Pãstorul Arhidiecezei 1
IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti
Preacucernici confraþi preoþi, dragi persoane consacrate, iubiþi credincioºi,
„Aceasta este ziua pe care Domnul
a fãcut-o; sã ne bucurãm ºi sã ne
veselim într -însa (Ps. 117,24)! Alleluia!“
într-însa
Cu aceste cuvinte rãspunde Biserica la vestea Învierii
Domnului ºi în acelaºi timp proclamã Evanghelia (Mc .
16,1-8) care descrie Taina pe care o sãrbãtorim: „Dupã
ce a trecut sâmbãta, Maria Magdalena, mama lui Iacob
ºi Salomea au cumpãrat mirodenii ca sã îmbãlsãmeze
trupul lui Isus. Dis-de-dimineaþã, în prima zi a
sãptãmânii, pe când rãsãrea soarele, ajung la
mormânt”. Ele merg acolo ca pentru a aduce un ultim
omagiu Celui care, dupã rãstignire, intrase în noaptea
morþii. „Când au intrat în mormânt, au vãzut un tânãr
aºezat în partea dreaptã, îmbrãcat în alb, ºi s-au
înspãimântat. Îngerul le-a spus: Nu vã temeþi! Îl cãutaþi
pe Isus Nazarineanul cel rãstignit? A înviat. Nu este aici.
Iatã locul unde îl puseserã. Mergeþi, aºadar, ºi spuneþi
ucenicilor lui ºi lui Petru; el merge în Galileea, înaintea
voastrã; acolo îl veþi vedea, dupã cum v-a spus”. Pentru
apostoli (dar ºi pentru noi) singurul mod de a-L vedea
pe Isus Înviat era acela de a-L urma în Galileea. Sfântul
Grigore de Nyssa a interpretat în mod admirabil acest
adevãr amintindu-ne ºi de un pasaj din Vechiul
Testament în care Moise îi spune lui Dumnezeu: „Aº vrea
sã te vãd!” Iar Dumnezeu îi rãspunde: „Nu va putea omul
sã-mi vadã faþa ºi sã trãiascã...cu mâna mea Te voi
acoperi pânã ce voi trece, iar când îmi voi lua mâna de
pe Tine, Tu îmi vei vedea spatele; dar faþa nu þi se va
arãta.” (Ex. 33,18-23) Sfântul Grigore de Nyssa se întreabã
ce înseamnã aceasta ºi dã acest rãspuns: „Cel care
urmeazã priveºte spatele celui pe care îl urmeazã; a-L
urma pe Dumnezeu, oriunde te-ar conduce, înseamnã
a-L vedea pe Dumnezeu. A vedea spatele lui Dumnezeu
înseamnã pentru noi a-L urma pe Cristos. Noi vedem
misterul lui Dumnezeu urmându-L pe Cristos,
ascultându-L, însoþindu-L.”
„El merge în Galileea, înaintea voastrã”. Isus se
întoarce acolo unde activa, în locurile cunoscute de El ºi
ai lui. Ce altceva înseamnã aceasta pentru noi decât cã
urmându-L, asemenea apostolilor, ºi noi ne întoarcem
de la sãrbãtoare acolo unde trãim ºi muncim,
mãrturisind ºi vestind credinþa noastrã în Cristos Înviat
din morþi. Sã dãm mare atenþie acestui adevãr ºi sã-l
reþinem: noi nu putem sã ne pãstrãm credinþa decât
transmiþând-o ºi altora. Singurul mod de a primi credinþa
este acela de a o transmite ºi altora; este singura cale
de a-L urma pe Isus Înviat (dupã omilia Cardinalului
Ratzinger, Wigratzbad, 15 aprilie 1990).
ªi mai trebuie sã þinem cont ºi de un alt aspect pe
care îl semnaleazã Sfântul Paul în scrisoarea cãtre
Coloseni: „Cãutaþi cele de sus unde Cristos ºade la
dreapta lui Dumnezeu” (Col. 3, 1). A-L urma pe cel Înviat
înseamnã a te înãlþa, a intra în comuniune de viaþã cu El
ºi cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt. ªtim cã nici un om nu poate
sã reuºeascã aceasta numai cu puterile proprii; dar mai
ºtim cã noi putem cãuta cele de sus, trãind în Bisericã.
Ea este Trupul viu al celui Înviat. Lãsându-ne cuprinºi ºi
purtaþi de comuniunea cu Sacramentele Bisericii ºi în
2 Actualitate
special cu Sacramentul Euharistiei, noi cãutãm cele de
sus, ne înãlþãm. Urmarea lui Cristos este înainte de toate
o comuniune de credinþã, de viaþã ºi de iubire cu Biserica
vie, cu prezenþa Domnului în Preasfântul Sacrament al
Euharistiei. Sã introducem deci în viaþa noastrã de toate
zilele aceastã miºcare de înãlþare ºi sã urcãm spre cele
de sus fãrã sã ne lãsãm dominaþi ºi încântaþi numai de
lucrurile pe care le vedem în fiecare zi.
Ne amintim aºadar acum în Sãrbãtoarea Paºtelui de
urmarea sau imitarea lui Cristos. Noi îl urmãm pe cel
Înviat care nu mai moare; ºi în aceastã urmare, fãrã sã
excludem crucea, adicã suferinþa, cãutãm sã pãtrundem
în cele de sus, în ceea ce este ascuns, invizibil, dar care
pentru noi este esenþialul: sã pãtrundem în adevãrul lui
Dumnezeu, în iubirea Sa; sã pãtrundem în ceea ce este
mai tainic în noi, în adevãrul nostru, însoþindu-L acolo
pe Cristos Înviat. În acest sens citeazã Sfântul Pãrinte
Benedict al XVI-lea în cartea sa „Cercate le cose di lassù”
pe Sheila Cassidy, de profesie medic, intratã în 1978 în
ordinul Sfântului Benedict, dupã ce a fost torturatã ºi
închisã în Chile pentru cã îl îngrijise pe un revoluþionar.
Puþin dupã torturã a fost introdusã în altã celulã unde a
gãsit o Biblie veche. Deschizând-o, privirea i-a cãzut
peste o imagine care îl arãta pe un om complet distrus
de tunetele, fulgerele ºi de grindina care se abãtuserã
peste el. Ea s-a identificat îndatã cu acel om, s-a
recunoscut într-însul. Apoi a privit mai bine ºi a descoperit
deasupra imaginii schiþatã mâna puternicã a lui
Dumnezeu, ºi alãturi, un citat din Scrisoarea cãtre
Romani, cu mãrturisirea de credinþã în Înviere: „nimic nu
va putea sã ne despartã de iubirea lui Cristos“ (Rm. 8,39).
Dacã mai întâi a trãit experienþa arãtatã în partea
inferioarã a imaginii, întrucât se abãtuse asupra ei
oroarea torturii ºi a absurdului, în cele din urmã a trãit
tot mai intens ceea ce stãtea deasupra acelei imagini,
mâna lui Dumnezeu de care „nimic nu ne va despãrþi“.
ªi dacã la început se ruga: „Doamne scapã-mã!“, acum
descoperea treptat o liniºte interioarã ºi o libertate care
se exprima împreunã cu Cristos: „Nu voia mea, dar a Ta
sã fie!“. ªi reuºea sã-i iubeascã pe cãlãii sãi ºi sã-i fie
milã de ei; cãci ei erau în adevãrata închisoare: cea a
urii. Ea ºtia cã libertatea de care se bucura închisã între
acele ziduri groase nu era o iluzie, ci un adevãr absolut
real. Dupã opt sãptãmâni a pãrãsit închisoarea, dar ºi-
a pãstrat capacitatea de a-L gãsi în fiecare zi pe Cristos
în persoanele ºi evenimentele din jurul ei.
Spune Catehismul Bisericii Catolice: „Simbolul
apostolilor mãrturiseºte în acelaºi capitol de credinþã
coborârea lui Isus în iad ºi Învierea Lui din morþi a treia
zi, deoarece în Paºtele sãu El a fãcut sã þâºneascã viaþa
din strãfundurile morþii“. Iatã ce observa recent o
scriitoare de mare spiritualitate, Emmanuelle-Marie, cu
referire la articolul din Crez, „Isus Cristos s-a coborât în
iad, a treia zi a înviat din morþi“: „Domnul, coborât în iad,
coboarã ºi în iadurile noastre personale, unde totul ni
se pare absurd (evenimentele, reacþiile noastre ºi ale
altora), când nu reuºim sã mai credem în prezenþa lui
Dumnezeu, ºi pentru a scãpa de durere, recurgem doar
la forþele noastre ºi la acþiunile noastre egoiste ºi violente.
Existã un iad pe pãmânt, urmare a împietririi inimii care
nu mai crede în puterea iubirii, care a pierdut încrederea
în Dumnezeu ºi nu mai ºtie sã înþeleagã cele ce se
întâmplã în jur... ca ºi cum nu am mai avea ochi pentru
a vedea, peste realitãþile imediate, prezenþa celui Înviat
care rãmâne cu noi în trãirea dramelor noastre, pentru
a ne scoate din ele, oricare ar fi...“ (Messaggero, aprilie
2006, Risorto dagli inferi).
Cel Înviat sã distrugã cu puterea sa orice iad din lume
ºi din inimile noastre, sã împrãºtie orice întuneric cu
lumina sa care nu cunoaºte apus!
„Aceasta este ziua pe care Domnul a fãcut-o; sã ne
bucurãm ºi sã ne veselim într-însa (Ps. 117,24)! Alleluia!“
Tuturor vã doresc din inimã Sãrbãtori Fericite!
Cristos a Înviat!
Sanctitãþii Sale BENEDICT AL XVI-LEA, Pontif Suprem
Vatican
Sfinte Pãrinte,
Acum, în preajma solemnitãþii Învierii Domnului,
Arhiepiscopul Arhidiecezei de Bucureºti, împreunã cu
Episcopul sãu Auxiliar, cu preoþii, congregaþiile
religioase de bãrbaþi ºi femei ºi cu toþi credincioºii
încredinþaþi grijii sale pastorale, vor sã-ºi exprime
dragostea, recunoºtinþa, ascultarea ºi fidelitatea faþã
de Pãstorul Suprem al turmei lui Cristos pe pãmânt.
Prin rugãciuni fervente ºi statornice ei implorã
pentru mult iubitul nostru Sfânt Pãrinte Papa, prin
mijlocirea Sfintei Fecioare Mari,a har îmbelºugat ºi
revãrsarea darurilor Mântuitorului Înviat din morþi,
mereu viu ºi care intervine pentru noi în cer la Tatãl
cel veºnic.
Pentru Biserica noastrã localã, Patria noastrã ºi
pentru poporul nostru cerem cu încredere
Binecuvântarea Apostolicã.
Bucureºti, 5 aprilie 2006
IOAN ROBU,
Arhiepiscop Mitropolit

JEAN-CLAUDE PÉRISSET
PÉRISSET,, Nunþiu apostolic
Per Crucem ad Lucem!
Zicala tradiþionalã „per aspera ad astra”, adicã este nevoie de
strãduinþã pentru a obþine rezultate, gãseºte pentru noi, discipoli ai
lui Cristos, cea mai mare ilustrare în Triduum-ul pascal, expresie pe
care cu uºurinþã o putem modifica spunând „per crucem ad lucem!”.
Dintru început se cuvine sã evitãm însã orice abuz în folosirea acestei
expresii, pentru ca nu cumva Misterul pascal sã fie considerat o
falsã iluzie pentru credincioºi, care aºteaptã ca fericirea sã vinã în
viaþa de dincolo, în timp ce condiþiile noastre de viaþã, aici, pe pãmânt,
sunt o îndelungã „via crucis”. ªtim bine reproºul adus creºtinilor de
regimurile comuniste, angajate sã ne
procure fericirea în mod imediat, aici pe
pãmânt.
ªi totuºi, însuºi Cristos pare sã le
dea dreptate detractorilor noºtri atunci
când spune: „dacã cineva vrea sã vinã
dupã mine, sã renunþe la sine, sã-ºi ia
crucea în fiecare zi ºi sã mã urmeze.
Cãci cine vrea sã-ºi salveze viaþa o va
pierde, cine însã îºi va pierde viaþa
pentru mine, acela o va salva” (Lc 9,
23-24). Cum sã înþelegem aceste
cuvinte altfel decât în lumina Paºtelui?
Isus însuºi ne-a dat deja o explicaþie
atunci când i-a rãspuns lui Petru, care
era preocupat de ceea ce avea sã-i
aducã vocaþia de discipol: ”voi care m-
aþi urmat, la reînnoirea tuturor lucrurilor,
când Fiul Omului va sta pe tronul mãririi
sale, veþi sta ºi voi pe douãsprezece
tronuri ca sã judecaþi cele
douãsprezece triburi ale lui Israel. ªi
oricine va fi pãrãsit case, sau fraþi, sau surori, sau tatã, sau mamã,
sau soþie, sau copii, sau ogoare pentru numele meu, va primi
însutit ºi va moºteni viaþa veºnicã” (Mt 19, 28-29).
Secretul „Vieþii veºnice”, adicã unirea intimã cu Dumnezeu, unire
începutã deja pe pãmânt, stã tocmai în aceasta: a fi profund unit cu
Dumnezeu, a-i împlini voinþa. Sfinþenia – sau viaþa veºnicã – constã
în imitarea lui Cristos, care din iubire pentru noi ºi pentru slava Tatãlui
a luat asupra sa pãcatele noastre pentru a ne redobândi strãlucirea
de fii ai lui Dumnezeu, de fãpturi „cu chipul ºi asemãnarea lui
Dumnezeu” (cfr. Gen 1, 26-27). Se explicã deci pentru ce lecturile
Vigiliei pascale – culme a anului liturgic – încep cu istoria creaþiei,
pentru a culmina, amintind de vocaþia lui Abraham, de Exod ºi de
chemarea profeþilor, cu minunatul text din Scrisoarea Sfântului Paul
cãtre Romani (Rm 6, 3-11) asupra semnificaþiei botezului, culminând
deci cu „re-crearea” omului prin Paºtele lui Cristos. Paºtele este
pentru întreaga omenire trecerea spre strãlucirea divinã, pentru ca
Actualitate
3
ºi noi sã reflectãm „lumina adevãratã care lumineazã pe orice om”
(In 1,9), astfel încât întreaga creaþie sã fie pãtrunsã de aceastã
prezenþã. Apocalipsa o confirmã prin cuvintele: ”Cetatea nu are
nevoie de soare ºi nici de lunã ca s-o lumineze, cãci gloria lui
Dumnezeu o lumineazã, iar fãclia ei este Mielul ( Apoc 21,23).
Aºadar, Paºtele este pentru noi credincioºii singurul mijloc de
transformare, Paºtele împlinit de fiecare dintre noi prin botez: ”Aºadar
am fost înmormântaþi împreunã cu el prin botez în moartea lui pentru
ca, dupã cum Cristos a înviat din morþi prin gloria Tatãlui, la fel ºi noi
sã umblãm într-o viaþã nouã” (Rom 6,4).
În misterul pascal se manifestã la
maximum condiþia noastrã de membri
ai Bisericii, membri ai Trupului mistic al
lui Cristos, dupã cum le scrie sfântul Paul
Corintenilor: “ Cãci noi toþi am fost
botezaþi într-un singur Duh spre a forma
un singur trup...Voi sunteþi trupul lui
Cristos ºi mãdulare fiecare în parte”
(1Cor 12, 12, 27).
Papa Benedict al XVI-lea – la
începutul unei noi serii a catehezelor din
fiecare miercuri – ne aminteºte tocmai
condiþia aceasta a noastrã de mãdulare
ale Bisericii, ale Trupul lui Cristos:”
Mergând în aceeaºi direcþie (a catehezei
despre Psalmi, propusã de Ioan Paul al
II-lea), în ciclul catehetic ce începe astãzi
doresc sã arãt cã tocmai lumina acestei
Feþe se reflectã pe faþa Bisericii (cf. Lumen
gentium, nr. 1), în pofida limitãrilor ºi
umbrelor umanitãþii noastre fragile ºi
pãcãtoase. Dupã Maria, reflexia purã a luminii lui Cristos, sunt
Apostolii cei care, prin cuvântul ºi mãrturia lor, ne încredinþeazã
adevãrul lui Cristos. Misiunea lor nu este însã izolatã. Ea se
încadreazã într-un mister de comuniune ce implicã întreg Poporul
lui Dumnezeu ºi se realizeazã în etape, de la vechiul la noul
Legãmânt”( 15 martie 2006).
De aceea, se impune ca participarea noastrã la riturile liturgice
din timpul pascal, la capãtul Postului mare ºi dupã Triduum-ul pascal,
sã ne ajute sã realizãm Paºtele nostru, convertirea noastrã la
Dumnezeu. De altfel, ne-o propunem pentru noi înºine, de trei ori
pe zi, în rugãciunea Angelus, spunând: „...Te rugãm, Doamne, sã
reverºi harul tãu asupra sufletelor noastre, pentru ca noi, care am
cunoscut prin vestirea îngerului întruparea lui Cristos, Fiul tãu, sã
fim duºi prin patima ºi crucea lui la slava învierii
învierii”.
Per crucem ad lucem! Tuturor urãrile unui sfânt ºi fericit Paºte
întru convertire, Paºte al Învierii!
4 Anul pastoral

A intra în mormântul lui Isus Cristos

te poate transforma
Evanghelia dupã Sfântul Ioan 20,1-10a
Pr
Pr.. dr
dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

Este curios cum trateazã moartea oamenii din zilele noastre. dea la o parte singurã piatra de la mormânt. ªi pentru cã nu a
ªirul mormintelor anonime este din ce în ce mai mare. Se lasã la vrut sã termine, a fost prima care a realizat cã piatra a fost datã la
dispoziþia rudelor sã scrie sau nu numele pe mormânt. Astfel, o parte. Ceea ce era pecetluit definitiv, deodatã s-a redeschis.
existã morminte fãrã piatrã funerarã sau fãrã nume. Nimic nu
mai aminteºte de cel rãposat. Crucea, care odinioarã era un semn
„El a vãzut ºi a crezut”
la cãpãtâiul celui plecat, se gãseºte din ce în ce mai rar în þãrile Evanghelistul Ioan descrie într-un mod uimitor ºi cu amãnunte
secularizate. În locul ei gãsim: apus de soare, flori, tablouri ºi cum mormântul deschis dã naºtere întrebãrilor ºi duce la credinþã.
simboluri care nu amintesc în nici un fel de moarte. Maria Magdalena nu înþelege nimic încã; ea vede mormântul
Moartea este dureroasã ºi, de deschis ºi nu intrã înãuntru, ci aleargã sã dea de ºtire ºi ucenicilor:
aceea, este de la sine înþeles cã se
încearcã, pe cât posibil, ca aceastã
temã sã fie exclusã. ªi dacã moartea
intrã în viaþã într-un mod brutal,
atunci oamenii doresc sã înlãture
aceastã temã ºi sã nu mai
aminteascã în nici un fel de ea.
Numai viaþa trebuie sã meargã mai
departe; este deviza omului
secularizat.
Piatra izoleazã, exclude
speranþa, ºi face sã se
uite mesajul misterului
pascal
Tot aºa au gândit ºi ucenicii când
l-au înmormântat pe Isus. Au pus o
piatrã mare la intrare, ºi în acest
mod au încheiat un capitol dureros
din viaþa lor. Sã considerãm
gândurile sumbre ale ucenicilor în drum spre Emaus (Lc 24).
„L-au luat pe Domnul!” Aceasta este explicaþia ei. Ucenicii aleargã
Pentru ucenici, odatã cu Isus nu a murit doar un om pe care l-
la mormânt. Mai repede ajunge Ioan, pe care Mântuitorul îl iubea
au iubit ci, cu El, a murit ºi speranþa cã ceva va fi altfel în aceastã
într-un mod aparte, dar nu intrã; vede mormântul gol ºi se întreabã
lume. De fapt, au terminat cu cei trei ani din viaþa lor în care l-au
ce s-a întâmplat. Petru intrã cel dintâi; el vede ceea ce vãzuse ºi
urmat pe Isus Cristos. Nu vor nimic care sã le mai aminteascã de
ucenicul iubit din afarã. ªi totuºi, pentru el este altceva: Isus este
El. Vor sã termine cu acest capitol trist.
viu. Abia acum intrã ºi Ioan în mormânt ºi are loc o minune
Blocul de piatrã pe care l-au rostogolit la intrarea în mormânt
hotãrâtoare, pe care evanghelistul o descrie simplu ºi clar în câteva
a devenit un simbol. Acum s-a terminat; îºi pot relua viaþa de zi cu
cuvinte: „El a vãzut ºi a crezut.”
zi. Viaþa merge înainte. Totuºi, existã cineva care nu a voit sã
Nu ajunge numai sã vezi mormântul gol din afarã.
închidã acest capitol, ºi aceasta este Maria Magdalena, care a
Considerându-l din afarã, existã mii de explicaþii plauzibile ºi
mers la mormânt imediat dupã ziua de odihnã, sãrbãtoarea
naturale: Maria Magdalena gândeºte, mai întâi, cã pur ºi simplu
Paºtilor evreieºti. Maria Magdalena nu a terminat cu ceea ce s-a
au furat trupul. Numai dupã ce intrã în mormânt înþelege minunea
întâmplat în acele zile; ea era mai mult preocupatã de cum sã

învierii.
Învierea lui Cristos nu poate fi înþeleasã din afarã, ca observator
neutru. Nu trebuie sã ne lãsãm copleºiþi de moarte, de suferinþã,
de durere, ci trebuie sã pãtrundem în mormântul lui Isus, trebuie
sã intrãm înãuntru, în ceea ce se credea terminat (finalizat) datoritã
patimilor ºi morþii crunte pe Cruce.
Paºtele, învierea, viaþa nouã sunt posibile numai acolo unde
noi nu ne deschidem numai de formã, nu terminãm doar cu ceea
ce ne este incomod, conform moto-ului: „afarã ºi mai departe”, ci
intrãm în misterul patimii, morþii ºi învierii lui Isus Cristos.
„Oare nu trebuia Cristos sã pãtimeascã toate acestea ºi astfel
sã intre în gloria sa?” (Lc 24,26).
Dumnezeu a dat piatra la o parte
Natural, existã cãderi de stânci în viaþa noastrã, pe care, cu
simpla noastrã putere, nu le putem rostogoli, da la o parte. Maria
Magdalena nu ar fi putut niciodatã sã dea singurã la o parte piatra
de la mormânt. Existã situaþii în viaþã când suntem pur ºi simplu
incapabili sã învingem rãul, când ni se pun limite. Sã ne gândim
la un bolnav incurabil, când, indiferent ce am face, speranþa nu
mai ajutã la nimic; sau la o relaþie distrusã radical, când doi oameni
se exclud unul pe celãlalt ºi toþi îºi bat capul cum ar putea rezolva
aceastã problemã. ªi, de fapt, noi, oamenii, ºtim cã la sfârºit vom
muri ºi, cu tot optimismul nostru, nu putem schimba prea multe.
Însã, ºi aceasta este vestea centralã a Sãrbãtorii Sfintei Învieri:
Dumnezeu a dat la o parte piatra de pe mormânt mormânt. Mormântul
este deschis ºi gol, pentru cã Dumnezeu nu a terminat cu noi,
oamenii, pur ºi simplu, în ciuda multiplelor cãderi ºi dezamãgiri
întâlnite de-a lungul istoriei mântuirii; Dumnezeu s-a fãcut om în
Isus Cristos, s-a dãruit pe sine însuºi, a trãit mizeria omeneascã ºi
a luat asupra sa durerile ºi moartea; pentru cã El, în sensul cel
mai corect al cuvântului, a intrat în mormânt. De aceea, omul are
o speranþã. De la învierea lui Isus Cristos încoace, nu mai existã
nici o situaþie fãrã ieºire, nimic care sã nu ne dea o nouã speranþã.
Aceastã experienþã a Sfintei Învieri o pot trãi doar aceia care
nu stau afarã, în faþa mormântului. Numai cei care, asemenea lui
Petru, intrã în mormânt se întâlnesc cu o Viaþã nouã; doar aceºtia
vor fi transformaþi de Domnul Isus Înviat. ªi lucrul acesta este valabil
nu numai pentru clipele supreme ale morþii ca o problemã
principalã a vieþii, dar este valabil ºi pentru toate celelalte situaþii
dificile care ne îngrãdesc viaþa, bucuria, fericirea.
Cel care nu intrã în mormântul lui Cristos Înviat, cel care în
viaþã are parte de cele incomode, de dezamãgiri, tristeþi, suferinþe,
boli, crize, de probleme care îi încurcã drumul vieþii, cel care este
apãsat de conflicte ºi dificultãþi, acela nu poate face dovada cã va
putea schimba ceva, cã va începe o nouã viaþã, cã va avea noi
posibilitãþi la care nici nu se gândeºte sã spere. Numai acela care
are credinþã în Isus Înviat, numai cel care intrã în mormântul lui
Cristos de pe care Dumnezeu dã piatra la o parte, numai acela
va întâlni posibilitatea noii vieþi pe care Domnul a fãcut-o.
Dumnezeu a învins moartea, ºi prin moarte tot ceea ce
limiteazã viaþa omului. Prin învierea Fiului sãu, Isus Cristos,
moartea a fost învinsã pentru totdeauna. Nu mai existã disperare,
nu mai existã zid care sã nu poatã fi depãºit.
Acesta este mesajul Învierii lui Cristos, aceasta este
sãrbãtoarea Sfintelor PaºtiPaºti.
Anul pastoral 5
Pr
Pr.. TTARCIZIU
ARCIZIU ªERBAN
Duminica Învierii
Cine îl poate vedea
pe Cel Înviat?
În prima zi a sãptãmânii, Maria Magdalena a mers în zori la
mormânt ºi a vãzut piatra luatã de pe mormânt. A alergat deci
ºi s-a dus la Simon Petru ºi la celãlalt ucenic, pe care îl iubea
Isus, ºi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt ºi nu ºtim
unde l-au pus.” A ieºit deci Petru ºi celãlalt ucenic ºi au mers la
mormânt… Celãlalt ucenic a alergat înainte…, a ajuns cel dintâi
dar n-a intrat. A sosit ºi Simon Petru ºi a intrat în mormânt ºi s-a
uitat la giulgiurile puse jos, iar linþoliul care fusese pe capul lui
era… deoparte, înfãºurat într-un loc. Atunci a intrat ºi celãlalt
ucenic… ºi a vãzut ºi a crezut. (In 20,1-9)
Evenimentul Învierii a avut loc. Nimeni nu a asistat la el.
Învierea, însã, a lãsat suficiente urme pentru ca apropiaþii lui
Isus, ºi prin ei toþi oamenii, sã înveþe a-I simþi prezenþa ºi mai
ales lucrarea: piatra temniþei mormântului înlãturatã, giulgiurile
morþii pãrãsite, linþoliul chipului pãmântesc lãsat împãturit de-o
parte. Acestea sunt nu doar dovezi ale Învierii, ci ºi semne ale
unei identitãþi noi dobândite de Isus Cristos, identitate pe care
numai ochiul de credinþã o poate recunoaºte.
Pentru fiecare din persoanele amintite de fragmentul
evanghelic al acestei Duminici va fi necesarã o pedagogie aparte
pentru a descoperi chipul de Înviere al Învãþãtorului. Lectura a II-
a a acestei Duminici va evidenþia o condiþie suplimentarã pentru
a descoperi Învierea.
Dacã aþi înviat împreunã cu Cristos, cãutaþi cele de sus, unde
se aflã Cristos, ºezând de-a dreapta lui Dumnezeu. Nãzuiþi spre
cele de sus ºi nu spre cele pãmânteºti .Cãci voi aþi murit ºi viaþa
voastrã este ascunsã cu Cristos în Dumnezeu. Iar când se va
arãta Cristos, viaþa voastrã, atunci ºi voi vã veþi arãta împreunã
cu el în slavã… Voi v-aþi dezbrãcat de omul cel vechi împreunã
cu faptele lui ºi v-aþi îmbrãcat cu omul cel nou care se înnoieºte
dupã chipul Creatorului sãu… (Col 3,1-10)
Pentru sfântul apostol Pavel (Paul) creºtinul participã la
Moartea dar ºi la Învierea lui Cristos din momentul botezului
sãu. Or, o astfel de participare se cere a fi permanent confirmatã.
De aceea apostolul, dupã ce a evocat învierea de care colosenii
au deja parte, îi îndemnã în mod insistent: „Nãzuiþi spre cele de
sus ºi nu spre cele pãmânteºti”. Realitãþile „de sus” sunt cele
enumerate de autor în versetul 12: dragostea, îndurarea,
bunãtatea, umilinþa, blândeþea ºi rãbdarea care sunt trãsãturile
omului nou, ale omului înviat. Acestor realitãþi el le opune pe
„cele pãmânteºti”: desfrânarea, necurãþia, patima, pofta cea rea
ºi lãcomia, mânia, furia, rãutatea, blasfemia, vorbele ruºinoase,
etc (vv. 5.8) care sunt trãsãturi ale omului vechi. Cu alte cuvinte
întreaga noastrã viaþã este înscrisã într-un proces de
transformare, de înviere, care devine „vizibilã” atunci când
creºtinul ºi-a însuºit trãsãturile omului nou. Învierea de care este
vorba e rodul nu doar al strãdaniei creºtinului, ci mai ales al
prezenþei lui Cristos Înviat în fiinþa sa.
6 Universul Familiei

„Cristos, speranþa mea, a înviat!”

Pr
Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Dragi familii,
Cuvintele de mai sus fac parte din secvenþa proclamatã în Ziua
Învierii. Un gând, un cuvânt, un gest, o faptã de speranþã pot fi
începutul unei noi vieþi. Când o persoanã a trecut printr-o boalã
gravã, dar a depãºit-o, spunem cã a înviat; sau a trecut prin spaima
de a fi avut o boalã gravã, ceea ce s-a dovedit nefondat, spunem
cã a înviat. Sã ne gândim la un sportiv care a suferit o mare
înfrângere, dar care nu abandoneazã, intrã din nou în concurs ºi
câºtigã, spunem cã a înviat. Oare ce face ca bolnavul sã se
însãnãtoºeascã, sportivul sã câºtige, dupã tot dramatismul unei
situaþii dificile? Vom spune cã medicamentele, tratamentul bun sau
grija medicilor, sau dragostea familiei în cazul
bolnavului, sau ambiþia de a fi în frunte, ori
încurajãrile suporterilor sau prietenilor în cazul
sportivului. Posibil! Dar toate acestea nu ar fi
cu putinþã fãrã speranþã. Speranþa ancoreazã
viaþa omului, a fiecãruia în parte, într-o realitate
alta decât cea vizibilã. Cine sperã vede ceea
ce, în esenþã, este invizibil cu ochii trupeºti.
Bolnavul sperã sãnãtatea, sportivul sperã
victoria.
Ce ar trebui sã spere creºtinul? Sãnãtate,
triumf, succes! De ce nu? Prin ele înþelegem
ceva din Învierea Mântuitorului. Doar ceva,
deoarece Învierea sa este nesfârºit mai mult.
Învierea sa este destinul nostru. Sfântul Paul
ne dezvãluie un lucru uimitor: noi vom învia,
dar de fapt am înviat deja. La învierea de apoi
se va manifesta doar ceea ce purtãm în noi, fãrã a vedea acum cu
ochii trupeºti (cf. Col 3,3-4). De aceea Apostolul vorbeºte la tot pasul
de „noua creaturã”, de „omul nou”, de „viaþa nouã” pe care, noi cei
înviaþi, o purtãm deja în noi înºine. Aºadar, speranþa noastrã
înseamnã descoperirea ºi dezvãluirea unor forþe, energii pe care
Dumnezeu le-a semãnat în noi prin naºtere, prin botez, prin
cãsãtorie, prin preoþie ori consacrare, forþe ºi energii care sunt
activate ºi întãrite de spovadã ºi euharistie, de ascultarea cuvântului
Sfintei Scripturi. În aceastã perspectivã putem înþelege mai bine
îndemnul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea, de la începutul Postului
Mare, definit ca: „un timp privilegiat al pelerinajului interior spre cel
care este izvorul milostivirii. Este un pelerinaj în care el însuºi ne
însoþeºte prin pustiul sãrãciei noastre, susþinându-ne în drumul spre
bucuria intensã a Paºtelui”.
Care sunt semnele înfãptuirii acestui pelerinaj interior în viaþa
de familie? Mai întâi, libertatea interioarã: “fraþilor aþi fost chemaþi la
libertate” (Gal 5,13). Este vorba, înainte de toate, de înfrângerea
propriului egoism, a dorinþei de dominare, a fricii de responsabilitate;
este dobândirea unui curaj în care talanþii de a fi soþ ºi soþie, mamã
ºi tatã, pãrinþi ºi copii nu sunt îngropaþi, ci valorificaþi cât mai bine. În
esenþã, liberatea interioarã conferã curajul de a fi „eu însumi”, „noi
înºine”, într-o lume în care este din ce în ce mai tentant sã fii
„altcineva”. Pentru un creºtin libertatea interioarã gãseºte „mãsura
sa fãrã de mãsurã” în urmarea lui Isus ºi a cuvintelor sale. Al doilea
semn este bucuria. A învia cu Cristos înseamnã bucurie, seninãtate,
disponibilitate de a veni în ajutorul celuilalt... În al treilea rând
sinceritate, adevãr, transparenþã, coerenþã între ceea ce suntem ºi
pãrem în ochii altora... Toate acestea, trecute prin proba rãbdãrii,
devin speranþã.
În prima sa enciclicã, actualul Sfânt Pãrinte spune: „Credinþa,
speranþa ºi caritatea merg împreunã. Speranþa se înrãdãcineazã
practic în virtutea rãbdãrii, care nu înceteazã sã facã binele, nici
chiar în faþa eºecului aparent, ºi în aceea a umilinþei, care acceptã
misterul lui Dumnezeu ºi îi acordã încredere chiar ºi în întuneric.
Credinþa ni-l aratã pe Dumnezeu care l-a dat pe Fiul sãu pentru noi
ºi trezeºte astfel în noi certitudinea victorioasã cã acest fapt e
adevãrat: Dumnezeu este iubire. În felul acesta, ea transformã
nerãbdarea ºi îndoielile noastre în speranþa sigurã cã Dumnezeu
þine lumea în mâinile sale ºi cã, în ciuda tuturor întunecãrilor, el
învinge, dupã cum aratã Apocalipsa la sfârºit, într-o formã
luminoasã, prin imaginile sale tulburãtoare. Credinþa, care devine
conºtientã de iubirea lui Dumnezeu ce se reveleazã în inima
strãpunsã a lui Isus pe cruce, trezeºte la rândul sãu iubirea. Ea este
lumina - în realitate singura - care lumineazã mereu, din nou, o
lume aflatã în întuneric ºi care ne dã curajul de a trãi ºi de a acþiona.
Iubirea este posibilã, iar noi suntem în mãsurã sã o punem în practicã
pentru cã am fost creaþi dupã chipul lui Dumnezeu. Prin enciclica
de faþã, iatã la ce aº vrea sã vã invit: sã trãiþi iubirea ºi în felul
acesta sã faceþi sã intre lumina lui Dumnezeu în lume” (Deus caritas
est, 39).
Cristos, speranþa mea, a înviat!
 Universul Familiei 7
Învierea lui Cristos – Foto-reportaj al vizitei pastorale
a Episcopului Auxiliar Cornel Damian
CREDINÞA NOASTRÃ! în parohia din Ploieºti
Întâlnirea cu credinþa o avem în primul rând în familie ºi sigur
vom spune cã am început sã mergem pe acest drum, ajutaþi fiind
de cãtre pãrinþi. Mai târziu am conºtientizat, mai mult sau mai
puþin, cã este un dar, însã mai mult am crezut, poate, cã este o
“cucerire” a noastrã. ªi eu am crezut (mai cred?) la fel.
Cu mult “avânt” am pornit ºi eu sã-mi împlinesc datoriile de
pãrinte, printre care ºi aceea de a fi primul “profesor de religie” al
copiilor mei. Dar iatã cã nici n-am început bine ºi mi-am dat
seama, prin întrebãrile pe care mi le-au pus copiii; cã eu însãmi
mai am multe de învãþat nu asta m-a mirat foarte mult, ci faptul
cã am ce învãþa de la ei, de la copii!
Aºa am simþit cã ea, credinþa, este cu adevãrat un DAR.Un
dar al Tatãlui cãtre noi toþi (pãrinþi ºi copii), fiii Lui. Alãturi de copii,
am realizat cã, mai înainte de a fi pãrinte sunt ºi eu copil, iar pentru
a deveni pãrinþi mai buni e nevoie sã nu uitãm întâia noastrã
calitate: aceea de fii ai Tatãlui.
Ce sãrbãtorim de Paºte? Rãspunsul Clarei (cel mai mare dintre
copiii mei): învierea lui Cristos ºi CREDINÞA NOASTRÃ!
Aºa sã fie!
MARIE PRAGER

Mesajul Divinei Îndurãri

„Omenirii, care uneori pare sã fie pierdutã ºi stãpânitã de puterea
rãului, a egoismului ºi a fricii, Domnul cel Înviat îi oferã în dar iubirea
sa care iartã, împacã ºi trezeºte din nou spiritul speranþei. Iubirea
converteºte inimile ºi dãruieºte pacea.”
Aceste cuvinte fac parte din ultimul mesaj al Papei Ioan Paul al
II-lea, pregãtit pentru Duminica Albã 2005, mesaj care a fost citit în
acea duminicã de 3 aprilie, a doua zi dupã moartea sa.
Este un testament profetic, în credinþa Divinei Îndurãri, cãreia
Ioan Paul al II-lea i-a consacrat, în calendarul creºtin, o zi specialã:
prima Duminicã dupã Paºti: „Câtã nevoie are lumea de a înþelege
ºi a primi ÎndurareaDivinã!”
Mesajul Divinei Îndurãri trezeºte puternice ecouri, astãzi, în
realitatea familiei, în mijlocul încercãrilor datorate stilurilor de viaþã
care înstrãineazã, însingureazã, favorizeazã pânã la extrem
egoismul, lipsa de responsabilitate, dezangajarea, dispreþuirea
valorii sacre a vieþii. Îndepãrtând fiinþa umanã de la vocaþia sa
primarã, care este iubirea ce se dãruieºte, noile stiluri de viaþã atacã
însãºi esenþa existenþei ºi constituie o serioasã ameninþare a vieþii
conjugale, a familiei.
Cãsãtoria, familia, înrãdãcinate în natura persoanei umane -
explicã Ioan Paul al II-lea – nu reprezintã o simplã convenþie socialã.
Dimensiunea supranaturalã a sacramentului cãsãtoriei între un
bãrbat ºi o femeie, care se dãruieºte unul altuia, deschiºi darului
vieþii, face ca experienþa conjugalã sã gãseascã mereu resurse
pentru a învinge provocãrile ºi atacurile. De aici, îndemnul pe care
Ioan Paul al II-lea îl adreseazã soþilor – în Familiaris consortio – ca
bucurându-se permanent de izvorul nesecat al acestui sacrament,
sã fie protagoniºtii civilizaþiei vieþii ºi iubirii: Familie, fii ceea ce eºti!
Sãrbãtoarea Învierii este de fiecare datã prilejul unui nou început,
vegheat de spiritul speranþei, revãrsat din belºug de Îndurarea
Divinã.
MARINA FARA
8 Universul familiei
Dinamica dezvoltãrii personalitãþii
ºi socializarea ºcolarului
Psih. Drd. ADRIAN PRISÃCARU
Devenirea ºi transformarea perso-
nalitãþii este un proces continuu, care începe
din primul an de viaþã ºi se întinde pânã la
vârsta de regresie, parcurgând perioade de
efervescenþã, împlinire ºi maturizare, dar ºi
de regresie.
Stadiile formative prin care trece
personalitatea sunt:
a) stadiul micii copilãrii
copilãrii, care dureazã
pânã spre 6 ani, fiindu-i caracteristicã
formarea majorã ºi punerea bazei viitoarei
personalitãþi mature. Fundamental este
bagajul genetic moºtenit de la pãrinþi dar ºi
alþi doi factori care contribuie la conturarea
ºi dezvoltarea personalitãþii, respectiv mediul
ºi educaþia. Genotipul este dat de informaþia
geneticã transmisã ereditar, iar lipsa unei
trãsãturi sau aptitudini nu mai poate fi
dobânditã prin educaþie în mediul familial
sau social educogen, altfel spus, ceea ce
natura nu a dat nu mai poate fi cerut altcuiva.
Se întâmplã uneori ca familia sã orienteze
copiii sau sã vrea ca aceºtia sã îmbrãþiºeze
ºi sã devinã performanþi într-un anume
domeniu cum ar fi, spre exemplu, cel
muzical. Astfel, investesc timp ºi bani în
pregãtirea acestora, însã rezultatele întârzie
sã aparã deoarece nu sunt atraºi ºi nu au
deprinderile, aptitudinile specifice acestui
gen de profesie ºi nici nu le vor avea la nivel
de performanþã, pentru cã geneza lor nu se
aflã în educaþie, deci nu pot fi dobândite.
b) stadiul copilãriei
copilãriei, care dureazã pânã
spre 14 ani, caracterizat de tendinþa ºi dorinþa
de emancipare ºi de independenþa faþã de
pãrinþi, orientându-se mai mult cãtre social
ºi cãtre grupul de prieteni;
c) stadiul adolescenþei, dureazã pânã
spre 23 de ani ºi este perioada cea mai plinã
de stres ºi probleme subiective, cu
transformãri majore ale trãsãturilor ºi
structurii de personalitate, cu pregnante
nevoi de independenþã ºi afirmare
personalã;
d) stadiul maturitãþii timpurii, între 23 -
25 de ani în care personalitatea este
stabilizatã ºi mai ales devine productivã ºi
angajatã profesional;
e) stadiul maturitãþii târzii, pânã spre
55 de ani, în care apar adaptãri (?) ca
rãspuns la solicitãrile fizice ºi sociale;
f) bãtrâneþea, cãreia îi este specific
procesul de adaptare la pierderi ºi de
obiºnuinþã cu singurãtatea.
Dar, pentru cã majoritatea ne
confruntãm cu anumite aspecte diferenþiale
ale educaþiei la vârsta ºcolarului mic ºi cea
a puberului, am decis sã prezentãm câteva
caracteristici specifice celor douã segmente
de vârstã, cât poate fi cuprins într-un articol
de revistã, ºi care trebuie cunoscute de cãtre
pãrinþi. Totodatã provocãm dorinþa de
cunoaºtere ºi de documentare
suplimentarã, astfel încât pãrinþii sã nu fie
luaþi prin surprindere, sã nu se considere
depãºiþi sau învechiþi ºi nici sã nu le fie ruºine
sã abordeze un vecin, coleg sau prieten
crezând cã doar lor li se întâmplã.
Caracteristici specifice micului ºcolar:
- este de aºteptat sã se producã o
adevãratã revoluþie în actul cunoaºterii ca
urmare a dezvoltãrii relaþiilor sociale dar ºi a
rezonanþei experienþelor noi asupra structurii
de personalitate;
- gândirea intuitivã este înlocuitã de
gândirea logicã; astfel, informaþiile primite
senzorial sunt acum prelucrate prin prisma
proceselor de gândire ºi nu doar pentru cã
aºa a spus mama;
- se trece la o aºa-zisã umanizare a
conduitelor, adicã vom observa, de pildã, un
control mai riguros în relaþia cu copiii de sex
opus; apare comportamentul ascuns în
diferite situaþii, ruºinos sau cel de sensibilitate,
apropiere, atracþie;
- familia este privitã ºi capãtã o altã
pregnanþã, deoarece acum are o nouã
alternativã, respectiv ºcoala ca o nouã familie
în care îºi petrece o parte a timpului, dar ºi
colegii cu familiile lor care devin elemente
de comparaþie;
Pentru cã în aceastã perioadã se învaþã
respectul pentru regulã, prin gândire
raþionalã, este momentul ca pãrinþii sã se
decidã asupra gradului ºi mãsurii nevoii de
asigurare a suportului afectiv pozitiv, al
acceptanþei ºi nu al ostilitãþii prin autoritate
brutalã, pentru a pregãti controlul total de
mai târziu. De asemenea, trebuie ºtiut cã un
climat cu cãldurã afectivã nu înseamnã un
control foarte lejer ºi nici neglijenþã, deoarece
astfel vom conduce copiii cãtre dezordine ºi
o lipsã a competiþiei. Rãmânând în aceeaºi
tematicã, trebuie sã mai ºtim cã pãrinþii
cu autoritate excesivã ºi ostili, duri ºi
impulsivi, vor forma copii cu o anumitã
teamã faþã de adulþi, cu posibile reacþii
nevrotice, nefericiþi ºi poate cu o credinþã
de culpabilitate faþã de anumite lucruri
negative din familie, considerându-se
vinovaþi, dar ºi cu un potenþial redus de
reuºitã. Pentru astfel de situaþii, o parte din
copii încep sã-ºi construiascã reacþii de
apãrare care, mai târziu, se vor
materializa în violenþã fizicã sau verbalã,
vagabondaj, fuga de acasã º.a.
Caracteristici specifice pubertinului:
- aceastã perioadã este dominatã de
creºterea în înãlþime; mai întâi, procesul de
creºtere se orienteazã cãtre fete, începând
cu vârsta de 10-12 ani, apoi cãtre bãieþi,
începând cu 12-14 ani; la bãieþi vom observa
mai întâi o creºtere a membrelor inferioare,
fãcând ca pantalonii sã rãmânã scurþi iar
sacoul sã mai poatã fi folosit; la fete vom
observa o subþiere a abdomenului, formând
conturul siluetei;
- pentru prima datã apare lenea,
caracterizatã de nevoia de a trândãvi ºi de
a se sustrage de la diverse activitãþi; aceste
conduite atrag uneori admonestãri acasã
sau la ºcoalã, dar trebuie înþeles cã geneza
lor este mult mai complexã ºi nu se reduce

doar la procesul voinþei ºi motivaþiei;
- în procesul educativ ºi în principal la
ºcoalã, se dezvoltã tot mai mult competiþia
cu scopuri diverse, chiar ºi cea de
impresionare;
- ca noutate, apare pentru prima datã
refuzul de a mai ieºi cu familia
familia, la care se
mai adaugã refuzul pasiv cum ar fi
prefãcutul cã nu te aude, solicitarea de a
repeta mesajul transmis º.a.;
- dorinþa ºi nevoia de a fi mai mult timp
cu grupul de prieteni, de a se asocia, cât ºi
apartenenþa la anturaj; este de recomandat
pentru pãrinþi ca în aceastã perioadã sã se
informeze mai mult despre ocupaþiile
copilului ºi ale prietenilor, în afara timpului
petrecut la ºcoalã, sã fie apropiaþi ºi dispuºi
sã rãspundã la toate întrebãrile deoarece,
în caz contrar, copilul va gãsi rãspunsuri la
necunoscutele sale la cei din anturajul sãu
ori în spatele blocurilor, rãspunsuri care nu
de fiecare datã sunt cele mai pertinente ºi
avantajoase pentru el ºi pentru noi;
- este de aºteptat sã se producã o
devalorizare a unuia dintre pãrinþi, în sensul
cã nu mai este la fel de respectat ºi ascultat
ca altã datã;
- puseul de creºtere este secondat
discret de maturizarea sexualã, care se
poate observa prin apariþia pilozitãþii ºi
creºterea organelor genitale; de
asemenea, mai putem observa o creºtere
inegalã a pãrþilor corpului (ceea ce creeazã
uneori copilului complexe de inferioritate),
apariþia acneei ºi a transpiraþiei abundente
ºi mirositoare;
- procesul de creºtere, ca moment
culminant, este însoþit de stãri de
indispoziþie, stãri tensionale, confuzie,
obosealã ºi disconfort, ca urmare a creºterii
sistemului osos ºi muscular sau a unor
dureri.
Scopul prezentãrii acestor caracteristici
este acela de a reaminti ºi informa pãrinþii
cu privire la aspectele specifice perioadelor
de creºtere, în vederea evitãrii unor
neînþelegeri datorate credinþei cã doar lor li
se întâmplã ºi cã aºteptãrile lor sunt ruinate
de noua orientare comportamentalã,
uneori de neînþeles, a copilului. ªtim cu toþii
cã aceastã perioadã este de o dificultate
crescutã, parcã fãrã sfârºit, însã tactul,
rãbdarea, prietenia, comunicarea afectivã
ºi efortul comun al partenerilor de cuplu vor
face ca ea sã nu se transforme într-o cauzã
pierdutã.
(V
(Vaa urma)
Universul familiei 9
Întâlnirea familiilor catolice
din Constanþa cu
episcopul Cornel Damian
Comunitatea catolicã din Constanþa a
trãit duminicã, 5 martie 2006, o zi specialã,
cauzatã de vizita pastoralã a episcopului
auxiliar al Arhidiecezei de Bucureºti, E.S.
Cornel Damian. Dupã celebrarea Sfintei
Liturghii solemne, alãturi de vicarul episcopal
de Dobrogea, Mons. ªtefan Ghenþa, ºi un
sobor de preoþi, Excelenþa Sa a avut o
întâlnire cu familiile catolice, în care au fost
dezbãtute mai multe subiecte legate de
problemele ivite în viaþa de familie.
În cadrul predicii de la Sfânta Liturghie, episcopul Cornel a punctat câteva aspecte
legate de Postul Mare, început de Biserica Romano-Catolicã pe 1 martie. „Am sã redau
câte ceva din mesajul Sfântului Pãrinte, Papa Benedict al XVI-lea, adresat credincioºilor
din întreaga lume la începutul postului. Papa a vorbit despre un pelerinaj interior, spre
Cel care este izvorul milostivirii, când s-a referit la acest timp de har. Cel care face un
pelerinaj are ca þintã întâlnirea cu Dumnezeu. De aceea avem, în Postul Mare, atâtea
practici ºi devoþiuni prin care celebrãm milostivirea lui Dumnezeu faþã de oameni. Papa
ne mai spune sã nu uitãm de faptul cã, permanent, Isus ne este alãturi, mai ales în
momentele grele, ºi l-a citat pe regretatul Ioan Paul al II-lea, care a amintit cã Dumnezeu
pune limitã rãului. Existã o limitã divinã asupra acestui rãu. Sunt 40 de zile de post, vor
trece repede. Evanghelia din prima duminicã a postului ne propune un mod de a efectua
acest pelerinaj. Isus se retrage în deºert, unde îºi pregãteºte misiunea publicã. Domnul
se pregãteºte într-un loc aparte, privilegiat, aºa cum este deºertul. De la începutul Bisericii
au existat oameni care s-au retras în deºert pentru a-l cãuta pe Dumnezeu. Sfinþii Pãrinþi
ai Bisericii, Sfântul Antonie cel Mare sunt exemple în acest sens. Trebuie sã privim în
sufletul nostru. Ne trebuie curaj pentru acest lucru. Postul Mare este, aºadar, un timp
privilegiat. Trebuie sã cãutãm momente de liniºte pentru Dumnezeu”.
Apoi a fost analizat rolul familiei creºtine în societate. „Familia are o misiune sfântã.
ÎPS Ioan Robu a adresat un cuvânt de învãþãturã cãtre familii, în care scoate în evidenþã
legãtura de iubire dintre Sacramentul Euharistiei ºi cel al Cãsãtoriei. Existã o iubire
consacratã, care ne însoþeºte mereu. Este un sacrament care vã însoþeºte pe voi,
credincioºii care aþi celebrat acest sacrament al cãsãtoriei. Vocaþia familiei este sfântã.
Omul creºte, în familie, în toate domeniile. Cine nu dã pe Dumnezeu, acela dã foarte
puþin, spunea Fericita Tereza de Calcutta. De aceea, accentuez faptul cã sacramentul
cãsãtoriei este pus în strânsã legãturã cu Isus. Iubirea se purificã prin sacrament. Cei
doi soþi se slujesc reciproc. Nu existã loc pentru egoism, ci doar pentru iubire ºi slujire”.
E.S. Cornel Damian a înfierat ºi „moda” existentã printre tinerii din ziua de astãzi, care
preferã cãsãtoria de probã care, în fapt, nu este
decât un act de concubinaj. În acest sens,
pãrinþii trebuie sã aibã mai multã grijã faþã de
copii, încercând sã le punã în faþã aspectele
vieþii creºtine, în prietenie cu Dumnezeu. Printre
proiectele de viitor se numãrã ºi înfiinþarea
Asociaþiei Familiilor Catolice din Arhidieceza de
Bucureºti.
MARIUS OVIDIU NICULESCU
10 Oameni ai credinþei

O credinþã neclintitã în lumina Învierii

Dragi cititori, ne-am gândit sã aducem în paginile revistei noastre câteva
mãrturii despre bucuria Sfintelor Paºti, venite dintr-o zonã prin excelenþã a
limitelor umane.
Este lumea suferinþei ºi mai ales a suferinþei la vârsta copilãriei. Cine a
fost sau este în mijlocul copiilor care suferã, poate înþelege – ºi exprima –
mai bine cât de puternicã, de totalã, de înaltã este bucuria dobânditã pe
calea spiritualã, trãind alãturi de Cristos, la capãtul pãtimirii, în sãrbãtoarea
Învierii.
Iatã câteva mãrturii culese de o prietenã a revistei noastre, care se
aflã în mijlocul copiilor dintr-un spital.
Copiii din spitalul „Marie Curie“ au Kogãlniceanu, jud.
depãºit bariere confesionale, culturale, Constanþa)
religioase: au învãþat sã creadã ºi sã se „Îmi place mult sãrbãtoarea Paºtelui, spital am înþeles de ce este iubit Isus,
roage împreunã. Pentru ei nu existã când înfloresc toþi pomii, zburdã mieluþii fiindcã ºi-a dat viaþa pentru semenii sãi.”
diferenþe, despãrþiri, schisme, ci doar ºi noi, copiii, împreunã cu pãrinþii noºtri, (DENIS ALI, 12 ani, religie islamicã,
IUBIRE ºi o credinþã neclintitã în minunea mergem sã ne spovedim ºi sã ne Constanþa)
Învierii. Nu-L cautã pe Cel viu printre cei împãrtãºim în biserica satului.” „Paºtele. Eliberarea din Robie a
morþi! Împreunã cu Toma spun plini de (MANEA GEORGIANA, Poporului ales de Dumnezeu ºi intrarea
încredere: „Domnul meu ºi Dumnezeul 10 ani, ortodoxã, comuna Poiana cu în Paradisul terestru.
meu!” pãºuni, jud. Prahova) În ºcoala din spital am învãþat ce
Aceºti copii trãiesc cu adevãrat „Aº vrea sã mã asemãn cu celãlalt înseamnã Paºtele creºtin: tot o eliberare
speranþa învierii trupului ºi sufletului, tâlhar, care în agonie crede ºi-L din robie, dar cea a pãcatului; ºi speranþa
unindu-ºi suferinþele cu patimile mãrturiseºte pe Domnul, cerând sã intre într-un Paradis ceresc.
în Împãrãþia Cerului.” ªi toþi vom fi mântuiþi prin Mesia.”
(SERGIU BOLOGA, 13 (HERTZOG LAURIA, 16 ani,
ani, religie mozaicã, Bucureºti)
greco-catolic, Reghin) „Paºtele este simbolizat ºi de ouãle
„Domnul este viu, au roºii, care au fost cândva înroºite de
strigat femeile care au gãsit sângele Domnului. Dupã ce voi primi
mormântul gol, dis-de- lumina, voi cânta alãturi de familia mea ºi
dimineaþã. Bunule Pãstor, vom ciocni ºi noi ouã roºii, spunând Cristos
îþi mulþumesc cã ai murit a înviat! „
pentru mine!” (DENISA TILICA, 12 ani, ortodoxã,
(REBECA GRINDEI, 8 ani, jud. Giurgiu)
cult penticostal, Cum aº putea încheia acest ºirag
Câmpina) minunat de mãrturii ? Cred cã spunând,
„Noaptea de Paºti este împreunã cu evanghelistul Marcu (10,15):
Mântuitorului... Este impresionant
sãrbãtoarea supremã a creºtinãtãþii, pe „Cine nu primeºte Împãrãþia lui Dumnezeu
rãspunsul lor la chemarea lui Isus: „Lãsaþi
care o aºtept în post ºi rugãciuni ºi ca un copil nu va intra în ea” ...
copiii sã vinã la mine, nu-i opriþi, cãci
strãbãtând Calea Sfintei Cruci. În zona LILIANA SIMION
Împãrãþia lui Dumnezeu este a acelora
noastrã, în Moldova, copiii
care sunt ca ei”.
colindã dis-de-dimineaþã
Aºadar, indiferent de vârstã, de
strigând: Cristos a înviat! ªi
confesiune, de credinþã religioasã, copiii
vestesc tuturor aceastã
sperã, se încredinþeazã:
minune”.
„Pãrinte Sfânt, ajutã-mã sã nu-l trãdez (MÂRÞ IONUÞ, 13 ani,
pe Fiul Tãu, ca Iuda, ºi sã fiu ca Petru care, romano-catolic, comuna
chiar dacã s-a lepãdat de El de trei ori, a Sagna, jud. Neamþ)
avut marea bucurie de a privi mormântul „ªtiam cã Isus este un
gol, strigând: Domnul e viu!” profet bun ºi milos, care,
(CÃTÃLIN IMBREA, 16 ani, copil fiind, a însufleþit o
romano-catolic, localitatea Mihail pasãre de lut. În ºcoala din

Ilie în drum spre Muntele Domnului
Mons. VLADIMIR PETERCÃ
“Fericiþi cei ce te-au cunoscut
ºi cei ce au adormit în iubire,
cãci ºi noi vom avea viaþã!”
Sir 48,11.
Pentru meditaþia noastrã de azi voi
aduce în prim-plan figura plinã de patos
a profetului Ilie, un nume cunoscut de cei
mai mulþi dintre noi. Numele lui Ilie
însemnã Dumnezeul meu este
Domnuli. El a trãit în jurul anului 850
îC, a fost trimisul Domnului ºi a
întreprins cu multe dificultãþi cãlãtoria
de patruzeci de zile ºi patruzeci de
nopþi, prin plin deºert ,pânã la Muntele
Domnului. Ilie a fost primul profet care
face calea întoarsã la izvoarele
credinþei noastre, la origini, acolo de
unde noi ne tragem puterea ºi seva
identitãþii noastre duhovniceºti. Acesta
este Muntele Domnului,unde
Dumnezeu a încheiat un legãmânt cu
poporul condus de Moise, ºi unde
acesta a primit, în urma unei teofanii,
adicã a minunatei întâlniri a sa cu
Domnul, cele Zece Porunci.
Fiecare suntem chemaþi sã
întreprindem acest pelerinaj plin de
dificultãþi la originile noastre de
odinioarã, asemenea profetului Ilie.
Facem acest pelerinaj spre a ne întãri
fiinþa ºi spre a ne curãþi de tot praful
ce zace peste conºtiinþele noastre de
ani ºi ani. Avem trebuinþã sã ne eliberãm
de tot balastul care s-a aºternut de-a
lungul vremii peste noi. Profetul Ilie ne-a
dovedit cã acest lucru este posibil, doar el
a strãbãtut mai întâi acest drum plin de
încercãri al identitãþii noastre creºtine.
În urma unui conflict cu preoþii pãgâni,
care are loc pe Muntele Carmel, profetul
Ilie este nevoit sã fugã departe, în pustiu,
ºi pentru a se feri de mânia reginei Isabela.
Profetul a mers pânã la Muntele Domnului
pentru a sorbi acolo noi puteri, noi motivaþii
de viaþã. Ilie ajunge mai întâi la Beerºeba,
în sudul Israelului, iar de acolo pleacã ºi
mai departe, strãbãtând deºertul Sinai. La
Berºeeba trãieºte o primã descurajare,
când istovit de puteri, se ruga Domnului
spunând: ”Destul, Doamne! Ia-mi viaþa,
cãci nu sunt mai bun decât pãrinþii mei!”
Un înger al Domnului l-a trezit numaidecât
din somn spunându-i: ”Scoalã-te ºi
mãnâncã!”
Când ºi-a întors ochii, a vãzut o turtã
rumenitã ºi un urcior cu apã, care erau
pregãtite pentru el. A mâncat ºi a bãut,
apoi a adormit din nou. Îngerul Domnului
însã l-a trezit a douã oarã cu cuvintele:
”Scoalã ºi mãnâncã, pentru cã ai de mers
un drum lung! “ S-a sculat, a mâncat ºi a
bãut prinzând puteri ºi curaj, cãci avea
înaintea sa de strãbãtut un drum foarte
lung; trebuia sã meargã vreme de
patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi pânã
la Muntele Horeb. Este acelaºi munte unde
odinioarã evreii, sub conducerea lui
Moise, în drumul lor spre Þara Sfântã, au
trãit marea teofanie, adicã întâlnirea lor
Oameni ai credinþei 11
(1Re 19,1-21)
cu Dumnezeu. Poporul evreu a primit de
la Domnul binecuvântarea de popor ales
de Dumnezeu.
Ajuns în cele din urmã la Muntele
Domnului, a intrat într-o peºterã, unde a
rãmas peste noapte. Atunci Domnul l-a
întrebat din nou: “Ce faci aici, Ilie?” Profetul
Ilie, oarecum mirat, a rãspuns de îndatã:
“Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul
Sabaot, fiindcã israeliþii au pãrãsit
legãmântul tãu ºi au dãrâmat altarele
tale ºi au ucis cu sabia pe profeþii tãi.
Eu sunt singurul care am rãmas, iar
acum cautã sã mã omoare ºi pe mine!”
Urmeazã apoi o arãtare plinã de
mãreþie a Domnului, în timp ce auzea
tot mai puternic o voce care nu
contenea sã-l trimitã la poporul sãu
aflat în aºteptare: “Mergi ºi te reîntoarce
pe acelaºi drum înapoi!” El trebuia sã
ofere poporului mult curaj ºi o speranþã
reînnoitã. Viaþa profetului Ilie nu se
mãrgineºte aici, el a sãvârºit ºi alte
nenumãrate fapte demne de luat în
seamã, prin care Dumnezeu l-a
binecuvântat. Acest pelerinaj al sãu în
plin deºert, pânã la Muntele Domnului,
este, fãrã îndoialã, gestul care grãieºte
peste veacuri. Pe toþi vã îndemn sã
sãvârºiþi în mintea Dvs. aceastã
întoarcere spiritualã înapoi, acest
pelerinaj la origini, asemenea profetului
Ilie pentru a dobândi noi puteri ºi a vã
întãri identitatea ºi chemarea voastrã
creºtinã.
Despre profetul Ilie se scrie ºi în cartea
Malachia, ultimul dintre profeþi: “ Iatã, eu
trimit pe profetul Ilie, pânã sã soseascã ziua
Domnului, cea mare ºi înfricoºatã. El va
îndupleca inima pãrinþilor cãtre fiii lor ºi
inima fiilor cãtre pãrinþii lor! “. Într-adevãr,
cât este de actual ºi de penetrant mesajul
profetului Ilie pentru cei de astãzi? Amintirea
lui a fost mereu proaspãtã în popor, aºa
cum ne asigurã ºi Ben Sirah (48,4): “Cât de
glorios erai tu, Ilie, prin minunile tale! Cãci
cine este la fel ca tine, poate sã te laude!” .
12 Suflet tânãr

Permitet, i-mi Pr
Pr.. DANIEL BULAI

Gândul meu pentru tine(ri)

sã o pr ezint... Prietene,
Îndrãgosteºte-te de viaþã! Trãieºte viaþa cu Cristos!
Bucurã-te de darul vieþii!
Sora C ORNELIA PIVNICERU are
29 de ani, este Sorã de Caritate
Cristos, Regele nostru, a înviat pentru noi din morþi ºi ne-
din Congregaþia Sfânta Ioana
a redat viaþa.
Antida . E s t e s o r ã d e 4 a n i , î n
Cristos, Cuvântul Veºnic, a înviat pentru noi din morþi ca
curând va spune un “da”
sã preþuim viaþa.
d e f i n i t i vv.. D e p r o f e s i e a s i s t e n t
Cristos, Luminã din Luminã, a înviat pentru noi din morþi
medical, lucreazã cu bucurie la
ca sã descoperim sensul vieþii.
Spitalul Sfânta Maria din
B u c u r e s t i î n s e c þ i a A . TT.. I
Prin Cristos noua viaþã a început.
( A n e s t e z i e TTee r a p i e I n t e n s i v a ) .
Cu Cristos noua viaþã este posibilã dupã fiecare
Mai mult o veþi cunoaºte citind
cãdere.
rândurile de mai jos.
În Cristos noua viaþã îl ajutã pe om sã pãtrundã planul
- Cum ai descrie echipa ?
de iubire al lui Dumnezeu.
- Sunt în echipa diecezanã de 2 ani... cred... ºi îmi face mare plãcere
sã colaborez cu tineri care ºtiu ce vor de la viaþã. În planul liturgic, unde
Viaþa este un mister. De aceea are nevoie de Dumnezeu!
eu mã implic mai mult, am colaboratori foarte talentaþi. În general,
Viaþa este o minune. De aceea îi aparþine lui Dumnezeu!
relaþia mea cu echipa este una simplã ºi bunã. Mã bucur sã vãd atâtea
Viaþa este un dar. De aceea trebuie trãitã cu Dumnezeu!
iniþiative ce vin mai ales din inimile lor, iniþiative ce sunt finalizate de
obicei prin participarea tuturor celor din echipã.
- Tinerii îþi sunt destul de apropiaþi. Care e relaþia lor cu Isus?
- Cunosc viaþa tinerilor chiar foarte îndeaproape, mai ales cã avem
vârste apropiate ºi reuºesc sã-i înþeleg prin ce trec. Relaþia tinerilor cu E Domnul!
Isus cred cã e una personalã, toþi încearcã sã-l urmeze cât pot ei mai
În perioada Postului
bine, în general toþi cei cu care am intrat în legãturã mi s-au pãrut
Mare, Centrul Diecezan
motivaþi. Cred cã e nevoie de multã coerenþã între fapte ºi credinþã.
pentru Pastoraþia
- Te pregãteºti pentru Paºti...
Tineretului în colaborare
- Îl aºtept pe Cristos cel Înviat, încerc sã-l vãd dincolo de suferinþã
cu Centrul de
pe care o vãd pe chipul bolnavilor din spital, încerc sã o vãd în tinerii
Comunicaþii Sociale
lipsiþi de anumite valori, încerc sã-l vãd în cel de lângã mine. Sigur va
„ A n g e l u s
veni, pentru cã se þine mereu de promisiuni.
Communications” v-au
propus sã strãbateþi împreunã Calea Sfintei Cruci, prin
dramatizarea Patimii lui Cristos, „E Domnul!”.
Au avut loc reprezentãri atât în provincie (Ploieºti - 26
Rugãciuni ale fratelui Roger martie; Craiova, Drobeta Turnu-
din T aizé (aprilie)
Taizé Severin (1 aprilie), cât ºi în
Bucureºti, la Catedrala „Sfântul
Isus Cristoase, dã-ne nouã o inimã fermã care, printr
printr-- Iosif” (8 aprilie).
o simplã rugãciune
rugãciune,, sã încerce neobosit sã descopere Mulþumim tuturor pentru cã
o comuniune cu Dumnezeu. ne-au primit cu braþele deschise
ºi pentru cã au acceptat ca mãcar
pentru câteva momente sã fim
Propuneri de catehezã – luna aprilie împreunã, alãturi de Cristos pe
1. Duhul Sfânt ºi Biserica drumul Calvarului.
2. Cred...în Sfânta Bisericã Catolicã În acelaºi timp, trebuie sã vã
3. Biserica - Poporul lui Dumnezeu, Trupul lui Cristos, Templul lansãm invitaþia de a ne bucura
Duhului Sfânt împreunã de Învierea Domnului, participând la partea a doua
4. Maria - Maica lui Cristos, Maica Bisericii a proiectului nostru, „E Domnul!”
Detalii pe www. Paginã
tic. rorealizatã de ROXANA ROT ARU
ROTARU

Copile dragã,
Viaþa, ãst dar minunat pe care Creatorul ni l-a fãcut din iubire ce
nu cunoaºte mãsurã ºi nici margini, meritã sã fie trãitã în aºa fel încât
sã-l bucure pe Cel care ne-a dãruit-o. Iar a trãi o viaþã plãcutã în ochii
Domnului se învaþã, zi dupã zi, ceas dupã ceas, pe parcursul întregii
existenþe ºi, abia la sfârºit de tot, când se apropie clipa de pe urmã,
omul aflã dacã este sau nu premiant al ºcolii vieþii.
„Cât trãieºte, omul învaþã”, spune o vorbã din bãtrâni, iar pentru a
învãþa sã trãieºti viaþa aºa cum se cuvine nu-i obligatoriu sã umbli pe
la ºcoli, chiar dacã ºcoala-i de mare folos, dupã cum zice vorba: „Ai
carte, ai parte”. „Ai parte de ce…?”, mã întrebi tu, pe bunã dreptate. Ei
bine, copile dragã, ai parte de ºtiinþã care-i mare lucru ºi nu la
îndemâna oricui, ºtiinþa luminându-i omului cãrãrile vieþii. Dar cei care
nu au avut cum sã înveþe ca, de exemplu, bunicii noºtri care ºi-au trãit
copilãria ºi anii tinereþii muncind din greu, alãturi de pãrinþii lor, învãþând
sã gospodãreascã mai înainte de a învãþa alfabetul? Ei bine, chiar
dacã n-au prea dat pe la ºcoalã, ºtiinþa vieþii au învãþat-o trãindu-ºi
zilele dupã rânduiala fricii de Dumnezeu ºi a respectului zicalei: „Ce
þie nu-þi place, altuia nu-i face”. ªi, ca sã înþelegi cât de preþioasã este
ºcoala vieþii, am sã-þi spun o poveste.
A fost odatã un împãrat cãruia soaþa îi dãrui trei feciori veseli,
rotofei ºi isteþi. Împãratul îºi iubea odraslele mai ceva ca ochii din cap
ºi, ca orice tatã, voia sã-ºi vadã copiii ajunºi bine, de aceea îi dãdu la
o vestitã ºcoalã împãrãteascã în speranþa ca feciorii sã-i vinã acasã,
la sfârºitul fiecãrui an ºcolar,
cu coroniþe pe cap. ªi, cum
„obrazul subþire cu cheltuialã
se þine”, la fel ºi mintea agerã,
gândea împãratul care nu
þinea cont de galbenii cheltuiþi
pe lecþii de matematicã, limbi
strãine, geografie, muzicã ºi
alte discipline, bucuros sã-ºi
ajute fiii sã ajungã oameni de
seamã.
Împãrãteasa ºi curtenii
lãudau felul de a gândi al împãratului, socotindu-l tare înþelept, dar
cel mai bãtrân dintre sfetnici avu cuvânt de împotrivire, zicând:
„Luminate Împãrate, bine face Mãria Ta a-ºi da fiii la ºcoli înalte, dar
sã nu uite Înãlþimea Voastrã cã, dupã cum mersul pe bicicletã se
învaþã pedalând, mersul vieþii se învaþã trãind, nu doar studiind ºi iar
studiind, iar de nu-i cu supãrare aº mai spune o zicalã: ºcoala de
acasã nu se înlocuieºte cu cea din târg”. Împãratul nu luã în seamã
asemenea cuvinte, socotind cã mintea sfetnicului cu plete dalbe
ajunse, din pricina bãtrâneþii, asemenea unei jucãrii stricate, aºa încât
continuã sã-ºi trimitã fiii la cele mai înalte ºcoli, punând pe spinarea
profesorilor toatã povara educaþiei fiilor lui.
Dupã ani ºi ani de învãþãturã, cei trei feciori se întoarserã acasã
tobã de carte, dupã cum stã bine unor domniºori de viþã împãrãteascã,
iar tãicuþul lor, ca sã-i rãsplãteascã dupã atâta stãruinþã în ale ºtiinþei,
hotãrî sã plece cu ei într-o cãlãtorie de-a lungul ºi de-a latul împãrãþiei,
ca sã le arate ce aveau sã moºteneascã. Însã, din nu ºtiu ce motiv,
împãratul nu voi sã-ºi viziteze þinutul îmbrãcat în haine împãrãteºti ºi
nici cu alai dupã el, ci doar cu cei trei fii, îmbrãcaþi în haine de pãstori,
aºa încât sã nu fie recunoscuþi de careva. ªi, gândea împãratul, nimic
rãu nu i s-ar fi putut întâmpla cu aºa mândreþe de feciori, atotºtiutori.
Însã, dupã nici douã zile de drum, necazurile care-i încearcã pe
drumeþi începurã a le da târcoale ºi celor patru cãlãtori. Într-una din
Micul Prinþ 13
{coala
de
acas\
ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI
nopþi, negãsind ospitalitate în vreo casã de prin partea locului, furã
nevoiþi sã doarmã sub cerul liber ºi, din pricina frigului, trebuirã sã
aprindã un foc. Dar, surprizã…, la ºcolile înalte nu se învaþã cum se
aprinde un foc, socotindu-se cã oricãrui muritor îi poate veni în minte
sã adune mai întâi crenguþe subþiri ºi uscate, sã le aºeze într-un anumit
fel, sã le dea foc ºi apoi sã fie în stare sã þinã flacãra treazã cât timp îi
este de folos. Împãratul fu nevoit sã facã focul de unul singur,
amintindu-ºi de vremea când era copil, iar tatã-sãu îl învãþa arta
aprinderii focului, zicându-i: „Ia aminte, copile, cã nu se ºtie când îþi va
fi de folos în viaþã”. Dar mâhnirea împãratului se stinse numaidecât,
gândindu-se cã vor fi alte prilejuri în care fiii sã-ºi arate ºtiinþa adunatã
pe bãncile ºcolii.
Din pãcate, nu fu întocmai aºa cum i-ar fi plãcut împãratului sã
fie. A doua zi, dupã câteva ceasuri de colindat prin desiºurile unei
pãduri, cei patru cãlãtori se rãtãcirã, pierzând urmele cãrãrii celei
drepte. ªi n-ar fi fost, desigur, nici o problemã dacã busola aflatã în
grija unuia dintre fiii împãratului n-ar fi fost pierdutã pe drum. Despre
cum sã gãseascã drumul, cei trei nu aveau nici o idee; chiar dacã
scotocirã îndelung prin grãmada de cunoºtinþe de geografie adunate
de pe la ºcoli, nici una dintre acestea nu se arãtã de folos în aflarea
drumului celui bun. Împãratul oftã, ºi fãrã a spune vreo vorbã de dojanã
fiilor, urmã calea indicatã de muºchiul de pe copaci care, se ºtie, indicã
drumeþilor cã se aflã în direcþia nord. Tot de la tatã-sãu ºtia împãratul
ãst secret al naturii, pe care îl aflase în vremea când, copilandru fiind,
mergea în drumeþii cu ai sãi pãrinþi.
Odatã ieºiþi din pãdure, cei patru drumeþi, rãzbiþi de foame, luarã
drumul unui han, gândindu-se cã tare bine le-ar prinde ceva merinde
calde stropite cu un pic de vin. Ajunºi, în sfârºit, la porþile unui astfel de
adãpost, împãratul le ceru fiilor sã spunã hangiului ce ºi cum, adicã
sã-i cearã ceva de-ale gurii ºi gãzduire peste noapte. Dar, cum fiii
împãratului erau obiºnuiþi sã porunceascã, îi vorbirã hangiului pe un
ton rãstit, privindu-l de sus ºi cerându-i bucate alese de care bietul
om nu auzise vreodatã. Însã hangiul nu se arãtã deloc speriat de
purtarea celor trei tineri ale cãror veºminte nu se potriveau deloc cu
felul lor de a porunci ºi, crezându-i simpli pãstori ce-ºi puserã în gând
sã-l ia în râs, îi pofti sã iasã afarã din han, ameninþându-i cu o puºcã
vânãtoreascã ºi cu asmuþitul câinilor ciobãneºti ce-i pãzeau bunurile.
Împãratul rãmase tãcut ºi ruºinat de purtarea fiilor care nu ºtiurã
sã urmeze o rânduialã fireascã ºi simplã ca bunã ziua, adicã regula
bunului simþ pe care un fiu o învaþã la ºcoala vieþii primilor ani, de la
pãrinþi, de la bunici ºi de la cei care-i stau în preajmã. Se mai gândi
împãratul la câte lucruri ar fi trebuit sã-i înveþe pe fiii lui, la timpul pe
care ar fi putut sã-l petreacã împreunã cu ei, descoperindu-le secretele
ºtiinþei de a trãi cu simplitate, în prietenie cu natura ºi cu restul lumii. El
îi încredinþase, însã, ºcolilor ºi învãþaþilor celor mai de seamã care vor
fi ºtiind câte-n lunã ºi-n stele, dar cãrora nu le stã în putinþã sã dea
unui elev ºtiinþa celor ºapte ani de acasã.
14 Din viaþa parohiei
Parohia Naºterea Sfântului Io
Scurt istoric
Parohia romano-catolicã din Motru a fost
înfiinþatã la 1 aprilie 1992, pânã la aceastã datã
comunitatea aflându-se sub îngrijirea parohilor
din Drobeta-Turnu Severin. Sfintele Liturghii se
celebrau doar ocazional, prin casele
credincioºilor, pânã la construirea unei capele
ºi apoi a bisericii, ridicatã în perioada 1991 -
1997. Începând cu anul 1992, comunitatea din
Motru îl are ca paroh pe pãrintele Petruþ
Francisc. În 1996, pe teritoriul parohiei se stabilesc douã surori, din
congregaþia Surorile Caritãþii Sfântului Apostol Paul, care deschid o
grãdiniþã cu predare în limba englezã. Parohia are ºi o filialã la
Mãtãsari.
Semnele iubirii lui Dumnezeu la Motru
Despre oraºul Motru se spune cã nu are o istorie veche, este
oraºul „fãrã arhivã”, ca o persoanã „fãrã copilãrie” ºi „fãrã
adolescenþã”. Se aflã aºezat la jumãtatea distanþei dintre douã oraºe
vechi ale þãrii: Târgu Jiu ºi Drobeta Turnu-Severin. Oraºul Motru, din
judeþul Gorj, are o populaþie de 22.848 locuitori, originea cuvântului
Motru fiind geto-dacicã, “Mutru” sau ”Mutria”, dupã istoricul
Giurescu, însemnând “apã limpede, curatã”. Din pãcate, nu acelaºi
lucru se poate spune ºi despre aerul pe care-l respirã locuitorii acestui
oraº. Ajungem în faþa bisericii unde trei fetiþe, din blocurile vecine,
ne aºteaptã ºi ne salutã; pãrintele paroh le informase cã trebuie sã
vinã episcopul cu doi preoþi (n.r . vizita pastoralã, la Motru, a
Episcopului Auxiliar Cornel Damian a avut loc pe 26 martie a.c.).
Dupã ce le-am rãspuns la salut, le-am întrebat dacã mirosul de
cãrbune este tot timpul atât de puternic. Rãspunsul a venit rapid,
simplu ºi neaºteptat pentru mine: „Cum, miroase a cãrbune?”
Normal, mi-am spus, „convieþuirea” îndelungatã cu lignitul le-a
amorþit percepþia prezenþei acestuia în oraºul lor, în viaþa lor, în aerul
pe care-l respirã.
Pãrintele paroh, Francisc Petruþ, care, dupã cum spunea un
confrate preot, ar trebui sã iasã mai devreme la pensie (ca minerii,
la 45 de ani) ne-a spus: „Începutul exploatãrii lignitului a stat la baza
întemeierii oraºului Motru, în anul 1961, ºi a sosirii catolicilor din toate
colþurile þãrii, începând cu anul 1964. Grija pastoralã a cãzut pe umerii
preoþilor parohi din Drobeta Turnu-Severin ºi aº vrea sã amintesc
aici pe preoþii Victor Iacobec, Eugen Bortoº, Andrei Ciobãnicã,
Francisc ªerban, Iacob
Gherghelucã. Acesta din urmã
a celebrat Sfânta Liturghie într-un
apartament al unei familii
originare din Tãmãºeni pânã în
1990 când a fost construitã o
capelã; în 1991 au început
lucrãrile la construirea actualei
biserici”. „Eu am fost numit paroh
al acestei comunitãþi, spune
pãrintele Francisc, în aprilie 1992
Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI
ºi aveam de continuat lucrãrile la bisericã ºi la casa
parohialã. Cu ajutorul lui Dumnezeu, biserica a fost
consacratã în ziua de 25 octombrie 1997 de cãtre Înalt
Preasfinþitul Ioan Robu. În iarna aceluiaºi an, sosesc la
Motru cãlugãriþele Agnes ºi Ciryl, din congregaþia Surorile
Caritãþii Sfântului Apostol Paul, care pun bazele unei
grãdiniþe în sala din casa parohialã. Doi ani mai târziu, în
1999, surorile încep construirea unei grãdiniþe, lângã
bisericã, iar în 2004 au inaugurat ºi o ºcoalã primarã care
gãzduieºte 112 copii. De asemenea, în fosta capelã,
surorile deschid o cantinã pentru sãraci, iar pentru tinerii
din oraº înfiinþeazã o asociaþie numitã Premiul internaþional, patronatã
de ducele de Edinburgh, Filip, soþul actualei regine a Angliei”.
Credinþa care ne uneºte
Sora Mc Nealis ne spune: „Am venit la Motru, în anul 1997, trimise de
superioara noastrã, pentru a ne ocupa de cei marginalizaþi; aceasta
este carisma noastrã.
Eu predau englezã la grãdiniþã ºi la ºcoalã ºi, de asemenea, mã
ocup de partea managerialã.
Avem mai puþin de zece copii
catolici în instituþia noastrã, restul
fiind ortodocºi, de aceea religia
este predatã de un preot
ortodox care, în fiecare
dimineaþã, îi adunã pe copii în
sala de sport ºi face o scurtã
rugãciune”.
Sora Celestine Cox a sosit
pe aceste meleaguri în luna
octombrie a anului 2001, deºi
spera sã meargã în Africa.
„Activitatea mea este extra
ºcolarã, spune sora Celestine,
predau limba englezã la mai
multe grupuri de copii ºi adulþi.
Unii vin pentru aceste cursuri la noi în apartament sau merg eu la
apartamentul asociaþiei Premiul internaþional, dar, când e vreme bunã,
ne întâlnim la cantinã sau la ºcoalã”. „Am fost foarte bine primite, continuã
sora Celestine, mi se pare interesant cã foarte mulþi ortodocºi vin în
biserica romano-catolicã ºi spun cã este acelaºi Dumnezeu; vin ºi mulþi
tineri, lucru care nu se întâmplã în Anglia”.
Sora Cecilia Bordea se aflã la Motru din luna august a anului 2004.
„În congregaþie am intrat în anul 1994, spune sora Cecilia; acum lucrez
în ºcoalã ca profesor de limba englezã, iar duminica þin catehezã copiilor
din parohie. Am întâlnit aici o comunitate foarte primitoare, îmi amintesc
cã m-au aºteptat cu flori, însã ceea ce m-a impresionat cel mai mult a
fost faptul cã sunt mai mulþi ortodocºi decât catolici în bisericã, ceea ce
nu prea am vãzut prin Moldova”.
Doamna Silvia Turcitu este din judeþul Bacãu ºi a venit la Motru în
anul 1987. „Comunitatea noastrã, spune interlocutoarea noastrã, este
ca o mare familie, aici se întâlnesc catolicii cu ortodocºii ºi cu protestanþii,

oan Botezãtorul – Motru
aici auzim de suferinþele celorlalþi ºi încercãm sã ne ajutãm, aºa cum
putem”.
Din mina de cãrbuni, la aurul credinþei
Domnul Szabó Miklós, originar din judeþul Covasna, a venit la Motru
în anul 1982, dar la aceastã bisericã vine doar de cinci ani; este tinichigiu
ºi uneori mai ajutã la reparaþii. „Înainte mã duceam la Lupoaia la bisericã,
spune domnul Miklós, dar acum vin aici, la Motru, unde mã simt foarte
bine. Pãrintele Petruþ este prietenos ºi omenos, îmi place mult cã are
grijã de copii ºi îi învaþã lucruri bune de când sunt mici, ceea ce înseamnã
foarte mult”.
Domnul ªtefan Mleziva a venit de la Turnu-Severin; atât dânsul cât ºi
soþia îl cunosc din copilãrie pe episcopul Cornel Damian. „Am venit la
Motru pentru cã îmi ofereau posibilitatea sã ies mai repede la pensie.
Îmi amintesc cã prin anii ‘70 mergeam cu pãrintele Bortoº ºi îi cãutam
pe catolici prin oraº, fãceam tabele, apoi am colaborat ºi cu pãrintele
Gherghelucã, iar acum colaborez la fel de bine cu pãrintele Petruþ. Suntem
ca o familie ºi încercãm sã ne îndeplinim cum se cuvine îndatoririle de
creºtini”.
Domnul Vicenþiu Tulbure s-a
nãscut la Piatra Neamþ, dar aici
ºi-a gãsit „jumãtatea” cu care
are patru copii. Iatã ce ne
povesteºte domnul Tulbure: „Am
sã mã refer la douã perioade ale
comunitãþii noastre, cea din ‘86,
când am venit în Motru, ºi cea
de dupã ‘89. În prima, eram o
comunitate rãsfiratã, nu ºtiam
unii de alþii, dar datoritã
pãrintelui Gherghelucã reuºeam
sã ne întâlnim cel puþin o datã
pe lunã sau de sãrbãtori, prin
case, pe la diferite familii; cea de
dupã ‘89, când am devenit mai
numeroºi în bisericã, am început sã ne cunoaºtem ºi biserica a devenit
pentru mine o a doua familie. Eu provin dintr-o familie numeroasã, cu 11
fraþi; comunitatea aceasta a reuºit sã-mi acopere golul produs în suflet
dupã despãrþirea de familie”.
Dumnezeu, cu mine
Domniºoara Roxana Ciutã ne povesteºte: „Vin în aceastã bisericã
de la vârsta de 7 ani. Aici am învãþat sã-l simt mai aproape pe Dumnezeu
ºi sã vorbesc cu El. Aici mi-am deschis noi orizonturi ºi am cunoscut
multã lume”. Pentru domnul Mihai-Adrian Boldi, unul dintre tinerii acestei
parohii, „biserica este locul unde a învãþat sã se roage”. „Am venit aici,
spune domnul Boldi, pentru cã mi-a plãcut sã mã rog. Pãrintele
Gherghelucã a fost mai aproape de copii ºi ne-a învãþat foarte multe
rugãciuni. Eu locuiesc aproape de bisericã ºi am vãzut câte eforturi au
fãcut preoþii pentru ca aceastã bisericã sã fie aºa de frumoasã”. Pentru
domniºoara Camelia Mihai, biserica este locul în care a devenit mai
puternicã. „Aici am pus prima cãrãmidã a bisericii din sufletul meu, spune
Din viaþa parohiei 15
domniºoara Mihai, aici am învãþat cã,
oriunde aº merge, Dumnezeu este cu
mine”.
Un Fericit moldovean,
patron la Mãtãsariul
din Oltenia
Credincioºii din Mãtãsari provin din
Moldova; pe vremuri aceastã filialã
aparþinea parohiei din Târgu Jiu, dar
din anul 1992 a devenit filiala Motrului.
Sfânta Liturghie s-a celebrat, pânã în
2002, într-un apartament. Pe 9 iunie 2003, noua bisericã a fost
consacratã de Episcopul Auxiliar de Bucureºti, Cornel Damian, ºi
are ca patron pe Fericitul Ieremia Valahul. Pe teritoriul parohiei
activeazã ºi un grup de tineri italieni, care fac parte din asociaþia
Papa Ioan al XXIII-lea, înfiinþatã ºi condusã de don Oreste Benzi.
Aceºti tineri îi ajutã pe cei defavorizaþi, mai ales pe copii ºi pe bãtrâni.
Doamna Roxana Mischie a venit la Mãtãsari, împreunã cu
pãrinþii, acum 19 ani. „Eu consider, spune doamna Mischie, cã
educaþia în spiritul creºtin are un rol important în viaþã; sigur, la
majorat fiecare poate alege, dar cred cã toþi pãrinþii trebuie sã acorde
aceastã educaþie copiilor. Aici, la Mãtãsari, am avut multe de
suportat, când se oficia slujba în apartamente, lumea ne considera
pocãiþi”.
Domnul Isidor Pascaru, moldovean din judeþul Bacãu, a venit la
Mãtãsari pentru cã se câºtiga mai bine. „Am contribuit cu toþii la
construirea acestei noi biserici, spune domnul Pascaru; acum o
avem, se vede, dar trebuie sã facem sã se vadã ºi biserica din
sufletul nostru. Ne bucurãm cã avem Sfânta Liturghie în fiecare
duminicã ºi, chiar dacã nu am avea-o, am merge în altã parte. Nu
putem sta fãrã slujbã”.
Aºa cum spune pãrintele Francisc Petruþ: „Parohia Naºterea
Sfântului Ioan Botezãtorul este o comunitate care se vede iubitã de
Dumnezeu prin multe semne, mã gândesc aici la preoþii care au
pãstorit-o, la surorile care activeazã în aceastã parohie, la vizitele
episcopilor, cum este ºi cea de acum, toate sunt semne ale iubirii lui
Dumnezeu faþã de aceastã comunitate. Ori de câte ori eºti atins de
dragostea lui Dumnezeu, descoperi ºi motivul pentru care participi
la Sfânta Liturghie sau la celelalte sfinte sacramente.
16 Din viaþa Arhidiecezei

Exerciþii spirituale pentru familii

Oratoriul comunitãþii saleziene din Constanþa a gãzduit, în perioada 24-
26 martie, o nouã sesiune de exerciþii spirituale, dedicate familiilor. Tema
discuþiilor a fost axatã pe faptul cã Dumnezeu este iubire, pãrintele predicator
fiind fostul vicar al bazilicii Sfântul Anton de Padova din Constanþa, pr. Gilbert
Sebastian Iavorschi. La cele trei zile de rugãciune ºi meditaþii profunde au
participat aproximativ 30 de persoane.
În perioada Postului Mare din acest an cãlugãrii salezieni din Constanþa
au mai organizat exerciþii spirituale pentru adolescenþi ºi tineri.
MARIUS-OVIDIU NICULESCU

Sãrbãtoare
în comunitatea surorilor
Sfântul Iosif din Constanþa
Solemnitatea Sfântului Iosif, soþul Sfintei Fecioare
Maria, este, în fiecare an, o zi specialã ºi pentru
comunitatea surorilor din Constanþa, a cãror
congregaþie este închinatã acestui mare sfânt al
Bisericii. Liturghia solemnã, din seara zilei de 19
martie, celebratã de Mons. ªtefan Ghenþa, vicarul
episcopal de Dobrogea, ºi de reprezentantul
comunitãþii saleziene din oraº, pr. Venceslau Grosu,
s-a bucurat de o asistenþã record pentru micuþa
capelã a surorilor. Simpatizate de credincioºi, fie ei
tineri sau vârstnici, pentru zelul cu care îºi desfãºoarã
activitatea în grãdiniþa proprie, în ºcoli ºi spitale, cele
patru cãlugãriþe, Palmira, Sandra, Esterina ºi Ioze, aºa cum li se spune în viaþa de zi cu zi, au fost destul de emoþionate, mai ales dupã
cuvântul de mulþumire rostit de Mons. Ghenþa, în numele Bisericii locale, în cadrul predicii de la Sfânta Liturghie. Stabilite din anul 1994 în
Constanþa, surorile italiene sosite din Cuneo s-au integrat foarte repede în viaþa comunitãþii, implicându-se, cu predilecþie, în munca de
educare a tinerelor generaþii. Dupã încheierea slujbei, întreaga asistenþã a fost invitatã la o agapã frãþeascã.
MARIUS-OVIDIU NICULESCU

Se deschide prima bibliotecã din Popeºti-Leordeni

Fraternitatea Murialdo se dedicã în mod special educãrii
tinerilor ºi copiilor. În România îºi desfãºoarã activitatea din anul
1998, iar prin fundaþia sa din Popeºti Leordeni a deschis un oratoriu
pentru diferite activitãþi educative, culturale, religioase ºi de
recreaþie pentru copii ºi tineri.
Acum deschide o bibliotecã, în colaborare cu ºcolile din
localitate ºi biblioteci din Bucureºti, cu fonduri din donaþii ºi
sponsorizãri. Aceasta va fi deschisã tuturor. Se adreseazã în mod
special elevilor de ºcoalã generalã, de liceu ºi celor de la ºcolile
de arte ºi meserii.
Biblioteca are în dotare cãrþi din domeniile ºcolar ºi de culturã
generalã ºi beneficiazã de calculatoare cu acces la Internet, pentru
documentare ºi redactare. Oferã pe loc meditaþii cu profesori. Cei
interesaþi sunt aºteptaþi cu plãcere în fiecare zi de lucru. Programul
provizoriu de funcþionare este: L: 15,30-20,00, Ma: 16,30 – 20,00
Mi: 15,30 – 20,00 J: 8,00 – 13,00 V: 8,00 – 11,00.
Deschiderea bibliotecii a avut loc la data de 19 martie 2006 ºi
funcþioneazã la adresa: Oratoriul Leonardo Murialdo, str. Murialdo
nr. 1, Popeºti-Leordeni, tel. 031.102.34.85 sau (021) 492.06.90.
Pânã în prezent, în Popeºti-Leordeni funcþioneazã numai
bibliotecile ºcolare; de aceea o bibliotecã deschisã tuturor este
necesarã, mai ales pentru a fi de ajutor copiilor nevoiaºi. Va fi o
sursã de instruire beneficã pentru comunitatea oraºului. Vã
aºteptãm!
 Din viaþa Arhidiecezei 17
La TTurnu-Severin
urnu-Severin 15 ani de când
bate o nouã inimã... ºcoala Sfântul Iosif din Craiova
Duminicã, 2 aprilie ºi-a deschis por
porþþile
2006, Episcopul
Auxiliar Cornel Damian În luna martie a
însoþit de pãrintele fiecãrui an îl sãrbãtorim
Fabian Mãriuþ, pe Sfântul Iosif, soþul
responsabil cu Preacuratei Fecioare
pastoraþia familiei în Maria, tatã purtãtor de
dieceza noastrã ºi grijã al Mântuitorului ,
pãrintele Adrian membru al Sfintei Familii
Boboruþã au fãcut un din Nazaret ºi patronul
„popas” spiritual în parohia romano-catolicã Neprihãnita Zãmislire ºcolii Sanitare Romano-
a Sfintei Fecioare Maria din Drobeta Turnu-Severin. La întâlnirea cu catolice din Craiova. 17
familiile din aceastã comunitate, Episcopul a subliniat importanþa Martie a acestui an a fost declaratã Ziua Porþilor Deschise ºi a marcat
vocaþiei familiei, a respectului ºi încrederii între soþi, dar ºi educarea 15 ani de când ºcoala Sfântul Iosif ºi-a deschis porþile tuturor celor
copiilor în spiritul creºtin. De asemenea, s-a pus în discuþie o care vãd în fiecare bolnav chipul lui Cristos ºi se dedicã îngrijirii lui.
problemã actualã, aceea a cãsãtoriei de probã. Nu poþi sã iubeºti Cu acest prilej a fost organizatã o sesiune de referate,
de probã, cum nu poþi sã trãieºti din probã. La îndemnul pãrintelui exemplificate cu demonstraþii practice, având ca temã Îngrijirea
paroh Claudiu Cojan, credincioºii au participat asemenea unei mari bolnavilor cu accident vascular cerebral, prezentate de eleve din
familii la consacrarea noului altar din marmurã pe care se jertfeºte anul III, care au beneficiat de un stagiu de pregãtire practicã într-o
Cristos Euharisticul, iar „Euharistia“, aºa cum spunea Preasfinþitul Clinicã de Neurologie din Austria.
Cornel Damian, „este inima vieþii noastre de credinþã”. Iatã gândurile exprimate de câteva eleve participante la aceastã
Inima noastrã sesiune:
va continua sã batã ELENA LIVIA GHIDARCEA: „Activitatea ºi rezultatele la învãþãturã
atâta timp cât Isus mi-au fost rãsplãtite prin selectarea ºi participarea la un stagiu de
va fi prezent în pregãtire practicã, timp de o lunã, în Austria. Am avut ocazia sã
vieþile noastre prin cunosc modul de a învãþa ºi de a munci într-o þarã membrã a Uniunii
Sfânta Euharistie. Europene”.
Astfel, familiile din ADRIANA NICOLAE: „ªcoala Sanitarã din Graz a fost pentru mine
Turnu-Severin vor un mediu nou ºi modern de pregãtire pentru viitoarea meserie. Am
parcurge împreunã vãzut ºi am învãþat multe lucruri utile, am legat prietenii cu colegele
„calea Bisericii”. austriece ºi am cunoscut concepþia lor despre studiu ºi muncã”.
MARILENA RODICA, Vâlcea: „În spitalul din Graz am avut posibili-
tatea de a lucra alãturi de o echipã medicalã foarte bine organizatã,

De Paºti la TVR caracterizatã prin ataºament ºi grijã deosebitã faþã de bolnavi. Sunt
hotãrâtã sã port aceeaºi grijã bolnavilor din spitalele în care voi
lucra”.
RODICA RADA: „Prin conversaþiile purtate cu cadrele medicale
ºi bolnavii austrieci am putut exersa limba germanã ºi am învãþat
termeni noi din domeniul medical. M-a impresionat ospitalitatea
cu care am fost primite, gazdele noastre exprimau o plãcere
deosebitã în a ne explica ºi a ne împãrtãºi din experienþa lor” .
15 aprilie ANDA MARIANA TRUICÃ: „Pe lângã activitãþile desfãºurate în
Ora 23.30 ºcoalã ºi spital, o amintire plãcutã este oraºul Viena. Am vizitat
Transmisiune de la Catedrala muzeele ºi obiectivele
sale culturale. Bisericile
Romano-Catolicã din Bucureºti
sunt impresionante, iar
16 aprilie rugãciunile celor adunaþi
Ora 13.00 în jurul altarelor strãbat
Transmisiune a binecuvântãrii vãzduhul capitalei
Urbi et Orbi a Sfântului Pãrinte Papa austriece, încãrcatã de
istorie ºi de mo-dernitate”.
Benedict al XVI-lea
MONICA WOJCICKI
18 Din viaþa socialã
Ziua Mondialã
a Sindromului Down
În cadrul celui de al 6-lea Simpozion Internaþional “Sindromul
Down”, din Palma de Majorca, prin iniþiativa Comitetului Down
Syndrome International ºi European Down Syndrome Association,
cu consimþãmântul organizaþiilor-umbrelã reprezentative ale
sindromului Down din întreaga lume, s-a decis proclamarea datei
de 21 MARTIE drept Ziua Mondialã a Sindromului Down. A fost
aleasã ziua de 21 a celei de a treia luni a anului pentru a sublinia
ºi promova o mai bunã înþelegere a sindromului Down, care este
asociat cu 3 cópii ale cromozomului 21 – Trisomia 21. (vezi ºi
www.showdown.name)
În România, unde existã numeroase organizatii non-
guvernamentale implicate direct ºi indirect în îmbunãtãþirea vieþii
copiilor, tinerilor ºi adulþilor cu sindrom Down, a demarat o
campanie naþionalã - “Existã un drum cãtre o viaþã normalã” -
menitã sã sensibilizeze ºi sã informeze opinia publicã asupra
situaþiei persoanelor afectate de Trisomia 21. Iniþiatã de Federaþia
“Asociaþia Reþeaua Organizaþiilor Sindrom Down din România”
(FAROSDR), aceastã serie de acþiuni a fost deschisã în Bucureºti,
la 21 martie, prin seminarul “ªanse egale” cu tema Integrarea
persoanelor cu sindromul Down în societatea româneascã,
manifestare organizatã de FAROSDR prin Asociaþia “Caritas”
Bucureºti, împreunã cu Primãria sectorului 1 (Direcþia Generalã de
Asistenþã Socialã ºi Protecþia Copilului), cu sprijinul Companiei
Naþionale Poºta Românã. Beneficiind de prezenþa d-lui Andrei
Chiliman, primarul sectorului 1, alãturi de reprezentanþii
organizaþiilor implicate, întrunirea a reiterat îndemnul la înþelegere
ºi acceptare socialã a celor afectaþi de Trisomia 21. Cu aceastã
ocazie a fost lansat primul numãr al revistei “Sindromul Down în
România”, care îºi propune sã vinã în sprijinul familiilor
persoanelor cu sindromul Down, precum ºi al specialiºtilor în
domeniu, cu informaþii legate de specificul afecþiunii, din punct de
vedere psiho-socio-medical, de serviciile existente ºi de studiile
de cercetare pe aceastã temã.
Va invitãm sã vizitaþi site-ul nostru www.sindromdown.ro
ºi sã vã înscrieþi pe forumul Sindrom Down la adresa
www.sindromdown.ro/forum
Informaþii suplimentare, Eugen ªtefãnescu
E_mail: eugen_stefan@caritasbucuresti.org
Web: www.sindromdown.ro
Tel: 233.21.34 / 0727.224.117.
Glosar social
Binele comun (2)
Pentru o societate datã, binele comun se concretizeazã într-
un ansamblu de instituþii menite sã înlesneascã tuturor cetãþenilor
accesul la acele servicii care corespund nevoilor de bazã: sãnãtate,
siguranþã, educaþie, libertate de miºcare etc. Cum acestea sunt
domenii foarte importante, nu e de mirare cã, într-un fel sau altul,
toate problemele sociale pornesc de la cât de bine funcþioneazã
aceste servicii. ªi ar pãrea de la sine înþeles cã, aceste servicii,
fiind spre binele tuturor, toþi sunt dispuºi sã contribuie la dezvoltarea
ºi susþinerea lor. Totuºi, nu toþi membrii unei societãþi înþeleg binele
în acelaºi mod. În plus, mai existã ºi problema “blatiºtilor”. Unele
persoane se folosesc de serviciile existente fãrã a contribui la
întreþinerea lor. ªi dacã numãrul celor care “merg pe blat” creºte
foarte mult, mai devreme sau mai târziu serviciul respectiv ajunge
la faliment.
Comunitatea
Sfântului Ioan –
Mãnãstirea Sfânta Familie
Bucureºti, Str
Str.. Jiului 35-37,
tel/fax 668 59 19,
autobuzul 331 din Piaþa Romanã
SÂMBÃ TÃ, 22 aprilie
SÂMBÃTÃ,
ora 9, 30 - Conferinþã de teologie - Sfânta Treime -
susþinutã de fratele Jean
ora 15,00 – Conferinþã de filozofie - Omul în lumina unei
metafizici a fiinþei - susþinutã de fratele Dan
MARÞI, 25 aprilie
ora 20,30 – Discuþie-dezbatere cu fraþii
VINERI, 28 aprilie
de la ora 12 pânã sâmbãtã, ora 7 – Adoraþie „Vegheaþi ºi
vã rugaþi!”
SÂMBÃ TÃ, 29 aprilie
SÂMBÃTÃ,
ora 9,30 ora 9, 30 - Conferinþã de teologie - Sfânta Treime
- susþinutã de fratele Jean
ora 15,00 – Conferinþã de filozofie - Omul în lumina unei
metafizici a fiinþei - susþinutã de fratele Dan

Trei lupeþi ºi un temerar
au fost primiþi cu bucurie
în „Marea Familie Scout”!
Duminicã, 19 februarie, a fost ziua aºteptatã cu nerãbdare de
cele patru noi cercetaºe: Promisiunea Scout, în faþa lui Dumnezeu, în
faþa comunitãþii parohiei „Adormirea Maicii Domnului” ºi în faþa familiei
de scoutiºti din Bucureºti.
Emoþii multe, bucurie mare ºi nu în ultimul rând pregãtire pe
mãsurã. Deºi partea cea mai grea a fost testul teoretic ºi proba practicã,
fetele au fãcut faþã tuturor încercãrilor ºi s-au arãtat adevãraþi cercetaºi
pregãtiþi în orice situaþie. „Promit, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe cuvânt
de onoare, sã fac tot ce-mi stã în putinþã pentru a-mi îndeplini datoria
faþã de Dumnezeu ºi faþã de þarã, a-mi ajuta aproapele, a observa
Legea scout.” Aºa ne-au promis cele patru candidate: AVRAM
RABONIA (lupet), STAN SARINA (lupet), NARDELLA LUCREZIA (lupet),
MITRICOAIA ANDREEA (temerar). Am fost martori, cu mic cu mare, la
acest mare eveniment din viaþa lor, la jurãmântul scout, ºi i-am primit
cu mare bucurie în familia noastrã de cercetaºi. Ne bucurãm cã familia
noastrã este, pe zi ce trece, mai numeroasã!
Doamne, Te rugãm ai grijã de noi, dã-ne mult curaj, mult
entuziasm în activitãþile noastre ºi ajutã-ne ca toate iniþiativele ºi ceea
ce facem în folosul comunitãþii sã fie fãcut din inimã, în ascuns, pentru
a câºtiga cât mai multe comori în Ceruri. Te rugãm, Doamne, revarsã
harul ºi binecuvântarea Ta asupra noastrã, pentru a ºti sã preþuim ºi
sã fructificãm talanþii care ne-au fost încredinþaþi pentru a-Þi sluji Þie!
DANIELA POGAR
Scout 19
Promisiunea lupe
lupeþþilor
La 26 februarie, ºapte dintre mezinii grupului Scout de la Caterala
“Sf. Iosif” au depus, cu multã emoþie, promisiunea lupeþilor, intrând
astfel în marea familie Scout. Pregãtirile începuserã cu câteva
sãptãmâni înainte, însã aºteptarea evenimentului se simþea în aer
de mult mai mult timp. Strãdania lupeþilor a fost remarcabilã ºi
înduioºãtoare. Ei au repetat cu entuziasm Promisiunea lupetului ºi
Legea Haiticului, având pregãtite mult doritele cãmãºi albastre ºi
lãsând grijile în seama liderilor lor: “Oare va merge totul bine? “.
Dupã numeroase ore de pregãtiri, a sosit ºi evenimentul cerut
în repetate rânduri de cãtre cei mici: promisiunea, desfãºuratã în
cadrul unei Liturghii solemne concelebrate de pãrintele paroh Eugem
Bortoº ºi de îndrumãtorul spiritual al lupeþilor, pãrintele Dominic
Soare. Momentul culminant, cel în care glasurile gingaºe ale lupeþilor
au rostit solemn prima promisiune din viaþa de cercetaº, a fost împlinit
cu un calm ºi o seriozitate neobiºnuit de mature de cãtre cei ºapte
copii (care, ulterior, au redevenit zburdalnici ºi guralivi, ca de obicei).
Cei mici s-au angajat sã-L iubeascã pe Dumnezeu ºi pe semenii
lor, sã respecte regulile cercetaºilor ºi sã protejeze natura.
Emoþionanta ceremonie a decurs perfect, încheindu-se cu zâmbetele
mulþumite – ºi uºurate totodatã – ale cercetaºilor noºtri.
Alãturi de micii lupi au fost ºi pãrinþii lor, vizibil miºcaþi, precum ºi
fraþii lor, cercetaºii de la parohia Adormirea Maicii Domnului, ai cãror
lupeþi depuseserã promisiunea cu numai o sãptãmânã în urmã.
Cei ºapte lupi îºi poartã acum mândri cravatele
cercetãºeºti.Ceilalþi vor trebui sã aºtepte pânã la varã. Le þinem
pumnii!
MONICA OLTEANU
OLTEANU
20 Spiritualitate ºi Istorie

Vladimir Ghika, Ora Sfântã Pr

Pr.. ALOIS IRWIN –
Pr
Pr.. IOAN CIOBANU un pionier
Aceasta este tema unei meditaþii din cartea “Convorbiri spirituale”, scrisã de Monseniorul
Vladimir Ghika. Am ales acest subiect considerând cã este oportun pentru toþi cititorii revistei al învãþãmântului
noastre. În timpul de pregãtire pentru sãrbãtoarea Paºtelui, precedatã de Sãptãmâna Sfântã,
când la începutul triduumului pascal, cu toþii vom fi invitaþi sã luãm parte la Cina Domnului
catolic
ºi în continuare la adoraþie în faþa Sfântului Sacrament. Monseniorul Ghika ne oferã câteva în Arhidieceza
gânduri profunde, inspirate din credinþa lui puternicã în prezenþa lui Isus în Sfânta Euharistie.
Meditaþia Monseniorului Ghika poate fi, pentru fiecare dintre noi, un ajutor, o provocare ºi de Bucureºti
un îndemn la meditaþie, la o convorbire intimã, ca de la inimã la inimã, cu Isus prezent în
Sfânta Euharistie. Sfânta Bisericã recomandã ca adoraþia din Joia Sfântã sã se facã în tãcere, Dr
Dr.. DÃNUÞ DOBOª
fãrã a fi obligaþi sã ascultãm pe alþii cum se roagã ºi cântã, sã ne ascultãm reciproc în
dialogul nostru cu Dumnezeu.
De la începutul meditaþiei, Monseniorul ne îndeamnã sã fim mai conºtienþi de prezenþa
lui Dumnezeu de la care aºteptãm sã fie în acelaºi timp cel care ne inspirã, ne ascultã ºi ne
vorbeºte. “Nimic din ceea ce voi încerca, cu ajutorul lui Dumnezeu, sã scot pentru voi din
sufletul meu, nu va ajunge la sufletul vostru dacã nu s-a nãscut în mine din Dumnezeu,
dacã nu este ºi luat de la Dumnezeu pentru voi, dãruit de Dumnezeu în voi ºi în voi primit
pentru Dumnezeu.” Conºtienþi cã suntem prezenþi în faþa lui Dumnezeu vom deveni capabili
sã înþelegem cum se va face cunoscut Dumnezeu în noi: “puneþi-vã toatã gândirea în El ºi
veþi fi uimiþi sã-L auziþi vorbind, poate atât de puternic, prin cuvinte simple ºi
insuficiente…cãutaþi-L, cãutaþi-L bine ºi chemaþi-L, cãci va veni…acum putem apropia inima
noastrã de Inima lui Isus pentru a înþelege mai bine iubirea lui Dumnezeu faþã de noi.
Ascultaþi…o inimã preasfântã bate în tãcere, pentru
totdeauna, la umbra altarelor, o inimã de carne, simbol eficace
ºi viu al iubirii lui Dumnezeu, izvorul oricãrui har.” Ne aflãm în S-a nãscut în 1848, la Dublin (Irlanda),
casa Domnului, iar inima noastrã se aflã lângã Inima lui Isus, ºi a murit în 1904 la Bucureºti, fiind
acelaºi Isus care de 2000 de ani este prezent în mod real ºi înmormântat la cimitirul Bellu Catolic. Dupã
continuu aici, în faþa noastrã, în sacramentul în care inima strãlucite studii la Colegiul Catolic din Dublin,
dumnezeiascã bate pentru veºnicie. “ªtiþi ce neobiºnuit exerciþiu intrã în ordinul cãlugãresc al Pasioniºtilor,
de pietate mi-a fost sugerat de aceastã vecinãtate. Am sã vã cer fiind sfinþit preot în 1871. În acelaºi an ajunge
sã-l îndepliniþi imediat ce vã veþi afla singur în prezenþa lui Isus, la Bucureºti, unde i se încredinþeazã
numai voi doi în Bisericã în faþa altarului. În tãcerea ºi singurãtatea conducerea Seminarului Sfântul Duh, iar în
ce vã înconjoarã rugãciunea, sã vã duceþi mâna la piept ºi, în 1874 este numit inspector al ºcolilor de pe
faþa lui Dumnezeu, sã simþiþi cu vârful degetelor bãtãile vieþii, ale acestei vieþi care ne judecã întreg teritoriul Arhidiecezei de Bucureºti,
ºi ne rânduieºte harul pentru totdeauna. Fiecare bãtaie a inimii poate fi consideratã ca un funcþie pe care a deþinut-o pânã la moarte.
bilanþ care se face ºi se încheie, ca o chemare a lui Dumnezeu…Tresãrim când bate ceasul La înfiinþarea Capitlului catedralei “Sfântul
– este inima noastrã, care bate clipa ce nu se mai întoarce – un zgomot neaºteptat, noaptea Iosif” (1887) a fost numit canonic. A fost
la uºã, ne impresioneazã, ascultaþi-L…nu pe cel de la uºã ci pe cel din voi: care sunteþi apreciat de arhiepiscopii I. Paoli, P. Palma,
chemat ºi cãutat în întuneric. Dumnezeu bate cu fiecare bãtaie de inimã. Dumnezeu bate, O. Zardetti, Xaveriu von Hornstein, iar în
ce-I rãspundem? Ce rãspuns I-am dat în trecut? Unde m-au purtat fluxul ºi refluxul arterelor, repetate rânduri a fost vicar general ºi
viaþa datã de Dumnezeu prin bãtãile inimii? Cât timp vom mai amâna sã-I dãm lui Dumnezeu delegat special al ordinariatului.
ce aºteaptã de la noi? De câte ori a bãtut inima noastrã pentru Dumnezeu? De câte ori va Istoricul I. Gabor scria despre pr. A. Irwin
mai bate pentru El? Sã-I promitem solemn cã dorim ca inima noastrã sã tresalte de bucurie cã a fost un preot plin de demnitate ºi de
la fiecare miºcare a vieþii. Dacã inima noastrã bate este pentru cã Inima lui Isus bate pentru evlavie, om încercat al învãþãmântului,
noi. Avem în aceasta ºi cauzã ºi model. Priviþi la Inima în faþa cãreia vã aflaþi! Niciodatã nu priceput ºi abil sfetnic al arhiepiscopilor de
vom ºti tot ce conþine ea ºi tot ce înseamnã bãtãile ei. Ea, Inima divinã, vegheazã asupra Bucureºti ºi prieten adevãrat al tineretului.
tuturor inimilor, iar vegherea ei merge la Tatãl prin Duhul Sfânt. Sã spunem din toatã inima La rândul sãu, arhiepiscopul R.
o rugãciune de iubire: O, Inimã sfântã, ce dezvãlui o iubire nemãrginitã. O, Inimã sfântã ce Netzhammer scrie în lucrarea “Episcop în
baþi pentru mântuirea tuturor fãrã sã cunoºti odihna. O, Inimã divinã ale cãrei bãtãi rãsunã România”, recent tipãritã în limba românã,
în inimile celor ce te iubesc. O, Inimã divinã pe care o simt cã bate ºi în Inima mea. Tu ai vrut cã pr. A. Irwin a fost un “excelent om al
aceastã minune, emoþia conºtientã a pãmântului în faþa Dumnezeului sãu. Tu, care faci ca ºcolii”, iar sub conducerea acestuia ºcolile
þãrâna însufleþitã de viaþã sã tresarã prin buzele noastre ºi sã-þi rosteascã numele. Dã-ne în catolice de bãieþi ºi Seminarul “Sfântul Duh”
spiritul adopþiunii divine o inimã de copil al lui Dumnezeu, o inimã care sã semene cu a Ta. au cunoscut o strãlucitã dezvoltare.
Fã ca toþi sã fim cu tine numai o singurã inimã ºi un singur suflet de acum ºi pânã în veacul Pr. A Irwin ocupã un loc aparte în galeria
veacurilor. ªi aºa cum ne iubeºti, fã sã te iubim ºi noi pe tine ºi noi între noi. O, Isuse, fã sã te marilor personalitãþi ecleziastice ale Bisericii
regãsim într-o zi, inimã lângã inimã, în cetatea eternã ziditã dupã Inima Ta!” noastre locale.

Sibiu – inima creºtinãtãþii europene
CRISTINA ªOICAN
„Fiecare creºtin este invitat sã se asocieze
acestui pelerinaj de speranþã, sã dea
mãrturie comunã, mergând împreunã cu
Cristos pentru a cãuta o nouã vocaþie pentru
Europa. Continentul nostru a înaintat cu paºi
mari în politicã ºi în culturã, ºi totuºi,
exploatarea, opresiunea ºi violenþa rãmân obstacole în drumul nostru.
Sã ne inspirãm din tema - Lumina lui Cristos ne lumineazã pe toþi.
Speranþã de reînnoire ºi de unitate în Europa - ºi sã încercãm sã dãm
mãrturie despre credinþã în noul context european unde, destul de
des, credinþa este obligatã sã stea la marginea vieþii sociale. Acest
efort al nostru va fi luminat de iubirea lui Cristos ºi de forþa Duhului
Sfânt, care vindecã rãnile omenirii”. (Din Scrisoarea cãtre creºtinii din
Europa la încheierea primei etape a AEE3).
Printre experienþele pe care le-a trãit marea familie creºtinã la
sfârºitul secolului trecut, pot figura ºi diferitele iniþiative ecumenice, de
mai mare sau mai micã amploare. Întâlniri ca cele de la Assisi (1986),
Basilea (1989), Seul (1990) sau Graz (1997) au reprezentat momente
semnificative în drumul, deloc uºor, cãtre unitate.
Pe aceeaºi linie se înscrie ºi A Treia Adunare Ecumenicã Europeanã
care se va desfãºura în þara noastrã, la Sibiu, în septembrie 2007.
A Treia Adunare Ecumenicã Europeanã continuã, într-o manierã
nouã, tradiþia întâlnirilor ecumenice europene anterioare. Noutatea
acestei întâlniri stã în faptul cã nu se constituie într-un eveniment
singular, ci este parte a unui proces amplu. De-a lungul a patru etape,
A Treia Adunare Ecumenicã Europeanã (AEE3) îºi propune sã realizeze
un pelerinaj simbolic pentru a cunoaºte bogãþiile diverselor tradiþii
creºtine ºi pentru a redescoperi rãdãcinile creºtine ale Europei.
„Învingerea suspiciunii, a inerþiei ºi a nerãbdãrii, adevãraþii
duºmani ai ecumenismului” este scopul pelerinajului spiritual care
a început la Roma în luna ianuarie a acestui an ºi care va conduce
Bisericile europene spre cea de-a Treia Adunare Ecumenicã Europeanã
de la Sibiu. Tema întâlnirii de la Roma a fost „Lumina lui Cristos ne
lumineazã pe toþi. Speranþa de reînnoire ºi unitate în Europa”, temã
care va fi preluatã ºi de adunarea de la Sibiu.
Acest pelerinaj ecumenic constã în întâlnirea care s-a desfãºurat
la Roma, la începutul acestui an; urmeazã cea de-a doua etapã ce
se va concretiza în întâlniri naþionale sau regionale care se vor organiza
în toatã Europa în perioada dintre sãrbãtoarea Rusaliilor din acest an
ºi Sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor din 2007; a
treia etapã va avea loc în Germania, la Wittenberg (oraºul lui Martin
Luther), în perioada 15-18 februarie 2007. Adunarea Ecumenicã
Europeanã propriu-zisã se va desfãºura în þara noastrã, în perioada
4-8 septembrie 2007.
Logo-ul AEE3 - explicã autorul,
graficianul Gabriele Riva, de
confesiune romano-catolic -
reprezintã o cruce a cãrei bazã se
extinde ºi cuprinde întregul glob
pãmântesc, conturate fiind graniþele
continentului european. Crucea care
se extinde este simbolul lui Cristos ce
Ecumenism
21
lumineazã Europa. De asemenea, extensiunea crucii indicã drumul,
calea care duce la reconciliere. Prin culorile utilizate, autorul a vrut sã
redea steagul României. Astfel, a folosit albastrul pentru pãmânt,
galbenul pentru luminã, ºi roºul pentru a completa sigla AEE3.
Despre tema aleasã pentru Adunarea ecumenicã de la Sibiu,
“Lumina lui Cristos îi lumineazã pe toþi. Speranþã de reînnoire ºi de
unitate în Europa”, Papa Benedict al XVI-lea spunea cã aceasta indicã
„adevãrata prioritate” de a profesa credinþa „în actualul context cultural,
adeseori marcat de relativism ºi de indiferenþã”; acesta este „un serviciu
indispensabil adus Comunitãþii Europene, care în aceºti ani ºi-a lãrgit
hotarele”. Dar „pentru ca procesul de unificare sã fie rodnic”- a adãugat
Sfântul Pãrinte- „Europa are nevoie sã-ºi redescopere rãdãcinile
creºtine, acordând spaþiu valorilor etice care fac parte din patrimoniul
ei spiritual, vast ºi consolidat” de-a lungul secolelor. Însã, potrivit Papei,
existã o condiþie ce trebuie respectatã: ”... prezenþa noastrã, a creºtinilor,
va fi incisivã ºi luminãtoare numai dacã vom avea curajul sã parcurgem
cu hotãrâre calea reconcilierii ºi a unitãþii”. Acest „efort” este cerut tuturor
- a explicat Sfântul Pãrinte - deoarece toþi avem „o rãspundere specificã”
pe drumul ecumenic al creºtinilor în Europa ºi în lume.
De ce Sibiu?
Preºedintele
Conferinþei Bisericilor
Europene, pastorul Jean-
Arnold de Clermont, aflat
anul trecut, în luna august,
în þara noastrã, a explicat motivele pentru care România a fost aleasã
ca loc de desfãºurare a AEE3: „...la Sibiu va fi cea de a treia Adunare
Ecumenicã Europeanã. Prima a avut loc în anul 1989, în Elveþia, la
Basel, într-o þarã majoritar protestantã; a doua în 1997, la Graz, într-un
context majoritar catolic; era necesar ca a treia sã aibã loc într-un
context ortodox. Acesta a fost primul motiv care a determinat alegerea
României ca loc pentru cea de-a treia Adunare Ecumenicã Europeanã
(...); în al doilea rând, Sibiul va fi capitala culturalã a Europei (alãturi de
Luxemburg) în anul 2007: cele douã elemente au fost hotãrâtoare în
alegerea României ºi a Sibiului ca loc de întrunire”. Pentru pregãtirea
acestui eveniment, la Sibiu a fost instituit Comitetul local al celei de-a
Treia Adunãri Ecumenice europene, care este constituit din nouã
membri, reprezentanþi ai diferitelor Biserici de pe teritoriul þãrii: romano–
catolicã, greco-catolicã, ortodoxã ºi Bisericile evanghelice. Doi
coordonatori asigurã legãtura cu Comitetul internaþional de pregãtire
a AEE3. Comitetul local are misiunea de a pune la dispoziþie partea
logisticã, de a asigura raportul cu Bisericile locale ºi cu mass-media;
de asemenea, trebuie sã sensibilizeze diecezele din România asupra
evenimentului ºi sã se ocupe de primirea participanþilor.
Întâlnirea de la Sibiu, oraº pluralist ºi multireligios, va fi pentru
participanþi ºi pentru Bisericile pe care le reprezintã o importantã
adunare Ecumenicã Europeanã dar ºi o mare provocare: fiecare va
trebui sã-ºi trãiascã propria identitate confesionalã într-un context
ecumenic. ªi din acest motiv este nevoie de multã rugãciune pentru
ca drumul spre Sibiu sã fie “un drum al întregului Popor al lui
Dumnezeu”.
22 Interviu
TRIPLU JUBILEU
(anul comemorativ
al Societãþii lui Isus – iezuiþii)
- Pãrinte Olivo Bosa, sunteþi provincialul Societãþii lui Isus din
România din 1995, ºi anul acesta sãrbãtoriþi un jubileu important.
La ce se referã acest jubileu?
- În 2005-2006, iezuiþii celebreazã un jubileu în memoria a trei
dintre sfinþii fondatori ai Societãþii lui Isus: 450 de ani de la moartea
Sf. Ignaþiu de Loyola (31 Iulie 1556), 500 de ani de la naºterea Sf.
Francisc Xaveriu (7 aprilie 1506) ºi 500 de ani de la naºterea Fericitului
Pierre Favre (13 aprilie 1506). Împreunã cu aceºtia Ignaþiu de Loyola
a înfiinþat, în 1540, Societatea lui Isus.
- Daþi-ne câteva detalii despre aceºti mari sfinþi.
- Ignaþiu de Loyola e un om al „marilor dorinþe”, cum zicem
adesea în jargonul nostru iezuit. Cautã întotdeauna
sã fie ºi sã facã mai mult. În cartea Exerciþiilor
spirituale exprimã aceasta prin latinescul Magis,
care va deveni una dintre componentele devizei
Societãþii: A.M.D.G (Ad maiorem Dei gloriam - Spre
mai marea slavã a lui Dumnezeu). Cautã sã-l
slujeascã tot mai bine pe Domnul sãu. E mereu în
cãutarea voinþei sale, încercând sã-l cunoascã
pentru a-l sluji mai bine în aproapele. Trãieºte ca
un om dedicat Bisericii, conºtient, însã, de limitele
acesteia. Este un contemplativ care percepe
acþiunea lui Dumnezeu în lume, la izbãvirea cãreia se simte chemat
de însuºi Dumnezeu Tatãl. Iubirea profundã pe care o nutreºte faþã
de Bisericã nu numai cã nu-l paralizeazã în faþa scandalurilor vremii
ci, dimpotrivã, îl determinã sã caute modalitãþi de a o ajuta sã se
refacã. Înfiinþeazã ºcoli ºi colegii, vede în culturã un instrument
privilegiat de evanghelizare ºi de întãrire a credinþei. Tendinþa de a
pãrãsi Biserica este diminuatã, iar creºtinii formaþi devin ei înºiºi un
ferment al reînnoirii ºi al dezvoltãrii acesteia.
Francisc Xaveriu: un om cu o înnãscutã dragoste de viaþã, cu
o naturalã înclinaþie spre descoperirea de noi teritorii. Dupã ce trece
printr-o laborioasã perioadã de convertire, ataºat de persoana ºi
de misiunea lui Isus, se simte trimis de el, prin intermediul Suveranului
Pontif, în lumea întreagã, pentru a ajuta sufletele. Nici un efort nu i
se pare prea mare. Nevoia de a proclama Evanghelia nu-i dã
odihnã. Nu mai þine cont de pericolele de moarte care se ivesc, de-
a lungul drumului sãu prin India ºi Japonia, spre China, în slujirea
acelora la care simte cã Biserica îl trimite. Moare pe insula Sancian,
în drum spre China.
Pierre Favre: e un om foarte sensibil, de o mare fineþe spiritualã,
care-l face capabil sã discearnã, pentru cei care-l întâlnesc, drumul
spre dumnezeire. În mod cu totul firesc, îºi dedicã viaþa acelora care
sunt în cãutarea lui Dumnezeu. Legãtura sa strânsã cu Domnul sãu
îl îndrumã în însoþirea celor care-l cautã pe un drum de neîncetatã
convertire. Iar însoþirea spiritualã a persoanelor din jurul lui este
totodatã, ºi pentru el, drum de convertire personalã.
Aceºti sfinþi sunt o icoanã a spiritualitãþii ignaþiene. Ei stau la
începuturile Societãþii lui Isus, o însoþesc ºi sunt o sursã de inspiraþie
mereu nouã pentru viaþa ºi activitatea ei. Ei au ceva de spus ºi în
zilele noastre, dar trebuie redescoperiþi. Sperãm ca, în cursul acestui
an, sã putem pãtrunde mai adânc în comorile pe care le-au primit
de la Dumnezeu, spre a ne îndestula ºi noi din ele.
- Vorbiþi-ne puþin despre Societatea lui Isus (Ordinul ieziuþilor).
- Este un ordin cãlugãresc al Bisericii Catolice, precum
franciscanii, dominicanii sau benedictinii. Membrii sãi urmeazã
carisma întemeietorului lor, Sfântul Ignaþiu de Loyola. La tradiþionalele
lor voturi de sãrãcie, castitate ºi ascultare adaugã un vot special de
ascultare faþã de Papa circa missiones (adicã disponibilitatea de a
merge oriunde o cer mai marea glorie a lui Dumnezeu ºi nevoile
Bisericii). Prin cei 19.850 de membri, Societatea lui Isus este prezentã
în toatã lumea, în cele mai variate domenii de promovare a credinþei
ºi a dreptãþii: în învãþãmântul universitar, în cercetarea ºtiinþificã ºi
tehnologicã, în domeniul comunicãrii ºi în mass-media, în
inculturarea credinþei, în activitãþi cu caracter social, în ecumenism
ºi dialog interreligios. Societatea îºi are originile în carisma lui Ignaþiu
de Loyola ºi a altor nouã însoþitori. Fiind un om al discernãmântului,
Ignaþiu îi învaþã pe ai sãi sã descopere ºi sã facã
voinþa lui Dumnezeu în toate hotãrârile, atât
personale cât ºi apostolice. Spiritualitatea lui
Ignaþiu este foarte concretã ºi realistã; ea constã,
ca ºi iubirea însãºi, mai mult în fapte decât în
vorbe.
- Care este carisma specificã a ordinului, ºi
cum se traduce ea în activitãþile Societãþii lui Isus?
- Prin carisma sa, întreaga Societate ºi fiecare
membru în parte, este chematã sã þinã mereu
privirea aþintitã spre scopul ultim al vieþii, sã
contemple prezenþa ºi sã colaboreze la acþiunea
lui Dumnezeu în lume. Este vorba de o spiritualitate înrãdãcinatã
într-o adâncã relaþie cu lumea: pozitivã, amicalã ºi bucuroasã în
acelaºi timp. Ignaþiu însuºi a trebuit sã experimenteze cum Domnul
îl fãcea sã ia o anumitã distanþã faþã de tendinþa sa de a fugi de
lume pentru a trãi numai cu Dumnezeu. El a înþeles ºi faptul cã nu
existã un drum autentic spre Dumnezeu afarã de acela care
porneºte de la realitatea ambiguã ºi schimbãtoare a vieþii cotidiene.
Este vorba de o spiritualitate întrupatã, pentru cã Dumnezeul nostru
este un Dumnezeu întrupat.
Dupã înfiinþarea Societãþii, mulþi iezuiþi s-au angajat în misiuni
fie în Orient (India, Japonia, China, Insulele Filipine), fie în cele douã
Americi, iar pe urmã ºi în Africa. Toate aceste þãri au astãzi iezuiþi
care provin din populaþia autohtonã. Pe lângã diferitele forme de
apostolat printre „credincioºi”(predicare, catehizare, misiuni populare
ºi pastoralã sacramentalã), un loc aparte îl au Exerciþiile Spirituale
pentru discernerea vocaþiei ºi redescoperirea sensului vieþii. Din anul
1548, Societatea se îndreaptã ºi spre apostolatul educaþiei în ºcoli
gratuite.. La Roma, deja din anul 1551 a fost întemeiat Colegiul Roman
care, din 1873, se va numi Universitatea Pontificalã Gregorianã. În
prezent, Ordinul are 3 451 de instituþii rãspândite în toatã lumea:
universitãþi, ºcoli superioare, secundare ºi primare, în care învaþã
2.500.000 de studenþi ºi elevi. În aceastã activitate sunt angajaþi
4600 iezuiþi ºi 124.000 de laici. Obiectivul este acela de a forma
„oameni pentru alþii”.
- Un apostolat intelectual foarte important, completat de

apostolatul media ºi cel social, la fel de serios implicate…
Fiecare iezuit, în activitatea sa apostolicã, este chemat sã
promoveze adevãrul ºi dreptatea prin diferite acþiuni: serviciul în
favoarea sãracilor, împãrtãºirea bunurilor ºi prin sensibilizarea lumii
la aceste probleme. Este vorba de o muncã fãcutã pentru ºi
împreunã cu cei care sunt în nevoie. În aceastã activitate sunt
implicaþi 700 de iezuiþi cu 9500 de colaboratori ºi 940 de voluntari.
Între activitãþile sociale trebuie amintit „Serviciul pentru Refugiaþi”(JRS),
activitate prezentã în 50 de þãri ºi care lucreazã, în prezent, cu
400.000 de refugiaþi. Cât despre apostolatul media, Societatea lui
Isus deþine 30 de edituri, 199 de reviste, 39 de staþii de radiodifuziune,
27 de centre de producþie TV, 800 de site-uri Web. Cam 240 de
iezuiþi lucreazã în acest domeniu. Acest sector devine astãzi prioritar
în Societatea lui Isus, datoritã importanþei ºi influenþei pe care o are
asupra gândirii societãþii; de aceea se lucreazã la pregãtirea unor
oameni potriviþi. Acestor trei forme de apostolat li se adaugã opere
ºi activitãþi pastorale, cam 2000 de iezuiþi fiind implicaþi în aproape
2000 de parohii ºi alte biserici din marile centre urbane. În plus,
existã câteva sute de case unde se oferã Exerciþiile Spirituale,
îndrumare spiritualã, cursuri de formare, de introducere în rugãciune;
deci toate acele modalitãþi care pot ajuta un suflet sã se aproprie
mai mult de Dumnezeu ºi sã discearnã mai bine voinþa lui Dumnezeu
asupra sa.
Comunitãþile Vieþii Creºtine (CVX) sunt o asociaþie laicã de
spiritualitate ignaþianã, cu aproape 35.000 de comunitãþi, prezente
în lumea întreagã, în care lucreazã 700 de iezuiþi ºi care colaboreazã
cu Societatea lui Isus în exercitarea activitãþilor sale apostolice. ªi,
ultimul dar nu cel mai puþin important: apostolatul rugãciunii,
încredinþat de Sf. Pãrinte Societãþii lui Isus, are scopul de a invita ºi
îndemna lumea la rugãciune, dupã intenþiile Sf. Pãrinte, pentru binele
lumii întregi. Are cam 50.000.000 de adepþi, cu 170 de reviste.
- De când dateazã prezenþa iezuiþilor în România, ºi unde îi
putem întâlni astãzi?
- Provincia românã a Societãþii lui Isus dateazã din 1579, când
primii 11 iezuiþi se stabilesc la Mãnãºtur, Cluj; în 1581 deschid în centrul
Clujului un colegiu, care mai apoi va deveni Academia de teologie,
filozofie ºi drept, ºi care stã la originea Universitãþii din Cluj. Istoria ºi
activitatea lor în România continuã foarte bogatã (poate vom avea
timp într-un alt numãr sã o prezentãm mai pe larg), pânã la
suprimarea ordinului de cãtre comuniºti, în 1948. La cãderea
regimului comunist, în 1989, provincia românã este formatã din 7
iezuiþi care au reuºit sã-ºi continue activitatea clandestin: 2 preoþi
(pãrintele Godo ºi pãrintele Puni) ºi 5 fraþi, dintre care 2 admiºi în
Societate în clandestinitate. În prezent, sunt în România 29 de iezuiþi
dintre care 13 preoþi (8 provenind din alte þãri europene), 4 fraþi, 10
membri la studii în strãinãtate ºi 2 novici. Ei pot fi gãsiþi la Cluj Centrul
Cluj, „Centrul
spiritual Manresa
Manresa”, unde se desfãºoarã activitãþi de formare
spiritualã ºi de sensibilizare umano-socialã; la Iaºi, „Centrul cultural
Xaverianum”
Xaverianum”, unde sunt promovate activitãþi prevalent culturale,
dar ºi de animare a tineretului; la Bucureºti prin „Reºedinþa
Claudianum” unde se desfãºoarã activitãþii cu tinerii, la „Centrul
Arrupe” deschis în favoarea refugiaþilor ºi a proiectelor formative, în
proiectul „Concordia
„Concordia”, o asociaþie independentã de Provincia
românã, dar animatã de un pãrinte iezuit din Austria, care lucreazã
la recuperarea copiilor strãzii în 35 de case de tip familial, cu 500
de copii în grijã. De asemenea, la Satu Mare, „Casa Sf. Ana Ana”, unde
Interviu 23
alãturi de activitãþile de animare a tineretului, fiinþeazã ºi un centru
social care se ocupã de familiile sãrace ºi o asociaþie care activeazã
cu copiii strãzii ( 5 case familiale ºi apartamente sociale); la DevaDeva,
prin P. Puni care a redeschis parohia greco-catolicã ºi o animã; la
Miercurea Ciuc unde un pãrinte iezuit lucreazã ca animator spiritual
al studenþimii ºi la Sighet prin „Asociaþia quadrifoglio”, asociaþie
independentã, animatã de iezuiþi italieni, responsabilã de 3 case
de tip familial pentru copiii strãzii.
- Ce activitãþi speciale vor avea loc la noi în acest an de triplu
jubileu, ºi unde vã pot contacta cei interesaþi?
- Încã de anul trecut, iezuiþii din þarã au marcat aceastã
sãrbãtoare prin diverse manifestãri la Cluj ºi la Iaºi. Printr-un ciclu
de conferinþe organizat în colaborare cu Universitatea din Cluj, care
de altfel are la originile sale Colegiul Academic înfiinþat de iezuiþi în
sec. XVI, s-a subliniat importanþa istoricã a ordinului în contextul
naºterii Bisericii Greco-Catolice, ºi în ceea ce priveºte educaþia în
colegii ºi activitãþile culturale, ca de pildã tradiþia teatrului iezuit. În
simpozionul organizat la Palatul Culturii din Iaºi, în prezenþa unor
oaspeþi de seamã, între care ºi Nunþiul apostolic în România, Jean–
Claude Périsset, episcopul locului, Petru Gherghel, academicianul
Alexandru Zub, decanul facultãþii de Istorie de la Universitatea
Gregorianã din Roma, P. Marek Inglot S.J., au fost prezentate
strategiile educaþionale specifice ieuzuiþilor. În aceste zile ne bucurãm
de prezenþa unui gânditor de seamã francez, Pr. Paul Valadier S.J.,
care a pregãtit un ciclu de conferinþe, pe teme de actualitate, ce vor
fi prezentate mediilor universitare din Bucureºti, Cluj ºi Iaºi. Aº mai
adãuga ºi evenimentele legate de venirea pãrintelui Pierre Charru
S.J., muzician, organistul bisericii St. Ignace din Paris, ºi care, pe
lângã cursul de formare de la Conservatorul din Cluj, va mai susþine
concerte de orgã în þarã, iar la Bucureºti, în data de 28 mai, la
Catedrala Sfântul Iosif. Înaintea concertului, la ora 16.30 va avea
loc, la Institutul Teologic Sfânta Tereza, un simpozion comemorativ
la care vor lua cuvântul ÎPS. Ioan Robu ºi Excelenþa sa Jean–Claude
Périsset. La aceastã orã se lucreazã la un numãr special al revistei
culturale Vatra, în întregime dedicat iezuiþilor. Mai multe detalii pot fi
obþinute la: www.iezuiti.ro, la sediul provincial din Cluj-Napoca
(Provincialatul) tel.0264.406.464, curiiaprov@iezuiti.ro, sau la Centrul
Claudianum, Aleea Zânelor, 9A, Sect.4, Bucureºti, tel.021.330.8476,,
Claudianum@dnt.ro.
A.M.D.G.
Inter viu realizat de LIANA GEHL
Interviu
24 ªtiri

Noua catehezã a Papei: Raportul dintre Cristos ºi Bisericã

În cadrul audienþei generale din 15 martie, Papa Benedict al XVI-lea a început un nou
ciclu catehetic dedicat „misterului relaþiei dintre Isus ºi Bisericã”. Celor 30.000 de persoane
venite sã asiste la audienþa desfãºuratã în Piaþa San Pietro, Papa le-a spus: „Între Cristos ºi
Bisericã nu existã opoziþie: sunt realitãþi inseparabile, cu toate pãcatele pe care le au oamenii
ce formeazã Biserica”. „De aceea nu pot fi împãcate intenþiile lui Cristos cu sloganul la modã
acum câþiva ani: <Cristos da, Bisericã nu>”.
Cu o lunã în urmã, la 15 februarie, Papa încheia catehezele despre psalmi ºi cântãrile din
Liturgia Orelor, începute de Ioan Paul al II-lea. Sfântul Pãrinte a menþionat cã prin acest nou
ciclu se va menþine pe direcþia fixatã de predecesorul sãu, la început de mileniu: „Sã
contemplãm faþa lui Cristos”. “Mergând în aceastã direcþie, în ciclul catehetic ce începe astãzi
doresc sã arãt cã tocmai lumina acestei Feþe este reflectatã pe faþa Bisericii.
„Nu putem sã îl gãsim pe Isus fãrã realitatea pe care El a creat-o ºi prin care se comunicã.
Între Fiul lui Dumnezeu întrupat ºi Biserica Sa existã o continuitate profundã ºi inseparabilã, în
virtutea cãreia Cristos este prezent astãzi în poporul sãu. El este mereu contemporanul nostru
- contemporanul nostru în Biserica fondatã pe temelia Apostolilor. El este viu în succesiunea
Apostolilor. Iar prezenþa Sa în comunitate, în care El însuºi se dã pe Sine, este motiv de
bucurie. Da, Cristos este cu noi; Împãrãþia lui Dumnezeu vine”.

Avem preotului în Bisericã este de neînlocuit. De aceea, chiar dacã în

mare anumite regiuni se înregistreazã o lipsã de cler, nu trebuie sã
slãbeascã niciodatã certitudinea cã Isus Cristos continuã sã
nevoie însufleþeascã bãrbaþi care, asemenea Apostolilor, lãsând la o
sã ne parte orice altã ocupaþie, sã se dedice total celebrãrii misterelor
rugãm sacre, predicãrii Evangheliei ºi ministerului pastoral”, scrie Sfântul
pentru Pãrinte în mesajul sãu pentru aceastã zi. Dupã ce aminteºte
vocaþii cuvintele lui Isus: “Seceriºul este mare, însã lucrãtorii sunt puþini”
În ziua de 7 (Mt 9,37), Papa continuã: ”Avem mare nevoie sã ne rugãm pentru
mai, Duminica a vocaþii la preoþie ºi la viaþa consacratã. Nu ne surprinde cã acolo
IV-a a Paºtelui sau Duminica Bunului Pãstor, Biserica va celebra unde se roagã cu fervoare, înfloresc vocaþiile (...) Sfinþenia Bisericii
cea de-a 43-a Zi Mondialã de Rugãciune pentru Vocaþii, a cãrei depinde în mod esenþial de unirea cu Cristos ºi de deschiderea
temã va fi “Vocaþia în misterul Bisericii”. Cu aceastã ocazie, Sfântul faþã de misterul harului care lucreazã în inimile celor credincioºi”.
Pãrinte a adresat tuturor catolicilor îndemnul de a intensifica Mesajul pentru cea de-a 43-a Zi Mondialã de Rugãciune pentru
rugãciunile pentru vocaþii, pentru o Bisericã ce are nevoie de vocaþii a fost publicat în Biroul de Presã al Vaticanului joi, 30
mai mulþi preoþi ºi de mai multe persoane consacrate. “Misiunea martie.

Papa cere protejarea vieþii, promovarea familiei

ºi respectarea dreptului la educaþie
Joi, 30 martie, Papa Benedict al XVI-lea i-a primit în Vatican pe membrii Partidului Popular
European întruniþi la Roma pentru un congres continental. În faþa acestora, Pontiful a þinut un discurs
în care, cu claritatea unui pedagog, a prezentat cele trei principii care, pentru Bisericã ºi creºtini, nu
sunt negociabile: „protejarea vieþii în toate fazele ei, din momentul conceperii pânã la moartea
naturalã; recunoaºterea ºi promovarea structurii naturale a familiei, ca uniune între un bãrbat ºi o
femeie, bazatã pe sacramentul cãsãtoriei..., protejarea drepturilor pãrinþilor de a-ºi educa copiii”.
Sfântul Pãrinte a mai spus: „Aceste principii nu sunt adevãruri de credinþã (...). Ele suntînscrise în
însãºi natura umanã, fiind deci comune întregii umanitãþi”. Acþiunea Bisericii de a le promova nu
are aºadar caracter confesional (...). Dimpotrivã, o asemenea acþiune este cu atât mai necesarã cu
cât aceste principii sunt negate sau rãu înþelese, aceasta constituind o ofensã împotriva adevãrului
persoanei umane, o ranã gravã provocatã dreptãþii înseºi”. În acelaºi context, Papa a revendicat dreptul reprezentanþilor religioºi de a-ºi
exprima principiile într-o societate democraticã, deoarece „...atunci când Bisericile sau comunitãþile ecleziale intervin în dezbaterile publice,
exprimându-ºi rezerva sau reamintind diferite principii, acest lucru nu constituie o formã de intoleranþã sau de interferenþã, întrucât aceste
intervenþii au scopul de a ilumina conºtiinþele, ajutându-le sã acþioneze în mod liber ºi responsabil, în conformitate cu adevãratele exigenþe
ale dreptãþii, chiar dacã ar putea intra în conflict cu puterea sau cu anumite interese personale”.
Vatican Information Ser vice (VIS)
Service
Agenzia Internazionale di notizie ZENIT
 ªtiri 25
„Tinerii ºi mass-media”-
„Tinerii Cadar, directorul Editurii “Presa Bunã” din Iaºi, care a expus
întâlnire educativã principalele mijloace de comunicare socialã, soþii Oana ºi Radu
la Roman Capan din Cluj-Napoca, angajaþi în promovarea internetului în cadrul
Bisericii Catolice din România, prof. Maria Sofronie care a încercat
Sâmbãtã, 18 martie, parohia „Fericitul
sã-i ajute pe tineri sã conºtientizeze impactul cuvântului în viaþa lor.
Ieremia Valahul” din Roman a fost gazda unei
În partea dedicatã întrebãrilor, cele mai discutate teme au fost
întâlniri care a dezbãtut o temã de mare interes
legate de: influenþa nefastã a televizorului ºi a computerului în viaþa
ºi actualitate: „Tinerii ºi mass-media”.
copiilor ºi a tinerilor, propunerea “modelelor negative” (cum au fost
Organizatorii evenimentului - parohia gazdã ºi Comunitatea “Sfântul
cazurile de sinucideri în rândul liceenilor), impactul reclamelor,
Iosif” - Iosefinii lui Murialdo - au invitat tinerii din toate parohiile catolice
modalitãþi concrete de abordare a situaþiilor dificile din viaþa unor
din Roman, dar ºi numeroºi tineri de confesiune ortodoxã. Întâlnirea
persoane, încurajarea anchetelor sociale care prezintã “modele
a fost moderatã de pãrintele Alois Moraru, parohul bisericii „Fericitul
pozitive” pentru adolescenþi ºi tineri.
Ieremia”, ºi a constat în prezentarea unor materiale despre mijloacele
O astfel de experienþã constructivã au avut tinerii romaºcani ºi
de comunicare socialã, în dezbateri ºi întrebãri pe marginea temei,
anul trecut când, în cadrul unei întâlniri similare, a fost dezbãtutã
împãrtãºiri reciproce de experienþe ºi o agapã .
tema „Viaþa - o valoare imensã”.
Printre invitaþii la aceastã manifestare s-au aflat pãrintele Cornel

Radio Maria - “O razã de luminã pentru sufletul tãu!”

Sub deviza “O razã de luminã pentru sufletul tãu!”, sâmbãtã, 25 martie, a avut loc la Oradea
deschiderea oficialã a postului Radio Maria. Ceremonia de inaugurare a fost prezidatã de
Arhiepiscopul Jean-Claude Périsset, Nunþiu Apostolic în România ºi Republica Moldova. Preºedintele
acestui post de radio, Francisc Szatmari, ºi-a rostit cuvântul de deschidere ºi de întâmpinare a
invitaþilor în limbile românã ºi maghiarã. De asemenea, s-au adresat celor prezenþi ºi cei doi directori
de programe, pãrintele Doru Popovici (pentru limba românã) ºi pãrintele Jozsef Selymesi (pentru
limba maghiarã). Concretizarea proiectului de a funcþiona Radio Maria ºi în România se
datoreazã ºi celor doi episcopi catolici din Oradea: Mons. Virgil Bercea, Episcop greco-catolic,
ºi Mons. Jozsef Tempfli, Episcop romano-catolic care, la festivitatea de deschidere, i-au încurajat
pe cei angajaþi la acest post de radio. La eveniment au participat ºi reprezentanþi ai altor dieceze catolice din þarã: Bucureºti, Iaºi, Lugoj ºi
Blaj. De asemenea, au fost prezenþi intelectuali din Oradea, senatori,oficialitãþi ale oraºului ºi reprezentanþi de la alte posturi de radio ºi
televiziune din localitate. Postul Radio Maria emite pe frecvenþa 102,2 FM în trei zone din Transilvania: Oradea, Zalãu ºi Gheorghieni, în douã
limbi, alternativ. În limba românã emite luni, miercuri ºi vineri dimineaþa, iar marþi, joi ºi sâmbãtã dupã-amiaza. În limba maghiarã emisiunile sunt
marþi, joi ºi sâmbãtã dimineaþa, iar luni, miercuri ºi vineri dupã-amiaza. Duminica programul este întocmit în funcþie de programul Liturghiilor
(greco-catolicã, în limba românã, ºi romano-catolicã, în limba maghiarã).
“Dorinþa noastrã este ca de acest post de radio sã beneficieze ºi creºtinii catolici din Moldova. De aceea, un prim proiect este de a obþine o
frecvenþã pentru zona Iaºi, Roman ºi Bacãu. Vom participa foarte curând la licitarea unei asemenea frecvenþe. Pe de altã parte, suntem dispuºi
ºi deschiºi sã publicãm orice material pe care ni l-ar putea oferi Episcopia de Iaºi, folositor ascultãtorilor noºtri”, a declarat pãrintele Doru Popovici,
directorul de programe în limba românã, adresându-se Episcopiei Romano-Catolice de Iaºi.

Migranþii români, uºoare”. Apoi a subliniat faptul cã

misionari ai valorilor creºtine
La mijlocul lunii martie, PS Petru Gherghel, Episcopul diecezei
de Iaºi, responsabil, în Conferinþa Episcopalã din România cu
pastoraþia migranþilor, a vizitat comunitãþile românilor catolici din
nordul Italiei. Experienþa acestei vizite a împãrtãºit-o, într-un interviu,
redacþiei în limba românã de la Radio Vatican. Referindu-se la vizita
în Italia, PS Gherghel a spus cã aceasta este un rãspuns la cerinþele
pastorale rezultate din dezbaterile Sinodului diecezan care a acordat
„…o atenþie deosebitã acestei realitãþi (migraþia masivã a
credincioºilor catolici din Moldova ), cerând insistent ca Biserica
noastrã sã se implice mai mult în asistenþa spiritualã a acestor
credincioºi...”.
Despre fenomenul migraþiei, Episcopul de Iaºi a spus cã „a
provocat o adevãratã mutaþie în societatea româneascã” ºi cã
„puþinele aspecte pozitive sunt cu precãdere de ordin material, în
timp ce consecinþele morale ne obligã la preocupãri nicidecum
influenþele cu care vin în contact cei plecaþi
din mediul în care au fost obiºnuiþi sã
trãiascã pun în pericol credinþa ºi familia,
de aceea „este necesar ca acestui
fenomen sã i se facã faþã în mod organizat.
Biserica trebuie sã gãseascã spaþiile
necesare din societate, pentru a încreºtina
continuu fenomenul migraþiei”. „Am spus
deseori migranþilor cã, oriunde ar ajunge, poartã cu ei, dincolo de
dorinþa de a obþine bunuri materiale, ºi datoria de a duce cu ei
valorile spirituale, fiind misionari într-o lume pe care o gãsesc mai
secularizatã decât se aºteptau. Cu toate acestea, migraþia nu
rãmâne doar o problemã, ea poate deveni o ºansã de îmbogãþire
reciprocã atunci când nu ne pierdem lumina de a distinge binele
de rãu”. Interviul poate fi citit pe site-ul Episcopiei de Iaºi.
Catholica.ro / Ercis.ro
26 Lecturi
Joseph Cardinal Ratzinger (Papa
Benedict al XVI-lea) – „Sarea
pãmântului“
(Creºtinismul ºi Biserica Catolicã la cumpãna dintre milenii –
o convorbire cu Peter Seewald)
Ed. Sapientia, Iaºi, 2006; 338 p.
„Peter Seewald: - Câte cãi duc spre Dumnezeu?
Joseph Ratzinger: Atâtea drumuri, câþi oameni existã. Cãci ºi în
interiorul aceleeaºi credinþe, drumul fiecãruia dintre oameni este unul
cu totul personal.”
Acest schimb de replici mi se pare a fi cheia de boltã a volumului
„Sarea pãmântului. Creºtinismul ºi Biserica Catolicã la cumpãna dintre
milenii”. Apãrutã în 1996, pe când Cardinalul Ratzinger era prefectul
Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei, cartea pe care v-o prezint este
structuratã sub forma unui lung interviu luat de jurnalistul Peter
Seewald. Deºi s-au scurs zece ani pânã la publicarea ediþiei în limba
românã, cartea nu pierde deloc din actualitate, prospeþime ºi interes.
ªi asta pentru cã întrebãrile sunt nãscute din frãmântãrile ºi temerile
omului modern, frãmântãri ºi temeri de lungã duratã, valabile pe
orice meridian ºi în oricare culturã.
În loc de introducere, avem un dens capitol intitulat „Credinþa
catolicã: Semne ºi cuvinte”. Încercând sã situeze Biserica în peisajul
frenetic, ºi uneori dezolant, al lumii contemporane, Joseph Ratzinger
rosteºte aceste cuvinte profetice: „Probabil cã trebuie sã ne luãm
rãmas-bun de la ideea unei Biserici a maselor largi. E posibil sã avem
înaintea noastrã o epocã nouã a istoriei Bisericii, altfel structuratã, în
care creºtinismul va sta din nou sub semnul bobului de muºtar; în
grupuri mici, aparent neînsemnate, care însã se împotrivesc cu
intensitate rãului ºi poartã binele în lume; care-l lasã pe Dumnezeu
înãuntru.” Vã amintiþi cuvintele Mântuitorului? „Nu te teme, turmã
micã...” Sã nu ne temem, deci sã trãim ºi sã mãrturisim credinþa
noastrã, chiar dacã ateismul, pãgânismul ºi New Age-ul înfloresc în
jurul nostru. Pledoaria lui Ratzinger pentru creºtinism ºi rolul Bisericii
este impresionantã. Refuzul de a defini catolicismul printr-o formulã
are la bazã acest argument: „Este familiarizarea cu o structurã de
viaþã, iar aceasta cuprinde întreaga concepþie de viaþã. Din aceastã
cauzã, cred, nu poate fi niciodatã exprimatã doar în cuvinte. Trebuie
sã fie un mod de a trãi, de familiarizare, o întrepãtrundere cu un mod
de a gândi, de a înþelege. Amândouã se stimuleazã reciproc”.
Capitolul I, „Persoana”, ni-l prezintã, pas cu pas, pe Joseph
Ratzinger de-a lungul existenþei sale: nãscut la 16 aprilie 1927, în
Sâmbãta Mare, la Marktl, pe Inn, în Bavaria Superioarã, într-o familie
„mai degrabã sãracã decât avutã“; copilãria ºi adolescenþa, evocate
cu duioºie ºi melancolie; Mozart, Hitler, ºi iarãºi Mozart; serviciul militar
la antiaerianã (avea doar 16 ani !); ºase sãptãmâni într-un lagãr
american de prizonieri, la Ulm; seminarul teologic de la Freising; 1950
– sfinþirea ca diacon; interesul crescând pentru filozofie (Heidegger,
Jaspers ºi personalismul în general, Sf. Augustin); influenþa lecturilor
din Hermann Hesse; profesor la Bonn, Münster, Tübingen ºi
Regensburg; tânãrul teolog bavarez – apariþie ºi contribuþie de senzaþie
la Conciliul Vatican II; 1997 – arhiepiscop de München ºi Freising, apoi
Cardinal; 1981 – prefect al Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei.
Capitolul II, „Problemele Bisericii Catolice”, începe cu o caracterizare
îndrãzneaþã – la sfârºitul celui de-al doilea mileniu, simpla existenþã a
Bisericii stârneºte iritare: „Biserica Catolicã
este un skandalon (piatrã de poticnire) în
mãsura în care se opune unei noi ideologii
mondiale, în mod vãdit în curs de constituire,
apãrând în faþa acesteia valorile
fundamentale ale omului”.
La cumpãna dintre milenii ºi dincolo de
ea, problemele Bisericii sunt nici puþine ºi nici
uºoare: provocarea reprezentatã de roadele
otrãvite ale propagandei comuniste,
realitatea tristã a secularizãrii crescânde la
nivel global, prozelitismul agresiv al sectelor
neo-protestante, problema catolicismului în Africa neagrã – seducþia
alternativei islamice, prigoana crescândã împotriva creºtinilor, peste
tot în lume; hirotonirea femeilor, anticoncepþionalele ºi avortul, celibatul
preoþilor, recãsãtorirea celor divorþaþi, criza profundã a cãsãtoriei ºi a
familiei. La toate aceste neliniºti ºi frãmântãri semnalate de jurnalistul
Peter Seewald, Joseph Ratzinger rãspunde limpede ºi tranºant,
argumentele sale fiind preluate exclusiv din Scripturã ºi Tradiþie.
Interlocutorul mãrturiseºte cã misiunea lui se regãseºte sintetizatã în
a doua scrisoare a Sf. Apostol Paul cãtre Timotei: „Vesteºte cuvântul,
insistã la timp potrivit ºi la timp nepotrivit, convinge, ameninþã,
îndeamnã cu toatã rãbdarea ºi învãþãtura. Cãci va veni timpul când
nu vor mai primi învãþãtura sãnãtoasã, ci, dupã propriile pofte, se vor
înconjura de o mulþime de învãþãtori care sã le delecteze auzul. κi vor
întoarce auzul de la adevãr, ca sã se îndrepte spre basme. Tu însã fii
mãsurat în toate, îndurã suferinþele, fã-þi munca de evanghelist,
împlineºte-þi slujirea“.
Capitolul III, „În pragul noului timp”, detaliazã problema rãului în
lume ºi, în corelaþie cu aceasta, problema libertãþii omului. Se schiþeazã
apoi o panoramã a lumii contemporane: relaþia proastã cu
temporalitatea ºi percepþia angoasantã a timpului care ne consumã,
noua colectivizare – globalizarea, încercarea de a se crea o conºtiinþã
mondialã, ºi replica ei, autoafirmarea îndârjitã a individului; speranþa
într-o „nouã primãvarã a spiritului omenesc” (Ioan Paul al II-lea); rolul
ecumenismului ºi speranþa unitãþii creºtine; relaþia creºtinismului cu
iudaismul ºi cu islamul. „Viitorul Bisericii – Biserica viitorului”: „Credinþa
creºtinã a fost, în marile dictaturi ale secolului nostru, declaratã moartã,
cu o enormã desfãºurare de forþe ºi de gesturi impresionante. […]
Credinþa creºtinã are mult mai mult viitor decât ideologiile care o invitã
la autodizolvare.” Viitorul? Karl Rahner: „creºtinul viitorului va fi un mistic
sau nu va fi deloc”. Veuillot, fost cardinal de Paris: „Totul trebuie sã fie
curat – curat, curat, curat. Ceea ce este necesar este o adevãratã
revoluþie spiritualã”. Iar Peter Seewald încheie cu întrebarea care existã
în sufletul ºi pe buzele tuturor: „Ce vrea Dumnezeu, cu adevãrat, de la
noi?” Rãspunsul lui Ratzinger e pe mãsura staturii sale de creºtin, de
teolog ºi de slujitor al Bisericii: „Sã devenim fiinþe care iubesc, pentru
cã doar atunci suntem cei creaþi dupã chipul ºi asemãnarea sa. Cãci,
aºa cum ne spune sfântul Ioan, el este iubirea ºi el doreºte sã existe
fãpturi aidoma lui, care, prin aceasta, sã-i fie asemeni ºi sã-i aparþinã
lui prin însãºi libertatea propriei lor iubiri, rãspândind astfel propria sa
strãlucire”.
„Sarea pãmântului. Creºtinismul ºi Biserica Catolicã la cumpãna
dintre milenii” este o carte densã, care nu ocoleºte întrebãrile esenþiale
ºi subiectele controversate, constituind o bunã introducere în gândirea
ºi scrierile Papei Benedict al XVI-lea. O carte care ne pune faþã în faþã
cu criza dar ºi cu speranþele lumii moderne.
ANA-MARIA BOTNARU
 Eseu 27

Ioan Paul al II-lea –

slujitorul credincios
ANA-MARIA BOTNARU

A fost odatã un copil care ºi-a pierdut tremurând, un om cu privire de oþel ºi A fost odatã un Pãrinte care ne-a
mama când avea 9 ani. ªi mama lui a inimã dreaptã..., un Papã pe care mulþi iubit pe toþi ºi s-a rugat pentru noi...
devenit, pentru totdeauna, Sfânta „progresiºti“ îl invitau sã demisioneze, A fost odatã Ioan Paul al II-lea,
Fecioarã Maria... dar care a murit aºa cum a trãit: în slujitorul credincios...
A fost odatã un tânãr marcat de deplinã demnitate ºi credinþã... 2 aprilie 2005 – 2 aprilie 2006...
grozãvia rãzboiului, de ororile
nazismului ºi comunismului...
A fost odatã un tânãr seminarist
îndrãgostit deopotrivã de poezie, de
teatru ºi de filozofie...
A fost odatã un preot plin de zel, apoi
Arhiepiscop, apoi Cardinal...
A fost odatã un Papã venit – minune!
– de dincolo de cortina de fier: din
Polonia comunistã ºi, deloc paradoxal,
cea atât de profund creºtinã...
A fost odatã un Papã care le-a cerut
oamenilor, TUTUROR oamenilor, sã nu
le fie fricã ºi sã-ºi deschidã inimile în faþa
lui Cristos...
A fost odatã un Papã care le-a
amintit oamenilor cã IUBIREA E MAI
PUTERNICÃ DECÂT ORICE...
A fost odatã un Papã care a crezut
cã ADEVÃRUL ne va elibera ºi a luptat
pentru asta, stârnind mânia celui rãu,
care a vrut – dar n-a reuºit – sã-l piardã
la 13 mai 1981...
A fost odatã un Papã care a
rãsturnat comunismul deºi nu avea nici
o divizie (dupã cum remarcase maliþios
Stalin): avea, în schimb, milioane de
inimi curate ce se rugau împreunã cu
el...
A fost odatã un cãlãtor neobosit care
a strãbãtut pãmântul în lung ºi în lat,
ducând vestea cea bunã a Întrupãrii ºi
a Învierii la toate popoarele...
A fost odatã un slujitor bun ºi
credincios, care nu s-a îndepãrtat de la
poruncile Domnului ºi Stãpânului sãu,
deºi spiritul lumii ºi al veacului îi era
împotrivã...
A fost odatã un om gârbovit ºi
28 Sfântul lunii
Sfânta Bernadeta Soubirous
(1844-1879)
Bernadeta Soubirous s-a nãscut în anul 1844,
la Lourdes (Franþa) ºi era prima din cei ºase copii
ai pãrinþilor Francisc ºi Luisa Castérot. Era o copilã
cu o sãnãtate ºubredã, suferise de astm, iar pe
timpul epidemiei din anul 1854 s-a îmbolnãvit ºi
de holerã. Tatãl ei, Francisc, era morar, dar puþin
priceput în afaceri, astfel încât familia devine din
ce în ce mai sãracã, ajungând sã trãiascã în
demisolul unei case dãrãpãnate. Bernadeta nu a
fãcut prea multã ºcoalã ºi era consideratã de ceilalþi o ignorantã. Nu
primise încã prima Sfântã Împãrtãºanie, când, în 1858, viaþa sa, foarte
normalã de altfel, s-a schimbat total în urma apariþiilor Sfintei Fecioare
Maria de la Lourdes. În anul 1858, între 11 februarie ºi 16 iulie, o fetiþã
de 14 ani, cu numele de Maria Bernadeta Soubirous, susþine cã a
avut mai multe viziuni în care a vãzut o „doamnã tânãrã ºi frumoasã”.
„Doamna”, dupã cum povesteºte Bernadeta, era cam de înãlþimea
ei, îmbrãcatã în alb ºi încinsã cu o panglicã azurie, iar în mânã þinea
un rozariu. Aceste apariþii au avut loc lângã grota Massabielle, de
lângã pârâul Gave, situatã în apropierea Lourdes-ului.
Fericirea de apoi
Într-una din zile, Bernadeta, împreunã cu alþi doi copii mai mici
decât ea, aduna lemne uscate în apropierea grotei. Deodatã,
Bernadeta aude un foºnet în frunziºul copacilor din preajmã ºi,
ridicându-ºi privirea, a vãzut-o pe aceastã „Doamnã tânãrã ºi
frumoasã” care-i zâmbea ºi o invita sã se roage cu ea. Bernadeta a
îngenunchiat, a luat rozariul ºi a început sã-l rosteascã, „Doamna”
însoþind-o în rugãciune de-a lungul celor cinci decade. În aceeaºi
searã, Bernadeta i-a povestit mamei cele întâmplate, aceasta
explicându-i cã, de fapt, ceea ce vãzuse era un suflet din Purgator,
interzicându-i totodatã sã se mai întoarcã la grotã.
Câteva zile mai târziu, dupã ce a fost consultat ºi un preot din
partea locului, care nu dãdu prea multã crezare celor povestite de
copilã, Bernadeta primeºte totuºi permisiunea de a reveni la grotã. În
timp ce se ruga rozariul, „Doamna” îi apãru din nou, însã cei care o
însoþeau pe Bernadeta nu o puteau vedea. Copila intrã în extaz ºi
trebui sã fie purtatã pe braþe din acel loc. Chiar dacã nimeni nu o
credea, câteva zile mai târziu, numãrul celor care o însoþeau la grotã
era din ce în ce mai mare. „Doamna” i-a apãrut din nou, vorbindu-i în
dialectul locului, ºi i-a cerut sã vinã la grotã în fiecare zi, timp de 15 zile:
„Vino aici, te rog, pentru 15 zile, i-a spus Sfânta Fecioarã, nu-þi promit
cã te voi face fericitã în aceastã lume, ci în cea de dincolo”. Urmãtoarea
duminicã, Bernadeta a fost analizatã, de un medic, în timpul viziunii.
Strigãt de alarmã pentru omenire
Miercuri, 24 februarie, „Doamna” i-a adresat un mesaj pentru
întreaga omenire, spunându-i: „Pocãinþã, pocãinþã, pocãinþã!”,
adãugând un mesaj personal pentru Bernadeta, cerându-i: „Va trebui
sã te rogi pentru cei pãcãtoºi; sãrutã pãmântul pentru convertirea lor.
Bea apã din izvor ºi spalã-te cu ea. Mãnâncã iarbã din apropierea
râului”. În realitate, nu era nici un izvor în vecinãtatea grotei, dar ziua
urmãtoare, când Bernadeta a scormonit terenul, în locul indicat de
„Doamna cea frumoasã”, apa a început sã izvorascã, mai întâi tulbure,
devenind apoi din ce în ce mai cristalinã. De atunci, acest izvor curge
fãrã întrerupere, producând 1450 hectolitri de apã pe sãptãmânã.
Urmãtoarea zi „Doamna” nu a mai apãrut, spre dezamãgirea
celor 4000 de persoane adunate în aºteptarea ei. Numãrul curioºilor
continuã sã creascã ºi marþi, 2 martie 1858, Bernadeta primeºte un
nou mesaj: „Spune tuturor preoþilor cã lumea trebuie sã vinã aici în
procesiune ºi cã trebuie construitã o capelã!”.
Joi, 25 martie, Bernadeta a întrebat-o pe „Doamna cea frumoasã”
cine este ºi rãspunsul a venit în dialectul locului: „Sunt Neprihãnita
Zãmislire”, dogmã de credinþã proclamatã patru ani mai devreme
de cãtre papa Pius al IX-lea. Ultima apariþie a Sfintei Fecioare a avut
loc pe 16 iulie, în sãrbãtoarea Sfintei Fecioare de pe muntele Carmel.
Autoritãþile locale, „din motive igienice”, înconjuraserã locul de la grotã,
dar Bernadeta, care stãtea pe malul râului Gave, a vãzut-o din nou
pe „frumoasa Doamnã”. Scepticismul Bisericii ºi al autoritãþilor locale
a durat câþiva ani dar, cu fiecare an, sanctuarul s-a impus de la sine
ca un loc privilegiat de pelerinaj. În 1862 a fost construitã o capelã,
lângã grotã, iar dupã rãzboiul franco-prusac din 1870, Lourdes-ul
devine þinta pelerinajelor din întreaga Europã.
A învins prin sinceritatea ºi candoarea ei
Încã de la început, atât Biserica cât ºi autoritãþile civile au considerat-
o pe Bernadeta ca fiind o fatã simplã ºi ignorantã care suferea din
cauza halucinaþiilor, însã ea a reuºit sã-i convingã pânã ºi pe cei mai
mari sceptici prin sinceritatea ei. Bernadeta ura publicitatea pe care
ºi-o dobândise ºi refuza sã accepte bani sau daruri de la persoanele
care veneau s-o viziteze; vorbea foarte rar despre apariþii ºi nu amintea
niciodatã despre acest subiect din proprie iniþiativã, nu accepta ideea
cã ar avea puteri paranormale, de aceea nu voia sã impunã mâinile
asupra bolnavilor. Pentru o perioadã a atins rozariile vizitatorilor însã,
ascultând de sfatul confesorului sãu, a încetat sã mai facã ºi acest
lucru. Din 1861 pânã în 1866, Bernadeta a fost gãzduitã de Surorile
Caritãþii ºi, din cauza sãnãtãþii sale ºubrede, abia în anul 1866 a fost
acceptatã ca novice; atunci ºi-a luat numele de Maria Bernarda (în
amintirea Sfântului Bernard, cinstitor înflãcãrat al Preacuratei ºi apostol
neobosit al evlaviei cãtre Maica Domnului). ªi-a petrecut restul vieþii în
aceastã mãnãstire, trãind ca o sorã oarecare ºi nu a pãrãsit conventul
nici mãcar pentru a participa la ceremoniile care s-au þinut la
deschiderea bazilicii de la Lourdes, din anul 1876. În convent a fost
numitã infirmierã ºi sacristanã. S-a adaptat bine la viaþa spiritualã din
mãnãstire, iar drumul ei spre sfinþenie s-a bazat pe ascultarea faþã
de reguli ºi pe unirea cât mai strânsã cu Isus cel rãstignit. Sãnãtatea
sa continua sã-i creeze probleme, astmul se înrãutãþea, iar tuberculoza
osoasã îi provoca mari suferinþe. A suportat toate aceste chinuri cu
resemnare ºi rãbdare, murind în ziua de 16 aprilie 1879.
A fost canonizatã în 1933, de Papa Pius al XI-lea, nu ca urmare a
viziunilor avute de Bernadeta, ci pentru viaþa ei de rugãciune, de
devoþiune simplã ºi de ascultare faþã de Dumnezeu.
Prezentare de Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI