, împreunã, au
închegat o comunitate
catolicã micã. Comunitatea localã, majoritar ortodoxã, i-a primit ºi privit
în felul ei. La scurt timp dupã instalare, au simþit lipsa Sfintelor Liturghii
cu care se obiºnuiserã zilnic în satul lor natal – Arini, judeþul Bacãu.
Regimul de atunci, lipsa de bani ºi alte piedici, toate la un loc, au fãcut
ca Sfânta Liturghie sã fie celebratã, iniþial, doar o datã pe lunã ºi, ulterior,
duminicã de duminicã, într-o casã simplã, modestã, a unor catolici
bãtrâni ºi binevoitori. Familiile sporeau, copiii creºteau ºi, de la acele
puþine familii, s-a ajuns ca astãzi sã se poatã vorbi de o comunitate
catolicã de aproximativ 120 de suflete, repartizate în 24 de familii. Aceºtia,
cu tãrie în glasuri, i-au spus pãrintelui paroh de Brãila, care se ocupa ºi
de comunitatea lor, urmãtoarele: „Noi vrem o bisericã în acest sat”. În
anul 1992 au obþinut binecuvântarea ºi susþinerea iniþiativei de a construi
o bisericã pentru aceºti credincioºi, din partea Arhiepiscopului Mitropolit
de Bucureºti, Ioan Robu. Dupã multe eforturi, atât din partea pãrintelui
paroh Alois Arcana, cât ºi din partea credincioºilor catolici ºi ale altor
persoane binevoitoare din þarã ºi strãinãtate, se înãlþã, atât defrumoasã,
fiind închinatã Inimii Neprihãnite a Sfintei Fecioare Maria. Providenþa a
lucrat în inimile multora, timpul a trecut ºi „Cuvântul s-a fãcut trup ºi a
locuit între noi”, iar comunitatea se bucurã.
Credinþã, speranþã, împliniri ... Duminicã, 16 octombrie 2005, ora 11,
norii de ploaie ameninþãtori ºi totuºi opriþi de o Mânã Divinã, n-au stricat
bucuria din inimi, din priviri. Glasul care strigã, glasul care cheamã, s-a
fãcut auzit, ºi, alãturi de gazdele emoþionate, au venit sãteni evlavioºi
dar ºi invitaþi din împrejurimi, preoþi din decanat, însoþiþi, la rândul lor, de
Preasfinþitul Cornel Damian, Episcop Auxiliar al Arhidiecezei Romano-
Catolice de Bucureºti; surorile ºi copiii de la casa „ Surâsul Marielei” din
Brãila. Adunaþi în jurul altarului de jertfã, astãzi, pe fiecare dintre noi
Domnul îl întreabã: „Dar voi, cine spuneþi cã sunt Eu?”, ºi, împreunã cu
Sfântul Apostol Petru, putem spune cu inimi pline de credinþã: „Tu eºti
Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!”.
nr. 12/2005
În timpul celebrãrii, toþi împreunã, l-au slãvit în cãntãri de bucurie ºi
psalmi de preamãrire, împreunã cu
Maica noastrã cereascã, Preacurata
Fecioarã Maria ºi cu mulþimea de sfinþi.
Unul dintre momentele cele mai
importante ale celebrãrii, pe lângã
celebrarea euharisticã, a fost consacrarea
altarului de jertfã ºi sfinþirea bisericii, prin
care acest sfânt lãcaº a devenit un nou
tabernacol.
Fie ca aceastã zi de bucurie ºi har sã
se întipãreascã în inimile tuturor, unde
Dumnezeu sã sporeascã credinþa, iubirea
ºi speranþa pentru cã El este numai iubire
ºi dãruire.
Pr
Pr.. IOSIF DUMEA
9

Permiteþi-mi
Suflet Tânãr
sã o prezint…
„Echipa”…un cuvânt
„greu”… Poate ºi datoritã
faptului cã, la început, a
pornit cu ºase membri,
pentru ca acum sã numere
peste treizeci! Cum într -un
într-un
cântec fiecare notã este
importantã, aºa ºi în
echipã… Fiecare membru
conteazã! Aºadar
Aºadar,, pentru început, vom face cunoºtinþã cu
Petronela Pogar
Pogar,, studentã în anul III, la Universitatea “Spiru
Haret”, Facultatea de Limbi ºi Literaturi Strãine, Specializarea
Englezã - Germanã. Face parte din parohia “Maica Îndureratã”,
Bucureºtii-Noi, unde este catehet la grupul de copii de 8-9 ani.
Cum descrii “drumul” tãu pânã sã intri în “echipã” ºi cum priveai
tu membrii echipei de atunci? (Petronela activeazã în echipã din
anul 2000)
Pânã sã intru în echipã, activitatea principalã era cea din
parohie, unde formasem o trupã de teatru cu copii. Pe membrii
echipei îi vãzusem “mai de aproape” la Întâlnirea Diecezanã de la
Voluntari ºi îi admiram mult, consideram cã erau foarte bine
pregãtiþi ºi fãceau toate activitãþile într-un mod profesionist, aceeaºi
pãrere o am ºi acum despre cei care formau echipa înainte.
În care dintre cele patru planuri te-ai implicat ºi cum? Câteva
sfaturi pentru animatorii “începãtori”...
Planul în care m-am implicat cel mai mult este cel
liturgic, participând la momentele de rugãciune (liturghii, zile de
reculegere) unde am pregãtit cântecele, rugãciunile ºi diferitele
momente din cadrul liturghiei. Animatorilor “începãtori” le-aº
recomanda sã aibã iniþiative ºi sã nu le fie fricã de eventuale eºecuri,
pentru cã din fiecare experienþã învãþãm câte ceva; sã aibã mai
mult curaj ºi sã se implice cu mai multã dãruire în activitãþile cu
tinerii.
Se împacã “viaþa de student” cu “viaþa de animator”? Cum?
Viaþa de animator ºi cea de student se împacã cât de cât, cel
mai important, cred eu, este sã ºtii când sã pui accentul pe una ºi
când pe alta; trebuie sã învãþãm sã ne împãrþim timpul astfel încât
sã nu neglijam nici viaþa de animator, nici pe cea de student ºi, nu
nr. 12/2005
în ultimul rând, e nevoie de multã muncã ºi sacrificiu.
Maxima ce te ghideazã în viaþã....
“Iubeºte ºi fã ce vrei!”. În viaþa de animator e important sã faci
totul din iubire, dacã existã alte motive... va fi cam greu. Eu, în
momentul în care iau anumite hotãrâri, mã gândesc mai întâi la
ceilalþi ºi chiar dacã, la prima vedere, par un pic rãutãcioasã, de
exemplu, atunci când atrag atenþia în legãturã cu ceva, de fapt
doresc doar ca sã fie bine. Cred cã e mult mai bine sã-þi fie atrasã
atenþia de cãtre un prieten decât de cãtre un strãin.
A fi animator... misiune grea?
Misiune grea... a fi animator implicã multã responsabilitate ºi
e destul de greu sã-þi asumi responsabilitãþi în ziua de azi.
Animatorul este un fel de barometru, toþi ceilalþi se uitã la tine ºi se
ghideazã în funcþie de tine. Un animator trebuie sã aibã “coloanã
vertebralã”, fermitate, credinþã, ºi sã ºtie ce vrea, iar aceste lucruri
se obþin mai greu de la noi, tinerii, care suntem cu capul în nori…
E destul de greu sã fii un adevãrat animator.
10
Gândul meu pentru tine(ri)
Dragã prietene,
La începutul Bisericii, când Apostolii vorbeau
mulþimilor despre Isus, aceºtia, deseori, se
întâlneau cu întrebarea: Cum era vocea lui Isus?
Giulio Base, în filmul sãu, Sfântul Petru, aratã cã
înºiºi Apostolii dãdeau cu greu un rãspuns la
aceastã întrebare. Noi, astãzi, prin credinþã,
simþim vocea lui Isus. Rugãciunea ºi tãcerea sunt
douã porþi tainice care-i permit lui Isus sã ne
vorbeascã. Creºtinul, urmaºul lui Cristos, simte ºi
se bucurã de seninãtate ºi pace interioarã
datoritã vocii care „vibreazã” în el. Dar, vai! Vocea
aceasta este înãbuºitã de inima care nu este
curatã, de conºtiinþa care nu este bunã, de
credinþa care este prefãcutã…
Pr
Pr.. Daniel BULAI
Un nou an pastoral,
activitãþi din plin!
„…propunem ca temã de catehezã, la nivel de
tineret, pentru noul An Pastoral, primul capitol din
Catehismul Bisericii Catolice: „mãrturisirea credinþei”
– 1. cred / credem, 2. simbolurile credinþei. Când am
fãcut aceastã alegere, am þinut cont de îndemnul
Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea: „…Ajutaþi-i pe
oameni sã descopere adevãrata stea care ne indicã
drumul: Isus Cristos! Papa Ioan Paul al II-lea ne-a dat
o operã minunatã, în care credinþa secolelor este
explicatã sintetic: Catehismul Bisericii Catolice”. (din
scrisoarea preoþilor, persoanelor consacrate, tinerilor
de Mons. Cornel Damian, Ep. Auxiliar ºi Pr. Daniel
Bulai)
“Drumul meu…Dumnezeu adevãrat?”. Aceasta a
fost întrebarea la care au încercat sã rãspundã tinerii
parohiilor bucureºtene, sâmbãtã, 8 octombrie 2005.
Concluziile la care au ajuns ei s-au reflectat nu numai
prin scenete, momente artistice, dar ºi prin cântece
sau meditaþii. Astfel, am sãrbãtorit împreunã
deschiderea anului pastoral,
pastoral un an ce ne aºteaptã
sã ne îndreptãm ochii credinþei spre Tatãl, Fiul ºi Duhul
Sfânt. Dumnezeu sã ne ajute sã credem ºi sã nu ne
temem!
(Pl)anul pastoral nu poate prinde viaþã decât prin
catehezã, prin „animare”. În sprijinul tinerilor vine
„cursul de formare pentru animatori”
animatori”, primul din acest
an pastoral, ce are ca temã „mãrturisirea credinþei”.
Motto-ul celor trei zile de formare (4-6 noiembrie) este:
„Când Dumnezeu este mare, problemele sunt mici;
când Dumnezeu este mic, problemele sunt mari.”
Împreunã îl vom cãuta pe Dumnezeu, îl vom face
cunoscut ºi celorlalþi, pentru ca, în final, sã spunem
cu tãrie: „Credem!” .
Paginã realizatã de ROXANA ROT ARU
ROTARU
 Copile dragã,
Am sã-þi povestesc cum, nu de mult, în vreme ce-mi luam

Pagina Micului Prinþ

rãmas bun de la varã, plimbându-mã de-a lungul unei plaje
însorite, am vãzut o ceatã de þânci fãcând cerc în jurul unei
þestoase. Fãrã a-i face vreun rãu, copiii o priveau din toate
pãrþile, încercând s-o înduplece sã scoatã capul din carapace,
spunându-i cã ar fi cazul sã se bucure de vremea caldã, cât
timp mai dura încã.
ªi cum stãpâna carapacei nu dãdea
nici un semn cã ar fi sau nu de acord cu
ei, micuþii se gândirã cã þestoasa a intrat
mai devreme în hibernare ºi cã cel mai
bine ar fi sã o aºeze într-un loc sigur, la
adãpostul stâncilor, unde sã poatã dormi
liniºtitã pânã la primãvarã. Dar, când sã-
ºi transforme gândul în faptã, îºi fãcu
apariþia un pescar de prin partea locului
care, aflând de intenþia copiilor, nu fu de
pãrere ca þestoasa sã fie lãsatã singurã,
spunându-le cã motivul retragerii ei în carapace nu era
hibernarea ci un altul, la a cãrui istorisire vãzui pe obrajii copiilor
câte o lacrimã desprinsã din ºiragul de perle chemat duioºie.
Pescarul povesti cã, într-una din dupã-amiezi, în timp ce
þestoasa îºi plimba puiul pe þãrm, mareea stârni valuri de o
furie neobiºnuitã, ce inundarã într-o clipitã întreaga plajã,
înghiþind odrasla broaºtei cu carapace. Dezmeticitã din
ameþeala datã de vârtejul apei, þestoasa mamã refuzã sã
creadã cã ceea ce se întâmplase era adevãrat, singurul gând
fiind acela de a-ºi gãsi puiul, chemându-l necontenit pe nume,
strãbãtând plaja în lung ºi-n lat în cãutarea lui. Dupã zile irosite
astfel, biata þestoasã înþelese cã orice cãutare era fãrã rost ºi,
în suferinþa-i nemãrginitã, hotãrî sã se retragã în propria-i
carapace, refuzând sã mai vadã lumea care, în absenþa puiului
ei, îi pãrea fãrã rost.
Trista întâmplare povestitã de pescar fãcu sã creascã
simpatia copiilor pentru creatura în suferinþã, micuþii înþelegând
cã, lãsatã singurã, þestoasa ar putea muri, s-ar lãsa distrusã
de supãrare. ªi cum, de obicei, copiii nu se dau bãtuþi aºa uºor,
nici micuþii din poveste nu voirã sã renunþe la dorinþa de a salva
þestoasa ºi cerurã sfatul unui vechi prieten al lor, un delfin jucãuº
care acceptã pe datã sã ajute þestoasa, propunându-i o
cãlãtorie de-a lungul câtorva mãri ºi spunându-i cã la întoarcere
va fi lãsatã sã aleagã între a trãi sau a sfârºi în tãcere ºi
singurãtate.
Þestoasa acceptã în cele din urmã propunerea delfinului,
ce-i drept, mai mult de dragul copiilor care-i aminteau de puiul
ei drag, decât din dorinþa de a se plimba prin lume, dar nu-i
a s a
es to ul
Þ elfin
ºi d
pãru rãu, cãci multe vãzu ºi înþelese pe parcursul lungii cãlãtorii
marine ºi al popasurilor de la hotarele mãrii cu uscatul. Fu ca ºi
cum ar fi avut în faþa ochilor, pentru o vreme, cartea vieþii, cu
istoria multor copii: unii fericiþi, dar mulþi, prea mulþi fãrã surâs,
ce au uitat sã se minuneze în faþa miracolului vieþii; vãzu mame
ºi taþi care se bucurã de copiii lor în pace, dar ºi mulþi, prea mulþi
pãrinþi care îºi vãd copiii rãpuºi de bombe, de foame ºi de boli,
de furii ale naturii ºi de alte câte ºi mai câte vitregii ale vieþii.
Înþelesese cã nu era singura care suferea pentru pierderea
puiului ei drag, ºi se întreba cum fac oamenii sã suporte durerea
morþii cuiva apropiat, cum de reuºesc sã continue sã trãiascã
fãrã acel cineva care i-a fost rudã sau
prieten sau simplu cunoscut, cu care
ºi-au împãrþit bucata de pâine,
bucuriile, tristeþile… . Þestoasa ceru,
negreºit, pãrerea delfinului, tovarãºul ei
de drum care, cum se ºtie, pare sã
cunoascã bine omul, înþelegându-i
comportamentul ºi sentimentele. De la
delfin aflã cã sunt mulþi oameni care,
pierzând pe cineva drag, se închid,
asemenea unei þestoase, în carapacea
suferinþei, nelãsând ca razele credinþei ºi ale speranþei sã-i
mângâie în întristare ºi sã le ilumineze ochii sufletului încât sã
vadã adevãrul vieþii de dupã moarte. Aflã cã sunt, însã, ºi
oameni cu credinþã care ºtiu cã moartea pune punct doar vieþii
pãmânteºti, dupã care începe viaþa fãrã de sfârºit în Casa
Creatorului, loc în care toþi cei care s-au cunoscut pe pãmânt
se vor regãsi.
Aflând un astfel de adevãr, þestoasa se simþi ca renãscutã
ºi hotãrî sã se întoarcã pe litoralul de unde plecase pentru a
continua sã trãiascã în amintirea puiului ei care o aºtepta senin
pe o plajã din Ceruri, spunându-ºi cã, ori de câte ori un copil,
privind-o, va surâde, din ochii ei îndureraþi va mai dispãrea o
lacrimã.
ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI nr. 12/2005

Religie romano- Sãrbãtoare la Buzãu

catolicã, manual pentru
catolicã
clasa I , a II-a ºi a III-a, au
apãrut la Editura Didacticã
ºi Pedagogicã. Manualele
sunt o reelaborare, în
conformitate cu cerinþele
actualei programe de
religie, a manualului de
religie aparþinând autorilor
pr. Ioan Lucaci, pr. Gelu
Miclãuº ºi pr. Cristinel Fodor, apãrut la Editura Presa
Bunã, în anul 1993.
Forma actualã a cãrþilor destinate educaþiei
religioase a copiilor este rodul muncii unei comisii
de catehezã din Dieceza de Iaºi.
Nu s-a stins încã ecoul sãrbãtorii
de sfinþire a bisericii, mãritã ºi
modernizatã, ºi comunitatea a trãit
deja un alt eveniment important:
Prima Sfântã Împãrtãºanie a unui
numãr de 20 de copii, pe data de 30
octombrie. Ajutaþi ºi pregãtiþi de
surorile misionare din parohie, de seminariºti, pe timpul vacanþei, ºi de
tinerele animatoare, în aceastã zi frumoasã ºi importantã din viaþa lor,
copiii au fost însoþiþi de pãrinþi, rude ºi de întreaga comunitate.
Trebuie apreciate seriozitatea ºi efortul deosebit pe care ºapte familii
ce locuiesc la distanþe foarte mari de parohie, l-au fãcut pentru a-i aduce
pe copii la bisericã, sã poatã participa la pregãtire. Pentru membrii adulþi
ai acestor familii, doar iconiþa primitã ºi pãstratã cu grijã le mai aminteºte
de acest eveniment; ei povestesc cu nostalgie de acele timpuri îndepãrtate
când puteau participa în fiecare duminicã la liturghie.
Pr
Pr.. P
PAAVEL BUTNARIU

11
 Scurt istoric
Din viaþa Parohiei
Primii credincioºi
catolici sosiþi la Craiova
erau de origine bulgarã.
În anul 1688, bulgarii,
voind sã scuture jugul
tiranic ºi secular al turcilor,
s-au rãsculat, rãscoala
fiind însã înãbuºitã. Dintre
cei scãpaþi cu viaþã, mulþi
au luat drumul pribegiei,
o parte dintre ei trecând
Dunãrea ºi stabilindu-se
în Oltenia. Astfel, o mulþime de refugiaþi, numiþi ºi
paulicani sau pavilicheni, se aºezarã la Craiova, unde
construirã o bisericã ºi o mãnãstire în care slujeau
preoþii franciscani veniþi cu ei în anul 1689.
Între anii 1718-1738, în timpul stãpânirii austro-ungare,
au sosit pe aceste meleaguri germanii, urmaþi de un al
doilea val, tot de germani, veniþi dupã întronarea regelui
Carol I. Erau atât de numeroºi, încât biserica a fost numitã
„nemþeascã”. Cea mai înfloritoare epocã a fost între 1930-
1940, dar cel de-al doilea rãzboi mondial, urmat de
epoca terorii comuniste, a rãvãºit totul.
Etnia italianã, prezentã ºi ea în aceastã parohie, era
alcãtuitã din italieni veniþi din nordul Italiei, chemaþi de marii
boieri Opran ºi Argetoianu. Mulþi erau agricultori, dar ºi
buni constructori, de exemplu Prefectura, Primãria, Palatul
Jean Mihail fiind edificate de ei. Tot aici au venit ºi mulþi
polonezi din Basarabia ºi chiar din Polonia. Comunitatea
din Craiova cuprinde ºi români, proveniþi din rândul greco-
catolicilor ardeleni sau din rândul catolicilor moldoveni.
Actualmente, parohia numãrã 660 de familii ºi are
sub patronajul ei o grãdiniþã, o ºcoalã primarã ºi o
ºcoalã postlicealã sanitarã. Pe teritoriul parohiei
activeazã congregaþia Surorile sãrace ale Sfântului
Vincenþiu de Paul, Asociaþia Caritas, Asociaþia Medicilor
Catolici, Asociaþia Legio Mariae, Asociaþia Pier-Giorgio
Frassati , Forumul democrat al germanilor ºi
comunitatea italianã Oltenia.
Biserica romano-catolicã din Craiova a fost sfinþitã
în anul 1844, de cãtre episcopul Molajoni, în cinstea
Tuturor Sfinþilor.
nr. 12/2005
Parohia Craiova are o filialã în cartierul Izvorul rece,
iar noua bisericã va avea hramul în sãrbãtoarea
Schimbarea la faþã.
Paroh este pãrintele Ionel Râtan, iar vicari sunt
preoþii Vincenþiu Vochin ºi Cristian Antici. Comunitatea
greco-catolicã este pãstoritã de pãrintele Iulian Mladin.
12
Parohia Toþi Sf
Parohia Craiova, asemenea pãsãrii Phoenix…
Pãrintele Ionel Râtan a fost numit paroh al acestei comunitãþi în ziua
de 1 august 1985. „De fapt, spune pãrintele Râtan, în urma acestei numiri,
m-am întors la Craiova ca ºi cum m-aº fi întors acasã; tot aici, la Craiova,
am fost numit vicar, imediat dupã sfinþire, avându-l ca paroh pe pãrintele
Leopold Hochenecker, un preot destul de sever de la care am moºtenit
punctualitatea, dar ºi timiditatea, mai ales la predicã. Am fost sfinþit preot
în anul 1971, am 34 de ani de preoþie din care 24 i-am petrecut la Craiova
(n.r 10 ani a fost paroh de Târgoviºte). Încã de la început am observat cã
dominau familiile de etnie germanã, însã puþin timp dupã sosirea mea a
început exodul, mulþi nemþi au început sã depunã actele pentru a pleca în
Germania. Când am revenit, dupã 10 ani, am realizat cât
de mult s-a micºorat comunitatea, multe din cunoºtinþele
mai vechi nu mai erau (…), au rãmas însã italienii,
maghiarii, polonezii ºi românii. Încã din 1971, mi-am dat
seama cã este o parohie de intelectuali, alcãtuitã din foarte
mulþi medici; la un moment dat parohia avea 53 de medici,
numeroase asistente medicale ºi infirmiere ºi, pentru cã în
Craiova existã Universitatea, printre enoriaºi se numãrã,
de asemenea, mulþi profesori.
Mi-a plãcut foarte mult sã lucrez cu tinerii ºi îmi pare
rãu cã nu am fãcut mai mult în aceastã privinþã. Tot în primii
ani de preoþie, la Craiova venise ºi un preot din Congo sã
studieze biologia; am devenit imediat prieteni ºi am început
sã ne întâlnim cu studenþii africani, uneori mai mergeam
la câte un meci cu ei, dar cateheze nu am fãcut pentru cã
era periculos în acele timpuri. Acest preot a reuºit sã obþinã
aprobarea de a celebra Sfânta Liturghie în limba francezã
pentru studenþii strãini, dar nu a durat prea mult.
Revenind la momentul numirii mele ca paroh al acestei
comunitãþi, pot sã vã spun cã am venit cu bucurie la Craiova; ºtiam ce am
de fãcut ºi cu cine pot lucra. Am restaurat picturile, am reparat orga, am
schimbat bãncile, pentru cã asta puteam sã fac. Mai târziu, împreunã cu
Teatrul Liric din Craiova, am început sã organizãm concerte. De sãrbãtorile
mari, aveam întotdeauna cor ºi orchestrã la Sfânta Liturghie; se cântau misse
care nu puteau fi auzite în altã parte, iar afluenþa era mare pentru cã se
ducea vestea. La ora actualã, din pãcate, numãrul familiilor a scãzut; în
anul 1990 aveam peste o mie de familii, iar acum avem 660 de familii.
Familiile tinere pleacã, majoritatea în Germania ºi Canada. Cu toate acestea,
parohia este vie ºi viguroasã. În ultima perioadã, parohia a lucrat foarte
mult pe plan educaþional ºi social. Avem o grãdiniþã, o ºcoalã primarã, o
ºcoalã sanitarã care se bucurã de aprecierea craiovenilor. Pe lângã acestea
sunt ºi asociaþiile, enumerate mai sus, care ºi ele sunt foarte mult implicate
în viaþa socialã a Bisericii. ªi pe plan pastoral stãm bine, comunitatea
rãspunde destul de bine. De sãrbãtori afluenþa este destul de mare, iar în
timpul de peste an, puþin sub 50%”.
Deja în Uniunea Europeanã…
Doamna Marinela Zórka, membrã a comunitãþii greco-catolice, face
parte din aceastã parohie din anul 1989. „Aici am gãsit o pace sufleteascã
extraordinarã, spune doamna Zórka; de patru ani de zile avem ºi Sfânta
Liturghie celebratã în rit greco-catolic, ceea ce ne bucurã ºi mai mult. Mulþi
ani am venit la romano-catolici ºi pot sã spun cã este o comunitate unitã,
disciplinatã, în care credincioºii se ajutã mult între ei”. „Putem sã spunem
cã suntem deja integraþi în Uniunea Europeanã, glumeºte doamna Zórka;
în comunitatea din Craiova suntem din toate naþiunile ºi ne înþelegem
foarte bine”.
Doamna Antonina Wojcicka este polonezã, refugiatã la Craiova din anul
1939. „Am fost mulþi refugiaþi în Craiova, spune doamna Wojcicka, dar acum
finþii – Craiova
am rãmas puþini. Din mulþimea refugiaþilor din Polonia a rãmas doar o
parcelã îngrãditã în cimitirul din Craiova; doar familia noastrã mai este în
viaþã, în rest ... . Locuiesc în Craiova din 1945 ºi eram mulþi polonezi atunci,
tatãl meu a ajutat mult aceastã bisericã. O viaþã întreagã am venit la
bisericã ºi cred cã Biserica face parte din noi, din toate punctele de vedere,
cum face parte ºi Polonia”.
Domnul Alfred Kaleder, „cel mai mare ministrant în viaþã”, cum îi place
sã se numeascã, face parte din cea de-a
treia generaþie de austrieci veniþi de la
Graz în Craiova; a ministrat încã de pe
vremea preoþilor Ieronim Smyth, Adolf
Bachmeier ºi alþii. „Am fost
o comunitate mare pe
vremuri, spune domnul
Kaleder, dar când au venit
comuniºtii au lovit puternic
în comunitate, mai ales în
cea germanã; întunecate
vremuri… Sincer vorbind, pentru cã aºa ºi trebuie, am
contribuit mult în aceastã parohie, dar parcã nu mai sunt
la mine acasã pentru cã nu mai cunosc oamenii, cei pe
care-i cunoºteam foarte bine au plecat”.
O a doua mamã…
Pentru doamna Daisy Roºculescu, sora domnului
Kaleder, aceastã comunitate este ca o„ a doua mamã”,
iar pentru domnul Ilie Radu, prezent în aceastã
comunitate din 1959, biserica este “izvor de liniºte ºi de
mulþumire sufleteascã”.
Domnul Vincenþiu Gîrleanu, administratorul parohiei
din Craiova, ne spune: „Comunitatea ar trebui sã fie mai unitã, ar trebui
sã vorbim mai des, nu sã ne amintim de bisericã doar duminica sau la
Paºti ºi la Crãciun. Pentru mine biserica înseamnã totul”. În asentimentul
domnului Gîrleanu este ºi soþia acestuia, Alice. „Duminicã dimineaþa se
ºtie, spune doamna Gîrleanu, venim la Sfânta Liturghie. Ca ºi soþul meu,
nu m-aº simþi bine dacã nu aº veni la bisericã”. ªi Doamna Elena Andere
spune cã fãrã bisericã nu ar putea trãi ºi cã duminica, prima grijã este
de a merge la Sfânta Liturghie.
Ca o picãturã de apã limpede…
Din grupul noii generaþii am vorbit cu domniºoara Ancuþa Terpu care
ne-a spus: „Actualul grup de tineri care a început activitatea la PGF (Pier-
Giorgio Frassati ) este un grup nou, un grup în formare. Sunt convinsã cã
Dumnezeu a aruncat o sãmânþã bunã care începe sã creascã, sã dea
roade. Suntem un grup care nu se deosebeºte prea mult de alte grupuri
de tineri care nu sunt catolici. Suntem ºi noi supuºi, ca ºi ceilalþi, la atâtea
încercãri; suntem ºi noi ocupaþi cu ºcoala, cu facultatea, avem aceleaºi
probleme ca ºi alþii ºi abia acum încercãm sã ne formãm. Dacã vrem sã
dovedim cã suntem deosebiþi, nu este suficientã apartenenþa la aceastã
asociaþie, trebuie sã facem mai mult. Încercãm sã fim ca o picãturã de
apã limpede care încearcã sã se distingã într-o mare tulbure. Când ne
întâlnim, încercãm sã stabilim ce ar putea sã facã fiecare, conform
talentului sau capacitãþii pe care o are, ºi ne îndreptãm atenþia spre bãtrâni,
spre copii ºi spre cei care au nevoie de ajutorul nostru, chiar dacã nu sunt
catolici. Suntem 20 de tineri înscriºi, dar lista este deschisã. Acum
organizãm adoraþia pentru sãrbãtoarea lui Cristos Rege, apoi colindul de
Crãciun ºi un mic ajutor pentru bãtrâni, vrem sã mai facem o colectã de
jucãrii pentru o grãdiniþã defavorizatã; avem ºi un site, poate nu este unul
dintre cele mai bune, dar este un pas înainte”.
Mulþumirea de a fi cunoscut un preot
devenit episcop
Din viaþa Parohiei
Domnul ªtefan Andere este austriac de origine; a
învãþat la ºcolile bisericii din Craiova ºi cea mai mare
mulþumire a dânsului este cã l-a cunoscut pe Înalt
Preasfinþitul Ioan Robu, pe vremea când era vicar de
Craiova. „Jucam deseori fotbal ºi volei cu dânsul ºi sunt
de neuitat excursiile cu tinerii, prin împrejurimile
Craiovei”.
La fel de mândru este ºi domnul Lucian Dorovschi,
organistul, care spune: „Este o onoare pentru
noi cã Arhiepiscopul nostru a fãcut aici
„stagiatura”; îmi amintesc cã, în aceeaºi
perioadã, era la Craiova ºi Preafericitul
Teoctist, se pare cã le-a priit ºederea aici”.
Casa speranþei
Sora Giorgina, din Congregaþia Surorile
sãrace ale Sfântului Vincenþiu de Paul, ne-a
vorbit despre activitatea acestor surori pe
teritoriul parohiei. „Am venit aici în anul 1992
ºi ne ocupãm de cei sãraci, pe care încercãm sã-i
ajutãm; în acest scop construim un azil pentru
persoanele în vârstã, care se va numi Casa Speranþei ºi
care va avea o capelã, o salã de fizioterapie ºi trei sau
patru apartamente pentru preoþii bolnavi sau în vârstã.
De mare ajutor ne-a fost parohia ºi pãrintele Ionel Râtan
care a fost mereu alãturi de noi”.
Potrivit Monografiei parohiei romano-catolice din
Craiova, editatã în anul 1927, cu ocazia sãrbãtoririi
primului centenar de la întemeierea parohiei, autorul,
canonicul Juliu Hering, afirma: „În antichitate, din cenuºa
fabulosului Phoenix se nãºtea o altã pasãre tânãrã,
viguroasã; aºa se poate spune cã actuala parohie catolicã
din Craiova a ieºit, în 1927, din cenuºa, din resturile celei
vechi, care s-a stins la sfârºitul secolului al XVIII-lea,
nelãsând în urmã decât pioase amintiri ºi ruinele unei
biserici, ce ºi astãzi mai poartã numele Zidul Bãrãþiei”.
Cuvinte atât de actuale ºi astãzi… mai întâi au fost
turcii care au vrut sã distrugã aceastã comunitate,
devastându-i biserica ºi mãnãstirea, a urmat apoi cel
de-al doilea rãzboi mondial urmat de epoca terorii
comuniste, a venit cutremurul din 1977, iar acum exodul
enoriaºilor cãtre þãrile de origine sau cãtre alte þãri care
le oferã un trai mai bun. Cu toate acestea, parohia
nr. 12/2005
renaºte prin ºcolile sale, prin asociaþiile sale, prin
credincioºii sãi, asemenea pãsãrii Phoenix.
PR. LIVIU BÃLêCUÞI
13
 Cea de-a XXIV -a Întâlnire Ecumenicã Internaþionalã
XXIV-a
Ecumenism
a Episcopilor prieteni ai Miºcãrii Focolarelor
Bucureºti, 20-27 septembrie 2005
Gãzduitã de cãtre Preafericitul Pãrinte Patriarh Teoctist în
Palatul Patriarhal, Conferinþa internaþionalã anualã a
episcopilor aparþinând diferitelor Biserici, prieteni ai Miºcãrii
Focolarelor, s-a desfãºurat la Bucureºti.
Au fost prezenþi 40 de episcopi din 16 þãri. Titlul întâlnirii:
Prezenþa Celui Înviat în mijlocul poporului sãu: temelia vieþii
ecleziale ºi a mãrturiei noastre comune
comune.
Subiectul reflecþiilor episcopilor a fost sarcina de a face
vizibilã, tot mai mult, prezenþa lui Isus dobânditã prin iubirea
reciprocã - o contribuþie la deplina comuniune între Biserici.
Nota caracteristicã a conferinþei a fost relaþia frãþeascã dintre
participanþi.
Programul a conþinut aprofundãri teologice ºi spirituale,
mãrturii ºi celebrãri liturgice. Douã
discursuri video ale Chiarei Lubich,
fondatoarea ºi preºedinta Miºcãrii
Focolarelor, au scos în evidenþã
importanþa de a da mãrturie despre
prezenþa lui Isus în comunitatea
creºtinã. Pe parcursul întâlnirii,
participanþii au avut posibilitatea sã
cunoascã mai îndeaproape viaþa
monahalã (Curtea de Argeº, Bistriþa ºi
Horezu), bogata liturghie ºi iconografie
a Bisericii Ortodoxe Române. Nu au
lipsit vizitele la diferitele comunitãþi creºtine (luteranã,
reformatã ºi anglicanã) din capitala românã ºi prezenþa la
respectivele celebrãri. Un moment de mare intensitate l-a
constituit prezenþa episcopilor la Sf. Liturghie celebratã de cãtre
Patriarhul Teoctist duminicã, 25 septembrie, care, dupã
predicã, a dat cuvântul cardinalului Miloslav Vlk, principalul
promotor al întâlnirii episcopilor. A avut loc ºi o întâlnire cu
întreaga Conferinþã a Episcopilor Catolici din România care
reuneºte episcopii latini ºi greco-catolici din þara noastrã.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Teoctist,
a participat la întâlnire în diferite momente. A adresat, la
nr. 12/2005
deschidere, un discurs de bun venit participanþilor ºi, în ziua
de încheiere, a fost prezent alãturi de reprezentanþii diferitelor
Biserici ºi ai lumii civile. Persoanele din Miºcare, de diferite
vârste ºi vocaþii, au dat mãrturie despre angajarea lor între
tineri, în familii, în parohii, în economie ºi politicã. Printre cei
300 de participanþi s-au aflat ºi membrii Conferinþei Episcopale
Catolice din România.
Intervenind la sfârºitul programului, Patriarhul a spus
printre altele: „Am avut prilejul sã ascult lucruri deosebite în
aceste zile (...). Vedem cã lumea se îndepãrteazã, din ce în
ce mai mult, de Hristos ºi face ca iubirea Sa sã-i lipseascã
(...). ªi, într-adevãr, constat cã ne lipseºte foarte mult, încã,
pânã când sã putem mãrturisi împreunã cã servim întru totul
Cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sã ne iubim unii
pe alþii, ca într-un gând sã mãrturisim. Este un cuvânt care ne
încãlzeºte la fiecare clipã. Când ascultam expunerile tinerilor
noºtri mã gândeam ce-ar fi dacã, ºi noi episcopii ºi Bisericile
14
noastre, am încerca sã luãm una dupã alta tot ceea ce încã
ne amãrãºte. ªi o spun cu foarte multã sinceritate pentru cã
am în faþa mea pe episcopii greco-catolici cu care noi, Biserica
Ortodoxã Românã, recunoaºtem cã suntem departe de
dreptate ºi de adevãr, mai ales de iubirea lui Hristos. Sã
încercãm, dupã exemplul tinerilor ºi al acestor fraþi, sã gãsim
ºi noi cãi pentru a rezolva problemele pe care le mai avem.
Putem, dacã voim.”
Pe fundalul chestiunilor nerezolvate în România între
Biserica Greco-Catolicã ºi Biserica Ortodoxã Românã,
probleme legate de bunurile bisericeºti confiscate în timpul
regimului comunist, cuvintele Patriarhului Teoctist au miºcat
profund pe cei prezenþi ºi au amintit strigãtul poporului
„Unitate, unitate!” care a însoþit, în 1999,
îmbrãþiºarea dintre Patriarh ºi Papa
Ioan Paul al II-lea în vizita sa în
România.
Un semn puternic de comuniune
solemnã, a fost concelebrarea catolicã
în Catedrala Sfântul Iosif în timpul
cãreia s-au alternat cântecele corului
catolic cu cele ale studenþilor ortodocºi
ai Facultãþii de Teologie din Cluj. Au
intrat, în procesiune, în catedrala
arhiplinã, împreunã cu episcopii catolici
ºi episcopii din diferite Biserici.
„Voi, care aþi trãit între noi în aceastã sãptãmânã - a spus
în predicã arhiepiscopul romano-catolic de Bucureºti,
Mitropolit Ioan Robu - sunteþi pentru noi un izvor de viaþã ºi
de idei noi. Aceasta este pentru mine o adevãratã speranþã
pentru unitate.” La Conferinþa ecumenicã a episcopilor au
participat episcopi ortodocºi ai Patriarhatului ecumenic de la
Constantinopol, din România ºi din Serbia, din Biserica
Ortodoxã din Cehia ºi Slovacia; episcopi siro-ortodocºi din
India, Siria ºi Olanda; episcopi anglicani din Anglia, episcopi
evanghelico-luterani din Germania, România, Suedia,
Norvegia, Marea Britanie ºi Statele Unite; un episcop al Bisericii
metodiste din Brazilia; un episcop de la Mar Thoma Syrian
Church, din India; 14 episcopi catolici.
(foto: Città Nuova)
 SIMPOZIONUL DE CINEMA
«Facing children» - «Privind copiii»
17- 20 noiembrie 2005 - Cinemateca Union
Simpozionul “F ACING CHILDREN -
“FACING
PRIVIND COPIII” aduce în centrul atenþiei
filme realizate de cineaºti celebri,
premiate la festivaluri de film de cãtre
juriile de specialitate, dar ºi de juriile
ecumenice, ºi care au un numitor
comun - copiii ºi adolescenþii ca eroi
principali. Filmele prezentate în cadrul
simpozionului au fost selectate datoritã
realismului ºi sensibilitãþii cu care au
fost realizate, a calitãþii artistice a
scenariilor
scenariilor,, regiei ºi interpretãrii
actoriceºti. Un criteriu important în
alegerea acestor filme este
promovarea valorilor creºtine, atestatã
ºi de premiile pe care le-au primit de
la juriile ecumenice prezente la marile
festivaluri cinematografice.
Simpozionul de cinema “F ACING
“FACING
CHILDREN - PRIVIND COPIII” este
organizat de Asociaþia Signis România,
cu sprijinul unor ambasade ºi institute
culturale ale altor þãri la Bucureºti
Joi, 17 noiembrie, ora 17:00
Maria – Cãlin Peter Netzer,
Germania/România, 2001
Festivalul de la Locarno, Leopardul de
bronz pentru ªerban Ionescu ºi Diana
Dumbravã
Premiul special al juriului: Cãlin Peter
Netzer
Incercând sã scape de un soþ abuziv
ºi sã îºi creascã singurã cei ºapte copii,
o mamã ajunge sã se prostitueze.
Povestea ei devine un subiect interesant
pentru presã, dar consecinþele sunt greu
de suportat pentru femeie. Tranziþia
haoticã între totalitarism ºi capitalism are
mari costuri umane.
Joi, 17 noiembrie, ora 20:00
Ladybird, ladybird - Ken Loach,
Marea Britanie, 1994, 101 min
Premiul Juriului ecumenic, Berlin 1994
Filmul a primit premiul ecumenic
pentru forþa de convingere cu care
prezintã consecinþele violenþei în familie
ºi în societate ºi, totodatã, pentru
cãutarea unei cãi de eliberare, cu ajutorul
iubirii ºi a încrederii, pentru a ieºi dintr-o
situaþie de netrãit.
Vineri, 18 noiembrie, ora 14:30
Promisiuni - Elisabeta Bostan,
România, 1985, 90 min
Premiul ACIN pentru regie, 1986
Unei fete de 12 ani i se cere sã aleagã
între omul care a crescut-o ºi tatãl ei
natural, care îºi face dintr-odatã apariþia
în viaþa ei. Care dintre ei este adevãratul
pãrinte?
Vineri, 18 noiembrie, ora 17:00
Kolya – Jan Sverak, Cehia, 1996, 105
min
Premiul OCIC, Veneþia 1996
Kolya este o micã poveste ce reflectã
mari evenimente ºi care ne aratã cum
istoria ºi o politicã inumanã îi marcheazã
pe membrii unei societãþi. Subliniind
importanþa comunicãrii, filmul expune,
într-un mod emoþionant, felul în care viaþa
unui adult poate fi transformatã de un
copil.
Vineri, 18 noiembrie, ora 20:00
Fiul – Jean-Pierre ºi Luc Dardenne,
Belgia, 2002, 103 min
Menþiunea Juriului ecumenic,
Cannes 2002
Este un film bogat în umanitate, care
vorbeºte despre depãºirea dureroasã a
rãzbunãrii. Prin învãþarea unei meserii ºi,
în acelaºi timp, prin învãþarea unei relaþii,
el deschide spre un posibil viitor.
Intensitatea expresivã a filmului
captiveazã spectatorul.
Sâmbãtã, 19 noiembrie, ora 14:30
La pai
paiººpe e na naººpa – Filippa Frejd,
Martin Jern, Suedia, 2004, 114 min
Premiul Juriului ecumenic, Zlin, 2005
Filmul prezintã povestea unei fete de
patrusprezece ani, violatã la o petrecere
de cel mai bun prieten al fratelui ei. Juriul
a apreciat stilul autentic prin care a fost
arãtatã importanþa dragostei adevãrate
ºi a relaþiilor de familie. Pelicula ne aratã
cã fiecare fiinþã umanã are dreptul sã
iubeascã ºi sã fie iubitã, fãrã sã fie
abuzatã.
Sâmbãtã, 19 noiembrie, ora 17:00
Trupa de Orbi – Bernd Sahling,
Germania, 2004, 88 min
Premiul juriului ecumenic, Zlin, 2004
Prin imagini captivante, cu un bogat
conþinut simbolic, spectatorul este
introdus în universul celor orbi. Un tânãr
imigrant, care cautã adãpost, este ajutat
de o adolescentã nevãzãtoare, fiecare
învãþând astfel câte ceva despre lumea
celuilalt. Filmul este creat cu un minunat
simþ al umorului ºi e lipsit de
Univers mediatic
sentimentalism. Mijloace artistice
desãvârºite stau aici în slujba unui mesaj
profund uman.
Sâmbãtã, 19 noiembrie, ora 20:00
Târgul de copii – o producþie
Worldvision 2004 , 15 min
Existã copii vânduþi ca sã munceascã.
Existã tineri care nu pot merge la ºcoalã.
În România. Astãzi. Existã ºi oameni care
vor sã-i ajute. Un film documentar care
prezintã dureroasa realitate a copiilor
trimiºi la muncã.
Duminic
Duminicã ã, 20 noiembrie, ora 17:00
Conturul norilor – Marius ªopterean,
România, 2004, 20 min
Filmul este promovat de SIGNIS
România în parteneriat cu Campion Film
Un dirijor care trãieºte în exil se
reîntoarce în România cu orchestra pe
care o conduce pentru a susþine un
concert. În avion îºi reaminteºte o
întâmplare din copilãrie care i-a marcat
viaþa. Este un film despre cãutarea iubirii
într-o lume care dispare, despre
maturizarea unui copil într-un univers în
care totul se nãruie.
Duminicã, 20 noiembrie, ora 17:30
Ponette – Jacques Doillon, Franþa,
1996, 97 min
Premiul OCIC la Veneþia ºi San
Sebastian, 1996
Realizatorul a produs un film sincer
ºi spontan, care priveºte spre copilãrie ºi
spre moarte. În mod subtil, el ne
introduce în misterul pe care îl reprezintã,
pentru o fetiþã de patru ani, moartea
mamei sale ºi ne aratã cum tulburarea
ei afecteazã viaþa celor mari.
Duminicã, 20 noiembrie, ora 19:30
Sweet Hereafter – Atom Egoyan,
nr. 12/2005
Canada, 1997, 112 min
Premiul Juriului Ecumenic, Cannes,
1997
În slujba unei arte cinematografice
exigente, Atom Egoyan exploreazã
vulnerabilitatea ºi misterul vieþii unei mici
comunitãþi. Fãrã sã impunã certitudini,
deschis mereu spre reflexie, realizatorul
descrie complexitatea destinului celor
care se luptã cu o durere bruscã ºi cu o
vindecare înceatã, în urma unui accident
de autobuz în care ºi-a pierdut viaþa un
mare numãr de copii.
Filmele sun
suntt urmate de dezbateri.
ANCA BERLOGEA
15
 “...unul altuia sã ne spunem: ‘Frate!’ – de vreme ce ne recunoaºtem fii ai Lui”. (Vladimir Ghika)
Istorie

Monseniorul Ghika faþã cu Aproapele

Scris cu majusculã, Aproapele este
Cristos însuºi, potrivit cuvintelor din
Sfânta Evanghelie, care ne invitã, fãrã
ambiguitate, sã vedem -sub chipul celor
sãrmani ºi oropsiþi- pe fraþii noºtri întru
Cristos, ei înºiºi fraþi ai lui Isus, ca noi
înºine.
Aceastã trãsãturã constantã a
gândirii Monseniorului Vladimir Ghika -
a vedea în ceilalþi pe fraþii lui Cristos, a
vedea în ceilalþi pe fraþii noºtri ºi pe fiii
Tatãlui - revine în încheierea meditaþiei
despre Aproapele, în lumina sensului
profund al rugãciunii Tatãl Nostru,
menitã tocmai a ne reaminti adevãrul
de credinþã cã, puternici ºi slabi, mai
sãraci ori mai avuþi, suntem, în ochii
iubitori ai Pãrintelui Ceresc, o singurã
familie.
Odatã adâncitã reflecþia asupra
acestui adevãr fudamental, reflectat
exemplar în Rugãciunea Domneascã,
Monseniorul Ghika ne invitã sã ne
aplecãm urechea asupra a ceea ce el
numeºte murmurul viu al sufletelor în
comuniune, ºoptindu-ºi ruga în
prezenþa îngerilor, pecetluind cu semnul
crucii împlinirea acestei mici experienþe
spirituale atât de bogate în rod.
Cele douã personaje ale finalului
meditaþiei Monseniorului Vladimir Ghika
sunt, nu întâmplãtor, Sãracul ºi celãlalt
(partea a II-a)
- Prietenul darnic.
Cel dintâi, Sãracul, spune un “Mãrire
Tatãlui”, interpretat în unul ºi acelaºi
spirit: “Mãrire Tatãlui care poartã grija
noastrã a tuturora! Mãrire Tatãlui care
îºi apleacã, iubitor, privirile asupra
noastrã! Am vãzut cu ochii mei pe Fiul
Lui preaiubit venind la mine sub chipul
ºi înfãþiºarea fratelui meu, revãrsându-mi
în suflet spiritul Pãcii Sale” .
Cel de-al doilea, Fratele darnic, reia
aceeaºi rugã în ecou, spunând: “ Mãrire
Fiului care ne-a redat pe Tatãl! Mãrire
Fiului care face cu putinþã sã fim cu toþii
fraþi, cãci graþie lui suntem fiii Tatãlui ºi
fraþii Lui! Mãrire Fiului a cãrui luminã o
vãd în lumina ochilor tãi, ºi al cãrui spirit
m-a fãcut ºi mã face sã-þi pot simþi,
Fratele meu, suferinþa ºi durerea.”
Amândoi apoi, într-un singur glas,
reiau aceeaºi rugã de laudã rostind
uniþi: “Mãrire Duhului Sfânt, Celui care,
cu toatã limpezimea, ne adunã frãþeºte
în dragostea lui Dumnezeu. Cãci El,
Duhul Sfânt, e Cel care, în a sa rostire
tainicã ºi inefabilã, ne dã dreptul sã
strigãm cãtre Cel de Sus: ‘Tatã!’ ; iar unul
altuia sã ne spunem: ‘Frate!’ - de vreme
ce ne recunoaºtem fii ai Lui”.
Meditaþia Monseniorului Ghika
despre Tatãl Nostru ca rugãciune a
familiei creºtine se încheie cu
urmãtoarele cuvinte izvorâte din miezul
rugii rostite: “Aºa cum s-ar fi cuvenit sã
fie încã de la început. Cum în orice caz
ar trebui sã fie acum. ªi cum se cade a
fi, de acum înainte, în toþi vecii vecilor.”
Însemnatã de mâna lui pe o veche
hârtie îngãlbenitã de vremuri, salvatã
prin minune din naufragiul timpului,
meditaþia “În familie” reprezintã unul din
micile giuvaeruri ale spiritualitãþii
Monseniorului Ghika, iradiind cu forþã
nestinsã valorea dragostei faþã de
aproapele, întipãritã adânc în sensurile
rugãciunii Tatãl Nostru.
ANDREI BREZIANU

Episcop Angelo Parsi La Editura

Sapientia a fost
S-a nãscut la 16 mai 1800 la Civitavecchia (Italia) ºi a murit retipãritã
în aceeaºi localitate la 24 februarie 1863. Intrat de tânãr în lucrarea
nr. 12/2005

Congregaþia Pasioniºtilor, a fost sfinþit preot la 15 martie 1825. Cumanii ºi

Dupã un început de activitate misionarã la Laxeni (Bulgaria), episcopia lor
se întoarce în Italia pentru a lucra în învãþãmântul teologic. (Blaj, 1931) a pr.
Între anii 1847 ºi 1863 a fost episcop de Nicopole ad Dr. Ioan Ferenþ.
Hystrum ºi Administrator Apostolic al Valahiei. De numele Noua ediþie
sãu se leagã refacerea reºedinþei episcopale din Bucureºti, cuprinde ºi
dupã incendiul din aprilie 1847, construirea de noi biserici ºi reºedinþe parohiale în articolele
Vicariatul de Valahia, dezvoltarea ºcolilor catolice, aducerea în þarã a „Damelor apãrute tot la Blaj, în Cultura creºtinã, în
Engleze” (Institutul “Sfânta Maria”) ºi numeroase alte proiecte sociale ºi culturale. anul 1920, referitoare la Biserica
În reºedinþa arhiepiscopalã din Bucureºti se aflã un portret al Episcopului Parsi, o Romano-Catolicã din Moldova, sub
copie, probabil, a portretului existent la Curia Generalã a Pasioniºtilor de la Roma. ocrotirea cavalerilor teutoni din Þara
De asemenea, pe holul de la la etajul întâi se aflã un impresionant portret în ulei, în Bârsei.
mãrime naturalã, al „vredinicului ºi meritosului prelat”, dupã cum îl caracteriza Arh. Pãrintele Ioan Ferenþ a avut curajul
R. Netzhammer, portret executat în 1860, la Bucureºti, de veneþianul Raffael de Lorenzo. sã intre în labirintul istoriei catolicilor din
Un al treilea portret a fost pãstrat cu veneraþie de maicile de la Institutul “Sfânta Maria” Moldova ºi sã punã în luminã
din Bucureºti. începuturile Bisericii Catolice din aceastã
Dr
Dr.. DÃNUÞ DOBOª zonã a þãrii.

16
 Herbert Alphonso, s.j. – „Tu m-ai chemat pe nume”
„Tu

(vocaþia personalã a credinciosului)
Ed. Maranatha, 2005; 71 p.
De 500 de ani, Exerciþiile Spirituale ale Sf. Ignaþiu de Loyola
reprezintã un instrument privilegiat de îndrumare a sufletelor
cãtre Dumnezeu, o paginã de aur în Tradiþia Bisericii.
Fascinaþia exercitatã de spiritualitatea ignaþianã a sfidat
secolele, ieºind triumfãtoare din încleºtarea cu o istorie nu
de puþine ori potrivnicã, hrãnind credinþa ºi imaginaþia atâtor
generaþii de teologi, scriitori, filozofi, poeþi, artiºti sau simpli
credincioºi.
Herbert Alphonso este unul dintre cei
mai reputaþi specialiºti contemporani în
Exerciþiile Spirituale ale Sf. Ignaþiu de Loyola,
iar micuþa carte pe care v-o prezint vine sã
punã într-o luminã nouã dinamica ºi
semnificaþia Exerciþiilor. Este structuratã în
patru capitole: „«Alegerea» în Exerciþiile
ignaþiene“, „Vocaþia personalã“,
„Discernerea ºi confirmarea Vocaþiei
personale“ ºi „Transformarea în profunzime
prin Vocaþia personalã“. Urmeazã o
surprinzãtoare ºi delicioasã concluzie –
poezia „Numele pisicilor“ de T. S. Eliot, ºi douã
anexe: „Examinarea conºtientului“ ºi
„Examinarea particularã“.
Autorul argumenteazã cã, de multe ori,
excepþionala valoare spiritualã a Exerciþiilor
nu a fost pe deplin înþeleasã, fiind redusã la o simplã tehnicã
a alegerii stãrii de viaþã ori de îndreptare a unor aspecte
deficitare. Or, spune el, lucrurile nu stau deloc aºa. Scopul
Exerciþiilor este „luarea în stãpânire a întregii fiinþe spre a i-o
dãrui lui Dumnezeu“ ºi „conºtientizarea, într-o libertate
interioarã crescândã, a planului lui Dumnezeu“.
Ce este vocaþia personalã? Sensul unic ºi irepetabil dat
de Dumnezeu însuºi vieþii fiecãrui om. Cu toþii suntem de
acord cã o viaþã lipsitã de sens nu meritã sã fie trãitã. Dar el
Lecturi - Culturã
existã ºi Dumnezeu l-a întipãrit în sufletele noastre. Exerciþiile
ne ajutã sã-l cãutãm ºi sã-l înþelegem. Acceptându-l, sã
facem din viaþa noastrã un rãspuns la chemarea plinã de
iubire a lui Dumnezeu. Pentru un creºtin, vocaþia personalã
este Isus Cristos. Pentru fiecare dintre noi, Fiul lui Dumnezeu
este, în mod real ºi esenþial, „Isus al meu “. Odatã
conºtientizat acest adevãr fundamental, viaþa creºtinului se
transformã. Iar vocaþia personalã nu se
aflã, spune autorul, la nivelul acþiunii sau
al funcþiei, ci la nivelul fiinþei . Vocaþia
personalã îmbrãþiºeazã întreaga existenþã,
devenind „criteriu de discernãmânt pentru
fiecare decizie din viaþã, chiar ºi pentru
micile alegeri zilnice“.
Cât despre examinarea conºtiinþei, acest
exerciþiu spiritual tradiþional a devenit, pentru
mulþi, simplã rutinã, sau a fost complet
abandonat. De ce? Dintr-o confuzie, explicã
Herbert Alphonso. Am fãcut din el „un
exerciþiu de purã moralitate, în vreme ce el
este, de fapt, exercitarea zilnicã a
discernãmântului”.
Autorul subliniazã unicitatea vocaþiei
personale: aºa cum fiecare persoanã
umanã este unicã, aºa cum relaþia fiecãrui
om cu Dumnezeu este unicã, la fel ºi vocaþia personalã este
„modul profund personal ºi unic de a fi creºtin“: „fiecare dintre
noi are un secret unic ºi un criteriu de discernãmânt în mijlocul
tuturor trãirilor noastre omeneºti“.
„Tu m-ai chemat pe nume: vocaþia personalã a
credinciosului“ este o pledoarie pentru a da sens vieþii noastre
prin exercitarea zilnicã a discernãmântului. Exerciþiile Sf.
Ignaþiu de Loyola ne pot cãlãuzi pe acest drum.
ANA-MARIA BOTNARU

Rugãciunea prin muzicã

Începând cu luna octombrie, Corul Catedralei Sfântul Iosif, ne invitã lunar la întâlnire
nr. 12/2005

cu muzica sacra. Demersul este unul spiritual dar ºi profesionist, þinând cont de
calitatea interpretãrii ºi de notorietatea pieselor muzicale alese. Primul concert din
aceastã serie, cel dedicat Sfintei Fecioare Maria, în luna octombrie, s-a bucurat de
un vãdit interes ºi de apreciere. Urmãtorul eveniment muzical va avea loc pe data de
22 noiembrie ºi va fi dedicat Sfintei Cecilia, patroana muzicii sacre. De asemenea,
este prevãzut un concert ºi pentru data de 8 decembrie, de hramul Arhidiecezei.

„Vecerniile” de Serghei Rachmaninov

Vecerniile”
Corul Kontakion al Universitãþii Naþionale de Muzicã Bucureºti ºi agenþia de
impresariat artistic Armonia din Spania au plãcerea de a vã invita la concertul
aniversar prilejuit de împlinirea a 15 ani de la înfiinþarea corului. Evenimentul va
avea loc la Ateneul Român, în data de 19 noiembrie 2005, la ora 19.00. Veþi putea
asculta una dintre cele mai valoroase piese religioase: Vecerniile de Serghei
Rachmaninov. Dirijor va fi maestrul Mihail Diaconescu.

17
 ,,O singurã inimã în Dumnezeu”
Viaþa consacratã

(Sf.Augustin)
Congregaþia Congregaþie a cãutat sã „întrupeze” ºi sã adapteze la
Surorilor Oblate realitatea culturalã, eclezialã ºi socialã a propriei þãri Proiectul
Asumpþioniste îºi are Congregaþiei. În acest sens, în perioada 7- 9 octombrie, a.c. a.c.,
originea în Franþa. Surorile Oblate Asumpþioniste s-au întâlnit la Casa Provincialã
Fondatã în 1865 de din Bucureºti – Parohia „Sf.Petru ºi Paul” (Bãneasa) pentru
Pr.Emmanuel d’Alzon lucrãrile Capitlului Provincial
Provincial, Sesiunea a II-a de Aplicare. Au
ºi M.Emmanuel-Marie participat 18 Surori din Provincia României, reprezentante ale
Correnson, cu triplul surorilor care îºi trãiesc vocaþia ºi misiunea în comunitãþi din
scop misionar, Bulgaria, Rusia ºi România.
ecumenic ºi caritativ, A fost un timp de har, de binecuvântare ºi de reînnoire a
ea este angajatã în vocaþiei noastre, în care s-a experimentat împãrtãºirea
lumea întreagã pentru a promova venirea Împãrãþiei lui fraternã, rugãciunea ºi lucrul într-un spirit de familie. Pornind
Dumnezeu prin aceste trei finalitãþi: de la analiza ultimilor ºase ani, în care ne-am strãduit „sã
- evanghelizarea în toate þãrile lumii, cu o atenþie trãim Aventura Împãrãþiei lui Dumnezeu, fidele lui Dumnezeu,
deosebitã faþã de cei care nu-l cunosc solidare cu oamenii” ºi având prezente
pe Domnul; deciziile Capitlului General, împreunã,
- munca în favoarea unitãþii am ales orientãrile ºi proiectele
creºtinilor ; Provinciei pentru urmãtorii ºase ani.
- slujirea celor mai lipsiþi ºi grija Sperãm, cu ajutorul harului lui
constantã pentru „creºterea omului în Dumnezeu, ca acest timp „forte” sã fie
spiritul Evangheliei” 1, mai ales prin un impuls pentru a trãi în mod radical,
asistenþã educativã, medicalã ºi mai profund ºi mai ancorate în
socialã2. Persoana lui Isus Cristos, vocaþia ºi
În luna iunie 2005, la Segré (Franþa), misiunea noastrã de Oblate
a avut loc Capitlul General unde s-a Asumpþioniste, pentru a ne lãsa sã fim
analizat trãirea carismei, viaþa spiritualã persoane plãsmuite din interior de
ºi misiunea membrelor Congregaþiei în Duhul Sfânt ºi pentru a creºte împreunã
ultimii ºase ani. Tema Capitlului General a fost: „Oblatã în dãruire bucuroasã ºi comuniune. Astfel, mãrturia noastrã
Asumpþionistã misionarã - porneºte iarãºi de la Cristos, pe ne va lumina slujirea, în serviciul lui Dumnezeu ºi al semenilor
cãile celui de-al XXI-lea secol”
secol”. Împreunã, Surori de pe cinci noºtri, în Biserica localã ºi în societatea noastrã.
continente, ºi-au întãrit convingerea cã moºtenirea-carismã „Vie Împãrãþia Ta, Doamne” în noi, între noi ºi în jurul
lãsatã de Fondatori ºi transmisã de atâtea generaþii de Surori nostru.
Oblate trebuie sã fie trãitã, adaptatã ºi reactualizatã în fiecare Sr
Sr.. FFELICIA
ELICIA GHIORGHIEª
GHIORGHIEª,, Superioarã Provincialã
zi. Numai experienþa ºi interiorizarea Euharistiei ºi a Cuvântului
lui Dumnezeu, precum ºi a textelor Fondatorilor noºtri ne 1
Evangelii Nuntiandi, n.31
permit sã ne trãim pe deplin vocaþia. 2
Cf. Regula de Viaþã a Surorilor Oblate Asumpþioniste, nr.2
Dupã încheierea Capitlului General, fiecare Provincie din

Un marist în misiune... vor primi asistenþã doar ziua, seara întorcân-du-se în sânul familiilor.
- Aþi cunoscut tineri ºi din alte parohii. Aþi þinut ore de
Sãptãmânal, în fiecare sâmbãtã, la biserica din Drumul catehezã ºi în alte pãrþi, „Adormirea Maicii Domnului” nefiind
nr. 12/2005

Taberei Adormirea Maicii Domnului , are loc cateheza
adolescenþilor ºi a tinerilor. În data de 22 octombrie, aceastã
orã de catehezã a fost þinutã de fratele marist Fabian Rubio,
venit din Spania în þara noastrã, acum doi ani. Tema a fost
chiar mesajul Evangheliei din ziua urmãtoare: „Sã iubeºti pe
aproapele tãu ca pe tine însuþi.” (Mt 22, 34-40)
Am reuºit sã stau de vorbã cu dânsul pentru a afla câte
ceva despre ceea ce face aici, la noi în þarã. În urmãtoarele
rânduri voi reda o parte din discuþia noastrã:
- Aþi ales România sau aþi fost trimis aici? De ce România?
- Eu am ales România pentru cã în Spania, þara de unde
vin, situaþia e mult mai bunã ca aici; statul face multe, sunt
de asemenea multe organizaþii. Bine, ºi acolo sunt destul
de multe de fãcut, dar România era ceva nou, aici puteam
face ceva util, necesar.
- Ce faceþi aici, mai exact?
- Avem grijã de copii. Vrem sã deschidem un centru pentru copii.
Vor sta acolo zi ºi noapte-cei orfani, din familii foarte sãrace-, iar alþii
o premierã. Existã o diferenþã între tinerii români ºi cei spanioli?
- Da. ªi încã una foarte mare. Aici, în România, tinerii sunt
mai deschiºi, mai ascultãtori, dornici de dialog. Nu se tem sã
vorbeascã despre ei, despre credinþa lor, care este una
tradiþionalã, de familie ºi care ar trebui sã creascã. În Spania,
tinerii ºi-au personalizat credinþa în funcþie de idolii pe care îi
au… de cele mai multe ori nu Isus, aºa cum ar trebui.
- Dar despre tinerii din „A.M.D” ce îmi puteþi spune? Ce
impresie v-au fãcut?
- Cred cã se poate face un drum cu acest grup existent în
parohie. Un drum care sã-l aibã drept þintã pe Creatorul
nostru.
- Aveþi un mesaj pentru ei ºi pentru ceilalþi tineri?
- Da. Am un mesaj valabil pentru oricine, mai cu seamã
pentru tinerii care sunt la început de viaþã. Numai în legãturã
strânsã cu Isus viaþa merge mai departe cu rost. Fãrã Isus,
chiar dacã merge, merge în van…
Inter viu realizat de CRISTINA ANGHEL
Interviu

18
 “Viitorul trebuie pregãtit de astãzi”
Luni, 17 octombrie, a avut loc, la
Bucureºti, adunarea generalã a
membrilor Asociaþiei Caritas Bucureºti,
pe ordinea de zi fiind prezentarea
raportului anual ºi a raportului comisiei
de cenzori, completãri la statutul
asociaþiei, primirea de noi membri ºi alegerea directorului
adjunct, discutarea ºi aprobarea planului strategic pentru
2006-2009.
Lucrãrile au fost prezidate de IPS Dr. Ioan Robu, Preºedintele
Asociaþiei, moderator fiind pãrintele Alexandru Cobzaru,
directorul general. Pentru început, el a prezentat candidatura
pãrintelui Vasile Ciobanu la funcþia de director adjunct, funcþie
pentru care a fost ales în unanimitate. A urmat prezentarea
structurii Caritas Bucureºti ºi a activitãþilor desfãºurate în 2004,
sintetizate în patru mari direcþii: educaþie, programe de asistenþã
socialã ºi prevenire a abandonului familial ºi ºcolar, asistenþã
medicalã ºi ajutorarea celor afectaþi de calamitãþi naturale
(raportul detaliat este disponibil, în formã tipãritã, la sediul
Asociaþiei). Acestor activitãþi, devenite tradiþionale, li se adaugã
direcþii mai noi, cum ar fi prevenirea traficului de fiinþe umane
ºi implicarea în campania împotriva consumului de droguri.
Anul 2004 a marcat ºi o nouã dezvoltare a structurii Caritas, în
acest an fiind înfiinþate Caritasuri decanale în toatã Arhidieceza.
Se lucreazã în continuare la deschiderea de noi Caritasuri
parohiale, scop pentru care a fost elaborat ºi publicat un ghid
orientativ cu titlul: Caritas parohial.
Din raportul comisiei de cenzori a reieºit cã Asociaþia
dispune de cele necesare unei desfãºurãri corecte a activitãþii
ºi cã funcþioneazã în cadrul parametrilor stabiliþi de lege. În
prezent, conform reglementãrilor în vigoare, Asociaþia se ocupã
de completarea procedurii necesare pentru obþinerea
acreditãrii ca organizaþie de utilitate publicã.
Planul strategic pe urmãtorii trei ani, stabilit în conformitate
cu scopul Asociaþiei, cuprinde urmãtoarele direcþii: promovarea
imaginii Bisericii prin activitãþile specifice Asociaþiei, crearea
condiþiilor necesare pentru susþinerea activitãþilor din interior,
lãrgirea ºi consolidarea reþelei Caritas, dezvoltarea
parteneriatelor. Principiile care stau la baza activitãþii Caritas
MARGOT MACEUS
Centrul de asistenþã medicalã
Un grup de medici inimoºi s-a reunit
pe data de 21 octombrie la centrul din complexul Bãrãþiei pentru
a gândi o strategie a serviciului pe care îl oferã celor care suferã.
Importanþa slujirii medicale în favoarea celor mai defavorizaþi
dintre bolnavi, programarea zilelor de voluntariat, descoperirea
posibililor sponsori pentru a avea un stoc de medicamente ºi
alte astfel de subiecte au stârnit interesul celor prezenþi.
Reamintim cã Centrul Margot Maceus a fost deschis anul
trecut cu sprijinul multor binefãcãtori, folosind structura în care,
dupã anul 1990, a funcþionat un cabinet medical parohial
organizat de Asociaþia Medicilor Catolici.
Centrul este deschis în fiecare zi de lucru, între 16 ºi 18,
pentru toþi cei care au nevoie de asistenþã medicalã. De
asemenea, grupul de voluntari aºteaptã întãriri, medici ºi
asistenþi medicali. Pentru informaþii ºi înscrieri puteþi suna la
0727157262, responsabil centru, Sr. TEREZA GHIURCÃ.
Viaþa socialã
sunt: autonomia ºi autosusþinerea, calificarea ºi pregãtirea
profesionalã, voluntariatul, colaborarea cu filialele. Pe lângã
continuarea proiectelor deja existente, Caritas Bucureºti are
pe listã construirea unui nou centru de zi pentru copiii cu
Sindrom Down (aflat în stadiul de obþinere a avizelor),
deschiderea unui centru pentru prevenirea ºi recuperarea
traumelor cauzate de abuzul în familie ºi înfiinþarea unei case
(de vacanþã) pentru bãtrâni.
O schimbare strategicã, iniþiatã deja anul trecut, ºi care va
continua în anii urmãtori, este “campania lui 1%”. Potrivit legii,
fiecare cetãþean poate decide ca 1% din impozitul pe venitul
global sã fie virat în contul Caritas, printr-o simplã menþiune pe
formularul declaraþiei de venit global. Acestei campanii i se
adaugã o alta, a lui “3 la mie”, unde, în aceleaºi condiþii, agenþii
economici pot solicita virarea a trei la mie din impozitul pe profit
cãtre un aºezãmânt caritabil sau cultural la alegere. IPS Ioan
Robu a salutat aceastã iniþiativã, spunând cã o va sprijini ºi
cerând personalului Caritas sã punã la dispoziþia tuturor
credincioºilor catolici informaþii cât mai clare despre cum trebuie
procedat pentru a acorda Caritasului acest 1% din impozitul
datorat statului. “Viitorul trebuie pregãtit de astãzi”, a arãtat IPS
Ioan Robu, subliniind faptul cã ne putem baza tot mai puþin pe
ajutorul din afarã ºi cã trebuie sã promovãm la noi, între noi, o
culturã a solidaritãþii. Pe aceeaºi linie, IPS Ioan Robu a
recomandat Caritasului sã se implice ºi mai mult în dezvoltarea
voluntariatului, în cultivarea voluntariatului ca valoare în sine.
“Avem experienþa multor grupuri de tineri din Occident care
vin sã facã voluntariat la noi, dar deseori se întâmplã cã ei
lucreazã, iar tinerii noºtri stau ºi se uitã. E adevãrat cã existã o
legãturã între voluntariat ºi procesul de sãrãcire: dupã revoluþie
erau mulþi voluntari, oamenii se simþeau mai bogaþi, aveau
ceva de dat. Totuºi, în viitor, voluntariatul va fi un punct de sprijin;
fãrã el suntem neputincioºi”. De asemenea, Preasfinþitul a
recomandat multã atenþie ºi promptitudine în sprijinirea celor
afectaþi anul acesta de calamitãþi naturale: “În necazul lor nu
trebuie sã se simtã singuri, trebuie sã ne simtã alãturi.” Aceasta
este, de fapt, motivaþia care trebuie sã stea la baza tuturor
activitãþilor de caritate.
LILIANA GEHL
Deschiderea Centrului TE ASCUL
ASCULTT
nr. 12/2005
Ascultarea este condiþia pentru a-L întâlni pe Dumnezeu,
este calea prin care ne apropiem de El ºi de fraþi. La acest
centru se pot adresa toate persoanele care simt nevoia sa
povesteascã propriile probleme pentru a nu se simþi singure
în faþa unor situaþii dificile. Voluntarii centrului sunt în
permanentã legãturã cu serviciile publice si private, ajutând
în felul acesta la gãsirea si propunerea de soluþii.
Centrul Te ascult este un proiect al Parohiei Catedralei
Sfântul Iosif, în parteneriat cu MCL – Miºcarea Creºtinã a
Lucrãtorilor ºi Asociatia Aproapele care asigura formarea
continua si supervizarea voluntarilor Centrului.
Centrul este situat în str. G-ral Berthelot, nr 19, lângã
Librãria Sfântul Iosif ºi este deschis marþi 12-14 ºi sâmbãtã
10-12.
Noi nu judecãm,
noi ascultãm ºi îndrumam!!!
19
 Gaudium et Spes
Magisteriu

“Bucurie ºi speranþã”: un titlu excepþional pentru ultimul
document aprobat de Conciliul Vatican II. Nu este un „decret”,
nici o „declaraþie”: este o „constituþie pastoralã”, un document,
deci, ce uneºte adevãrurile fundamentale creºtine cu situaþia
pastoralã a unei Biserici trimise în lumea de azi, pentru a oferi
o luminã, un mesaj de speranþã din partea Bisericii cãtre
lumea întreagã.
Este, deci, ultimul document conciliar. Ce este aceastã
Constituþie, promulgatã la 7 decembrie 1965?
Înainte de toate, Gaudium et Spes este un text ce trateazã
despre întrebãrile fundamentale ale omului: semnificaþia
suferinþei ºi a morþii, a progresului uman, a vieþii. Constituþia
are douã mari pãrþi. Prima se ocupã de vocaþia omului: ce
anume gândeºte Biserica despre om, despre edificarea unei
societãþi, despre activitatea omului? A doua se opreºte asupra
problemelor urgente de azi: cãsãtoria ºi familia, cultura umanã,
viaþa economico-socialã, viaþa politicã, solidaritatea între
popoare ºi pacea. Concluzia întregului text are ca centru lumea
însãºi, care trebuie, în permanenþã, construitã ºi orientatã spre
þelul ei. Lumea are un scop, aºa cum are ºi o origine; lumea
este un dar, iar omul e responsabil de el.
A citi acest document destul de extins este mai util decât
a-l descrie. Bisericã – Lume: nu este doar un binom, nu e pur
ºi simplu o alãturare a doi termeni. Cine este Lumea, aici?
Este ambientul în care creºtinul trãieºte ºi lucreazã, este locul
în care se viseazã ºi se suferã alãturi de ceilalþi fraþi, chiar
dacã necreºtini (nr. 40). Între Bisericã ºi Lume existã o
întrepãtrundere reciprocã, pentru cã existã un mister divin al
istoriei acestei omeniri, strâns legat de misterul Bisericii. Întreg
capitolul IV este scris din aceastã perspectivã. Pentru a
înþelege mai bine: Biserica ºi Lumea nu se aflã alãturi, ca douã
persoane pe o bancã, discutând despre diverse lucruri
(Lumea, despre problemele „sale”, Biserica despre „ale ei”),
ci umãr la umãr, precum bunul samaritean (Biserica) ce ia în
spate pe acel cãlãtor rãnit (Lumea) pentru a strãbate drumul
spre han. Discursul de încheiere a Conciliului, rostit de Papa
Paul al VI-lea, amintea tocmai despre aceastã parabolã ºi
despre acest dialog de iubire dintre Bisericã ºi Lume, dintre
samaritean ºi cãlãtorul sãrac ºi lovit.
Ce nu este acest document? Nu este o listã de „soluþii
catolice” la problemele timpului de faþã. Nu este o „super-
reþetã” cu rezolvãri magice1. Biserica este un semn , o
comunitate de slujire ºi iubire pentru Lume. Ea aratã Lumii cã
existã o Iubire trinitarã ºi un Trimis al Sf. Treimi, un mister al
mântuirii ºi un instrument al ei. Aºa cum se exprimã la nr. 43
ºi 44, Biserica oferã Lumii un ajutor, un sprijin, dar nu soluþii
perfecte. Ce doreºte Biserica pentru Lumea de azi, ce invocã
ºi pentru ce se luptã? Ca Împãrãþia lui Dumnezeu sã vinã în
Lume, ca misterul de iubire al lui Dumnezeu pentru om sã se
realizeze (nr. 45).
Pe acel cititor care va lua în mânã documentul, îl rugãm
sã-ºi înceapã lectura cu ultimul numãr, 93. Munca creºtinilor,
se spune aici, ce realizeazã? Trezirea speranþei în toþi oamenii
acestui pãmânt. A lucra cu acest scop este poziþia corectã a
creºtinului faþã de societate ºi istorie, faþã de fraþi ºi de culturã.
„Être homme”, scria Saint-Exupéry în Terre des hommes,
„c’est précisément être responsable”: a fi om înseamnã a fi
responsabil. ªi tot el continua: „înseamnã a simþi ruºine în
faþa unei mizerii ce pare sã nu þinã de mine însumi. Înseamnã
a fi mândru de o victorie dobânditã de camarazi. Înseamnã
a simþi, aºezând propria piatrã, cã astfel contribuie la
construirea unei lumi”. A fi creºtin, în viziunea Constituþiei
Gaudium et Spes, este acelaºi lucru: a trãi în mod responsabil,
a fi un semn de bucurie ºi de speranþã pentru lumea de azi.
Preot CORNELIU BEREA
BEREA,, Misionarii V erbiþi
Verbiþi
1
Vezi de exemplu, articolul lui E. Schillebeeckx, „Fede cristiana
ed aspettative terrene”, în “La Chiesa nel mondo contemporaneo.
Commento alla costituzione pastorale «Gaudium et Spes»”, Brescia,
19662, 103-135.

28 octombrie 2005: evrei ºi creºtini împreunã la 40 de ani

de la promulgarea Declaraþiei conciliare Nostra Aetate *
plãcutã, mai ales pentru a ne gândi la religioasã nu mai poate continua.
nr. 12/2005

Cu aceastã ocazie, Ambasada
statului Israel ºi Arhiepiscopia Romano-
Catolicã de Bucureºti au organizat un
simpozion la Institutul Teologic Romano-
Catolic „Sf. Tereza”, moderat de rectorul
Institutului, Mons. Vladimir Petercã.
Arhiepiscopul de Bucureºti, ÎPS Ioan
Robu, a mãrturisit, la început: „Provocat de
dorinþa ambasadei Statului Israel la
Bucureºti, am stabilit aceastã întâlnire
pentru 28 octombrie 2005. Este provocare
ceea ce i-a preocupat pe pãrinþii conciliari
acum 40 de ani – 28 octombrie 1965:
situaþia Bisericii, fidelitatea ei la misiunea
sa ºi dialogul ei cu celelalte confesiuni
creºtine ºi cu religiile necreºtine. Este un
examen de conºtiinþã care cuprinde un
timp lung pânã acum ºi cel de acum.”
Excelenþa Sa, Ambasadoarea statului
Israel la Bucureºti, a arãtat cã „relaþiile cu
Biserica Catolicã sunt mai fireºti ca
oricând. Nostra Aetate a accentuat
patrimoniul comun ºi valorile propuse de
toate religiile ºi a facilitat dialogul. … În
Europa se vorbeºte de antisemitism, în
lumea islamicã se prezintã un conflict de
civilizaþii… Lumea trebuie sã trimitã un
mesaj pentru cã incitarea pe bazã
Manifestarea de astãzi este încã un pas
în acest sens ºi spre dialog”.
Marele Rabin din Bucureºti a spus,
la rândul sãu: „Nostra Aetate are meritul
istoric de a fi creat o nouã epocã. Nu
pentru prima oarã se ia în dezbatere
relaþia cu necreºtinii, dar pentru prima
datã se realizeazã pe un drum al
pozitivismului, al înþelegerii.” „Calea pe
care pãºeºte Biserica Catolicã este una
dreaptã ºi istoricã ºi totul este posibil
pentru cã cele douã pãrþi interesate se
ascultã ºi se înþeleg.”
Pr
Pr.. BERNARD NOGHIU
www
www.. arcb.ro
*(despre relaþiile Bisericii Catolice cu
religiile necreºtine)

20
 Lumini ºi umbre în viaþa regelui David

Sfânta Scripturã
“Domnul a ºters pãcatele lui ºi a înãlþat cortul sãu pe vecie.
Domnul i-a dat lui drept de stãpânire ºi a întãrit tronul sãu peste Israel!”
(Sir 47,11)
Singura sursã despre viaþa ºi activitatea lui David, de care Aº menþiona, înainte de toate, aºa numita profeþie a lui
dispunem actualmente, este în mod indiscutabil Biblia. Ea Natan din 2Sam 7,1-16. În acest text i se promite lui David cã
ne relateazã cu lux de amãnunte despre regele David ºi va avea urmaºi pe vecie care vor ocupa tronul de la
despre toate faptele sale, bune ºi rele. Cu alte cuvinte, Biblia Ierusalim. La împlinirea vremii, Dumnezeu se va îndura de
ne prezintã atât activitatea care-i face mare cinste, cât ºi poporul sãu ºi-l va trimite, în sfârºit, pe Mesia! Regele David,
acele fapte care pun în umbrã persoana regelui David. deºi nu a mai trãit ziua inaugurãrii solemne a Templului de
Acesta este un argument solid ºi care la Ierusalim, a pregãtit din timp planurile
ne face sã credem cã Biblia relateazã Rembrandt, David ºi Ionatan în vederea construirii Templului ºi a ales,
cu obiectivitate ºi realism atât despre 1642; Hermitage, St. Petersburg de asemenea, pentru Templu, un loc
regele David, cât ºi despre alte potrivit ºi plin de demnitate. A procurat
personaje care au animat, într-o formã bani ºi materialele necesare în vederea
sau alta, Biblia. construcþiei, hotãrând ºi preoþii ºi leviþii
Ne vom începe meditaþia cu o foarte care aveau sã slujeascã acolo. Toate
frumoasã parabolã pe care profetul aceste lucruri ne sunt relatate în 2Sam
Natan o aduce la cunoºtinþã lui David. 22 – 29. Dumnezeu hotãrâse altfel între
Într-un oraº, spune profetul Natan, trãia timp, îl alese pe fiul sãu, Solomon, ca
odatã un om sãrac, ce avea doar un sã ducã la bun sfârºit ºi sã sfinþeascã
singur mieluºel, ºi un om foarte bogat Templul de la Ierusalim. Aºadar, regele
care avea nenumãrate turme de oi ºi David a cunoscut momente de glorie,
vite. Omul sãrac ºi familia lui iubeau dar ºi de tristeþe în viaþa sa. El a rãmas,
nespus de mult mieluºelul, cãci din însã, în toate zilele vieþii sale credincios
bucata lor mânca ºi el, bea apã din lui Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a
acelaºi vas ºi se odihnea pe braþele lor. rãsplãtit pentru fidelitatea sa.
Era ca un fiu al familiei respective. Veni Dumnezeu rãmâne întotdeauna
însã un strãin în vizitã la omul bogat, credincios fãgãduinþelor sale. Acesta
dar acesta refuzã sã sacrifice un miel din turma sa, trimise este, peste veacuri, mesajul vieþii ºi al activitãþii regelui David!
ºi luã cu forþa mieluºelul de la omul sãrac, pentru a-i pregãti Mons. VLADIMIR PETERCÃ
un ospãþ oaspetelui sãu. David, dupã ce ascultã parabola eologic Sfânta TTereza
Rectorul Institutului TTeologic ereza
în tãcere, se înfurie pronunþând de îndatã urmãtoarea Bucureºti
sentinþã: “Acel om bogat îºi meritã moartea!” Profetul Natan
i-a rãspuns lui David cu celebrele cuvintele: “Tu însuþi eºti
O educaþie a privirii…?

pic ..pic .. pic .. picãturi de Revelaþie...

acela!” . Atunci David se ruºinã, îºi plecã fruntea ºi spuse:
“Am pãcãtuit mult înaintea Domnului!” . Vã rog sã citiþi mai
pe larg toate aceste lucruri în cartea 2Sam 12,1-15.
Regele David luase pe nedrept pe Betsabea ca soþie, deºi
ea era cãsãtoritã deja. David sãvârºise un act grav de adulter.
Pe bãrbatul ei, pe nume Urie Hititul, îl trimise la rãzboi în linia
întâi de luptã, adicã îl trimise la moarte sigurã. În acest fel,
voia sã scape de Urie. Din legãtura adulterã cu David,
În sãrbãtoarea Tuturor Sfinþilor , sfântul apostol
Ioan, în lectura a II-a, ne face o inivitaþie surprinzãtoare
: Preaiubiþilor, vedeþi cât de mare este iubirea cu care
ne-a copleºit Tatãl… (1In 3,1). Prin îndemnul, vedeþi…
Ioan ne invitã la contemplaþie, întrucât în a ºti sã vezi
se aflã cheia vieþii noastre de credinþã.
Întreaga istorie umanã este cea a unei educaþii a
nr. 12/2005

Betsabea îi nãscu un fiu, dar acesta muri imediat dupã
naºtere, deºi David implorase mila Domnului ºi se rugase
mult ºi þinuse ºi post, numai sã nu i se întâmple vreun rãu
copilului. Domnul însã fusese de altã pãrere, cãci David
greºise foarte mult înaintea lui.
Un alt pãcat mare care se abãtu asupra regatului lui
David: rãscoala fiului sãu Absalom. Acesta, în urma unui
grav conflict de familie, din rãzbunare, îl ucide pe fratele
sãu Amon. Pe urmã Absalom se ridicã ºi împotriva lui David,
iar acesta, de fricã, pãrãseºte în mare grabã Ierusalimul. În
cele din urmã, rãscoala este înfrântã, iar Absalom este ucis
în bãtãlie. Vestea morþii l-a îndurerat nespus de mult pe
David. Cu lacrimi în ochi, David îºi exprimã regretul: “Ah, fiul
meu, Absalom! Mai degrabã aº fi murit eu în locul tãu! (2Sam
19,1).
Viaþa ºi activitatea regelui David au, însã, ºi multe pãrþi
bune, pentru care el este cinstit ºi astãzi de poporul evreu.
privirii omului. Ei au ochi ca sã vadã ºi nu vãd…(Ier
5,21) Aceasta este drama omului descris de profeþi.
Aceeaºi este ºi drama multora dintre contemporanii
lui Isus : El a venit la ai sãi, iar ai sãi nu l-au primit (cu
sensul de recunoscut) In1,4. Dar, de fapt, ce trebuie sã
vedem? Iubirea lui Dumnezeu faþã de oameni, planul
sãu binevoitor înfãptuit prin Fiul sãu.
Iatã de ce nici pe voi nu vã cunoaºte lumea, pentru
cã nu l-a descoperit pe Dumnezeu (sau pentru cã ea
nu a avut încã fericirea de a-ºi deschide ochii). Prin
urmare, celor care nu-L cunosc încã, ne revine nouã
sã li-L revelãm prin cuvintele ºi faptele noastre. Câtã
iubire trebuie sã rãspândeascã, însã, cuvintele ºi
faptele noastre ca oamenii sã vadã în ele iubirea lui
Dumnezeu…?!
Pr
Pr.. TARCIZIU ªERBAN

21
 ªTIRI
ªtiri

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

Eveniment Scout
10 ani de prezenþã misionarã La 30 octombrie a avut loc
deschiderea oficialã a anului
Comunitatea din Slatina a sãrbãtorit, odatã cu hramul Scout la Catedrala Sfântul Iosif din
bisericii „Naºterea Sfintei Fecioare Maria”, ºi 10 ani de prezenþã Bucureºti. La sfârºitul celebrãrii
misionarã a celor douã congregaþii care activeazã în parohie. liturgice a avut loc reînnoirea
Cu aceastã ocazia, credincioºii din Slatina s-au bucurat sã-l promisiunii scout-iºtilor de a-L iubi
aibã în mijlocul lor pe Pãstorul Arhidiecezei, Înalt Preasfinþitul pe Dumnezeu, de a-ºi iubi
Ioan Robu. aproapele, de a respecta regulile
Cu zece ani în urmã, parohul locului, pãrintele Gheorghe cercetaºilor ºi de a proteja natura.
Coºa, lansa invitaþia „Surorilor Sãrace ale Sfântului Iosif” ºi „Surorilor Neprihãnitei Zãmisliri Grupului existent i s-au alãturat
a Fecioarei Maria de la Lourdes” de a activa în parohia pe care o pãstoreºte. Ele au rãspuns noi membri, astfel numãrul
cu bucurie ºi au acceptat, fãrã sã ºtie prea multe despre România, dar, aºa cum a spus cercetaºilor de la catedralã fiind
Preasfinþitul la predicã, „nimic nu a fost întâmplãtor, pentru în creºtere. Evenimentul s-a
cã fiecare are locul sãu bine stabilit în planul lui Dumnezeu”. încheiat cu un scurt program
Cele douã Congregaþii au deschis douã grãdiniþe în care artistic interpretat de cercetaºi.
copiii au beneficiat de învãþãmânt de calitate ºi de multã MONICA OL TEANU
OLTEANU
cãldurã sufleteascã, s-au ocupat de bãtrâni ºi de persoanele
abandonate; tot ele se ocupã ºi de catehizarea copiilor ºi a
tinerilor, organizând cu aceºtia diferite activitãþi recreative ºi
educative.
Recunoºtinþa tuturor celor care de 10 ani se bucurã de
prezenþa ºi de ajutorul surorilor în parohia din Slatina

2 octombrie 2005, Brãila - Inaugurarea centrului rezidenþial de tip familiar „surâsul marielei”
Scurt istoric:
Prezenþa nostrã în România face
parte din planurile Înþelepciunii lui
Dumnezeu care, în 1996, a permis
deschiderea primei noastre case aici în
Brãila. În anul 1998 ne-au fost
încredinþate primele 7 fetiþe. În anul
2000, Institutul Antonianum din
Bologna, în persoana pãrintelui director
nr. 12/2005
noi proiecte: un Centru de Zi pentru
copiii ºi familiile aflate în dificultate ºi un
Centru de Consfãtuire pentru prevenirea
multor probleme ce afecteazã familia
astãzi.
Ne însuºim ºi încredinþãm fiecãruia
dintre dumneavoastrã moto-ul
Festivalului Zecchino d’Oro: „AJUTAÞI-NE
CA SÃ AJUTÃM”.
Mesajul Superioarei Generale:
Astãzi este una dintre acele zile care
se înscriu în istorie ca „amintire ºi
profeþie”. Pentru noi,
Floarea solidaritãþii este
surâsul, bunãtatea
providenþei lui Dumnezeu,
Gânduri
Gânduri:
„În viaþa de credinþã, când facem
ceva, ne îndreptãm gândul cãtre
Dumnezeu. Surorile ºi cei care vor lucra
aici ºi-au pus toate energiile întru
slujirea tinerilor, imitându-l pe Isus, care
s-a dãruit cu totul.” (ÎPS Arhiepiscop
Ioan Robu)
„Vã mulþumesc pentru aceastã
bucurie! Frumuseþea zilei e o mãrturie
a colaborãrii între þãrile noastre. E o
apropiere intimã, de la inimã la inimã...
Aceastã casã este
construitã prin
generozitatea poporului
italian. Atât surorile

Berardo Rossi, ºi-a oferit colaborarea în italiene, cât ºi fetele care

favoarea misiunii noastre din România
ºi, mulþumitã Festivalului Zecchino
d’Oro , cu participarea concretã ºi
generoasã a atâtor prieteni cunoscuþi ºi
necunoscuþi, visul nostru a devenit o
realitate care astãzi se numeºte Centrul
Familial Surâsul Marielei.
În prezent, tot în colaborare cu
Asociaþia localã de Protecþie a
Copilului, trãiesc împreunã cu noi 18
fete care parcurg un itinerariu educativ
ce le poate deschide porþile unui viitor
adecvat posibilitãþilor fiecãreia dintre
ele, dupã exigenþele lumii de astãzi. În
afara acestei realitãþi este aproape
sigurã naºterea ºi realizarea altor douã
care îºi îndreaptã privirea
vor fi adãpostite aici au
sa iubitoare asupra fiilor
ocazia sã creascã
sãi preaiubiþi, ºi îi ajutã prin
frumos.” (Cristian Gallo –
bunãtatea inimilor
reprezentantul
simþitoare, fãcând sã
Ambasadei Italiei la
înfloreasca atâtea flori
Bucureºti)
variate ale generozitãþii ºi
„Mã bucur cã am putut lua parte,
ale faptelor bune. Floarea solidaritãþii
este disponibilitatea franciscanã a alãturi de atâtea persoane consacrate,
la aceastã bucurie a Surorilor
Fraþilor de la Antonianum din Bologna
ºi a multor altor persoane care au lucrat Franciscane Misionare ale Sfantului
Sacrament ºi totodatã a comunitãþii din
alãturi de ei, începând cu cei de la RAI
Televiziunea italianã, un mijloc necesar Brãila. Pentru mine a fost o zi deosebitã
pe care încerc sã nu o uit niciodatã.”
pentru ca fiecare mugur îmbobocit în
proiectarea unei opere sociale sã se (Sergiu Iacob)
Pr
Pr.. IOSIF DUMEA
transforme în flori ºi în fructe.

22
 Benedict al XVI-lea ºi Alexei al II-lea

ªtiri
Conform declaraþiilor fãcute presei de Arhiepiscopul catolic din capitala rusã, monseniorul Tadeusz
Kondrusiewicz, Papa Benedict al XVI-lea vrea sã-l întâlneascã pe Alexei al II-lea, Patriarhul ortodox al
Moscovei ºi al întregii Rusii. Arhiepiscopul a negat, însã, faptul cã s-ar face deja pregãtiri pentru aceastã
întâlnire.
“Sã ne rugãm ca aceastã întâlnire între Papa ºi Alexei al II-lea sã se poatã realiza. Aceastã întâlnire
ar întoarce paginile trecutului ºi ar scrie una nouã în relaþiile dintre cele douã Biserici(...) Bisericile noastre
(...) trebuie sã facã faþã la multe provocãri: dacã vom fi uniþi, acest lucru va fi mult mai uºor”.
Arhiepiscopul a afirmat cã ideea Cardinalului Walter Kasper, Preºedintele Consiliului Pontifical pentru
Promovarea Unitãþii Creºtinilor, de a þine un Sinod între Episcopii catolici ºi Episcopii Ortodocºi este
împãrtãºitã ºi de Sfântul Pãrinte ºi a gãsit ecouri favorabile ºi în rândul clerului ortodox din Moscova.
”Ar fi un pas important spre unitate. Astãzi nu mai este timpul pentru a arunca pietre, ci pentru a le aduna. Pentru concretizarea
unui astfel de Sinod trebuie sã-l rugãm pe Dumnezeu ºi sã fim slujitori ai Duhului Sfânt”.
Rãspunzând provocãrilor jurnaliºtilor, Monseniorul Kondrusiewicz a exclus afirmaþia cã Biserica catolicã din Rusia
intenþioneazã sã facã prozelitism.

Calea dialogului – invitaþie adresatã Emigrarea

musulmanilor de la Est la Vest
Vest
La sfârºitul sãrbãtorii Ramadan, Sfântul Scaun a transmis La sfârºitul lunii octombrie
un mesaj celor 1.200 de milioane de musulmani din întreaga s-a desfãºurat la Stubièke
lume, prin care îi invitã sã urmeze “calea dialogului”. Scrisoarea Toplice (Croaþia), al VII-lea
este semnatã de Preºedintele Consiliului Pontifical pentru Congres al Consiliului
Dialogul Interreligios, Arhiepiscopul Michael L. Fitzgerald. Ea Conferinþelor Episcopale din
reprezintã mãrturia dialogului interreligios cu musulmanii Europa (CCEE), în centrul
promovat de Papa Karol Wojtyla, respectând sugestiile dezbaterilor aflându-se subiectul
exprimate de Conciliul legat de fluxul migratoriu de la Est
Vatican II în declaraþia cãtre Vest.
“Nostra Aetate”, de la a Au participat episcopi,
cãrei promulgare se experþi ºi exponenþi politici, reprezentanþi a 20 de
împlinesc anul acesta Conferinþe episcopale europene, reprezentanþi ai
patruzeci de ani. Consiliului Pontifical pentru Pastorala emigranþilor, ai
Monseniorul Fitzgerald Comisiei Episcopatelor Comunitãþii Europene, ai Uniunii
a amintit cã acest mesaj a Europene ºi ai Consiliului Europei. România a fost
fost semnat de Papa Ioan reprezentatã de pãrintele Martin Cãbãlaº, paroh la biserica
Paul al II-lea în 1991, cu ocazia Primului Rãzboi din Golf. “Maica Îndureratã”.
Prelatul îi invitã pe creºtini ºi pe musulmani sã demonstreze Tema Congresului :”Fluxul emigrãrii dinspre Europa
cã “se poate trãi împreunã într-o fraternitate sincerã, cãutând Orientalã spre Europa Occidentalã” a declanºat
mereu sã împlineascã voinþa Dumnezeului Milostiv care a creat dezbateri concentrate pe analiza situaþiei populaþiei de
omenirea pentru ca ea sã fie o singurã familie” ºi invitã la o þigani (rromi ºi sinti) ºi asupra “migraþiei creierelor”,
întãrire a implicãrii catolicilor ºi musulmanilor “pentru adicã migraþia dinspre Est spre Vest a persoanelor
construirea unei bune relaþii între persoane de religii diferite, calificate, cu studii.
pentru promovarea dialogului cultural ºi pentru efortul comun “Ziua dedicatã discuþiilor despre þigani a început cu o
de a realiza dreptatea ºi o pace care sã dureze”. relatare referitoare la rezultatele finale ale congresului
nr. 12/2005

Scrisoarea ilustreazã ºi implicarea în organizat de Consiliul Pontifical pentru Pastorala

acest sens a actualului Suveran Pontif,
manifestatã încã din a doua zi a
pontificatului sãu, când s-a întâlnit cu
reprezentanþi ai altor confesiuni
religioase, printre care ºi musulmani.“Vã
asigur cã Biserica vrea sã continue sã
construiascã punþi de prietenie cu urmaºii
tuturor religiilor, dorind sã urmãreascã
binele autentic al fiecãrei persoane ºi al
întregii societãþi” (Benedict al XVI-lea, 25 aprilie 2005).
Musulmanii reprezintã 19,6% din populaþia mondialã.
Numãrul lor este uºor superior faþã de cel al catolicilor. Însã, în
ultimii ani, datoritã creºterii demografice din comunitãþile
musulmane, populaþia lor a înregistrat o creºtere numericã
consistentã.
emigranþilor, care s-a desfãºurat la Budapesta, în anul
2003(...) Discuþiile la masa rotundã au analizat acþiunea
pastoralã dedicatã populaþiei de þigani din România ºi
Croaþia, prezent la discuþii fiind ºi un prim Europarlamentar
de etnie rromã”
În urmãtoarea zi de discuþii, relatãrile s-au concentrat
pe aspectele juridice, politice, economice ºi etice pe care le
presupune fluxul migrator care vizeazã persoanele
calificate, urmate de prezentarea situaþiei din Polonia,
Albania, Portugalia ºi Austria.
Scopul specific al lucrului pe grupuri a constat în
elaborarea unor recomandãri din partea participanþilor,
adresate episcopilor europeni. Recomandãrile, care vor fi
publicate în cel mai scurt timp, vor fi trimise la 34 de
Conferinþe Episcopale ºi unor Oficii ale Sfântului Scaun.

23
 22 noiembrie - Sfânta Cecilia, martirã (secolul III)
Sfântul lunii

Sfânta Cecilia este una dintre sfintele cele mai iubite din Legendã sau nu, Cecilia continuã sã-i înveþe
calendarul bisericesc; cultul ei, destul de vechi, ºi menþionarea
Sfintei Cecilia în Canonul Roman, dând mãrturie despre
pe creºtini „cântul” credinþei
martiriul sãu. Lucrarea Passio, care ne prezintã istoria Sfintei Din pãcate, nu existã nici o probã care sã dovedeascã
Cecilia ºi care dateazã din secolul al V-lea, nu se bazeazã, veridicitatea acestei povestiri populare din secolul al V-lea.
din pãcate, pe un material autentic. Nici o referinþã în acest sens nu se gãseºte în Depositio
martyrum din secolul al IV-lea ºi nici în scrierile lui Ieronim,
Sfânta Cecilia, o nobilã a Bisericii lui Cristos Ambrozie, Damasus sau Prudentius, care s-au interesat de
Potrivit legendei, Sfânta Cecilia s-a nãscut într-o familie vieþile martirilor. Explicaþia cea mai probabilã este cã legenda
nobilã din Roma ºi a fost educatã în spiritul creºtin. κi dorea s-a nãscut pentru a explica consacrarea unei biserici fondatã
foarte mult sã-ºi consacre viaþa lui Dumnezeu, însã tatãl ei o de o femeie pe nume Cecilia, în cartierul Trastevere din Roma.
promisese ca soþie unui necredincios, pe nume Valerian. Ea Pe de altã parte, deºi nu se ºtie nimic despre martiriul ºi
îi jurase lui Dumnezeu cã va rãmâne fecioarã ºi a refuzat înmormântarea lor, se pare cã Valerian ºi Tiburtius au existat
consumarea cãsãtoriei. În ziua nunþii, Cecilia, retrãgându-se cu adevãrat. La începutul secolului al IX-lea, papa Pascal I
în rugãciune, „îi cântã lui Dumnezeu în inima ei”, cerându-i (817-824) a transferat presupusele relicve ale sfinþilor: Cecilia,
sã o ajute. Odatã rãmasã singurã cu soþul ei, Cecilia îi mãrturisi Valerian, Tiburtius ºi Maximus din catacomba Praetextatus
lui Valerian despre promisiunea fãcutã lui Dumnezeu. Acesta, în biserica Sfintei Cecilia din Trastevere.
convins de sinceritatea ei, a plecat sã-l caute Pe timpul lucrãrilor de renovare din 1599,
pe episcopul Urban (Papa Urban I, 222-230); relicvele a patru martiri au fost sã fie dezgropate
l-a gãsit printre sãracii din Roma, aproape de ºi înmormântate din nou, corpul Sfintei Cecilia
cea de-a treia piatrã de hotar de pe drumul fiind gãsit nealterat, acesta descompunându-se,
Appia, ºi i-a cerut sã fie botezat. La întoarcere, însã, în contact cu aerul. Sculptorul Stefano
a gãsit alãturi de Cecilia un înger care a pus Maderno (c.1576-1636) a realizat, totuºi, o statuie
pe capetele amândurora o coroanã de flori. a Sfintei Cecilia, în mãrime naturalã, care se
Imediat a sosit ºi fratele sãu, Tiburtius, care, la gãseºte astãzi în biserica Sfintei Cecilia, sub unul
început, a ascultat neîncrezãtor spusele dintre altare. În niºa Catacombelor Sfântului
Ceciliei, dar la scurt timp l-a vizitat ºi el pe Calixt, unde se presupunea cã a fost
episcopul Urban, cerându-i sã fie botezat. înmormântatã, se gãseºte o copie a acestei
Din acel moment, cei doi fraþi au cãutat sã statui.
facã numai bine ºi, în cele din urmã, au fost În timp ce cercetãtorii moderni discutã
arestaþi pentru cã înmormântaserã trupurile asupra veridicitãþii existenþei Sfintei Cecilia ºi pun
unor martiri. Cum nici unul dintre ei nu a cedat Raffaello Sanzio: Sfânta Cecilia, 1514, sub semnul îndoielii faptul cã trupul sãu a fost
în faþa interogatoriului, prefectul i-a Pinacoteca Nazionale, Bologna gãsit intact sub forma pe care a sculptat-o
condamnat la moarte. Cei doi fraþi curajoºi au Maderno, Sfânta Cecilia supravieþuieºte în
fost decapitaþi în vecinãtatea Romei, la Pagus Triopus, tradiþia popularã ºi este cunoscutã ca sfânta patroanã a muzicii
împreunã cu unul dintre oficiali, pe nume Maximus, convertit ºi a muzicienilor, probabil din cauza unei interpretãri medievale
în urma exemplului dat de Valerian ºi de Tiburtius. inexacte din lucrarea Passio. În aceasta se povesteºte cã, în
timp ce muzicanþii cântau la nunta ei, Sfânta Cecilia cânta „în
Calea regalã a martiriului… inima ei”. Din acest moment Sfânta Cecilia a fost întotdeauna
În urma morþii celor doi fraþi, prefectul ºi-a trimis oficialii sã reprezentatã cântând la orgã.
o convingã pe Cecilia sã aducã jertfe divinitãþilor pãgâne, dar Oricum, când a fost înfiinþatã la Roma Academia de Muzicã,
nr. 12/2005

au fost ei cei convinºi, de cãtre Cecilia, sã se converteascã ºi în anul 1584, Sfânta Cecilia a fost aleasã ca patroanã. Mulþi
sã devinã creºtini. Înainte de a fi luate mãsuri împotriva Ceciliei, poeþi ºi muzicieni au fost inspiraþi de ea ( Purcell, Dryden,
episcopul Urban a reuºit sã boteze circa patru sute de persoane Handel, Pope ºi Britten, care a pus pe note Imnul Sfintei Cecilia
care veneau în casa Ceciliei; una dintre aceste persoane, pe de Audoeno). Legenda sa apare în Canterbury Tales de
nume Gordian, a transformat casa Ceciliei într-o bisericã, sfinþitã Chaucer, în Second Nuns Tale ºi, deseori, în picturi religioase
apoi de episcopul Urban. În cele din urmã, Cecilia a fost adusã (de exemplu, în Predecesorii lui Cristos cu Sfinþi ºi Martiri a
în faþa tribunalului ºi, pentru cã nu a renunþat la credinþa ei, a Fratelui Angelico, Sfânta Cecilia este reprezentatã cu o coroanã
fost condamnatã la moarte prin sufocare în camera de baie. de flori pe cap; într-o altã picturã, care se gãseºte la National
Chiar dacã a fost aruncatã o mare cantitate de lemne în cuptor, Gallery din Londra, Pietro da Cortona o picteazã cu orga sa ºi
execuþia nu a reuºit. În urma eºecului cãlãilor, un soldat a primit cu ramura de palmier a martiriului, aºa cum apare ºi în tabloul
ordinul de a o decapita, dar nici acesta nu a reuºit sã-ºi ducã lui Raffaello de la Bologna). Apare, apoi, în mozaicurile sfântului
la îndeplinire misiunea. Cele trei lovituri ale soldatului nu au Apollinare Nuovo de la Ravena, în renumitele fresce din
fost suficiente pentru a o ucide imediat, Cecilia supravieþuind, Catacombele Sfântului Calixt ºi în biserica Sfânta Maria Antiqua,
între viaþã ºi moarte, încã trei zile, timp în care a donat la Roma, ca ºi pe vitraliile catedralei din Bourges.
episcopului Urban proprietatea pe care o deþinea. Sfânta Cecilia Este invocatã ca protectoare a cantorilor, a muzicienilor, a
a fost înmormântatã în Catacombele Sfântului Calixtus, aproape producãtorilor de instrumente muzicale ºi a organiºtilor.
de cripta papilor. Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

24