Pãstorul Arhidiecezei 1

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Inaugurarea Centrului Don Orione

Sâmbãtã, 23 iunie, în oraºul Voluntari a avut loc
sfinþirea ºi inaugurarea Centrului Don Orione, clãdire
ridicatã pentru a-i ajuta pe cei nevoiaºi care trebuie îngrijiþi
din punct de vedere spiritual ºi material. Cu ceea ce s-a
realizat la Voluntari putem spune cã intrãm ºi noi în lumea
mare, cãci asemenea Centre au fost deschise pe toate
continentele de cãtre aceastã Congregaþie fondatã de
sfântul Luigi Orione, cu numele de Mica Operã a Divinei
Providenþe. Iatã ce spunea sâmbãtã, în discursul sãu,
pãrintele Valeriano, Superiorul Casei din Voluntari:
„Congregaþia Don Orione este prezentã în România din
ianuarie 1991, când a realizat un prim obiectiv cu caracter
educativ la Oradea, oraº din nord-vestul þãrii. Aici s-a
construit un liceu care, unic în genul sãu, a fost deschis
tinerilor de orice confesiune religioasã, precum ºi un
Oratoriu, frecventat zilnic de un numeros grup de copii ºi tineri, ºi o organizaþie de cercetaºi (Scout). A doua iniþiativã care îºi
propune sã acorde asistenþã persoanelor singure ºi abandonate, a început în anul 1994 ºi s-a concretizat prin aceastã clãdire pe
care o inaugurãm astãzi. Ea cuprinde trei secþii: una pentru 57 de persoane în vârstã, bãrbaþi ºi femei; una pentru copiii cu
dizabilitãþi, cu o capacitate de 16 locuri; iar a treia cuprinde 8 sãli de fizioterapie. Precizãm cã ultimele douã secþii urmeazã sã fie
dotate; de asemenea, ultimul etaj trebuie sã fie terminat. În alte clãdiri au fost primite 40 de tinere care provin din diferite orfelinate
ale statului. Alãturi de ele sunt mereu persoane care sã le ajute în gãsirea unui loc de muncã, precum ºi în administrarea zilnicã,
lucru deloc uºor þinând cont de problemele de caracter ºi de socializare pe care le au. Ultima iniþiativã s-a realizat la Iaºi, unde, în
1998, s-a construit un seminar ce cuprinde un centru de spiritualitate, un oratoriu frecventat de copii ºi tineri români dar ºi de etnie
rromã, douã cãsuþe pentru tineri orfani sau care provin din familii cu dificultãþi, ºi un centru pentru recuperarea persoanelor
cãzute în patima alcoolului, la conducerea cãruia se aflã un medic psihiatru ºi un asistent social”.
Secþia prevãzutã pentru persoane în vârstã este, în bunã parte, deja ocupatã. I-am vãzut pe aceºti primi beneficiari ai Centrului
Don Orione; ne-a impresionat liniºtea ºi seninãtatea lor. Desigur, fiecare are istoria lui, dar toþi au fost scoºi din singurãtate ºi
mizerie; ºi aceasta datoritã vrednicilor urmaºi ai lui Don Orione, care au cuprins ºi România în planul zelului ºi al caritãþii lor. Istoria
care a început sã se desfãºoare la Voluntari, sub inspiraþia Congregaþiei lui Don Orione, este încã un argument cã Evanghelia
este vie ºi cã Biserica are oameni cãlãuziþi de duhul caritãþii. Mã gândesc la pãrintele Lazzarini ºi la toþi ceilalþi, fraþi ºi surori, din
Congregaþia lui Don Orione, care astãzi sunt prezenþi în România ca ºi în întreaga lume, ca martori ai iubirii lui de Dumnezeu ºi de
aproapele.
Ca ºi sâmbãtã, felicit din toatã inima „Mica Operã a Divinei Providenþe” ºi le mulþumesc preoþilor ºi maicilor din aceastã familie
cãlugãreascã pentru devotamentul ºi fidelitatea lor faþã de vocaþia primitã ºi faþã de Cristos, pe care, împreunã cu alte congregaþii
care se aflã în Arhidiecezã, îl slujesc ºi-l mãrturisesc iubindu-l mai presus de toate.
Cinste ºi binecuvântare de la Dumnezeu tuturor binefãcãtorilor acestui Centru Don Orione, Centru de caritate! Privind la toate
câte s-au fãcut în acea parte a oraºului Voluntari te gândeºti cât de adevãrate sunt cuvintele fondatorului, sfântul Luigi Orione:
„Este o umilã Congregaþie religioasã, modernã prin oamenii sãi ºi în sistemele sale, toatã consacratã binelui ºi fiilor poporului,
încredinþatã Divinei providenþe. Nãscutã pentru sãraci, spre a-ºi împlini scopul, ea se stabileºte în centrele muncitoreºti ºi, de
preferinþã, în cartierele ºi suburbiile de la marginile marilor oraºe industriale, fraternizând cu muncitorii simpli, susþinutã de
binecuvântarea Bisericii, de sprijinul concret al autoritãþilor ºi de cei care sunt spirite deschise noilor timpuri, cu inimã largã ºi
generoasã. Într-o epocã de pozitivism, de înclinaþii pãmânteºti ºi de patima banului, Mica Operã a Divinei Providenþe îºi propune,
sub protecþia Fecioarei Cereºti, sã ºteargã multe lacrimi, sã ridice minþile ºi inimile la acel Bine care nu este pãmântesc, care
poate sã umple ºi sã rãsplãteascã inima oricãrui om, cooperând modest, în mare umilinþã, spre a menþine fidel sau spre a
conduce poporul spre Bisericã ºi Patrie, spre a-i salva pe cei mici, umili, suferinzi fraþi în Cristos”.
2 Actualitate

Un nou apel pentru salvarea Catedralei

Arhiepiscopia Romano-Catolicã Bucureºti a organizat, pe 6 iunie, o Conferinþã de Presã extraordinarã în cadrul cãreia s-au prezentat
mai multe aspecte legate de „cazul” Cathedral Plaza:
1. Parlamentul Europei se implicã în cazul Catedralei Sfântul Iosif.
2. Consiliul Superior al Magistraturii investigheazã derularea dosarului Cathedral Plaza.
3. Situaþia la zi a dosarelor din justiþie ºi alte informaþii.
La Conferinþã au participat P.S. Cornel Damian, Episcop Auxiliar Romano-Catolic de Bucureºti, Daniel Fenechiu, avocatul Arhiepiscopiei
ºi Daniel Baciu, inginer consilier pe probleme de rezistenþã.
În aceeaºi zi, o delegaþie a Arhiepiscopiei Romano-Catolice a depus la Palatul Victoria ºi la Palatul Cotroceni petiþii adresate Guvernului
ºi Preºedintelui României, însoþite de listele cu semnãturi prin care peste 150.000 de cetãþeni români cer autoritãþilor rezolvarea acestui
caz.
Redãm scrisoarea adresatã cu aceastã ocazie de Arhiepiscopul Ioan Robu, Preºedintelui României, Domnul Traian Bãsescu:

În numele Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureºti ºi a ca reprezentantul cel mai înalt al statului român ºi vã solicitãm
celor peste 150 000 de cetãþeni români – semnatari ai listelor sã adoptaþi o poziþie publicã, fermã ºi neechivocã în acest
anexate prezentei – facem un apel la Dumneavoastrã, caz de o deosebitã gravitate.
solicitându-vã sã vã precizaþi public punctul de vedere asupra Avem, de aceastã datã, credinþa cã veþi lua poziþie ºi veþi
problemei Catedralei Sfântul Iosif. interveni grabnic faþã de încãlcarea gravã a legii, faþã de
Nu vom insista asupra prezentãrii „cazului” Catedralei batjocorirea moºtenirii culturale ºi istorice a poporului român
Sfântul Iosif pe care, fãrã îndoialã, îl cunoaºteþi, din presã, din ºi, nu în ultimul rând, veþi da curs solicitãrii celor peste 150
Memoriile ºi demersurile noastre, din actele ºi faptele 000 cetãþeni ai României care cer SALVAREA CATEDRALEI
autoritãþilor române, din poziþiile exprimate în plan SFÂNTUL IOSIF!
internaþional. Cu deosebitã stimã ºi consideraþie,
Vom insista însã, Domnule Preºedinte, asupra necesitãþii Mons. Ioan Robu, Arhiepiscop Romano-Catolic
implicãrii Dumneavoastrã în soluþionarea problemei de Bucureºti, alãturi de cei peste 150 000 de cetãþeni,
Catedralei Sfântul Iosif, întrucât, potrivit art. 80, alin.2 din semnatari ai listelor anexate
Constituþia României: „Preºedintele României vegheazã la
respectarea Constituþiei ºi la buna funcþionare a autoritãþilor
publice. În acest scop, Preºedintele exercitã funcþia de mediere
între puterile statului, precum ºi între stat ºi societate”. Or,
Domnule Preºedinte, este de notorietate faptul cã problema
Catedralei Sfântul Iosif a fost generatã atât de nerespectarea
Constituþiei ºi a legilor þãrii, cât ºi de funcþionarea deficitarã a
autoritãþilor publice.
Apreciem, Domnule Preºedinte, cã acest caz, ajuns deja
foarte cunoscut din cauza repetatelor încãlcãri ale legilor, este
o problemã majorã a statului român. O problemã pe cât de
delicatã, pe-atât de importantã. O problemã care þine de
respectarea Constituþiei ºi Legii, de respectarea ºi protejarea
unui lãcaº de cult ºi a unei minoritãþi religioase ºi nu în ultimul
rând de respectarea ºi protejarea trecutului istoric ºi cultural
al Bucureºtiului ºi al României.
Credinþa noastrã, ca ºi a cetãþenilor români ataºaþi ºi
preocupaþi de conservarea acestor valori, este cã monumentul
istoric ºi de arhitecturã Catedrala Sfântul Iosif aparþine nu doar
trecutului ºi prezentului, cât mai ales viitorului acestei naþiuni.
Din acest motiv, peste 150 000 de români – înþelegând mai
bine acest lucru decât guvernanþii de astãzi – au semnat, unul
câte unul, pentru Catedrala Sfântul Iosif, cerând sã se þinã
cont ºi de opinia lor.
În numele lor, al celor peste 150 000 de cetãþeni, ca ºi în
numele tuturor celor care au cerut pânã acum salvarea
Catedralei Sfântul Iosif, ne adresãm din nou Dumneavoastrã,
 Actualitate 3
In memoriam
Preot Victor Iacobec
Pr
Pr.. VIRGIL FLORIAN

Pe data de 27 iulie 2007 se împlinesc zece ani de la participau doar câþiva

încheierea misiunii pãmânteºti a preotului Victor Iacobec. Cu vârstnici, iar când a
aceastã ocazie dorim sã parcurgem, schematic, viaþa pastoralã plecat, biserica era
a acestui preot al Arhidiecezei de Bucureºti, mulþumindu-i plinã. Pãrintele
Bunului Dumnezeu cã ni l-a dat. Iacobec s-a ocupat
Pãrintele Victor Iacobec a urmat Seminarul mic ºi Teologia cu toatã dragostea
sub îndrumarea spiritualã a Monseniorului Anton Durcovici, la sa pãrinteascã de
Bucureºti ºi la Timiºul de Jos, fiind sfinþit preot în capela Palatului copii ºi tineri, printre
Arhiepiscopal din Bucureºti, de cãtre Arhiepiscopul Alexandru ei numãrându-se ºi
Cisar, pe 29 iunie 1949. episcopul auxiliar de
Misiunea sa pastoralã a început la Catedrala din Iaºi, sub Bucureºti, PS Cornel
pãstorirea episcopului Glaser, dar Securitatea nu i-a putut Damian.
suporta succesul pastoral ºi l-a „condus” la Brãila (1950), unde În 1972 a fost
era paroh pãrintele Falevschi. Dupã numai un an, Securitatea transferat la Sinaia,
a intervenit sã fie mutat la Predeal, unde s-a dãruit fãrã rezerve iar în 1975 la Popeºti
credincioºilor localnici ºi celor veniþi la odihnã. La solicitarea Leordeni, unde a avut
tinerilor ºi a persoanelor consacrate, pãrintele Iacobec a foarte mult de lucru,
acordat asistenþã spiritualã ºi a susþinut exerciþii spirituale, la în urma cutremurului
care am participat ºi eu în 1953, alãturi de alte persoane greco- din 1977. Ca urmare a inimoasei ºi competentei sale vieþi
catolice, în persecuþii. spirituale, tineri din parohie au ales calea preoþiei. Dintre
Aflat la Predeal, pãrintele Iacobec se îngrijea de pastoraþia aceºtia, îi amintim pe Nicolae Ilie, Vincenþiu Vochin, Ioan Riba,
credincioºilor din Azuga ºi de comunitatea surorilor BMV din Petricã Cervencu ºi George Ivan.
Timiºul de Sus. De asemenea, a reparat bisericile din aceste Un rol important l-a avut pãrintele Iacobec ºi în formarea
douã localitãþi. unor preoþi greco-catolici: pãrintele Petricã Codori, pãrintele
În 1954 a fost transferat, la „intervenþia” Securitãþii, la Astelean ºi subsemnatul.
Târgoviºte, unde s-a ocupat ºi de sufletele greco-catolice: În 1992, pãrintele a preluat parohia Bãrãþia, dar dupã numai
pãrintele Aldea ºi cãlugãriþele contemplative din Congregaþia un an, boala l-a obligat sã se retragã la pensie.
Maicii Domnului. Dupã decesul pãrintelui
Din Târgoviºte, pãrintele Iacobec a fost chemat la Catedrala Anton Vamvulescu a fost
Sfântul Iosif din Bucureºti (1957) unde, împreunã cu pãrintele numit Rector Ecclesiae la
Demeter, a fost „sufletul” copiilor ºi tinerilor, fapt pentru care a mãnãstirea Sfânta Agnes
fost mutat la Giurgiu. În aceastã parohie a adus un suflu nou (1993), unde a fost director
vieþii de credinþã, a renovat casa parohialã ºi biserica, ºi a adus spiritual ºi a ajutat-o pe
altarele de la capela Institutului surorilor BMV, închisã de sora Zitta la supravegherea
comuniºti. construirii noii mãnãstiri.
Urmãtoarea parohie în care a poposit pãrintele a fost Turnu- Cei 48 de ani de intensã
Severin. Aici, pãrintele locuia în oraº, cu chirie, cãci casa muncã pastoralã ºi-au lãsat
parohialã fusese „luatã”. Din banii sãi a cumpãrat un teren în amprenta asupra pãrintelui
apropierea bisericii, pe care l-a donat Arhiepiscopiei pentru a Iacobec care, pe 27 iulie
fi construitã o nouã casã parohialã. La ridicarea acesteia a 1997, a plecat la Tatãl
muncit personal. În timpul lucrãrilor a fost vizitat de un inspector Ceresc pe care l-a iubit din
de la Culte care, vãzându-l, l-a luat drept un muncitor. Dupã tot sufletul sãu preoþesc,
terminarea lucrãrilor la casa parohialã, a curãþat cimitirul ºi l-a dãruindu-i nenumãrate
împrejmuit cu un gard. suflete, dovedindu-se un
Dintre toate lucrãrile sale, cea mai importantã a fost zidirea adevãrat instrument al
credinþei. De exemplu, la venirea sa în Turnu-Severin, la Liturghie iubirii Preasfintei Treimi.
4 Actualitate

“Corpus Domini” la Spello,

cu Preasfinþitul Cornel
La invitaþia Exceleþei sale, de prezenþa sa!”. Au urmat mai bine de douã
Arduino Bertoldo, Episcop de ore de procesiune cu Preasfântul Sacrament.
Foligno ºi a Parohului Bisericii La Spello, aceastã procesiune este de o
Santa Maria Maggiore din frumuseþe inegalabilã datoritã tradiþiei
Spello, Antonio Ronchetti, Infioratelor.
duminicã, 10 iunie, Episcopul Spello este cunoscut în întreaga Italie,
auxiliar de Bucureºti, Cornel dar ºi în lume, pentru infioratele în cinstea
Damian s-a aflat la Spello Trupului Domnului, admirabile creaþii de
pentru a celebra Solemnitatea decoraþiuni florale realizate de adevãraþi
Trupului ºi Sângelui Domnului. artiºti (în fiecare an, sunt implicate circa 2000
În urmã cu doi ani, pentru de persoane: copii, tineri, adulþi) care le
acelaºi eveniment, era proiecteazã ºi le pregãtesc timp de cel puþin
prezent Arhiepiscopul de 3-4 luni, utilizând exclusiv elemente vegetale
Bucureºti, Înalt Preasfinþitul ºi florale. În fiecare an, la Spello, se
Ioan Robu. În acest mod se confecþioneazã circa 1500 metri de tapete ºi
întãresc legãturile existente tablouri din petale de flori, cu motive
între cele douã dieceze, religioase pentru a-i aduce laudã lui Isus
întreþinute ºi de prezenþa a trei prezent în Sfânta Euharistie. Operele sunt
preoþi români care activeazã realizate pe toatã durata nopþii
în Dieceza de Foligno: premergãtoare procesiunii, noapte în care
pãrintele Cristian Bogdan, Spello se scaldã în bogãþia culorilor ºi a
pãrintele Leonard Gabriel parfumurilor a numeroase specii de flori.
Ciobanu ºi pãrintele Gabriel Ceea ce uimeºte cu adevãrat este cã rodul
Budulai. atâtor luni de muncã este destinat sã dureze
În cadrul Sfintei Liturghii 2-3 ore, pânã încep sã fie strivite sub tãlpile
solemne, Preasfinþitul Cornel a ezitante ale Celebrantului care poartã Sfântul
explicat semnificaþia acestei sãrbãtori preluând un cuvânt al Papei Sacrament ºi ale mulþimii în procesiune. Se estimeazã cã, anul
Benedict al XVI-lea: „În acesta, aproximativ 70 000 de persoane au sosit la Spello pentru
acest Sacrament, a partecipa la vigilie, pentru a admira Infioratele ºi pentru a
Domnul pãºeºte participa la procesiunea cu Preasfântul Sacrament.
neîncetat cãtre lume. Pr
Pr.. GABRIEL BUDULAI
Acest aspect universal
al prezenþei euharistice
apare în procesiunea
sãrbãtorii de faþã. Noi îl
purtãm pe Cristos,
prezent sub chipul
pâinii, pe strãzile
oraºului nostru. Noi
încredinþãm aceste
strãzi, aceste case –
viaþa noastrã de zi cu zi
– bunãtãþii sale. Strãzile
noastre sã fie strãzile lui
Isus! Casele noastre sã
fie case pentru El ºi cu
El! Viaþa noastrã de
fiecare zi sã fie pãtrunsã

30 de noi vestitori
ai lui Cristos
Duminicã, 24 iunie 2007, în sãrbãtoarea Naºterii Sfântului Ioan Botezãtorul,
30 de diaconi au primit taina Preoþiei în catedrala Sfânta Fecioarã Maria Reginã,
din Iaºi. La Sfânta Liturghie au fost hirotoniþi 17 tineri de la Institutul Romano-
Catolic Sfântul Iosif, 10 de la Conventul Sfântul Francisc de Assisi ºi câte un
membru de la Don Calabria, din Ordinul Fraþilor Franciscani Capucini ºi de la
Pãrinþii Augustinieni Asumpþioniºti.
În plinã zi, la ora 11:00, când cãldura era mai mare, crucea procesionalã
ieºea din vechea Catedralã Catolicã din Iaºi ºi mergea printre credincioºii care
nu mai aveau loc în bisericã, stând în fruntea diaconilor, a preoþilor ºi a
episcopilor. Au participat aproximativ 200 de preoþi, din toatã þara ºi din
strãinãtate. De asemenea, au fost prezenþi PS Petru Gherghel, episcop de Iaºi,
PS Aurel Percã, episcop auxiliar de Iaºi, PS Cornel Damian, episcop auxiliar de
Bucureºti, PS Anton Coºa, episcop de Chiºinãu, prelatul Albert Holenstein,
pãrintele Ioan Ciuraru, provincialul Franciscanilor Minori Conventuali din
România.
La începutul slujbei, PS Petru Gherghel a precizat faptul cã este sãrbãtoare
“în întreaga þarã, în toate diecezele” ºi cã cei 30 de diaconi care stau în faþa
altarului, “dupã exemplul sfântului Ioan, vor sã-l vesteascã pe Isus ºi vor sã
devinã preoþi”. Dupã citirea evangheliei cei 30 de diaconi au fost strigaþi pe
rând, ei rãspunzând “prezent” ºi fãcând un pas în faþã, cãtre altar.
În cuvântul sãu de învãþãturã, PS Cornel Damian a vorbit despre Preoþie,
despre Euharistie, dar ºi despre rolul ºi personalitatea sfântului Ioan Botezãtorul:
“Ioan Botezãtorul a avut misiunea de a pregãti calea Domnului ºi, fãcând acest
lucru, a înþeles cã mai întâi trebuie sã se pregãteascã el, pentru ca în momentul
chemãrii sã poatã sã spunã «Iatã-mã!»”. Un moment plin de încãrcãturã
spiritualã a fost acela când, dupã predicã, candidaþii la preoþie s-au prosternat
cu faþa la pãmânt, în timp ce corul ºi poporul cântau litania tuturor sfinþilor. Apoi,
în faþa episcopului ºi a poporului, diaconii au declarat cã îºi asumã misiunea
pentru care au fost aleºi. Un alt moment important a fost acela al impunerii
mâinilor episcopului consacrator, gest repetat de toþi episcopii ºi preoþii
concelebranþi. Apoi noii preoþi s-au îmbrãcat cu stola ºi ornatul, ajutaþi fiind de
cãtre “naºul” lor, un alt preot; a urmat ungerea cu sfânta crismã ºi primirea
simbolurilor preoþiei: patena ºi potirul, iar apoi au primit sãrutul pãcii. La sfârºitul
Liturghiei, unul dintre preoþii nou-sfinþiþi, Claudiu Budãu, a mulþumit, în numele
lui ºi al celorlalþi colegi, tuturor celor care i-au ajutat: familiilor, profesorilor,
pãrinþilor spirituali, colegilor de facultate ºi tuturor celor prezenþi.
Din cei 30 de preoþi nou sfinþiþi, 3 au ales sã-ºi îndeplineascã misiunea
apostolicã în Arhidieceza de Bucureºti. Aceºtia sunt pãrintele Claudiu Herciu,
pãrintele Cristian Piºta ºi pãrintele Ciprian Sascãu.
ANTON BALINT
Gânduri cãlãuze 5
Duminica a XIV-a (C)
XIV-a
Pr
Pr.. ªERBAN TTARCIZIU
ARCIZIU
Bucuraþi-vã împreunã cu Ierusalimul ºi vese-
liþi-vã cu el toþi cei care îl iubiþi. Împãrþiþi bucuria cu
el toþi cei care aþi plâns împreunã cu el… Cãci iatã
ce spune Domnul: „Eu voi îndrepta spre el pacea
ca un ºuvoi… Ca niºte prunci veþi fi purtaþi pe braþele
lui… În Ierusalim veþi afla mângâierea”. Veþi vedea
ºi inima voastrã se va bucura… Domnul îºi va arãta
puterea faþã de slujitorii sãi (Is 66,10-14).
Când Dumnezeu se adreseazã poporului
pentru a-l încuraja ºi pentru a-l asigura cã va gusta
în curând pacea, acesta trecea, de fapt, printr-o
depresie profundã. De mai mult timp, în exil fiind,
poporul tânjeºte dupã puþinã bucurie (Is 66,5). De
nicãieri nu se întrezãreºte vreo razã de speranþã.
ªi când totul pare fãrã ieºire, Dumnezeu îºi
dezvãluie adâncul fiinþei sale. Grija ºi ajutorul pe
care i le aratã poporului sunt exprimate în termeni
de o tandreþe maternã emoþionantã. Mai mult,
pentru a arãta generozitatea dãrniciei sale ºi a
lucrãrii sale aducãtoare de pace, textul face apel
la imaginea ºuvoiului abundent.
Numai cine a trãit experienþa unei nevoi
fundamentale cãreia Dumnezeu sã-i fi rãspuns,
poate înþelege ºi savura aceste imagini atât de vii
ºi reconfortante.
Domnul a ales încã ºaptezeciºidoi de ucenici
ºi i-a trimis doi câte doi înaintea sa în fiecare cetate
sau loc pe unde avea sã treacã El… Când veþi intra
într-o localitate ºi veþi fi primiþi, mâncaþi ce vi se va
pune înainte, vindecaþi bolnavii care se aflã acolo
ºi spuneþi oamenilor: „Împãrãþia lui Dumnezeu este
aproape de voi!”… (Lc 10,1-20).
În evanghelia acestei duminici imaginea
ºuvoiului revine sub o altã formã. O putem întrezãri
în „puhoiul” de ucenici pe care Isus îi trimite înaintea
sa în fiecare cetate sau loc pe unde avea sã treacã
El. De remarcat, în acest discurs misionar adresat
trimiºilor sãi, e faptul cã, dincolo de toate peripeþiile
ºi opoziþiile care îi aºteaptã, ei sunt mesageri ai
pãcii. Apoi, în centrul anunþului lor stã vestea cã
Împãrãþia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru. Or
Împãrãþia pe care ei o vestesc nu constã într-o
structurã politicã sau administrativã. Ea trebuie
recunoscutã în persoana ºi în lucrarea lui Isus
Cristos.
Prezenþa lui Isus în mijlocul nostru este o veste
bunã (evanghelie) deoarece ea echivaleazã cu
actualizarea efectivã a lucrãrii mântuitoare a lui
Dumnezeu.
6 Universul familiei

Casa, cununia, Euharistia

Pr
Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Scriu aceste rânduri cu gândul la acei logodnici care în
sãptãmânile ce urmeazã vor primi Taina cãsãtoriei. Conform unui
limbaj împãmântenit, ei îºi întemeiazã o familie, dar ºi o casã. În
mod obiºnuit celebrarea cãsãtoriei are loc la Sfânta Liturghie.
Rostirea cuvintelor consacrãrii pâinii ºi vinului în trupul ºi sângele
Mântuitorului are o incidenþã aparte asupra mirilor care nu mai
sunt doi ci una în Domnul. Euharistia poartã cumva în sine ºi
transfomarea lãuntricã a celor doi, a mirelui ºi a miresei. Tot
Euharistia o alimenteazã ºi o întãreºte.
Cununia apare ca moment de rupturã cu trecutul, de mare
noutate. Casa mirilor începe de aici. Gândurile ce urmeazã vor
sã punã în evidenþã legãtura dintre Taina Cãsãtoriei ºi Taina
Euharistiei.
Casa
Casa este înainte de toate un loc intim. Intangibil. Spun asta
gândindu-mã la coliba pe care Ionuþ, un copil din clasa a II-a,
ºi-a confecþionat-o dintr-un cerºaf în holul casei. La intrare era
scris: “nu atinge, este casa mea”. De fapt, aceste cuvinte erau
adresate surioarei sale de doar doi ani. Ea ar fi trebuit sã le
citeascã ºi sã le respecte. Dincolo de comicul situaþiei, ne putem
da seama de un lucru simplu. Casa este o prelungire a propriei
fiinþe. Ea rãmâne un loc inviolabil. În ea nu se poate intra fãrã
permisiune.
Numai în casã suntem acasã. Experienþa comunã ne aratã
cã deºi am locuit în locuri luxoase, comode, cum ar fi camera
unui hotel, ne simþim acasã doar în propria casã. Casa pãstrazã
urmele finþei noastre, ale vieþuirii fiecãruia. Amprentele rãmân.
Nu mã refer doar la amprentele vizibile, fizice, ci ºi la cele
invizibile: ecourile gândurilor, gesturile de dãruire, de iubire, de
durere. Toate împreunã sunt acolo. Însoþitoare de drum. Parte
din ambient.
Tinerilor care se cãsãtoresc le dorim “casã de piatrã!”. Urarea
poate fi asociatã cu “casa ziditã pe stâncã” de care Isus ne
vorbeºte. Mai înseamnã stabilitate. O casã solidã nu crapã la
orice cutremur. Sã le doreºti celor care se cununã în Domnul o
legãturã trainicã înseamnã sã le urezi fidelitate, iubire, respect,
sãnãtate… În felul acesta accentul se mutã de la casa de beton,
sau de lemn, sau de paiantã, la relaþia care constituie familia.
Sacramentul cãsãtoriei devine temelie, loc de întâlnire cu
Dumnezeu, împletire între taina lui Dumnezeu ºi taina celor
cununaþi în Domnul.
Cununie ºi Euharistie
În Euharistie aflãm intenþia profundã a lui Isus de a se dãrui,
de a se face una cu noi. În cãsãtorie, douã persoane, un bãrbat
ºi o femeie, se întâlnesc ºi devin una prin darul lor reciproc.
Coordonata simbolicã însoþeste atât Euharistia cât ºi Cununia.
Experienþa concretã a cununiei aruncã o luminã aparte
asupra înþelegerii misterului euharistic. La fel de adevãrat este
cã Euharistia ne poate ajuta cel mai bine la înþelegerea dãruirii
reciproce dintre un bãrbat ºi o femeie.
Ce este, de fapt, viaþa de cãsãtorie? O întâlnire persoanlã
între un bãrbat ºi o femeie, o întâlnire absolut liberã; o relaþie
dualã, în care fiecare dintre persoane, în darul de sine cãtre
cealaltã, o împlineºte pe cealaltã ºi în acelaºi timp se împlineºte
pe sine. În momentul în care celãlalt se împlineºte, inclusiv la
nivel sexual, în acelaºi moment se dobândeºte adevãrul de sine.
Acesta este locul unde naºte un mare paradox. Euharistia
ni-l învaþã. Cine dãruieºte este, de fapt, un cerºetor. Cine dãrueºte
cere sã fie acceptat, unicul mod de a face efectiv darul este ca
acesta sã fie primit. În cadrul unei relaþii, cel ce dãruieºte este
totdeauna un cerºetor. În timp ce dãruieºte, cere sã-i fie primit
darul pentru a se simþi pe deplin ca acel ce dãruieºte. Astfel, cel
ce primeºte darul îl completeazã ºi îl împlineºte pe cel ce dãruie!
Primirea celeilalte persoane în chiar actul dãruirii înseamnã a o
împlini chiar în momentul în care aceasta se revarsã în inima
celuilat.
Însuºi Cristos, dãruind pâinea ºi vinul, cere sã fie acceptat de
comesenii sãi; fãrã consimþãmântul lor primitor nu ar fi fost
posibilã Euharistia. Cristos, de fapt, sub chipul pâinii ºi al vinului
se dãruie ca sã se facã cu totul intim celui care îl primeºte ºi ca
sã poatã rãmâne în el. Iar cel ce îl primeºte pe Cristos/pâinea, îl
primeºte cu întreaga sa fiinþã: cu mâinile, cu gura, cu inima, cu
credinþa. Aºa cum Cristos se dãruie cu totul, la fel ºi cel ce îl
primeºte îl primeºte cu totalitatea fiinþei sale.
În privinþa cuplului conjugal, Euharistia are multe de spus ºi
despre sensul dãruirii ºi al primirii. Cine îl primeºte pe Cristos în
Euharistie devine Cristos. Te transformi în cel pe care îl primeºti.
Sfântul Augustin spunea: în timp ce mãnânci hrana de zi cu zi
eºti tu cel care asimilezi ºi transformi pâinea în tine, dar în
Euharistie este pâinea primitã ce te transformã în sine. Cel care
te iubeºte ºi care se dãruieºte în pâinea euharisticã vrea ca Fiinþa
sa, Viaþa sa sã devinã a ta. De aceea, în Euharistie, Cel pe care
îl primeºti te transformã în El. În Euharistie devii Cel pe care îl
primeºti ºi, puþin câte puþin, El devine parte din tine.
Acelaºi dinamism caracterizeazã ºi realþia dintre un soþ ºi o
soþie. În cãsãtorie nu þii atât la tine, cât la celãlat. Îi vrei atât de
mult binele cã trãieºti un adevãrat extaz (ieºire din sine), vrei sã
fii ºi sã locuieºti în el/ea. Dacã te primeºte, te împlineºte pe tine
ºi gestul tãu; ºi drept urmare, la rândul sãu, va cunoaºte
împlinirea de sine deoarece îºi trãieºte ºi el/ea “extazul” pentru
a te primi pe tine ºi a locui în tine.
Doar când te dãruieºti pe deplin poþi fi cu totul tu însuþi.
Dãruirea cere moartea de sine. Atunci când mori în favoarea

celuilalt, tocmai aceastã ieºire din propriul sine, întemeiazã,
constituie persoana sa. Celãlalt, de fapt, este “privirea ta”. Aºa
cum de copii am luat act de noi înºine din privirea pãrinþilor
noºtri, la fel este ºi privirea celuilalt asupra noastrã; ea ne
permite sã ne cunoaºtem adevãrata identitate. Dacã te vei privi
doar cu propriii ochi, indiferent cât, nu te vei vedea niciodatã în
toatã profunzimea. Dimpotrivã vei fi supus, aproape sigur, unei
cãderi narcisiste. Doar celãlalt te poate vedea în întregime.
Fãrã moarte de sine nu existã iubire. “Dacã bobul de grâu
cãzut în pãmânt nu moare!”. Iubirea ºi moartea par a se
presupune una pe alta. Iubirea cere o dãruire totalã de sine.
Dacã ar fi sã folosim limba latinã am putea spune cã “donum”
implicã “aban/donun”. Aºa putem înþelege secretul Cântãrii
Cântãrilor care proroceºte: “tare ca moartea e iubirea” (8,6).
Se poate merge ºi mai departe. Iubirea nu e “inexorabilã” ca ºi
moartea, deoarece iubirea implicã actul de a muri. Faptul iubirii
este mãreþ, tulburãtor, el cere moartea de sine. ªi mai mult,
cine iubeºte nu poate sã oblige persoana iubitã sã-i
corespundã. Iubirea nu poate fi nici programatã, nici provocatã
cu forþa. Iubirea, în schimb, cheamã la trecerea pustiului
singurãtãþii; e vorba de o singurãtate ontologicã (anume
singularitatea fiecãruia dintre noi). Chiar ºi persoanele care se
iubesc, traverseazã acestã singurãtate.
Descoperim cã nimeni nu poate a “realiza” pe deplin pe
celãlalt. A crede acest lucru ar însemna sã-ºi aroge
atotputernicia. Doar Dumnezeu poate fi plinãtatea inimii omului.
Suntem, prin urmare, îndrumaþi spre o iubire mai tare decãt
moartea. Toamai aceasta este profeþia iubirii, dar ºi garanþia
împlinirii sale în Cristos. Numai Mântuitorul a trãit ºi ne-a arãtat
o iubire mai tare decât moartea, fãcând din moarte locul ºi
semnul iubirii sale totale. O iubire atât de mare încât sã cheme
la Înviere.
Euharistia hrãneºte aceastã iubire, hrãneºte legãtura dintre
miri ºi soþi. De aceea mi-aº permite sã închei cu un îndemn.
Dragi miri, dragi soþi, întemeiaþi-vã iubirea ºi viaþa pe credinþa
care se nutreºte din Euharistie! Casa, înainte de toate, sunteþi
voi!
Gânduri cãlãuze 7
Duminica a XV-a (C)
XV-a
Pr
Pr.. ªERBAN TTARCIZIU
ARCIZIU
Moise a spus poporului israelit: „Ascultã glasul Domnului
Dumnezeului tãu ºi împlineºte hotãrârile ºi poruncile scrise
în aceastã carte a Legii… Cãci aceastã Lege, pe care þi-o
prescriu eu astãzi, nu este nici prea înaltã pentru tine ºi nici
prea departe de tine… Cuvântul acesta este chiar lângã tine,
pe buzele tale ºi în inima ta, ca tu sã-l poþi împlini”
(Dt 30,10-14).
Acest fragment din cartea Deuteronomului ne propune
o concepþie foarte profundã cu privire la Legea revelatã lui
Moise pe muntele Sinai. Ea ar trebui sã fie un principiu interior,
adicã cuvânt, ºi în acelaºi timp inspiraþie interioarã în vederea
unei acþiuni. Aceastã speranþã nu putea sã se realizeze decât
prin darul Duhului Sfânt (2Co 3,3), Duhul Fiului, care a fost
rãspândit în inima omului pentru a constitui în noi un
dinamism care ne ajutã sã iubim ºi sã împlinim voinþa Tatãlui.
E real un astfel de dinamism?
Ca sã-l prindã în vorbã pe Isus, un învãþãtor al Legii i-a
pus aceastã întrebare: „Învãþãtorule ce trebuie sã fac ca sã
dobândesc viaþa veºnicã?” Isus l-a întrebat: „În Lege ce este
scris? Ce citeºti?” El i-a rãspuns: „Sã-l iubeºti pe Domnul
Dumnezeul tãu din toatã inima ta, din tot sufletul tãu… ºi pe
aproapele tãu ca pe tine însuþi”. Isus i-a zis: „Bine ai rãspuns;
fã aºa ºi vei dobândi viaþa!”… (Lc 10,25-37).
Fragmentul citit în aceastã duminicã este alcãtuit din douã
pãrþi bine articulate între ele: 1. o dezbatere cu privire la
modalitatea de accedere la viaþa veºnicã, dezbatere care
aºeazã în centru împlinirea poruncii iubirii faþã de Dumnezeu
ºi faþã de aproapele; 2. o parabolã (a Samariteanului milostiv)
enunþatã cu titlu de exemplu al modului de împlinire a
poruncii iubirii. Dezbaterea nu are nevoie de mult timp pentru
a atinge esenþialul, identificarea poruncii care stã în inima
revelaþiei iudaice ºi mai apoi creºtine. Cea care ridicã
probleme este împlinirea ei. Or Isus, în parabola enunþatã,
pune în scenã un samaritean (ne-evreu) care se dovedeºte
capabil sã facã un gest de solidaritate faþã de un semen
aflat în suferinþã. Gestul sãu este cu atât mai semnificativ cu
cât cel de care se îngrijeºte, pansându-i rãnile ºi purtându-l
la un han pentru a se reface, nu era un conaþional al sãu. În
acest fel samariteanul dã dovadã cã în adâncul inimii lui s-a
sãlãºluit acea Lege a Duhului Sfânt care îndeamnã la iubire
fãrã prejudecatã ºi fãrã limite.
Aºadar, acel dinamism e cât se poate de real de vreme
ce Isus este Samariteanul milostiv care s-a aplecat asupra
nevoilor noastre ale tuturor.
8 Biblie
Persoanele care au fost
în preajma lui Isus
Mons. VLADIMIR PETERCÃ
”Vouã vã este dat sã cunoaºteþi taina Împãrãþiei lui Dumnezeu!”
(Mc 4,11a).
Isus vorbeºte peste veacuri ºi prin calitatea persoanelor pe care
El le-a ales ºi care au fost mereu în preajma lui, ascultându-i cuvântul,
urmându-i fapta, fiind martore la multele minuni ale sale, dar ºi
luând parte activã la toate momentele importante din viaþa lui. ªi
Isus a fost om ca ºi noi oamenii, s-a bucurat cu cei ce se bucurã ºi
s-a întristat cu cei care erau triºti. El ºi-a format o mare familie în
jurul sãu, despre care avea sã spunã: ”Iatã mama mea ºi fraþii mei!
Cine face voinþa Tatãlui meu, care este în ceruri, acela îmi este frate,
sorã sau mamã!”(Mt 12,50). În vechiul Orient, obicei care s-a menþinut
pânã în zilele noastre, prin
cuvântul de frate sau sorã sunt
desemnaþi fie fiii aceleeaºi
mame, fie rudele apropiate. În
Noul Testament nu întâlnim
nicãieri termenul de frate sau
sorã ca fiind fraþii lui Isus ºi în
acelaºi timp copiii Mariei. Isus
se referea la marea lui familie
spiritualã care se afla sub
patronajul Tatãlui ceresc.
Ne vom ocupa în rândurile
care urmeazã de cele trei
categorii de oameni, care s-au
aflat într-un raport special cu Isus. Este vorba de apostoli, de discipoli
ºi de femeile devote; aceºtia l-au urmat îndeaproape pe Isus Cristos
în drumurile sale obositoare, în momentele de tainã ca ºi în clipele
de rãgaz. Nu înseamnã cã n-au existat ºi alte persoane dragi lui ºi
cu care Isus a fost în cele mai bune relaþii, bunãoarã Fecioara Maria,
Iosif, purtãtorul de grijã, Ioan Botezãtorul ºi mulþi alþii. Noi însã ne
vom rezuma, pentru moment, doar la cele trei categorii de oameni
cu care Isus s-a aflat într-un raport direct ºi special.
a) Apostolii: În evanghelia dupã Matei întâlnim expresia, aproape
unicã în felul ei, în limbajul Noului Testament, ”numele celor
doisprezece apostoli!” (Mt 10,2a) aleºi de însuºi Isus Cristos. Expresia
este folositã doar de douã ori în Faptele Apostolilor (1,26; 21,14). Am
putea spune cã este o manierã de a se referi la cei mai apropiaþi
colaboratori ai lui Isus, la cei ”care fac voinþa Tatãlui meu din
ceruri!”(Mt 7,21). Alteori sunt numiþi ”cei doisprezece” (Mt 26,14), sau
simplu ”apostolii” (Lc 6,13). Acest termen se referã la cei pe care Isus
”îi trimite” în mod deschis pentru a duce mesajul de mântuire la cei
care n-au auzit niciodatã de El. Funcþia de trimis nu are nimic de a
face cu cel care este trimis datoritã personalitãþii sale, dimpotrivã,
datoritã funcþiei sale, datoritã misiunii sale, sau datoritã cuvântului
lui Isus. Isus este cel care trimite, de aceea primirea care i se face
este mai mult decât un simplu gest de ospitalitate. Înseamnã un act
de supunere totalã faþã de Cuvânt ºi faþã de trimiºii sãi: ”Cine mã
primeºte, pe mine mã primeºte, iar cine mã primeºte pe mine, îl
primeºte pe Acela care m-a trimis!”(Mt 10,40);
b) Discipolii sau învãþãceii: este un termen care se referã la ceea
ce autorul biblic numeºte fraþii, sau credincioºii, sau discipolii, sau
calea sau, pur ºi simplu, sfinþii. Termenul de fraþi se referã în special
la creºtinii din Ierusalim, iar cel de credincios avea în vedere pilda
lui bunã. Cuvântul se referã în primul rând la creºtinii de rând, pentru
cã ei sunt aceia care urmeazã calea Domnului. Discipoli este un alt
nume dat creºtinilor, iar folosirea lui a trecut de mult hotarele
Palestinei. În sfârºit, creºtinii sunt niºte sfinþi în viaþã. Acesta este un
nume nou dat creºtinilor, care
au luat la conºtiinþã faptul cã ei
formeazã o comunitate,
mesianicã prin excelenþã, în
jurul lui Isus Cristos. În iudaism,
termenul respectiv face aluzie
la comunitatea mesianicã ce va
veni.
b) Femeile devote sau
evlavioase: ele au avut un rol
important în istoria Noului
Testament, l-au urmat pe Isus
începând din Galileea pânã
sus pe Calvar. Ele i-au rãmas
credincioase lui Isus de-a lungul întregii lor vieþii, iar la moartea pe
cruce, aºa cum noteazã Matei: ”se aflau acolo ºi multe femei, care
priveau de departe”, nedumerite ºi cu inima sfâºiatã de durere,
scena morþii lui Isus. ”Acestea îl urmaserã pe Isus din Galileea
rãmânând în slujba lui!” (Mt 27,55). Numele lor este: Maria
Magdalena, Maria, mama lui Iacob ºi a lui Iosif ºi Salome, mama
fiilor lui Zebedeu. Evanghelistul Marcu are expresia, ”ºi multe altele”,
adicã numãrul lor era mult mai mare decât ne închipuim noi. Toate
femeile menþionate aici, dar în special Maria Magdalena, au avut
un mare rol în viaþa lui Isus. Aceste femei au meritat cinstea de a fi
primele mesagere ale Învierii. O cinste mai mare nici cã se putea!
Isus Cristos a avut în slujba sa oameni de tot felul, oameni la fel
ca noi. Oameni, bãrbaþi ºi femei, care au cunoscut greutãþile vieþii ºi
care au avut de luptat cu fel de fel de prejudecãþi omeneºti. Oameni,
bãrbaþi ºi femei, care au luptat înainte de toate cu ei înºiºi, ducând
mai departe idealurile creºtine ºi devenind prin viaþa lor de slujire a
lui Cristos modele vrednice de urmat. Sfântul Luca noteazã în prefaþa
evangheliei sale cã au fost oameni, bãrbaþi ºi femei, care ”au fost
martori oculari ºi au devenit servitori ai Cuvântului” (1,2). Aceºti
oameni, bãrbaþi ºi femei, au devenit sfinþi, aºa cum ºi noi suntem
chemaþi la aceeaºi sfinþenie.

Preasfântul Sânge al lui Isus
Pr
Pr.. prof. dr
dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ
Luna iulie este dedicatã în Biserica noastrã cinstirii Preasfântului
Sânge al lui Isus Cristos. Fericitul Sfânt Pãrinte Ioan al XXIII-lea, de
pioasã amintire, avea o evlavie deosebitã cãtre Preasfântul Sânge
al Mântuitorului, sânge prin care Cristos ne-a adus rãscumpãrarea.
Sfântul Apostol Paul, în Scrisoarea cãtre Efeseni, spune cã
Domnul Isus Cristos ne-a mântuit cu Sângele sãu (1,7), cu viaþa sa
dãruitã ca jertfã, pentru a stabili Noul Legãmânt:
„Toatã viaþa lui Cristos este mister de Rãscumpãrare.
Rãscumpãrarea ne vine înainte de toate prin sângele Crucii;
dar acest mister acþioneazã în toatã viaþa lui Cristos, încã de
la Întruparea sa, prin care, fãcându-se sãrac, ne îmbogãþeºte
prin sãrãcia sa” (CBS, 517).
În Sfânta Scripturã, conceptul de „sânge” înseamnã
principiul vital sau sãlaºul vieþii. În acest sens se spune
cã „sângele”, adicã viaþa, aparþine numai lui
Dumnezeu, ca origine a oricãrei vieþi. În jertfele vechi
se oferea lui Dumnezeu „viaþa”, simbolizatã de
„sânge”.
Pactul sponzal sau Vechiul Legãmânt (Ex 24,4-9)
a fost ratificat cu citirea cuvintelor Domnului pe care
poporul a promis sã le pãstreze, în timp ce se ofereau
jertfe pentru a sigila pactul cu sânge: „Acesta este
sângele Legãmântului pe care Dumnezeu l-a fãcut
cu voi”. Pentru cã sângele simboliza viaþa, Dumnezeu
ºi poporul se uneau pentru totdeauna cu un Legãmânt
veºnic, într-o singurã viaþã. În celebrarea anualã a
Paºtilor, poporul comemora acest Legãmânt ºi eliberarea din Egipt.
Mielul jertfit amintea de mielul nopþii Paºtelui, al cãrui sânge a fãcut
„sã treacã” mai departe îngerul distrugãtor.
Isus a realizat mântuirea prin Sângele sãu (Rom 5,9; Ef 1,7) care
este „sângele” noului Legãmânt (Lc 22,20; Mt 26,28). În acest mod a
putut reconcilia cu sine toate lucrurile: cele din cer ca ºi cele de pe
pãmânt, instaurând pacea prin Sângele sãu (Col 1,20). Toatã viaþa
lui Isus este viaþa dãruitã ca jertfã „pentru toþi” (Mt 26,28). În realizarea
misiunii sale, Isus era conºtient cã „trebuia sã pãtimeascã pentru a
intra în gloria sa” (Lc 24,26); trebuia sã moarã... pentru a aduna pe
fiii lui Dumnezeu care erau risipiþi (In 11,52).
Isus ºi-a dãruit viaþa din dragoste
În Evanghelia dupã Sf. Ioan, Isus se prezintã ca Pãstorul cel bun
care-ºi dã viaþa (In 10,11-15). Este semnul cel mai puternic al prieteniei
sale (In 15,13). „Semnul” acestei realitãþi, a vieþii sale dãruitã ca jertfã,
se aratã în „sângele care þâºneºte din coasta strãpunsã a lui Cristos,
mort pe Cruce” (In 19,35). Acest dar de jertfã avea ca obiectiv puterea
de a comunica „apa” vie, care simbolizeazã viaþa nouã în Duhul
Sfânt. Din Templul cel nou, care este Isus, ies „râuri de apã vie”
(In 7,37-39 în relaþie cu In 19,34-35).
Scrisoarea cãtre Evrei afirmã ceva asemãnãtor pentru a arãta
cã „Sângele” (sau viaþa dãruitã) lui Isus este plin de Duhul Sfânt;
pentru aceasta, sacrificiul sãu duce la perfecþiune (ºi întrece)
sacrificiile vechi (Evr 9,14). Este unicul „Sânge” care poate sã strãbatã
Catehezã 9
cerurile (fãrã a fi necesar focul material), pentru a putea dãrui Duhul
Sfânt. Pentru aceasta, sacrificiile vechi au fost abolite.
Sacrificiul mântuitor prezent în Euharistie
Cu „Sângele” sãu jerfit, Isus este Mijlocitorul Noului Legãmânt
(Evr 12,24). El este Pãstorul cel bun, care obþine mântuirea Bisericii
sale cu preþul „Sângelui” sãu (Fapte 20,28). El este Marele Preot care
îºi oferã „sângele” ca jertfã de sine însuºi (Evr 9,11-14). El este Supremul
Pãstor care a salvat oile cu preþul „sângelui” sãu (Evr 13,20). El este
Mielul imaculat, prin al cãrui „sânge” noi am fost rãscumpãraþi (1Pt
5,2-4) ºi a cãrui jertfire este mântuirea întregii omeniri (Ap 5,9).
Participând la Euharistie, se intrã în comuniune cu „Sângele” lui
Cristos (1Cor 10,16); este mântuirea realizatã prin moartea ºi învierea
lui Isus, care elibereazã în mod principal de pãcat,
întrucât acesta este rãdãcina tuturor relelor: „Prin rãnile
sale (sângele sãu) aþi fost vindecaþi” (1Pt 2,24). Biserica
este purtãtoarea acestui mesaj. „Rãscumpãrarea” sau
eliberarea totalã a omului se obþine numai prin jertfa
mântuitoare a lui Cristos, prin „Sângele” sãu (Ef 1,7; cf.
Col 10,20). De aceea, „toate lucrurile îºi au fundamentul
în El” (Col 1,17). Dãruindu-ºi viaþa ca jertfã (= vãrsându-
ºi „sângele”), Cristos ne poate comunica deja viaþa nouã
(= apa vie); „Sângele” simbolizeazã mai ales Euharistia,
în timp ce „apa” aratã mai ales Botezul, prin care se
primeºte viaþa nouã. Isus Înviat a arãtat rãnile mâinilor
sale, ale picioarelor sale ºi rana coastei (In 20,20; Lc
24,39), pentru a dovedi cã viaþa nouã a Duhului este
rodul suferinþei sale transformatã în dragostea dãruirii.
O viaþã dãruitã pentru Mireasa sa, Biserica
Pentru cã „Sângele” sãu, adicã viaþa sa, a fost vãrsat pentru noi,
exprimând din plin dragostea Duhului Sfânt (Fapte 9,14), Cristos este
Mântuitorul, Mirele îndrãgostit care elibereazã Mireasa-Biserica cu
preþul „Sângelui” sãu. „Voi ºtiþi cã nu prin lucruri pieritoare, argint
sau aur, aþi fost rãscumpãraþi din purtarea voastrã fãrã sens
moºtenitã de la pãrinþi, ci cu sângele preþios al lui Cristos”
(1Pt 1,18-19; cf. Fapte 20,28). Noul Legãmânt a fost pecetluit cu
„Sângele” Fiului lui Dumnezeu, care s-a fãcut fratele ºi semenul
nostru: „Acest potir este Noul Legãmânt în Sângele meu care este
vãrsat pentru voi” (Lc 22,20). Isus îi invitã pe toþi: „Apoi luând potirul,
dupã ce a mulþumit, le-a dat lor, spunând: Beþi dintr-acesta toþi, cãci
acesta este Sângele meu, al Legãmântului, care se varsã pentru
mulþi spre iertarea pãcatelor” (Mt 26,27-28).
Biserica-Mireasã, în peregrinarea sa istoricã, este chematã sã
parcurgã acelaºi drum al lui Cristos Mirele, spãlându-ºi haina în
Sângele Mielului (cf. Ap 7,14), cu scopul de a construi un „cer nou” ºi
un „pãmânt nou” (Ap 21,1), unde va domni dragostea ºi dreptatea
(cf. 1Pt 3,13). Astfel Sângele lui Cristos va ajunge sã fie „marele semn”
(Ap 12,1), ca ºi Mama lui Isus, Preasfânta Fecioarã Maria, pentru cã
a crezut ºi i-a ajutat pe alþii sã creadã (cf. Lc 1,45; In 2,5).
Sã cinstim ºi noi cu pietate Sângele lui Cristos, preþul mântuirii
noastre!
10 Bioeticã
Teme „fierbinþi” pentru vacanþã
Prezentare de MARINA FARA
Natura: dupã cum ne-o aºternem
Încãlzirea globalã este un subiect la ordinea zilei. Implicarea
umanã, atunci când ne gândim la cauzele acestui fenomen, este
evidentã, iar concluziile nu pot decât sã trimitã spre o abordare
eticã a problemei. Este, poate, un subiect ce ne trezeºte întrebãri
mai ales în timpul vacanþei, ºi aceasta nu doar pentru cã avem mai
mult rãgaz sã meditãm ºi sã împãrtãºim cu alþii aceste gânduri, ci,
din pãcate, pentru cã natura în mijlocul cãreia ne petrecem odihna
ne oferã, din ce în ce mai mult, imagini îngrijorãtoare asupra felului
în care o tratãm. Aspectele bioetice ale încãlzirii globale se leagã
de modul în care gestionãm resursele biologice ale Planetei. De
exemplu, lipsa de responsabilitate a unor acþiuni precum defriºãrile
masive, poluarea mediului cu deºeurile „confortului”, calitatea ariilor
urbane, volumul resurselor extrase din mediul înconjurãtor,
criminalitatea ambientalã (neglijenþe care duc la incendieri masive
de pãduri, vânãtoarea ºi pescuitul ilegale ºi abuzive etc.), intervenþia
arbitrarã asupra ecosistemelor sunt principale teme „fierbinþi”, aflate
în strânsã legãturã cu schimbarea globalã a
climei.
Problema ambientalã.
Un holocaust ecologic?
Aºa se intituleazã un capitol din cursul de
Bioeticã pentru tineri, al profesorului Giovanni
Russo. Cartea aceasta, apãrutã în anul 2006
la editura italianã Elledici, ne inspirã pagina
dedicatã în revista noastrã bioeticii. Sunt idei
de bazã ale respectivei discipline, din ce în ce
mai actuale, dar pe zi ce trece, noile probleme
ºi fenomene ce apar trezesc alte provocãri ºi
semne de întrebare.
Poate cã unora li se pare exagerat termenul „holocaust”, pe
care profesorul Russo l-a preluat pentru a defini atitudinea umanã
recentã faþã de mediul înconjurãtor. Dar argumentele sale sunt ferme
ºi pun în discuþie o sumã de valori neglijate ºi încãlcate.
Astfel:
„Planeta noastrã e un sistem închis, cu resurse limitate, care
poate conta doar pe aportul energiei Soarelui”. Aceastã definiþie
duce la o concluzie imperativã: Planeta trebuie sã fie ocrotitã.
„Continuãm sã extragem resurse, apã, energie din mediul
înconjurãtor, împrãºtiem resturi, deºeuri, risipim ºi producem daune
ecologice cu caracter ireversibil.”
„Este un adevãrat holocaust ecologic care se înstãpâneºte în
lume, este o ucidere a pãmântului.”
Soluþia? Nu este nouã!
„Dezvoltarea sustenibilã” este un concept nou bazat pe o idee
veche. A asigura necesitãþile prezentului fãrã a compromite
posibilitãþile generaþiilor viitoare este „o cucerire a sfârºitului de
mileniu privind calitatea vieþii, pacea ºi prosperitatea în condiþii juste,
într-un ambient curat ºi sãnãtos”. Multe culturi, de-a lungul istoriei,
„au înþeles necesitatea armoniei dintre mediul înconjurãtor, societate
ºi economie”, aminteºte profesorul Russo. Este cazul ca ºi generaþiile
noastre sã facã acelaºi lucru, dar aceasta presupune...
...O schimbare profundã a modelelor actuale
de dezvoltare
„Un sistem economic în creºtere este sustenibil atunci când
gestioneazã resursele astfel încât ele sã nu se epuizeze ºi sã nu
afecteze capacitatea de absorbþie ºi de refacere a ecosferei.”
Dar armonia noului model de dezvoltare este ºi o filozofie de
viaþã, o chestiune de mentalitate: sã fim conºtienþi cã e nevoie de
efortul fiecãruia dintre noi pentru ca protejarea naturii, a resurselor
naturale, a mediului înconjurãtor sã intre în firescul unui nou stil de
viaþã.
Roadele pãmântului
Cineva îmi atrãgea atenþia – cu doza sa de adevãr – cã nu este
fireascã nici tratarea exageratã, marcatã de
unde catastrofale, a temei de realã îngrijorare
privind încãlzirea globalã.
Dumnezeu vegheazã! Natura este
generoasã, continuã sã rodeascã, omul este
în continuare fiinþa predilectã a Creaþiei...
Desigur, dacã rãspunde chemãrii, misiunii
sale, rostului sãu în ordinea Creaþiei. Este o
problemã de conºtiinþã. Aºa cum remarca
slujitorul lui Dumnezeu, papa Ioan Paul
al II-lea: „E la îndemâna oricui sã observe
devastãrile crescânde cauzate naturii de
comportamentul oamenilor, indiferenþi faþã de
exigenþele cuvenite, avertizãri lesne de observat în privinþa ordinii ºi
armoniei. Ni se cere cu tãrie sã fie remediate pe cât posibil aceste
daune. Este evident cã soluþia potrivitã nu poate consta dintr-o simplã
ameliorare administrativã, sau din întrebuinþarea mai puþin iraþionalã
a resurselor Terrei. Dincolo de utilitatea practicã a unor asemenea
mãsuri, se pare cã e necesar sã se meargã la origini ºi sã fie
abordatã profunda crizã moralã în ansamblu, degradarea mediului
înconjurãtor fiind doar unul dintre aspectele sale îngrijorãtoare.”
Revoluþie geneticã.
În „replicã”: revoluþie eticã
Citatul prezentat înainte întãreºte pledoaria profesorului Giovanni
Russo, în cursul sãu de Bioeticã adresat tinerilor („Bioetica in dialogo
con i giovani, ed. Elledici, 2006), ºi care inspirã aceastã paginã din
revista noastrã. Profesorul pledeazã pentru o atitudine mai
responsabilã ºi pentru o implicare, o luare de poziþie faþã de
provocãrile unui stil de viaþã care încalcã din ce în ce mai violent
valorile. Ingineria geneticã se pare cã „încearcã sã intre din ce în ce
mai insistent în camera lui Dumnezeu . Noul mileniu se deschide

sub semnul unei revoluþii genetice în domeniul agroalimentar.”
În acelaºi timp, poate cã este cazul sã ne schimbãm
comportamentul alimentar, „sã realizãm o revoluþie eticã” a
acestuia ºi a tehnologiilor prin care producem alimentele”.
A pune capãt „agricidului”. O agriculturã
naturistã
„Agricidul” este un nou termen, prin care se defineºte
devastarea resurselor animale ºi vegetale de cãtre tehnologiile
de exploatare. Agricidul se referã ºi la „uciderea” solului, prin
substanþe chimice extrem de periculoase. Ideea de a hrãni solul
cu îngrãºãminte chimice ºi-a dovedit nocivitatea, producân-
du-se astfel plante cu deficienþe nutritive ºi având drept primã
consecinþã o proastã nutriþie a animalelor ºi a oamenilor.
Alimentele modificate genetic
Biotehnologiile aplicate în domeniul alimentaþiei sunt o realitate
în continuã extindere ºi oferã produse superioare din multe
aspecte faþã de cele realizate prin tehnologii naturale. Asemenea
produse pot fi vãzute în supermarketurile noastre, chiar dacã nu
sunt însoþite de cuvenita etichetã informativã. Le recunoaºtem
pentru cã ele nu pot fi vãzute în naturã, în forma ºi dimensiunile
pe care le au, dar pot fi avantajoase, atât pentru cultivare, cît ºi
pentru calitatea alimentului. Din pãcate însã, acestea pot prezenta
riscuri pentru sãnãtatea umanã ºi pentru mediul înconjurãtor.
Ce este un OGM?
Organismul Modificat Genetic (în care au fost introduse gene
modificate) îºi schimbã metabolismul conform scopului urmãrit
de respectiva tehnologie. În cazul plantelor, de exemplu: planta
modificatã capãtã o rezistenþã crescutã faþã de dãunãtori, faþã
de unele boli specifice sau faþã de condiþiile nefavorabile (secetã,
frig, salinitate); de asemenea, îºi schimbã conþinutul de substanþe
alimentare (proteine, grãsimi), sau îºi modificã dimensiunile.
În cazul animalelor transgenice, aria de aplicare este mai
mare: în afarã de calitatea produselor secundare – lapte, ouã,
lânã etc. – cu ajutorul lor se obþin produse naturale ce conþin
substanþe pentru uz farmaceutic ºi vaccinuri. Un animal transgenic,
de exemplu, poate conþine gene umane, datoritã cãrora unele
organe ale sale sunt asemãnãtoare din punct de vedere genetic
organelor umane ºi, deci, sunt utile sub aspect terapeutic.
Microorganismele performante
Microorganismele modificate genetic (unele bacterii) produc
substanþe vitale pentru om: insulinã, hormon de creºtere precum
ºi interferon (folosit pentru tratarea unor boli grave), medicamente
antivirale ºi antitumorale.
Alte bacterii ºi microalge, al cãror metabolism este modificat
genetic, pot ajuta la protejarea mediului, asimilând metale grele
sau produse chimice de sintezã din deºeurile toxice.
Riscuri þinute sub control
Principalele riscuri ale OGM sunt; toxicitatea, alergiile ºi
impactul ambiental. De asemenea, prin extinderea nesãbuitã a
unei specii modificate genetic, se produc dezechilibre care
dãuneazã biodiversitãþii. Dar legislaþia în materie este foarte
restrictivã ºi prevede controlul strict al acestor intervenþii.
Psihologul rãspunde 11
- Am 14 ani. Pãrinþii mei nu mã lasã sã am prieten. Au dreptate sã
spunã cã sunt prea micã? Care este vârsta idealã pentru a avea
prieten?
- De la început trebuie fãcutã o lãmurire:
ce înseamnã prieten? ªi întreb aceasta
deoarece existã mai multe accepþiuni
despre acest termen. Fiecare defineºte
„prietenul” aºa cum îi place sau cum ºi-l
imagineazã. Consider cã cel mai bine
ne-am gândi la ceea ce i se atribuie
statutului de „prieten”. Astfel, prietenul este
acel om în care ai mare încredere ºi care îþi
doreºte binele indiferent dacã acesta
doare. Prietenul este acela care te îmbogãþeºte spiritual ºi te ajutã sã
te dezvolþi personal. Este acela de a cãrui pãrere îþi pasã ºi în prezenþa
cãruia te simþi bine cãci te securizeazã.
Faptul de a cunoaºte oameni este important pentru oricine. Cu
cât vei cunoaºte mai mulþi, cu atât vei fi mai capabilã sã discerni între
oamenii de valoare ºi cei cu care este bine sã pãstrezi doar o
relaþionare conjuncturalã. Mã întrebi dacã eºti prea micã pentru a
avea prieten. Depinde ce îþi doreºti de la aceastã prietenie. Motivele
pentru care se leagã prietenii sunt uneori ridicole. Unele persoane nu
sunt capabile nici mãcar la vârsta de 20 ani sã lege o prietenie în
sensul onest al cuvântului. De aceea nu mã pot exprima în cazul tãu.
Nu te cunosc. Vârsta idealã este aceea la care poþi discerne între
ceea ce îþi este cu adevãrat util (în sensul de constructiv) dintr-o prietenie
ºi ceea ce þi-ar satisface doar niºte aspiraþii bazate pe orgoliu, ambiþie
ºi (sau) interes. Presupun cã mã întrebi de acea prietenie particularã,
mai intensã, cu transfer de sentimente, ce eºti tentatã sã o ai la aceastã
vârstã de 14 ani. Nu spun cã este bine, dar nici cã este rãu. Depinde
de la persoanã la persoanã. Vreau doar sã te avertizez asupra
incapacitãþii de gestionare a sentimentelor ce se datoreazã lipsei de
experienþã, avântului specific vârstei dar ºi a obiectivelor neclare ºi
de multe ori imposibile ce se fixeazã într-o prietenie adolescentinã.
- De ce avem déjà-vu-uri?
- Déjà-vu-ul ar putea fi definit ca “sentimentul cã situaþia prezentã
reproduce exact ºi complet o experienþã a trecutului”. Nu este vorba
de o simplã identificare a prezentului cu o amintire a trecutului, ci mai
mult de o iluzie de reviviscenþã (înviorare, revenire, retrãire) a trecutului.
Aceastã experienþã se poate baza la fel de bine pe impresii vizuale,
ca ºi pe cuvinte deja auzite sau spuse, pe o tonalitate emoþionalã
complexã deja resimþitã. Putem observa acest fenomen în viaþa
cotidianã, dar este mai prezent în unele stãri nevrotice ºi psihotice.
Prin urmare, aceste trãiri le avem atunci când, prin intermediul trãirilor
actuale (senzaþii, percepþii, reprezentãri...), gãsim legãturi profunde ºi
puternice cu alte experienþe din trecut.
În sine, aceste déjà-vu-uri nu sunt periculoase decât dacã li se
acordã o atenþie ºi o importanþã prea mare. ªi anume, sentimentul
cã trãieºti o realitate atemporalã, cã eºti mesagerul unor lumi paralele,
cã eºti dotat cu forþe paranormale ºi multe alte variante, una mai
ciudatã decât alta.
Întrebãrile au fost publicate ºi în revista Labirint
a Colegiului Romano-Catolic Sfântul Iosif.
Pentru aceastã rubricã, pãrintele Marius Antãluþe aºteaptã
întrebãrile dumneavoastrã.
12 Suflet tânãr
Gândul meu pentru tine(ri)
Pr
Pr.. DANIEL BULAI
La sfârºitul unui curs de formare pentru animatori, o tânãrã
ºi-a dezvãluit în scris întreaga durere sufleteascã, prin cuvintele:
„Îmi pare rãu cã nu pot zâmbi tot timpul!” Aceastã sinceritate, pe
care aveam sã o descopãr mai târziu în scrisoarea ei, am întrezã-
rit-o ºi în timpul cursului. M-a fãcut mereu sã o privesc lung ºi parcã
ajunsesem cu privirea în sufletul ei tânãr ºi zbuciumat de suferinþã.
Faþa îi era marcatã de violenþa, rãutatea ºi ipocrizia multor oameni.
A crescut singurã lângã cei dragi, lângã prieteni! Mi-a spus: „E
foarte greu sã fii liber, dar acest lucru mã ajutã mult sã mã
maturizez, sã mã descurc în viaþã ºi sã iau decizii în momentele
dificile”. Citind scrisoarea ei, am avut senzaþia cã am în faþã un
testament..
Viaþa te provoacã! Zilnic îþi oferã surprize! Eºti fricos? Cristos îþi
spune: Curaj! Eºti singur? Cristos îþi spune: Urmeazã-mã! Eºti
supãrat? Cristos îþi spune: Iartã! Ai motiv sã te rãzbuni? Cristos îþi
spune: Întoarce ºi celãlalt obraz! Ai dreptul sã loveºti? Cristos îþi
spune: Bagã sabia în teacã! Vrei sã te ascunzi? Cristos îþi spune:
Eu sunt lumina lumii! Vrei sã fii cel mai mare? Cristos îþi spune: Fii
ca un copil! Vrei sã fii în centrul atenþiei? Cristos îþi spune: Roagã-te
în camera ta! Vrei sã faci pe ºeful? Cristos îþi spune: Slujeºte! Vrei
sã trãieºti din plin viaþa? Cristos îþi spune: Dã-þi viaþa! Vrei sã înþelegi
totul? Cristos îþi spune: Crede! Eºti trist? Cristos îþi spune: Bucurã-te!
Eºti dispreþuit? Cristos îþi spune: Eu sunt cu tine! Eºti împovãrat de
pãcate? Cristos îþi spune: Mergi în pace!
Sunt mulþi ipocriþi în jurul tãu! Cristos a stat la masã cu fariseii!
Sunt unii care nu te înþeleg! Cristos a lãsat-o pe o pãcãtoasã sã-i
spele picioarele cu lacrimile ei! Te apasã frica de viitor! Cristos a
înviat! În lume este multã nedreptate! Cristos a instituit Biserica!
Lumea este din fire egoistã! Cristos s-a lãsat judecat de pãgâni!
Toþi oamenii suferã! În Biserici, zilnic, se aduce Jertfã!
În lume sunt multe rãzboaie! Dar ºtiu cã existã ºi o lume a
pãcii! În lume violenþa este o armã pentru a ajunge în faþã! Dar ºtiu
cã iubirea te ridicã mai sus! În lume existã multã rãutate! Dar mai
ºtiu cã Dumnezeu este cel infinit de bun, El este plin de milostivire!
Drumul duce la libertate! Cine nu a fãcut o plimbare pe o cãrare
bãtãtoritã într-o pãdure? Cu siguranþã, ai avut o astfel de experienþã!
Dacã nu, imagineazã-þi! Ai ajuns în pãdure… Ai început
plimbarea… Dar, vai! Ai întâlnit pe cãrare o creangã ruptã de vânt
care te-a împiedicat sã înaintezi. În acel moment ai început sã
filosofezi: Cine a rupt-o? De ce a cãzut chiar aici? Ce zgomot a
fãcut? Ce mare este! Ar fi putut sã te loveascã! ªi plimbarea este
întreruptã acum de acest eveniment atât de nesemnificativ. Te
opreºti în faþa unei crengi ºi nu admiri pãdurea ce creºte în tãcere,
nici frumuseþea ei! Te opreºti în faþa lacrimilor ºi nu le ºtergi pentru
a lãsa zâmbetul sã ofere luminã ºi speranþã! Te opreºti în faþa
provocãrilor din viaþã ºi nu admiri minunãþiile lui Dumnezeu, care
sunt lângã tine! „Isus i-a zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauþi?
Ea, crezând cã este grãdinarul, i-a spus: Domnule, dacã dumneata
l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus ºi eu îl voi lua. Isus i-a zis: Maria!
Ea, întorcându-se, i-a spus în evreieºte: Rabbuni! - care înseamnã
Învãþãtorule” (In 20,15-16).
Îndrãzniþi iubirea!
...este moto-ul campusului de formare de la Sinaia, care
vine sã încoroneze anul pastoral al tinerilor 2006-2007. Tema
generalã este “Fii gata sã-L urmezi pe Isus!” ºi va fi aprofundatã
în urmãtoarele direcþii: cunoaºtere, comunicare, acþiune ºi
viaþã spiritualã. Perioada desfãºurãrii campusului este 9-14 iulie,
din fiecare parohie fiind aºteptaþi câte doi animatori, în vederea
formãrii lor ca tineri responsabili.
Pânã atunci însã, pentru cã este deja vacanþã, pentru o
perioadã ne-am luat gândul de la ºcoalã, teme, lecþii, ore de
catehezã. Este vremea sã acordãm mai mult timp jocurilor,
prietenilor, copiilor din parohie. Ei bine, în rândurile de mai jos,
vã propunem câteva jocuri de tabãrã.
JOC DE COMUNICARE POZITIVÃ POZITIVÃ: MAªINA DE SPÃLAT
Se formeazã douã ºiruri de copii, faþã în faþã. Un voluntar
cel care rãmâne fãrã pereche sau animatorul trece printre
cele douã ºiruri („maºina de spãlat”). Când ajunge în dreptul
primei perechi din ºir se opreºte ºi aºteaptã sã fie „spãlat”:
fiecare participant la joc îi pune mâna pe umãr ºi îi spune o
caracteristicã, o calitate personalã sau o vorbã bunã. Cel
„spãlat” mulþumeºte ºi trece mai departe. Atenþie: se va
insista de la început pe caracterul pozitiv al comunicãrii!
Neapãrat trebuie sã treacã prin „maºina de spãlat” copiii
triºti, timizi, negativiºti, pentru a le ridica moralul, pentru a le
dezvolta încrederea în sine sau pentru a-i determina sã
gândeascã pozitiv.
SÃ PRINDEM FLUTURELE!
Se agaþã, pe spatele a doi copii, câte o hârtiuþã coloratã,
fiecare cu o altã culoare. Nici unul din cei doi nu ºtie ce
culoare are hârtia. Amândoi îºi vor þine mâinile la spate ºi
vor încerca sã se uite peste umãrul celuilalt pentru „a prinde
fluturele”, adicã pentru a vedea ce culoare are hârtia de pe
spatele celuilalt. Este bine ca partenerii sã fie de aceeaºi
înãlþime. Este important, mai întâi, sã reuºeºti sã vezi
culoarea hârtiuþei adversarului, dar ºi sã-þi fereºti propria
hârtiuþã. Jocul se poate desfãºura ºi sub formã de concurs
între echipe cu numãr egal de participanþi. Câºtigã echipa
care a „prins cei mai mulþi fluturi”.
OBIECTUL ÎNCÃRCA
ÎNCÃRCATT CU ELECTRICIT
ELECTRICITAATE
În încãpere sau pe terenul de joacã, trebuie sã fie
împrãºtiate diferite obiecte. În timp ce unul din jucãtori se
aflã afarã, ne înþelegem care dintre obiecte va fi considerat
electrizant. Dupã ce revine copilul de afarã, i se spune cã
unul dintre obiecte este electrizant. Copilul trebuie sã
descopere acel obiect.. Copilul va atinge cu mare precauþie,
pe rând, obiectele, dar nu se întâmplã nimic. În clipa în care
atinge obiectul fixat de noi ca fiind încãrcat cu electricitate,
toþi copiii încep sã þipe, aºa încât cãutãtorul obiectului tresare
aºa de puternic, de parcã s-ar fi electrocutat.
 Micul Prinþ 13
Dragi copii, în furnicarul din grãdinã, printre mii ºi mii de furnici,
t e a
era un furnicel lucios, negru ca tuciul, simpatic ºi micuþ, pe nume
e s
Po oate-s
v
Fric. Dar vai, deºi hãrnicuþ nevoie mare, ca ºi fraþii sãi, alergând
neobosit în toate pãrþile, Fric era veºnic nemulþumit deoarece,
gândea el, agitându-ºi nervos antenele, într-un furnicar, zilele ºi
sãptãmânile sunt plicticos de asemãnãtoare. Chiar ºi furnicile pe
i „T l “
care le cunoºtea, adicã frãþiorii, veriºorii si prietenii sãi, toþi aveau
lu e
la f
aceleaºi feþe. Iar culmea-culmilor, gândea Fric, ei, toþi furnicuþii,
fãceau aceleaºi lucruri. Cãrau hranã, paie, curãþau potecuþele ºi
alergau la fel de grãbiþi, cãrând poveri fãrã sã stea de vorbã mai
mult de câteva ciocãnituri de antene pe umãr, care în sus sau Pr
Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ
care în jos.
- Totul, îºi spunea bombãnind Fric, este identic ºi plicticos aici. Curg susurând într-una acelaºi cântec! Dar, deºi neschimbatã în
Ce viaþã mai este ºi asta când în furnicarul ãsta nu este nici o melodia ei repetitoare, apa ocroteºte viaþa! Picãturile de apã urcã
deosebire între douã zile? Dimineaþa ºi seara, miezul nopþii sau al voiase în puful norilor ºi se lasã purtate de vânt pe Pãmânt.
zilei, se scurg fãrã nici o deosebire, în acelaºi ritm. Numai în locul Într-un fel sunt la fel de asãmãnãtoare cu voi. Deºi mici, ele bucurã
acesta este aºa! Nici o schimbare! Of, of! Toate sunt mereu la fel. copiii de Crãciun, în formã de steluþe, dupã care, topindu-se
În timpul nopþii, însã, îngerul pãzitor al zglobiu, cântã mãreþia lui Dumnezeu,
furnicilor veni ºi îl purtã în vis pe Fric, sus, curãþând, udând ºi umplând cofele
sus de tot, deasupra norilor ce pãreau de mãrilor. Mereu, totu-i identic, vezi Fric,
vatã, tocmai printre stele... ªi îngerul îi toate-s mereu la fel! Dacã lucrurile mãreþe
spuse: sau mãrunte nu s-ar repeta, culorile lumii
- Nu-þi fie teamã, Fric! Priveºte jos! Vezi ar uita sã dea glorie celor de sus.
dansul ameþitor al planetelor ºi al stelelor? - Aº vrea sã mã întorc în furnicar, îi
- Oh, da, îngerule, îi rãspunse spuse Fric îngerului.
tremurând Fric, nici nu-mi închipuiam sã - De ce? îl întrebã îngerul, pentru cã,
fie atâta frumuseþe deasupra capului meu! oricum, acolo tu nu faci decât mereu aceleaºi
Cine ar fi putut sã vadã toate acestea dintr- lucruri.
un amãrât de furnicar, printre firele groase - Da, îi rãspunse Fric, dar asta era
de iarbã? înainte. Eu însã nu ºtiam un lucru!
- ªi totuºi, Fric, îi spuse îngerul, priveºte atent! Planetele ºi - Ce nu ºtiai, Fric?
stelele, deºi atât de mãreþe ºi maiestuase în miºcãrile lor, nu fac - Cã toate cele ce sunt, mãrunte ºi mari, depind unele de altele
altceva decât împlinesc planul lui Dumnezeu! Adicã repetã ºi ºi chiar dacã, în aparenþã, ele repetã mereu aceleaºi miºcãri, se
executã la nesfârºit acelaºi lucru. Adicã se rotesc în acelaºi ritm, iveºte mereu ceva nou în faþa oamenilor ºi a lui Dumnezeu. Deºi
mereu la fel! Altminteri nu ar mai fi nici zile sau nopþi, nici anotimpuri pentru ochii grãbiþi, noi furnicuþii, suntem la fel, pentru Dumnezeu,
sau curgerea anilor! Nu ar mai fi nici viaþã pe Pãmânt ºi nici glasuri ca ºi zâmbetul unui copil, deºi pare mereu la fel, el este unic ºi
voioase de copii. Dar, haide, Fric, sã privim din nou spre Pãmânt, fãrã preþ. Am sã le povestesc toate acestea fraþilor ºi prietenilor
continuã îngerul! Vezi oceanele ºi continentele? mei, spuse Fric, agitându-ºi frenetic antenuþele.
- Într-adevãr, exclamã Fric! Nu mi-aº fi închipuit sã existe atâta Auzind aceste cuvinte, îngerul zâmbi.
minunãþie! - La revedere Fric! Când te vei trezi, îmbrãþiºeazã-i din partea
- ªi totuºi, continã îngerul, valurile oceanelor, vântul sau ploile mea pe frãþiorii tãi ºi spune-le cã deºi, aparent, ceea ce faceþi
repetã aceleaºi lucruri, mereu! Mereu asemãnãtor! Dacã nu ar este mereu la fel, zi dupã zi, precum copiii, voi, înainte de toate,
face-o, ar dispãrea toate cele ce sunt! La fel ºi fluviile sau pâraiele! faceþi voia lui Dumnezeu.

Copiii se î
înntreabã… Diavolul are tot atâta putere ca ºi Dumnezeu?
Diavolul are puteri mari, dar nu e nici pe departe tot atât de puternic ca Dumnezeu. Satana poate
face false miracole, deformeazã adevãrul, ne ispiteºte ºi cautã sã provoace neînþelegeri. Mai ales, prin
tot felul de minciuni, încearcã sã ne facã sã ne pierdem speranþa ºi sã ne apucãm de rele.
Dar puterile Diavolului sunt limitate: nu poate fi peste tot în acelaºi timp, nu poate crea nimic, nu ne
poate citi gândurile ºi nu are nici o putere asupra Fiului lui Dumnezeu. Prin Isus ºi Maria, Mama sa, ºi noi
vom fi învingãtori în lupta împotriva diavolului.
Verset cheie: (Lc 10,8)
Versete ajutãtoare: Ap 20, 7-10
(adaptare de Liana Gehl dupã 205 Questions Children Ask about God)
14
Inter viu realizat de CRISTINA ªOICAN
Interviu
Un DA pen
Surorile franciscane
Viaþa pãrintelui Simpliciano nu este oare dovada cã binele
poate învinge rãul? Exemplul acestui frate sã ne facã sã
îndrãznim imposibilul: viaþa poate deveni frumoasã dacã este
oferitã pentru a face un chip sã zâmbeascã, dacã dã speranþã
celui care stã în întuneric (Paolo di Somma). iniþiativa fondatorului ºi-a lãrgit aria de interes, surorile orientându-
se ºi spre alte nevoi ale tinerilor, spre opere de caritate ºi de
evanghelizare.
În 1997, Mons. Luigi Diligenza, Arhiepiscopul de Capua, locul
unde este înmormântat pãrintele Simpliciano, a înaintat oficial cauza
de beatificare ºi de canonizare a celui pe care contemporanii îl
numeau „adevãrat Înger binefãcãtor”.
În prezent, Congregaþia dispune de ºcoli care
acoperã toate nivelurile de învãþãmânt, de institute
de educaþie ºi de asistenþã, de case de odihnã ºi de
reculegere, de oratorii ºi de numeroase centre de
apostolat. În lume, Congregaþia este prezentã în Italia,
Polonia, Filipine, Indonezia, Columbia, Coreea,
Timorul de Est. În România, Surorile au ajuns în 1997
ºi s-au stabilit în parohia Sfântul Anton din Bucureºti.
Comunitatea este formatã din o sorã din România
(sora Rita), douã surori din India (sora Lissy ºi sora
Congregaþia Surorile Franciscane ale Preasfintelor Inimi s- Maria Helen) ºi sora Romea, din Filipine, superioara
a nãscut din impulsul generos al preotului Simpliciano della comunitãþii. Cu ele am discutat despre carisma
Natività (1827-1898), expert modelator de inimi ºi neobosit Congregaþiei, despre activitatea ºi proiectele
educator al tinerilor, mai ales al celor proveniþi din mediile cele comunitãþii din Bucureºti.
mai umile. În 1844 îmbracã haina Fraþilor minori alcatarini
(franciscanii desculþi), îºi completeazã studiile ºi devine - Vorbiþi-ne despre carisma Congregaþiei
predicator ºi director spiritual. dumneavoastrã?
Vindecat de o boalã gravã de plãmâni prin mijlocirea - Când vorbim despre Carisma congregaþiei
sfântului Iuda Tadeul, rãspândeºte cultul acestui Apostol în noastre ne gândim la posibilitatea de a face vizibilã
sudul Italiei. iubirea milostivã a lui Cristos, sãrac ºi rãstignit, prin
Activând la Portici, în regiunea Napoli, în 1859 deschide o simplitatea plinã de bucurie a spiritualitãþii
ºcoalã gratuitã pentru „fiii poporului” pentru a-i scoate din franciscane. Încercãm sã ne punem în slujba
sãrãcie ºi pentru a-i feri de pericolele strãzii. În 1869 este chemat aproapelui aflat în nevoi, prin operele de caritate
la Roma ca secretar al Fraþilor alcatarini. Atent la nevoile celor cerute de Bisericã ºi de societate, însã acordãm o
în suferinþã îºi pune la dispoziþie atenþie cu totul specialã tinerilor
experienþa de pãrinte spiritual aflaþi în pericol ºi celor care vor
pentru reabilitarea tinerelor cu sã-ºi punã ordine în viaþã.
o viaþã dezordonatã, pe multe Grija faþã de tinerele care se
dintre ele reuºind sã le aducã prostitueazã - scopul iniþial pentru
pe calea autentic creºtinã. care a fost fondatã Congregaþia -
Pentru reintegrarea socialã ºi este destul de greu de atins acum,
pentru reabilitarea lor, aici. Nu putem merge pe strãzi sã
fondeazã, în 1879, Institutul adunãm tinerele cu astfel de
Sfânta Margareta, încurajat probleme ca sã încercãm sã le
fiind de însuºi Papa Pius al schimbãm modul de viaþã. Dar
IX-lea ºi chiar de familia regalã când cineva vine ºi ne bate la uºã
a Italiei. Pentru ca opera sa sã pentru a ne cere ajutor, nu pleacã
poatã fi continuatã, în 1886 de la noi dezamãgit. În momentul
pune bazele Congregaþiei de faþã, Congregaþia are doar în
Surorilor Franciscane ale Filipine o casã destinatã tinerelor
Preasfintelor Inimi. Ulterior, care au hotãrât sã-ºi facã ordine în

ntru iubire
ale Presfintelor Inimi
propria viaþã.
În rest, acolo unde mergem, încercãm sã ne adaptãm activitatea
la nevoile locale, rãmânând însã fidele carismei noastre.
- Cum a fost începutul ºederii în România?
- În 1997, când primele surori au venit în þara dumneavoastrã,
nu ºtiau exact cãrui tip de activitate sã se dedice. Era nevoie de o
perioadã ca sã se poatã orienta spre ceea ce ar fi
putut sã facã. Atunci surorile locuiau într-un
apartament ºi îi ajutau pe fraþii din Congregaþia Don
Orione sã se ocupe de bãtrâni. În paralel, îngrijeau
copiii de la un orfelinat ºi se ocupau ºi cu tinerii, având
cu aceºtia diferite activitãþi. Le-au oferit ºi posibilitatea
de a învãþa engleza, pentru cã surorile vorbesc bine
aceastã limbã.
Oamenii din parohie ne-au primit foarte bine ºi
tinerii s-au ataºat de surori.
Familii cu diferite probleme veneau la surori pentru
un sfat, pentru o vorbã bunã, pentru ajutor.
- V-aþi decis sã deschideþi o grãdiniþã? Cum s-a
întâmplat?
- Începând sã cunoaºtem nevoile de aici, am vrut
iniþial sã deschidem un orfelinat. Însã, dupã un an
de activitate cu câþiva copii pe care i-am îngrijit în
apartamentul în care locuiam, pentru cã am
întâmpinat numeroase greutãþi birocratice ºi pentru
cã nici casa care sã ne permitã sã îngrijim mai mulþi
copii nu era gata, am schimbat planurile. Pãrintele
Dâm, parohul comunitãþii, ne-a sugerat sã deschidem
o grãdiniþã. Am acceptat sugestia lui ºi am
concretizat-o. Astfel, în 1998, a început construcþia
acestei case unde funcþioneazã ºi grãdiniþa. În anul
2000 s-au finalizat lucrãrile ºi a început sã funcþioneze ºi grãdiniþa
care, iniþial, era destinatã copiilor nevoiaºi din cartier. În prezent,
vin ºi copii care nu au, numaidecât, probleme financiare. Copiii, pe
lângã activitãþile specifice
vârstei, au cursuri de italianã, de
englezã, de calculator. Alãturi
de noi, la grãdiniþã, lucreazã ºi
personal laic angajat, pentru cã
statul român nu ne recunoaºte
diplomele.
- Ce proiecte au Surorile
franciscane ale Presfintelor
Inimi?
- În prezent, lucrãm ca sã
putem sã deschidem o Casa
famiglia în care sã oferim
adãpost mamelor tinere,
15
necãsãtorite, care nu sunt acceptate de familii sau care
întâmpinã dificultãþi în integrarea lor socialã. Avem posibilitatea
sã primim ºase tinere împreunã cu copiii lor. Dacã totul merge
bine, sperãm ca în toamnã sã putem concretiza acest proiect.
Am avut deja o astfel de experienþã. Cu patru ani în urmã,
surorile noastre au gãzduit pentru un timp trei tinere din
Moldova împreunã cu copiii lor ºi le-au ajutat sã-ºi gãseascã
un loc de muncã, sã-ºi recâºtige încrederea în ele însele ºi sã
ia viaþa de la capãt. O altã dorinþã care ne-ar plãcea sã se
realizeze se îndreaptã tot cãtre tineri. Am vrea sã avem mai
mulþi tineri în preajma noastrã, pe care sã-i ajutãm sã
descopere frumuseþea vieþii consacrate, sã-i ajutãm sã se
gândeascã cu maturitate la alegerea pe care trebuie sã o facã
în viaþã ºi sã se pregãteascã cum trebuie pentru acest moment.
Tot ca proiect pot fi considerate ºi demersurile noastre de a
pune bazele Asociaþiei Surorile Franciscane ale Preasfintelor
Inimi, pentru concretizarea cãreia am vorbit deja cu un avocat.
ªtim cã în felul acesta vom avea de întâmpinat mai puþine
probleme în încercãrile noastre ulterioare de a realiza diferite
proiecte. ªtim cã aºa au procedat toate Congregaþiile care au
venit în România ºi au început sã activeze în diferite sectoare
ale societãþii.
- Cum s-ar putea rezuma viaþa ºi activitatea
dumneavoastrã?
- Tot ceea ce facem,
întreaga noastrã viaþã este
un Da pentru iubire.
Rãspunzând la iubirea cu
care Tatãl ne-a chemat sã-l
slujim, încercãm sã o
dãruim, la rândul nostru,
celor care au nevoie sã li se
deschidã poarta la care bat.
„Iubirea nu are culoare, ea
întinde mâna oricãrui
nefericit, îi îmbrãþiºeazã pe
toþi, în fiecare recunoaºte un
fiu” (pãrintele Simpliciano).
16 Din viaþa Arhidiecezei

Zile de sãrbãtoare
la malul mãrii
În prima duminicã dupã sãrbãtoarea Trupul Domnului (Joia
Verde) comunitatea catolicã din Constanþa a participat la
procesiunea cu Preasfântul Sacrament. Cu mic cu mare, cei
prezenþi s-au îndreptat spre malul mãrii, în drumul lor oprindu-se
de patru ori pentru a-l incenza pe Isus sub chipul pâinii, tot de
atâtea ori primind ºi binecuvântarea cu Preasfântul Sacrament.
Procesiunea a fost însoþitã de sunetul clopotelor care au dat un
plus de solemnitate sãrbãtorii.
Copii îmbrãcaþi în alb, tineri purtând eºarfe, familii întregi,
cãlugãri, cãlugãriþe s-au alãturat preoþilor pentru a-L preamãri ºi
a-I aduce mulþumire Celui care este mereu prezent între noi.
Doamne, Tu eºti cu noi! Eºti în inimile noastre! Te purtãm cu
noi! Nu te uita la lipsurile ºi greºelile noastre! Te rugãm primeºte
cinstirea noastrã ºi rãmâi cu noi, pentru ca ºi noi sã rãmânem cu
Tine, cãci numai Tu poþi fi bucuria ºi fericirea noastrã!

Pentru cã biserica devenise neîncãpãtoare, sãrbãtoarea

sfântului Anton, patronul bazilicii romano-catolice din Constanþa,
a fost celebratã de comunitate în stradã, în jurul unui altar special
amenajat. Comunitatea s-a bucurat de prezenþa ÎPS Ioan Robu,
Arhiepiscop de Bucureºti, a PS Aurel Percã, epsicop auxiliar de
Iaºi ºi a PS Anton Coºa, episcop de Chiºinãu.
Credincioºii ºi prelaþii au cerut de la Dumnezeu, prin mijlocirea
sfântului Anton, binecuvântarea familiilor, a tinerilor, a copiilor, a
oraºului ºi a tuturor celor care vor sã aducã bucurie în acest loc.
Celebrarea s-a încheiat cu o procesiune în jurul bisericii, urmatã
de binecuvântarea cu relicvele sfântului Anton împãrþitã de IPS
Ioan Robu.
Rugãciunile ºi cântul celor prezenþi, împreunã cu mireasma
crinilor sfinþiþi s-au înãlþat spre cer odatã cu fumul de tãmâie.
Parohia Nãvodari în sãrbãtoare Msgr
Msgr.. ªTEFAN GHENÞA
ªTEFAN
Credincioºii catolici din Nãvodari au trãit, în ultima perioadã,
sãrbãtori deosebite pentru viaþa lor.
13 copii din parohie au primit Prima Sfântã Împãrtãºanie. Dupã
o pregãtire îndelungatã, micuþii au putut sã se hrãneascã cu Isus.
A urmat apoi hramul Bisericii, sãrbãtoarea Fericitului Ieremia
Valahul. Fiind sãrbãtoarea comunitãþii, toþi credincioºii s-au implicat
în pregãtirea ei, atât din punct de vedere spiritual cât ºi material.
Liturghia de hram, la care au participat preoþi ºi mulþi credincioºi
din localitãþile învecinate, a fost urmatã de o agapã frãþeascã,
timp în care credincioºii s-au simþit ca o familie, împãrtãºindu-ºi
bucuriile dar ºi preocupãrile.
A treia mare bucurie a comunitãþii a fost pe 3 iunie, când
Preasfinþitul Cornel Damian, Episcop Auxiliar de Bucureºti, a venit
în parohia noastrã pentru a conferi Sacramentul Mirului unui numãr
de 34 de candidaþi. La Sfânta Liturghie au concelebrat Monseniorul
Vladimir Petercã, pãrintele Ionel Pojum, pãrintele capucin Marcel
Netedu ºi pãrintele paroh, Farcaº Nicolaie.
Impresionant a fost ºi momentul de rugãciune organizat în
ajunul sãrbãtorii, la care au participat pãrinþii, naºii, rudele celor
de la mir ºi împreunã au implorat Darul Duhului Sfânt.
VEROANA GEAMBAºU ºi M.A.

Statuia Maicii Domnului
de la Fatima în parohia
Sfântul Anton din Bucureºti
Vineri, 8 iunie, în prima zi a pelerinajului Statuii Maicii Domnului
de la Fatima în Arhidieceza noastrã, credincioºii din Parohia Sfântul
Anton de Padova, din Bucureºti, au întâmpinat-o într-un numãr
destul de mare, unii dintre ei venind cu douã ore înainte de
începerea Sfintei Liturghii de searã ºi, în tot acest timp, rugân-
du-se Sfântul Rozariu.
Statuia Maicii Domnului a fost primitã de credincioºi ºi preoþi
la poarta Bisericii, apoi întreaga comunitate s-a îndreptat spre
Altar pentru a celebra Sfânta Liturghie în cinstea Preacuratei. Alãturi
de preoþii comunitãþii, pãrintele Petru Dâm ºi pãrintele Liviu
Bãlãºcuþi, a concelebrat ºi rectorul Bisericii Italiene, organizatorul
acestui pelerinaj, pãrintele Graziano Colombo.
Pãrintele Petru Dâm, la predicã, a insistat asupra semnificaþiei
locului de pelerinaj de la Fatima, punând accent pe pedagogia
divinã în transmiterea mesajelor de convertire pe tot parcursul
Istoriei Mântuirii. „Odinioarã Dumnezeu îi avertiza prin profeþi pe
membrii poporului ales cã au greºit ºi cã trebuie sã se întoarcã la
dânsul, spunea pãrintele Dâm; astãzi, Dumnezeu ne transmite
acest mesaj de convertire prin intermediul Preacuratei”.
Sfânta Fecioarã le spunea celor trei copii - Lucia, Iacinta ºi
Francisc - cãrora le-a apãrut la Fatima: „Rugaþi-vã mult ºi jertfi-
þi-vã pentru pãcãtoºi, fiindcã multe suflete merg în iad, deoarece
nu este cine sã se jertfeascã ºi sã se roage pentru ele”. Acest
lucru l-au fãcut ºi credincioºii din parohia Sfântul Anton de Padova,
din Bucureºti (Colentina), în aceastã primã zi a pelerinajului, s-au
rugat pentru întoarcerea pãcãtoºilor, pentru ca nimeni sã nu mai
ajungã în acel loc de suferinþã.
Miercuri, 13 iunie, în sãrbãtoarea sfântului Anton de Padova,
comunitatea catolicã din Colentina ºi-a cinstit patronul participând
la Liturghia de hram. La sfârºitul Sfintei Liturghii s-au sfinþit crinii ºi
s-au binecuvântat copiii, celebrarea încheindu-se cu procesiunea
cu statuia sfântului Anton, în jurul rondoului din curtea bisericii.
Pr
Pr.. LIVIU BÃLúCUÞI
Din viaþa Arhidiecezei 17
Din viaþa parohiei
Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul
(Bãneasa)
Luna iunie a adus parohiei Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul
(Bãneasa) zile de bucurie ºi de trãire mai profundã a credinþei.
Sâmbãtã, 2 iunie, Arhiepiscopul Ioan Robu a fost primit cu bucurie
ºi emoþie de credincioºii parohiei, unde a venit pentru a conferi
sacramentul Mirului unui numãr de 24 de candidaþi.
În predica sa, Preasfinþitul i-a invitat pe toþi participanþii la
Liturghie, dar în mod special pe cei care au primit în acea zi pecetea
Duhului Sfânt, sã rãmânã stãruitori în rugãciune, în trãirea virtuþilor
ºi în sãvârºirea faptelor bune: „În afarã de lumea vizibilã, de
oamenii ºi de lucrurile care ne înconjoarã, existã ºi o lume invizibilã,
care este plinã de prezenþa lui Dumnezeu. Încercaþi sã vã apropiaþi
ºi sã rãmâneþi în aceastã lume invizibilã prin rugãciune, fiind
virtuoºi ºi fãcând mereu fapte bune, care sunt rod al harului lui
Dumnezeu”. În cuvântul adresat comunitãþii la încheierea Sfintei
Liturghii, Preasfinþitul a spus cã de fiecare datã când trece pe podul
de la Bãneasa ºi vede biserica, îi revin în minte eforturile ºi munca
care au fost necesare pentru ridicarea acestei biserici, de la a
cãrei sfinþire s-au împlinit, pe 22 iunie, cinci ani. Vãzând-o printre
credincioºii prezenþi la Liturghie pe doamna Gabriela Vãcãreanu,
arhitecta bisericii, Preasfinþitul i-a mulþumit din nou pentru sprijinul
gratuit ºi dezinteresat pe care ea l-a oferit acestei comunitãþi ºi
pãrintelui paroh, Mihai Mãrtinaº, pe toatã durata lucrãrilor de
construcþie, dar ºi dupã aceea. Pe 3 iunie, biserica din Bãneasa a
îmbrãcat din nou haine de sãrbãtoare. A fost sãrbãtoarea celor
ºase copii care l-au primit pentru prima datã pe Isus în inimã,
sãrbãtoarea familiilor lor, dar ºi a întregii comunitãþi, care încearcã
sã formeze o adevãratã familie.
Sfânta Liturghie a fost urmatã de o întâlnire plinã de veselia
specificã copilãriei, pãrintele punând la dispoziþia copiilor din
parohie sala de catehezã, dulciuri ºi rãcoritoare, pentru a mai
prelungi puþin bucuria lor ºi pentru a le rãsplãti, ºi în acest mod,
eforturile. Sfârºitul lunii iunie a adus un alt episod important pentru
viaþa comunitãþii – hramul bisericii. Ca pregãtire pentru acest
eveniment, pe 27 ºi 28 iunie, pãrintele Alberto Manson (Misionarii
Cuvântului Divin) a fost invitat în parohie pentru misiuni. Prin
îndrumarea spiritualã oferitã prin predicile din cadrul Liturghiilor
de searã, i-a ajutat pe credincioºi sã-ºi dispunã sufletele ºi sã se
pregãteascã cum se cuvine pentru sãrbãtoarea comunitãþii lor.
CRISTINA ªOICAN
18 Social

Doctrina socialã a Bisericii (Doctrina socialã a Bisericii. Compendiu, Editura Universitãþii

ne învaþã despre...
odihna festivã
Nu numai munca este un drept, aºa cum am vãzut în numerele
anterioare, ci ºi odihna! De fapt, putem spune cã scopul ºi
împlinirea muncii sunt odihna ºi sãrbãtoarea. Muncim ca sã ne
asigurãm cele necesare traiului în aceastã lume, ºi astfel sã ne
bucurãm de ea, aducând laudã Celui care a creat-o.
«Odihna festivã este un drept, se aratã în Compendiul de
doctrinã socialã a Bisericii. Dumnezeu, în cea de-a ºaptea zi, ºi-a
încheiat lucrul (Gen 2,2); ºi oamenii, creaþi dupã chipul sãu, trebuie
sã se bucure de suficientã odihnã ºi de timp liber care sã le permitã
sã se ocupe de viaþa familialã, culturalã, socialã ºi religioasã. Ziua
Domnului trebuie sã fie trãitã mereu ca o zi a eliberãrii, care ne
face pãrtaºi la „adunarea de sãrbãtoare ºi la comunitatea întâilor
nãscuþi, înscriºi în ceruri” (Evr 12,22-23), ºi sã anticipãm Paºtele
veºnic în gloria cerului (cf. Ioan Paul al II-lea, Dies Domini, 26).
Autoritãþile publice au obligaþia de a veghea ca nu cumva
cetãþenii, din motive de productivitate economicã, sã fie privaþi de
timpul dedicat odihnei ºi cultului divin. Cei care oferã locuri de
muncã au o obligaþie asemãnãtoare faþã de angajaþii lor. Creºtinii
trebuie sã facã tot ce le stã în putinþã, în virtutea respectãrii libertãþii
religioase ºi a binelui comun, pentru ca legile sã recunoascã
duminicile ºi celelalte solemnitãþi liturgice ca zile festive. (...)
Duminica ºi în celelalte zile de sãrbãtoare, cei credincioºi
trebuie sã se abþinã de la muncã sau alte activitãþi care i-ar putea
împiedica de la a aduce lui Dumnezeu cultul cuvenit, ori de la
bucuria specificã zilei Domnului, de la practicarea operelor de
milostenie ori de la destinderea necesarã minþii ºi trupului.
Obligaþiile familiale ºi exigenþele de utilitate socialã se pot sustrage
odihnei duminicale, dar nu trebuie sã creeze obiºnuinþe care sã
aducã prejudicii vieþii religioase, vieþii de familie ºi sãnãtãþii.»
din Bucureºti 2006, pag. 179-180)
Info social: Concediul...
Românii sunt printre europenii care au cele mai puþine zile
de concediu
concediu. Potrivit unui Ghid Mondial, redactat de un institut
de cercetãri din Madrid, cei mai liberi salariaþi sunt finlandezii, cu
44 de zile de concediu pe an.
Potrivit Institutului Mercer, media din Uniunea Europeanã este
de 34 de zile de concediu pe an. Printre þãrile cu cel mai scurt
concediu se aflã România, Marea Britanie ºi Olanda, cu o medie
de 28 de zile, urmate de Irlanda, cu 29 de zile. În fruntea
clasamentului sunt Finlanda, unde salariaþii au 44 de zile libere,
Franþa ºi Lituania, cu câte 40 de zile de concediu, Estonia, Austria
ºi Malta, cu câte 38 de zile. În Spania, angajaþii au libere 22 de
zile lucrãtoare, acesta fiind minimum obligatoriu pentru orice
salariat, plus 14 zile de sãrbãtoare. (Info Caritas Bucureºti)
ºi... munca la negru
„Raportul dintre numãrul cetãþenilor români productivi,
contribuitori la bugetul public ºi la fondurile sociale” ºi cel al
beneficiarilor acestor fonduri scade continuu, odatã cu scãderea
numãrului de intrãri pe piaþa muncii ºi creºterea numãrului
pensionaþilor”, se aratã într-un studiu elaborat de Fondul ONU
pentru Populaþie. „Unul din fenomenele cu efect direct aupra
sistemului de asigurãri sociale este scãderea numãrului de
salariaþi, de la 8,1 milioane în 1990, la 4,5 în prezent. Aceastã
situaþie se datoreazã în special emigraþiei ºi muncii la negru. Deºi
populaþia activã numãrã 10,5 milioane, doar cele 4,5 menþionate
mai sus au asigurãri de pensii. Peste 25-35 de ani, cei care
lucreazã la negru sau nu lucreazã deloc vor atinge vârsta de
pensionare fãrã sã fie asiguraþi ºi vor împovãra sistemul de
asistenþã socialã. Cum populaþia de vârstã activã va fi mai puþin
numeroasã, numãrul mare de asistaþi social va duce la creºterea
semnificativã a impozitelor.”
Paginã realizatã de LIANA GEHL

Promoþia 2007 - Facultatea de TTeologie

eologie Romano-Catolicã
ºi Asistenþã Socialã
În data de 25 iunie 2007, în Aula Auditorium Maximum a Institutului
Teologic Romano-Catolic Bucureºti s-a desfãºurat festivitatea de
absolvire a Promoþiei 2007 a Facultãþii de Teologie Romano-Catolicã
ºi Asistenþã Socialã.
Printre momentele importante, care au marcat evenimentul a fost
discursul pãrintelui decan Isidor Mãrtincã care a îndemnat tinerii
absolvenþi sã dea mãrturie prin pregãtirea lor academicã ºi, mai ales,
spiritualã.
„Voi sunteþi speranþa!” au fost cuvintele care au rãsunat în
cuvântarea emoþionantã a pãrintelui decan ºi în inimile triste ale
studenþilor ºi ale pãrinþilor prezenþi la eveniment.
Fie ca Dumnezeu ºi Maica Sfântã sã vegheze asupra acestor tineri
ca ei sã „înverzeascã” ºi sã „înfloreascã” cu adevãrat, ca speranþã
pentru societatea de mâine!
ALINA GAL

Comunitatea Sfântul Ioan – Mãnãstirea Sfânta Familie – Bucureºti, str
Fraþii Sfântul Ioan vã invitã la
ªcoala Vieþii 2007-2008
• Ce este ªcoala Vieþii? Dacã acum 2000 de ani ai fi auzit
vorbindu-se despre Isus, te-ai fi dus sã stai cu El un an, sã trãieºti
cu El, sã-l asculþi, sã-l urmezi, sã devii ucenicul ºi prietenul lui?
ªcoala Vieþii este un an trãit cu Isus ºi pentru Isus, alãturi de fraþii
Sfântul Ioan.
• Un an petrecut la mãnãstire?! De fapt sunt numai 8
luni, de pe 8 septembrie pe 8 mai, în casa de oaspeþi a mãnãstirii.
Iar mãnãstirea e cu totul altceva decât crezi tu, de fapt; e locul
unde locuieºte Isus. Vino ºi vezi!
• Ce condiþii trebuie îndeplinite? Sã vrei sã dãruieºti un
an din viaþa ta pentru Isus ºi pentru sufletul tãu. ªi sã ai între 18 ºi
30 de ani.
Înscrieri ºi orice fel de întrebare suplimentarã: fratele Dan, 0788 596 378, fr.dan@stjean.com
fr.dan@stjean.com
POªTA REDACÞIEI
POªTA
- Am fost oarecum neplãcut impresionat de
mulþimile de oameni care au venit sã atingã statuia Sfintei Fecioarei
Maria de la Fatima - nu aduce oare a idolatrie aceastã atenþie datã
unei statui?
- Omul nu e numai suflet, ci ºi trup. Simþim ºi cunoaºtem prin
intermediul trupului. Credinþa se întãreºte ºi cu sprijinul semnelor
vizibile: Isus însuºi a ºtiut bine acest lucru ºi de aceea a rânduit
sacramentele, semene vãzute prin care primim harul nevãzut.
Icoanele, statuile, relicvele, fotografiile sunt ºi ele semne vizibile care
ne duc cu gândul la cei pe care îi reprezintã: sfinþi, îngeri, persoane
pe care le-am îndrãgit ori admirat ºi care nu mai sunt. Pelerinajul
statuii Sfintei Fecioare Maria de la Fatima avut ca scop sã ne
reaminteascã importantele apariþii din 1917 ºi mesajul lor extrem
de actual ºi în zilele noastre. Trebuie sã vã gândiþi, de asemenea,
cã acest mesaj pe care Sfânta Fecioarã l-a adresat întregii omeniri
nu a fost încã primit de toþi, iar dintre cei care l-au primit, nu toþi au
avut bucuria de a putea merge personal la Fatima. Pelerinajul cu
statuia Sfintei Fecioare a fost un mijloc pentru a ajunge la cei care
nu cunosc mesajul de la Fatima, ºi un prilej de mângâiere pentru
cei care îl cunosc ºi îl pun în practicã în viaþa lor. E adevãrat însã ºi cã
firea omeneascã este înclinatã sã cadã în superstiþie (de unde
necesitatea poruncii I: „sã nu-þi faci chip cioplit”), ajungând sã-ºi
punã toatã încrederea în presupusele puteri miraculoase ale unui
obiect. Nu icoana, nu statuia, ºi nici mãcar sfinþii nu sunt cei care
sãvârºesc minuni, ci numai Dumnezeu, prin intermediul lor. De
aceea, în orice nevoie ºi împrejurare, speranþa, adoraþia ºi
recunoºtinþa noastrã sã le adresãm în primul rând lui Dumnezeu,
cu primirea smeritã a voinþei sale, oricare ar fi aceasta.
- O prietenã de-a mea care trecea prin mari necazuri a recurs
la o ghicitoare; eu m-am arãtat scepticã, dar ea mi-a spus cã
ghicitoarea pãrea inteligentã ºi cã i-a spus lucruri care i-au dat de
Poºta redacþiei 19
str.. Jiului 37
• Sã pierd un an pentru Isus? Mulþi
tineri care au fãcut ªcoala Vieþii au spus la
sfârºit: «La început credeam cã eu i-am dat un an lui Isus. La sfârºit
mi-am dat seama cã, de fapt, El mi-a dat un an!»
• Ce facem concret? O viaþã zilnicã de rugãciune, de
comuniune frãþeascã împreunã cu ceilalþi tineri, de trezire ºi de
formare spiritualã ºi intelectualã, de muncã, de slujire, de
apostolat. Într-un cuvânt, o ºcoalã de viaþã creºtinã, în Bisericã,
trãitã într-un ritm diferit de cel al Bucureºtiului... Punctatã cu ieºiri,
ca sã ne cunoaºtem mai bine þara ºi terminatã cu un pelerinaj.
• ªi la sfârºit? «Mergeþi în toatã lumea ºi vestiþi evanghelia!
Iatã, Eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºit!»
gândit. Care este opinia Bisericii despre aceste practici?
- În primul rând, prin porunca I Biserica interzice orice formã de
ghicit sau magie, chiar ºi pe cea aºa-zis „albã”. Numai Dumnezeu
are în mânã soarta noastrã ºi, dacã anumite lucruri nu ni le aratã de
la început, o face spre binele nostru. Putem înclina sã credem cã
ghicitoarele nu sunt prea deºtepte; de fapt, tocmai cei care recurg la
ghicit sunt cei care dau dovadã de lipsã de înþelepciune. Ghicitoarele
sunt persoane versate, bune cunoscãtoare ale naturii umane ºi care
îºi cultivã intenþionat un anumit farmec. Ele îºi încep „sesiunea” de
ghicit cu afirmaþii cu caracter general, spuse pe un ton ferm, cum ar fi:
„dumneata ai o supãrare”, ori „ai sã faci un drum” (ºi cine nu are o
supãrare, ori nu va face un drum mai devreme sau mai târziu?...).
„Clientul” reacþioneazã: „da, chiar aºa”, ori „mã mir, cã doar nu.”, ºi
fãrã sã-ºi dea seama începe sã furnizeze informaþii pe baza cãrora
ghicitoarea construieºte mai departe. Omul se întoarce acasã uimit:
„mi-a spus totul despre mine!” – de parcã el n-ar fi ºtiut toate acele
lucruri pe care chiar el i le-a spus. Ori vine cu idei noi, de genul „te vei
certa cu o rudã apropiatã”, „ai sã cunoºti pe cineva” etc. Aceste idei,
odatã intrate în cap, într-un fel ne programeazã aºteptãrile ºi motivaþiile,
ºi le putem chiar face sã devinã realitate. ªtiu cazul unei femei,
persoanã de o mare cãldurã ºi afecþiune, cãreia o ghicitoare i-a prezis
cã, dacã va avea copii, primul va muri, iar la al doilea va muri ea.
Femeia fiind foarte tânãrã, ºi soþul la fel, naºterea i-a luat pe nepregãtite,
s-au ivit complicaþii – de câte ori nu se ivesc! – ºi copilul a murit. Aºa se
face cã aceastã femeie, ajunsã mai apoi profesoarã, ºi care a îndrumat
cu mare dragoste numeroase generaþii de elevi – nu ºi-a mai „permis”
niciodatã bucuria de a avea un copil al ei. Apoi, mai existã ºi
posibilitatea ca ghicitoarea respectivã sã colaboreze cu puterile celui
rãu ºi dezvãluirile, mult mai ºocante, sã depãºeascã nivelul simplelor
generalitãþi. Dar, chiar ºi în acest caz, trebuie sã ne întrebãm: va putea
oare cel rãu sã ne dea un sfat care sã ducã la ceva bun? Ce cãutãm
de fapt, o rezolvare de moment cu orice preþ, ori armonia cu semenii
ºi cu Dumnezeu, pentru a dobândi viaþa veºnicã?
20 Istorie ºi Spiritualitate
Scântei pentru viaþã
Cunosc lume care, vai! îºi pune toatã voinþa ºi chiar toatã
bunãvoinþa pentru a nu voi nimic.
Nu ajunge doar sã dorim dobândirea unei virtuþi pentru a o
ºi avea, dar nici nu o dobândim dacã nu o dorim cu statornicie.
Cu cât o pasiune se dezlãnþuie mai mult, cu atât mai mult ea
înlãnþuie.
Bucurã-te cã eºti al lui Dumnezeu, chiar ºi pentru a fi pedepsit.
Înãlþimile nu sunt atât de cutreierate ca pieþele publice. Cu cât
Întâlnire cu Monseniorul Ghika
MIHAELA VASILIU
În toamna anului 1990 mã aflam în sanctuarul marian de la
Banneux, sau cum mai este numit Lourdes-ul Belgiei, loc de apariþii
ale Sfintei Fecioare, recunoscut de Bisericã.
Sfânta Fecioarã s-a prezentat aici ca „Fecioara sãracilor ºi a
tuturor naþiunilor”.
Maica Domnului îºi apleacã privirea plinã de milostivire asupra
tuturor celor ce vin sã o cinsteascã în acest sanctuar.
ªi eu am simþit iubirea de mamã a Sfintei Fecioare ºi, fapt ºi mai
impresionant, Banneux a fost un loc de întâlnire cu... Monseniorul
Ghika.
În timpul pelerinajului de la Banneux m-am dus la spovadã.
Scaunele de spovadã se aflã într-o încãpere special amenajatã în
dreapta Capelei Apariþiilor.
La cel de al treilea scaun de spovadã scãpãra o luminiþã, semn
cã înãuntru un preot îl aºtepta pe cel ce dorea sã-ºi cureþe sufletul,
sã se mãrturiseascã.
Am intrat ºi am îngenunchiat. Printre gratiile confesionalului nu
vedeam faþa preotului, dar mã aflam în faþa lui Cristos, atât de
prezent în sacramentul iubirii iertãtoare.
Spovada era în limba francezã.
În sfârºit, pãrintele confesor mã întreabã:
„De ce naþionalitate sunteþi?”
„Sunt româncã”, am rãspuns eu.
Pãrintele atunci îmi spune: „Eºti al doilea român pe care îl cunosc,
în viaþa mea.”
Iar eu, miratã, întreb: „ªi care a fost primul?”
Rãspunsul a fost uimitor: „Monseniorul Vladimir Ghika”.
Din confesional a rãsãrit un bãtrânel mãrunt în vârstã de aproape
80 de ani.
Era pãrintele Raymon Lenain, misionar în Burundi ºi, în cele din
urmã, confesorul Sanctuarului din Banneux.
Pãrintele Lenain avea sã-mi fie pãrinte spiritual în urmãtorii 5
ani, de fapt pânã la moartea sa.
Fratele sãu Ivan Lenain fãcuse parte din grupul tomist al Raïssei
ºi al lui Jaques Maritain*, unde îl cunoscuse ºi pe Monseniorul Ghika.
Cum Monseniorul Ghika obiºnuia sã celebreze Sfânta Liturghie
în casa de la Medon a soþilor Maritain, Ivan Lenain a avut ocazia
sã-l vadã celebrând.
În faþa mesei ce slujea drept altar, povestea pãrintele, se afla o
oglindã mare de cristal. Monseniorul celebra fãrã sã ridice vreodatã
urci mai sus, cu atât ai mai puþini tovarãºi de drum.
Un om, dacã este un om adevãrat, vorbind despre viaþa
sufletului, n-ar trebui sã aibã niciodatã îndrãzneala de a spune: e
peste puterile mele.
Viaþa este o colecþie de alegeri.
Cel ce vrea sã serveascã rãmâne liber; cel ce nu vrea sã
depindã decât de sine însuºi este sclav.
Independenþa roþilor e cel mai sigur mijloc de a nu înainta.
Un drum de urmat... este un ajutor oferit.
ochii, într-o reculegere adâncã ce îi impresiona pe cei din jur, care
îºi aduceau aminte, dupã ani de zile, cât de pãtruns era de prezenþa
lui Isus pe altar.
Personalitatea, dar mai ales sfinþenia au rãmas profund
imprimate în amintirea celor ce l-au cunoscut ºi iatã cã acum se
rãsfrângeau ºi asupra mea în sanctuarul Maicii Sfinte.
ªi în acel moment, amintirile de acasã au început sã mã
nãpãdeascã ºi sã-mi facã sufletul sã tresarã, gândindu-mã cum
de multe ori mã aplecasem sã dau frunzele la o parte de pe
mormântul monseniorului, sã-l invoc ºi sã pun o lumânare, în vremea
în care numele sãu era pronunþat doar în ºoaptã.
ªi cum sã nu îl vãd parcã, ºi acum, pe Andrei Brezianu care
ne-a adus, înainte de plecarea lui din þarã, mie ºi soþului meu, o
fâºie preþioasã din buzunarul reverendei monseniorului.
Îmi amintesc ºi de Bob Danciu care, cu emoþii ºi lacrimi în ochi,
îl evoca pe monseniorul ºi-mi dãdea, dupã modelul sfântului sãu
pãrinte spiritual, sfaturi, pe mici bucãþele de hârtie.
ªi acolo, departe de casã, am simþit ceea ce noi numim
Comuniunea Sfinþilor, prezenþa celor plãcuþi lui Dumnezeu
pretutindeni, indiferent de spaþiu ºi timp.
Da, a fost o întâlnire cu Monseniorul Ghika, o întâlnire care, pe
meleaguri îndepãrtate, mi-a dat putere ºi curaj ºi mi-a dãruit un
pãrinte spiritual binecuvântat.
*Jaques Maritain, filosof creºtin francez, 1882-1937

Din palat la altar ºi la puºcãrie.
Prinþul Vladimir Ghika
(1873-1954)
Un mare senior
Acest fiu de prinþi domnitori ai Moldovei a venit pe lume într-un
palat din Constantinopol, la 25 decembrie 1873, în aceeaºi zi în care,
într-un staul, se nãºtea Cristos, înaintea cãruia el va renunþa la originile
sale princiare pentru a-i urma, pas cu pas viaþa.
În rãsunarea evanghelicã ºi dupã preamãrirea sublimã a imnului
“Magnificat”, acest ilustru român, care a voit sã ocupe ultimul loc,
domneºte astãzi asupra spiritului ºi în inimile fraþilor sãi persecutaþi,
aºa cum va domni mâine, probabil, pe altare, în glorioasa cohortã
venitã în grabã la chemarea Aceluia care conferã singura regalitate
ce nu trece niciodatã: cea a sfinþeniei. Nu era el deja pe calea sfinþeniei
atunci când scria în culegerea de Gânduri pentru succesiunea zilelor:
“Trebuie sã vrei sã fii un sfânt, nu pentru a-þi plãcea þie, ci pentru a-i
plãcea lui Dumnezeu”?
ªi cu câtã aleasã sensibilitate sfãtuia el: “Cel mai bun mod de
a-i sãrbãtori pe sfinþi este sã semãnãm cu ei. De ce sã nu încercãm
sã trãim ca ei, fie chiar ºi numai o zi, în ziua lor, ziua consacratã ºi
binecuvântatã de Bisericã, în care ei sunt «de gardã» pentru a ne
ajuta?”.
În Biserica Romano-Catolicã
Crescut în religia ortodoxã, sufletul lui profund religios ºi plin de
fervoare nu gãsise, în credinþa pãrinþilor sãi, alimentul care sã
rãspundã dorinþelor lui, nici ajutoarele spirituale pe care le dorea. El
era, în plus, preocupat de cãutarea unitãþii creºtinilor pe care o poate
realiza numai primatul lui Petru. Cãlãuzit de cardinalul Mathieu, atunci
arhiepiscop de Toulouse, Vladimir Ghika a înþeles cã aceastã unitate
nu era posibilã decât prin reîntoarcerea la Biserica Romano-Catolicã.
ªi, pentru a afla lumina deplinã ºi pacea sufletului, el deveni
catolic. Dupã studii strãlucite, având deja licenþele în drept ºi în
filosofie, a obþinut titlul de doctor în teologie ºi a dorit sã aibã acces la
preoþie. Sfântul Pãrinte papa Pius al X-lea a încercat sã-l convingã
sã renunþe la aceastã idee. În cunoaºterea supranaturalã a indivizilor,
Pontiful inspirat socotea cã Vladimir Ghika trebuia sã rãmânã în lume,
unde lucrarea lui, înãlþatã de prestigiul originilor sale, era capabilã
sã readucã pe fraþii rãtãciþi la Biserica Catolicã.
Fragmente din cartea „Din palat la altar ºi la puºcãrie. Prinþul
Vladimir Ghika (1873-1954)”, de Petru Gherman
Istorie ºi Spiritualitate 21
Euharistia,
supraabundenþã a iubirii
(...) În ordinea iubirii, nimic nu e mai necesar decât
supraabundenþa, tocmai pentru cã iubirea, care iubeºte binele
real ºi nu vrea sã rãmânã în trãirea iubirii, nu e ea însãºi decât
depãºindu-se neîncetat. «Ce lucru mare e iubirea, exclamã
sfântul Bernard, dacã se întoarce la principiul sãu, dacã revine
la începutul sãu ºi dacã, urcând spre izvorul sãu, poate curge
fãrã încetare» (cf. In Canticum sermones 83). Desigur, înainte
de sacramente este izvorul sacramentelor, Isus, iar prin
credinþã suntem legaþi direct de Isus, de izvor. Dar ca sã fim
mai deplin uniþi cu izvorul, ca sã-l primim mai mult, Isus a
«inventat» sacramentele ºi le-a încredinþat Bisericii, care, prin
Maria, e legatã de jertfa lui Cristos. Aºa cum spune rugãciunea
a treia euharisticã, jertfa Bisericii nu e alta decât jertfa Fiului:
«Priveºte cu bunãtate la darul Bisericii tale ºi, recunoscând în
el jertfa prin care ne-ai împãcat cu tine...». Jertfa euharisticã
permite Bisericii, deci oricãrui creºtin, sã trãiascã într-un mod
sacramental realitatea jertfei Crucii; aºadar, liturghia ne dã în
mod eminent strigãtul de sete al lui Cristos ºi rana inimii sale.
De aceea, noi nu ne putem lipsi de Euharistie. Misterul
Crucii rãmâne cel dintâi, deoarece el este izvorul, sacramentele
nu-i adaugã nimic. Însã pentru noi sacramentele adaugã ceva,
cãci credinþa noastrã cere sã creascã, iar certitudinea pe care
ne-o aduc sacramentele ºi eficienþa lor de iubire sunt
indispensabile pentru aceastã creºtere. (...)
Însãºi Maria – deºi trãise misterul Crucii cu o intensitate
atât de mare ! – a avut nevoie de Euharistie. Într-adevãr, cu
cât iubim mai mult, cu atât înþelegem mai bine necesitatea
supraabundenþei iubirii. Cei care nu înþeleg supraabundenþa
sunt cei care nu iubesc mult. S-ar pãrea cã Maria, fiind
neprihãnitã ºi deoarece a trãit misterul Compãtimirii, nu are
nevoie de sacramente. ªi totuºi ea are nevoie de ele pentru a
pãtrunde din ce în ce mai mult în intimitatea sa cu Isus. Trãind
în credinþã ºi speranþã, ea poate ºi trebuie sã creascã în iubire.
ªi pentru a creºte în iubire, aºadar pentru a trãi mai mult
misterul Crucii, ea are nevoie de Euharistie. De aceea putem
spune cã ultima etapã din viaþa sa, acea etapã în care strigãtul
de sete al lui Isus pune din ce în ce mai mult stãpânire pe
inima sa ºi pe ea însãºi în întregime, este euharisticã.
Traducere dupã Pãrintele MARIE-DOMINIQUE PHILIPPE, o.p.
« J’ai soif », p. 123-124, ed. Saint-Paul, Versailles 1996
Versailles

Sora Elfrieda Prossinagg

S-a nãscut la 5 decembrie 1900, la Radkersburg (Austria), ºi a studiat la Gorizia ºi Sibiu. În 1930 a intrat în Societatea
Surorile Sociale, cu centrul la Cluj, activând apoi la München, Düsseldorf ºi Oradea Mare, în domeniul asistenþei copiilor,
ocrotirii fetelor, asistenþei caritative ºi asistenþei familiei etc. În 1933 a fost trimisã la Bucureºti, unde a lucrat cu zel ºi
pricepere în asistenþa socialã pe lângã parohiile Catedrala Sfântul Iosif ºi Bãrãþia. „Copiii ºi sãracii – se scria în revista
Buletin parohial din martie 1936 – i-au cunoscut inima bunã, calmul ºi buna dispoziþie ce nu o pãrãseau niciodatã. Câte
drumuri nu a fãcut în aceºti doi ani de la Cãmin la mahala, de la mahala la autoritãþi, de la autoritãþi la spitale ºi la
patronii servitoarelor! Întotdeauna a fost pãtrunsã de o religiozitate sincerã, naturalã ºi spontanã. Aºa a putut sã-ºi
câºtige simpatia celor în mizerie, cãrora le aducea mângâiere ºi pace”. Moare la 12 februarie 1936, la Bucureºti „bine pregãtitã, exemplu de
tãrie ºi rãbdare”, dupã ce a repetat în faþa medicilor „mã duc bucuroasã”.
Dr
Dr.. DÃNUÞ DOBOº
22 Istoria Bisericii

Reforma în Elveþia:
Ulrich ZWINGLI ºi Jean CAL VIN
CALVIN
Pr
Pr.. EMANUEL DUMITRU

Cu articolul din numãrul trecut al revistei am intrat în linie
dreaptã, dacã putem spune aºa, în ceea ce priveºte evoluþia
reformatorilor sau protestanþilor în istoria Bisericii. Am început sã
aprofundãm aspecte legate de familiile istorice ale lumii
protestante, ºi anume luteranismul (în numãrul trecut) ºi calvinismul
(în numãrul actual).
Ulrich Zwingli
S-a nãscut pe 1 ianuarie
1484, la Wildhaus, oraº care
astãzi face parte din cantonul
Sf. Gall. ªi-a fãcut studiile la
Basel, Berna ºi, mai târziu, la
Viena. La 22 de ani, Zwingli
revine la Basel, de data
aceaasta în calitate de
profesor de latinã la ºcoala „Sf.
Martin”.
Începând din anul 1519, în
Elveþia germanã, la Zürich,
preotul secular Ulrich Zwingli
iniþiazã o miºcare schismaticã,
independentã de cea pornitã
în Saxonia, însã puternic influenþatã de doctrina lui Luther. Zwingli
se deosebeºte de reformatorul german, în special în ce priveºte
doctrina despre sacramentul Euharistiei. Luther susþine cu fermitate
prezenþa lui Cristos în Euharistie, deºi neagã transsubstanþierea
pâinii ºi a vinului ºi refuzã sã admitã valoarea sacrificialã a
Liturghiei, declaratã de el ca o idolatrie. Zwingli neagã prezenþa
lui Cristos, sub orice formã ar fi ea. Vreme îndelungatã, aceasta
va da naºtere la dispute violente între luterani ºi zwinglieni.
Întrucât punea sub semnul întrebãrii anumite dogme ale
Bisericii, printre altele ºi maternitatea divinã, fecioria Mariei, în 1520,
Zwingli reninþã la remuneraþia pe care o primea de la Sfântul
Pãrinte.
La baza reformei protestante a elveþianului stã convingerea
cã Biblia este singura sursã a credinþei, refuzând tradiþiile
bisericeºti. Cei care i-au urmat învãþãturile au eliminat icoanele
din interiorul bisericilor ºi au fãcut schimbãri în limbajul celebrãrilor
liturgice, din dorinþa de a reduce totul la o formã cât mai simplã.
În 1531, la Kappel, Zwingli moare pe câmpul de luptã în rãzboiul
dintre cantoanele zwingliene ºi cele cinci cantoane catolice.
Jean Calvin
Mult mai important în ceea ce priveºte reforma în Elveþia, dar
de aceastã datã în Elveþia francezã, este Jean Calvin, nãscut la
Noyon, pe 10 iulie 1509.
ªi-a început studiile superioare la Paris, unde l-a avut ca
profesor pe Mathurin Cordier, iar la Geneva a frecventat cu
stãruinþã cursurile elenistului Melchior Wolmar. Renunþã însã la
studiile teologice, pânã ce îl întâlneºte pe Wolmar, pentru a studia
dreptul la Orleans ºi Bourges. Însã rigurozitatea studiilor juridice –
ce îºi gãsea corespondent în inteligenþa lui Calvin –, i-a înfãþiºat
totul în viaþã sub o formã raþionalã.
Faptul cã ºi-a însuºit un sistem de gândire propriu nu putea
sã nu dea naºtere la o operã proprie, astfel cã în 1536 publicã
principala sa carte, Institutio christianae religionis, la care a lucrat
în mod consecvent. În prima ediþie, aceasta conþinea 6 capitole,
iar în ultima, 80 de capitole.
Din învãþãtura lui Calvin se desprind mai multe idei. El afirma
cã, în ceea ce priveºte chestiunile legate de credinþã ºi moralã,
Biblia este singura autoritate, refuzând autoritatea Bisericii. În
acelaºi timp, predica faptul cã mântuirea se datoreazã numai
harului lui Dumnezeu ºi nu este influenþatã de faptele bune ale
credinciosului. De asemenea, Calvin credea în predestinarea
omului fie la mântuire, fie la osândã, pentru el noþiunea de liber
arbitru fiind inexistentã.
În baza argumentelor gândirii sale, înfiinþeazã, în 1556, la
Geneva, o Academie teologicã ce va fi principalul sãu instrument
în instituirea unei republici teocratice, pe care o va guverna cu
mare severitate pânã la moartea sa, survenitã la 26 mai 1564. În
sistemul teocratic impus de Calvin în oraºul Geneva nu mai existau
sãrbãtori, spectacole, dansuri, iar luxul era interzis. Cei care doreau
sã apeleze la aceste forme de distracþie erau pasibili de
excomunicare. Avea obiceiul de a anunþa, în cadrul predicii,
numele celor care erau excomunicaþi.
Neºansa lui Calvin în ceea ce priveºte imaginea nefavorabilã
rãspânditã printre contemporanii sãi a fost constituitã de faptul
cã el ºi-a impus autoritatea nu doar în chestiuni morale ºi
ecleziastice, ci ºi în probleme administrative ºi diplomatice.
În lumea protestantã, Jean Calvin este considerat legislatorul
Reformei. Spre deosebire de luteranism, calvinismul reprezintã
un sistem teologic ce ar
putea fi considerat mai
degrabã o metodã decât o
teologie propriu-zisã. Din
acest motiv, calvinismul se
va adresa mai mult
teologilor ºi nu va atrage,
ca luteranismul, teritorii
întregi, ci persoane
individuale sau grupuri de
oameni, în care rãdãcinile
acestei doctrine vor ajunge
sã fie foarte adânci.

Sf. TTereza
ereza din Avila - „Castelul interior“
Avila
Ed. Ars Longa, 2007 ; 293 p.
ANA-MARIA BOTNARU
„Castelul interior“, lucrare de maturitate a Sf. Tereza din
Avila, este una dintre cãrþile clasice ale culturii occidentale ºi
ale spiritualitãþii creºtine. Metafora care dã titlul cãrþii se poate
„traduce“ prin sintagma „sufletul omului - locuinþa lui
Dumnezeu“. Bogãþia ºi profunzimea imaginilor ºi a simbolurilor
folosite de Sf. Tereza îndreptãþeºte considerarea acestei cãrþi
ºi ca excepþionalã operã poeticã (deºi, formal, avem de a face
cu o scriere în prozã).
Nãscutã într-o familie de evrei convertiþi,
Tereza intrã - la vârsta de 20 de ani - la
mãnãstirea Întrupãrii a carmelitanelor. Din
acest moment, viaþa ei înseamnã un
parcurs exemplar de ascultare ºi slujire:
scrieri de spiritualitate (Cartea vieþii, Drumul
perfecþiunii, Întemeierile) ce îi vor aduce titlul
de Doctor al Bisericii, reformarea Ordinului
Carmelitan ºi întemeierea a 18 mãnãstiri pe
tot cuprinsul Spaniei. Dacã secolul al
XIII-lea este dominat de Sf. Francisc ºi de
Sf. Dominic, secolul al XVI-lea este al
carmelitanilor - Sf. Tereza de Avila ºi de
Sf. Ioan al Crucii.
Revenind la cartea de faþã ºi la
metafora din titlu, „simbolul terezian are o
structurã arhitectonicã: existã o parte
exterioarã ºi una interioarã, în afarã ºi
înãuntrul nostru, aceasta din urmã fiind
castelul propriu-zis, constituit din mai multe
locuinþe sau încãperi, edificate în jurul unui centru personal:
Dumnezeu, cãtre care converge totul. El e izvor de luminã, e
cãldurã, oaspete ºi gazdã, origine a vieþii. Distanþa pânã la El
determinã prezenþa luminii din locuinþe. În sfârºit, ultima
locuinþã a acestui castel (sufletul omului) coincide cu
pãtrunderea în intimitatea lui Dumnezeu, ea reprezintã
experienþa unitãþii împlinite“, se aratã în prefaþã.
Iatã cele ºapte rânduri de locuinþe ºi implicit arhitectura
castelului interior: 1. frumuseþea omului, 2. perseverenþa în
întâlnire, 3. educarea eroismului iubirii, 4. de la asceticã la
misticã, 5. valoarea sfinþitoare a unirii cu Dumnezeu ºi vocaþia
carmelitanã, 6. ce împlineºte Domnul în mireasa Lui, 7.
revelarea omului spiritual.
Sunt câteva simboluri recurente în tratatul de spiritualitate
scris de Sf. Tereza pentru surorile carmelitane: cele douã izvoare
- primul reprezintã viaþa asceticã, iar al doilea experienþa
interioarã, misticã. Apoi este minunata imagine a viermelui de
mãtase - care exprimã drumul anevoios al transformãrii
Lecturi 23
creºtinului în Cristos: de la viermele care se târãºte pe pãmânt,
la coconul înfãºurat în fire de mãtase, trecând prin moartea
crisalidei ºi naºterea fluturelui, în fine, zborul liber al fluturelui.
Trebuie sã ai geniu poetic pentru a gãsi o metaforã atât de
sugestivã pentru un parcurs spiritual dificil, dacã nu imposibil,
de verbalizat - mã refer la transformãrile succesive ale sufletului
ºi la experienþa misticã.
În fine, a treia imagine, poate cea mai cunoscutã dintre
toate, este aceea a cãsãtoriei mistice.
Modelul din care Sf. Tereza s-a inspirat este
Mireasa din Cântarea Cântãrilor. Imanenþa
(omul) ºi transcendenþa (Dumnezeu) se
contopesc. Este punctul culminant al acestui
drum divino-uman care purcede din ºi se
întoarce la Cristos.
Un alt element de atracþie pentru cititorul
de ieri ºi de azi este formidabila mãiestrie
retoricã a Sf. Tereza. Exclamaþia, interogaþia
retoricã, antiteza, metafora, paralela ºi
comparaþia sunt convocate pentru a
construi un discurs centrat nu pe funcþia
enunþiativã, ci pe cea persuasivã, discurs
menit nu atât sã descrie, cât sã convingã:
„Vai, orbire omeneascã! Când vom reuºi
noi, oare, sã ne curãþãm ochii de lutul ce
ni-i acoperã? Chiar dacã în ceea ce ne
priveºte, þãrâna nu ne orbeºte cu totul, vãd
o mulþime de gânduri care, de le vom lãsa
sã creascã, vor fi de-ajuns spre a ne face mare pagubã, dacã
nu vom cãuta, pentru iubirea Domnului, sã ne folosim de aceste
greºeli pentru a ne cunoaºte mizeria ºi pentru a ne limpezi
privirile, aºa cum s-a întâmplat în cazul orbului din naºtere,
vindecat de Mirele nostru tot cu tinã“.
Nu de puþine ori, cititorul are parte de bijuterii aforistice,
impresionante prin frumuseþea ºi concizia lor, dar ºi prin
adevãrul tãios pe care îl exprimã: sfânta afirmã despre suflet
cã „pentru a avea mai mult folos pe acest drum ºi pentru a
putea ajunge la mult doritele locuinþe, nu e vorba de a gândi
mult, ci de a iubi mult“ (subl. mea, A-MB). Uneori, câteva cuvinte
simple fac cât un tratat de teologie!
În fine, o altã bucurie a cititorului atent este descoperirea -
la tot pasul - a aluziilor, a simbolurilor ºi a imaginilor din Sfânta
Scripturã. „Castelul interior“ este o carte de inspiraþie
esenþialmente biblicã, dar construitã cu mijloacele poeziei -
poate cã asta explicã cel mai bine locul sãu aparte în
spiritualitatea catolicã ºi în cultura europeanã.
24 ªtiri
Ziua pentru Sfinþirea Clerului
În solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus s-a celebrat Ziua de
Rugãciune pentru Sfinþirea Clerului, instituitã din dorinþa Papei Ioan
Paul al II-lea, în 1995, cu scopul de a conºtientiza rolul de neînlocuit al
preoþiei în poporul lui Dumnezeu. Cu aceastã ocazie, secretarul
Congregaþiei pentru Cler, Mons. Mauro Piacenza, referindu-se la figura
preotului de azi, a spus: ”Preotul pe care îl aºteaptã credincioºii este
mai ales omul lui Dumnezeu (...). Cautã un om ca Sfântul paroh din
Ars, ca Sfântul Ioan Bosco, bineînþeles, fiecare cu stilul sãu, dar în mod
cert omul pãtruns de prezenþa lui Dumnezeu (…) Prezenþa preotului,
chiar ºi numai vederea lui - ºi pentru aceasta este important ºi ca el sã
poatã fi identificat în mod extern dupã haina sa ºi felul corespunzãtor
în care se comportã - trebuie sã fie un semn: persoanele care vãd
trecând un preot ar trebuie sã aibã un sentiment de paternitate, de
primire, de înþelegere, de refugiu, de adãpost” (…). Întrebat dacã un
preot sfânt face credincioºii sfinþi, Mons. Piacenza a afirmat cã “În mod
efectiv existã o interacþiune, existã o interdependenþã. Existã în mod
cert o difuzare în cercuri concentrice de bunãtate, de sfinþenie. În fond,
este ca sursa de cãldurã: dacã într-o camerã este un calorifer, ºi acesta
este cald, camera se încãlzeºte, atmosfera se schimbã. Este cam
acelaºi lucru. Aº vrea sã spun cã e bine ca toþi credincioºii care înþeleg
aceste lucruri sã fie stimulaþi sã se roage pentru preoþii lor ºi sã pretindã
de la preoþii lor aceasta,
având însã mare
înþelegere, ei înºiºi fiind,
aº zice, cei care
favorizeazã sfinþirea
preoþilor, pentru ca în
contact cu ei preotul sã
se simtã provocat la a
cãuta din ce în ce mai
mult imitarea lui
Cristos”.
Prostituþia - o formã de sclavie
Consiliul Pontifical pentru Pastorala Migranþilor ºi Itineranþilor
a repetat condamnarea de cãtre Bisericã a exploatãrii sexuale ºi
a prostituþiei ca o formã de sclavie modernã. Pe 19 iunie, în timpul
prezentãrii “Îndrumãrilor pentru asistenþa pastoralã a drumurilor”,
Consiliul a atras atenþia asupra pãrþii a doua a documentului,
intitulatã “Asistenþa pastoralã pentru eliberarea femeilor strãzii”.
Cardinalul Renato Martino ºi Arhiepiscopul Agostino Marchetto,
preºedintele ºi secretarul Consiliului Pontifical, au vorbit despre
femeile care “trãiesc pe stradã ºi sunt ale strãzii”, implicate în
prostituþie ºi trafic de persoane umane. Repetând îngrijorãrile Papei
Benedict al XVI-lea, documentul afirmã: “Traficul de fiinþe umane,
în special femei, creºte, în timp ce oportunitãþile de a le îmbunãtãþi
standardul de viaþã sau chiar de supravieþuire sunt limitate”. “Este
uºor pentru traficant sã îºi ofere propriile `servicii` victimelor care,
adesea, nu bãnuiesc nici pe departe ce le aºteaptã. În unele cazuri
sunt femei ºi fete care sunt destinate sã fie exploatate aproape
asemenea sclavilor în munca lor, ºi nu arareori în industria
sexualã”, explicã documentul cu cuvintele Pontifului.
Consiliului Pontifical
pentru Dialogul Interreligios -
dicaster redevenit independent
Cardinalul Jean-Louis Tauran,
arhivar ºi bibliotecar al Vaticanului, a
fost numit de Papa Benedict al XVI-lea
ca noul preºedinte al Consiliului
Pontifical pentru Dialogul Interreligios.
În martie 2006, Sfântul Pãrinte anunþa
combinarea acestui dicaster cu
Consiliul Pontifical pentru Culturã, sub
supravegherea unui singur prelat: Cardinalul Paul Poupard.
Deºi cele douã dicastere au rãmas separate, conducerea
unicã a fost perceputã ca unirea a douã oficii separate,
scãzându-le în parte importanþa. Acum însã, situaþia, ca
existenþã a dicasterelor, revine la cea lãsatã de Papa Ioan
Paul al II-lea.
Cardinalul Tauran, nãscut în Franþa, este unul dintre cei
mai experimentaþi diplomaþi ai Vaticanului. Între 1990 ºi 2003
a slujit în secretariatul pentru relaþiile cu statele. A fost preþuit
ºi de defunctul Pontif, care l-a creat Cardinal în 2003. Când a
primit însemnele purpurii, Cardinalul Tauran a devenit arhivist
al Vaticanului.
Ultimul preºedinte al Consiliului Pontifical pentru Dialogul
Interreligios, înainte de martie 2006, a fost Arhiepiscopul
Michael Fitzgerald, care a primit apoi numirea de Nunþiu
Apostolic în Egipt ºi reprezentant al Vaticanului pe lângã Liga
Arabã. Episcopul Raffaele Farina, care a fost numit prefect al
Bibliotecii Apostolice, îi va succeda Cardinalului Tauran ca
arhivar ºi bibliotecar al Vaticanului, primind titlul de
Arhiepiscop. Postul pe care l-a ocupat pânã astãzi va fi preluat
de Mons. Cesare Pasini, viceprefectul Bibliotecii Ambroziene
din Milano.
“Cunoaºterea factorilor care conduc ºi atrag femeile spre
prostituþie, a strategiilor folosite de intermediari ºi exploatatori
pentru a le supune dominaþiei lor” este importantã pentru un
rãspuns pastoral eficient la aceastã plagã, a explicat Arhiepiscopul
Marchetto. De asemenea, Arhiepiscopul Marchetto a afirmat cã
“Biserica are responsabilitatea pastoralã de a apãra ºi promova
demnitatea umanã a persoanelor care sunt exploatate în
prostituþie, ºi de a le ajuta sã îºi gãseascã libertatea oferindu-le
asistenþã economicã, educaþionalã ºi de formare”.
 ªtiri 25
Speranþe pentru dialogul catolico-ortodox Consiliul Pontifical pentru Culturã -
La jumãtatea lunii iunie, Benedict al XVI-lea l-a primit pe Arhiepiscopul un sfert de veac de activitate
cipriot Chrysostomos al II-lea, care a afirmat cã a venit la Roma pentru “Istoria Bisericii este în
a-i da Papei „un sãrut fratern al pãcii ºi pentru a construi noi poduri de mod inseparabil ºi istoria
reconciliere, colaborare ºi iubire”. Pontiful a descris vizita Prelatului culturii ºi a artei”, a afirmat
ortodox ca pe „un dar de la Dumnezeu (...) Domnul nu a încetat sã ne Papa Benedict al XVI-lea pe
cãlãuzeascã paºii pe drumul spre unitate ºi reconciliere. Acesta este 15 iunie, cu ocazia aniversãrii
pentru noi toþi un motiv de încurajare, deoarece întâlnirea noastrã de unui sfert de veac de
astãzi este parte a unei intense cãutãri a acelei comuniuni depline pe activitate a Consiliul Pontifical
care o doreºte Cristos”. Papa a adãugat “ªtim bine cã aderarea la pentru Culturã. Papa ºi-a
aceastã arzãtoare dorinþã a Domnului nu poate ºi nu trebuie sã fie exprimat, în mod deosebit,
proclamatã doar în cuvinte sau în mod pur formal. De aceea, Preafericirea recunoºtinþa faþã de
voastrã nu a venit din Cipru la Roma doar pentru a face o vizitã ecumenicã Cardinalul Paul Poupard,
de curtoazie, ci pentru a sublinia decizia fermã de a persevera în aflat de 19 ani la conducerea dicasterului.
rugãciune, pentru ca Domnul sã ne arate cum putem ajunge la Acest departament al Vaticanului a fost instituit de Papa
comuniunea deplinã. Vã mulþumesc, Preafericite, pentru gestul de stimã Ioan Paul al II-lea la 20 mai 1982, dând astfel curs solicitãrilor
ºi prietenie. Prin Dumneavoastrã salut o Bisericã strãveche ºi deosebitã, formulate de Conciliul Vatican II ºi de predecesorul sãu,
o piesã splendidã a magnificului mozaic pe care îl reprezintã Rãsãritul, Papa Paul al VI-lea, ce preluase personal dialogul Bisericii
unul dintre cei doi plãmâni cu care respirã Biserica (…) consider vizita cu cultura în anii pontificatului sãu. În instituirea noului
Dumneavoastrã ca fiind o iniþiativã extrem de utilã pentru progresul spre departament, Papa Ioan Paul al II-lea a indicat finalitatea
unitatea doritã de Cristos. de a dialoga “cu toþi, fãrã deosebire de culturã ºi religie”. O
ªtim cã aceastã unitate intuiþie profeticã într-o lume care a ajuns în aceºti 25 de
este darul ºi rodul Duhului ani, “ºi mai interdependentã, datoritã dezvoltãrii formidabile
Sfânt, dar ºtim, de a mijloacelor de comunicare ºi, în consecinþã, a intensificãrii
asemenea, cã ea cere reþelei de relaþii sociale” a observat Papa Benedict al XVI-
eforturi constante, lea. “Astãzi, mai mult ca oricând, deschiderea reciprocã
animate de o voinþã dintre culturi este un teren deosebit pentru dialogul dintre
fermã ºi de o credinþã de oamenii angajaþi în cãutarea unui autentic umanism,
nezdruncinat în puterea dincolo de divergenþele care îi separã”, a mai adãugat
Domnului”. Pontiful.

Familia umanã: Grãdiniþa Ave

comunitate de pace Comunitatea Surorilor Oblate Asumpþioniste din Bucureºti anunþã
Pe 19 iunie a fost anunþatã cã au rãmas locuri libere la grãdiniþa Ave, pentru copii între 3 ºi 5 ani.
tema Mesajului Papei Benedict al Grãdiniþa funcþioneazã în incinta Mãnãstirii “Sfânta Treime”, de pe
XVI-lea pentru cea de-a 41-a Zi strada Zeletin, nr.13, din Cartierul Bãneasa (lângã parohia romano-
Mondialã a Pãcii care se va catolicã “Sfinþii Petru ºi Paul).
celebra la 1 ianuarie 2008: ”Familia Pentru înscrieri, informaþii sau detalii ne puteþi contacta telefonic:
umanã: comunitate de pace”. 021/233 01 46 sau pe adresa de e-mail: gradinitaave@yahoo.com
Tema aleasã de Sfântul Pãrinte se Pentru edificare, pãrinþii ºi cei interesaþi pot accesa site-ul
bazeazã pe convingerea cã www.gradinitaave.ro
percepþia unui destin comun ºi experienþa comuniunii sunt
factori esenþiali pentru realizarea binelui comun ºi pentru
pacea umanitãþii. Aceastã temã dezvoltã în mod coerent
reflecþia propusã de Papa Benedict al XVI-lea în Mesajele
pentru celebrarea Zilei Mondiale a Pãcii din 2006 (“În adevãr,
pacea”) ºi din 2007 (“Persoana umanã, inimã a pãcii”). A
recunoaºte unitatea familiei umane este cât se poate de
providenþial în momentul istoric prezent, marcat de criza
organizaþiilor internaþionale ºi de prezenþa unor grave
neliniºti în comunitatea internaþionalã. Fiecare om, fiecare
popor este chemat sã trãiascã ºi sã se simtã parte a Familiei
umane conceputã de Dumnezeu drept comunitate de pace!
Adaptare dupã catholica.ro VIS Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN
26 Pelerin la Vatican
Sanctuarul marian
de la TTianjiajing,
ianjiajing,
þinta samavolniciei
autoritãþilor chineze
Guvernul din Provincia Henan (China) a decretat
distrugerea istoricului sanctuar din Tianjanjing, dedicat Sfintei
Fecioare de pe Muntele Carmel, informeazã agenþia Asia
News, potrivit cãreia li s-a interzis cu desãvârºire catolicilor
organizarea pelerinajului anual ºi desfãºurarea – în acel loc
– a oricãrei practici devoþionale sau întâlniri. ªi statuia Maicii
Domnului, veche de peste un secol, va fi distrusã, împreunã
cu cele 14 staþiuni ale Cãii Sfintei Cruci aºezate pe drumul ce
duce la sanctuar.
Surse locale sunt de pãrere cã decizia guvernului ar fi
legatã de poziþia geograficã a sanctuarului, construit pe un
munte ce oferã o splendidã panoramã, fapt ce i-a fãcut pe
guvernanþi sã se gândeascã la înlocuirea sanctuarului cu un
hotel.
Via Crucis trãitã de catolicii din Henan
Începând din luna martie, Departamentul Provincial
pentru Afaceri Religioase a declanºat o strictã supraveghere
a tuturor preoþilor, constrângându-i la aºa-zise „colocvii”
pentru a-i convinge sã renunþe la pelerinajul anual din 16
iulie, la care participã, de obicei, circa 40-50 de mii de
persoane.
Pe 11 mai, secretarul general al provinciei Henan a hotãrât
anularea pelerinajului, rãspândind ºtirea ºi în provinciile
învecinate ºi, pentru a evita ocuparea zonei de cãtre
credincioºi, guvernul provincial a decis organizarea unor
aplicaþii militare, în vecinãtatea sanctuarului, mobilizând în
zonã circa 700 de soldaþi.
În prezent, strada care conduce la sanctuar este închisã,
iar autoturismele ºi persoanele care trec prin apropierea
acestuia sunt supuse percheziþiilor.
Stãruitor apel la rugãciune
Decizia guvernului i-a uimit pe credincioºii diecezei de
Anyang cu atât mai mult cu cât, chiar în acest an, începuserã
lucrãrile de renovare a sanctuarului, distrus aproape în
întregime, mai întâi de japonezi – în al doilea rãzboi mondial
– ºi apoi de Gãrzile Roºii, în anii ’60.
Pe 14 mai, guvernul a declarat pelerinajul ca fiind
„activitate religioasã ilegalã”, iar pe 16 mai a negat utilizarea
terenului naþional de cãtre Biserica din Anyang ºi a ocupat
sanctuarul.
Credincioºii din diecezã au fãcut posibilã ajungerea
acestui mesaj la agenþia AsiaNews: „Cerem tuturor fraþilor
ºi surorilor în Domnul sã se roage pentru noi ºi sã
rãspândeascã acest mesaj în toatã lumea”.
Assisi, capitalã mondialã a pãcii
Pacea, mâna care ne îndepãrteazã
de marginea prãpastiei
Nu s-a stins încã vibrantul apel pentru pace lansat de papa Benedict
al XVI-lea duminicã, 17 iunie, când s-a aflat în prima sa vizitã la Assisi
(Italia). Dar ce impresie a suscitat acest apel într-un loc devenit – din
1986 – un centru planetar al dialogului? Iatã mãrturia monseniorului
Vincenzo Paglia – episcop de Terni – Narni – Amelia – prezent la Assisi
an de an, de când Ioan Paul al II-lea a convocat Ziua de rugãciune
interreligioasã: „Trebuie sã mãrturisesc cã am fost profund impresionat.
În 1986 mã aflam la Assisi când papa Ioan Paul al II-lea a cerut
reprezentanþilor religiilor sã se adune pentru a invoca împreunã, de la
Cel de Sus, pacea pe care pare cã oamenii nu ºtiu sã o obþinã. Din
pãcate, chiar la începutul acestui mileniu, vedem cât este de dificil pentru
oameni sã gãseascã pacea ºi cât este de uºor, în schimb, sã iniþieze un
rãzboi. Sã ne gândim, de exemplu, la ce se întâmplã în aceste zile în
Gaza… . Iatã de ce acest apel pentru pace – ce pleacã de la Assisi ºi
care a gãsit în Sfântul Francisc un exponent – trebuie sã fie ascultat cãci
suntem pe marginea prãpastiei. Existã o nevoie urgentã de pace, de
ascultare a cuvintelor Papei, nu putem continua sã ne lãsãm absorbiþi
de propriile preocupãri, mai ales în aceste timpuri în care rãzboaiele
izbucnesc atât de uºor”.
Diverºi, dar uniþi în invocarea pãcii
Aºadar, un apel rãsunãtor, dar nu disperat, cãci Sfântul Pãrinte indicã
existenþa unei soluþii, aºa cum existã soluþii pentru dialogul interreligios,
cãci pacea este posibilã, convingere împãrtãºitã de Monseniorul Paglia,
care-ºi aminteºte: „Aceste adunãri interreligioase, care se desfãºoarã
an de an, fãrã întrerupere, începând din 1986, aratã cã pacea este
posibilã, iar eu v-aº putea da exemple privind fructele unor astfel de
reuniuni de rugãciune. În 1987, când s-a repetat rugãciunea pentru pace
în bazilica Santa Maria in Trastevere (la Roma), în ultimul moment,
participanþii musulmani au vãzut cã printre cei invitaþi se afla ºi un evreu,
motiv pentru care nu voiau sã urce pe scenã. Vã puteþi imagina
stânjeneala într-o astfel de situaþie, cãci în acest fel era compromisã
întreaga ceremonie. Ei bine, acest evreu a înþeles cum stãteau lucrurile
ºi ºi-a dat jos de pe cap „kippa” (tradiþionalul acoperãmânt al capului
purtat de evrei), iar adunarea de rugãciune a continuat fãrã probleme.
Azi, dupã 10 ani de la acea întâmplare, evreii ºi musulmanii nu numai cã
vin la aceste întâlniri în veºminte religioase, dar se întrec în a se îmbrãþiºa
frãþeºte ºi în a se prezenta în public împreunã. Îmi pare un vis…e ca ºi
cum s-ar fi deschis o fereastrã spre un vis posibil, acela cã a aparþine
unor religii diferite nu însemnã cã trebuie sã ne împotrivim unii altora,
dar putem fi unii ºi alþii alãturi; chiar dacã rãmânem diverºi putem fi uniþi
în invocarea pãcii pentru toþi”.
Iertarea nu înseamnã camuflarea rãului
La Assisi, Papa s-a oprit asupra unui punct esenþial, ºi anume cel al
discernãmântului moral dintre ceea ce este bine ºi ceea ce este rãu,
clarificând faptul cã iertarea – ce este o altã faþã a iubirii – nu înseamnã
anularea graniþelor, a binelui, a rãului ºi a cuvintelor ce le definesc; iertarea
nu înseamnã anularea rãului prin camuflarea ºi ascunderea acestuia,
dar este acea forþã spiritualã care nu permite omului sã rãmânã sclav al
rãului, al pãcatului, sclav al singurãtãþii ºi al violenþei.
Prezentare de ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Din Alocuþiunile Sfântului Pãrinte
la rugãciunea Angelus
Este important sã recuperãm
capacitatea de tãcere interioarã
ºi de reculegere (10 iunie)
Solemnitatea Corpus Domini - Trupul Domnului ne invitã sã
contemplãm cel mai mare mister al credinþei noastre: Preasfânta
Euharistie, prezenþã realã a Domnului Isus Cristos în Sacramentul
altarului. Ori de câte ori preotul reînnoieºte Jertfa Euharisticã, în
rugãciunea de consacrare repetã: „Acesta este trupul meu... acesta
este sângele meu”. O spune împrumutând vocea, mâinile ºi inima
lui Cristos care a binevoit sã rãmânã cu noi ºi sã fie inima pulsantã
a Bisericii. Dar ºi dupã celebrarea misterelor divine Domnul Isus
rãmâne viu în tabernacol: de aceea Lui îi este adusã laudã mai ales
prin Adoraþia Euharisticã, aºa cum am amintit în recenta exortaþie
apostolicã post-sinodalã Sacramentum caritatis (cf nn. 66-69). (…)
Astãzi în toate comunitãþile creºtine se desfãºoarã procesiunea
euharisticã, formã deosebitã de adoraþie publicã a Euharistiei,
îmbogãþitã de frumoase ºi tradiþionale manifestãri de devoþiune
popularã. Aº vrea sã folosesc ocazia pe care mi-o oferã aceastã
solemnitate pentru a recomanda cu cãldurã pãstorilor ºi tuturor
credincioºilor practica Adoraþiei Euharistice. Îmi exprim preþuirea faþã
de Institutele de Viaþã Consacratã, precum ºi faþã de asociaþiile ºi
confreriile care se dedicã în mod special acestei practici: ele oferã
tuturor o rechemare la locul central al lui Cristos în viaþa noastrã
personalã ºi eclezialã. Mã bucur apoi constatând cã mulþi tineri
încep sã descopere frumuseþea adoraþiei, atât personale cât ºi
comunitare. Invit preoþii sã încurajeze în acest sens grupurile de
tineri, dar sã le ºi asiste pentru ca formele de adoraþie comunitarã
sã fie întotdeauna potrivite ºi demne, cuprinzând momente adecvate
de tãcere ºi de ascultare a Cuvântului lui Dumnezeu. În viaþa de azi,
adesea zgomotoasã ºi dispersivã, este mai important ca oricând
sã recuperãm capacitatea de tãcere interioarã ºi de reculegere:
Adoraþia Euharisticã permite sã se facã acest lucru nu numai în
jurul propriului “eu”, ci ºi în compania acelui “Tu” plin de iubire care
este Isus Cristos, “Dumnezeu aproape de noi”.
Francisc din Assisi, mare educator
al credinþei noastre (17 iunie)
Dragi fraþi ºi surori, în urmã cu opt secole, oraºul Assisi cu greu ºi-
ar fi putut imagina rolul pe care Providenþa i-l rezerva, un rol care îl
face astãzi un oraº atât de renumit în lume, un adevãrat “loc al
sufletului”. I-a dat acest caracter evenimentul care s-a petrecut aici ºi
care i-a întipãrit un semn de neºters. Mã refer la convertirea tânãrului
Francisc care, dupã 25 de ani de viaþã mediocrã ºi visãtoare, orientatã
spre cãutarea de bucurii ºi succese mondene, s-a deschis în faþa
harului, s-a retras în sine ºi treptat a recunoscut în Cristos idealul vieþii
sale. Pelerinajul meu la Assisi vrea sã readucã în memorie acel
eveniment pentru a-i retrãi semnificaþia ºi importanþa. (…) Francisc
din Assisi este un mare educator al credinþei noastre ºi al laudei noastre.
Îndrãgostindu-se de Isus Cristos, el a întâlnit chipul lui Dumnezeu-
Iubire, i-a devenit un pasionat cântãreþ, ca adevãrat „trubadur al lui
Dumnezeu”. În lumina Fericirilor evanghelice se înþelege blândeþea
Magisteriu 27
cu care el a ºtiut sã trãiascã raporturile
cu ceilalþi prezentându-se tuturor în
umilinþã ºi fãcându-se martor ºi
fãuritor de pace. Din acest Oraº al
pãcii doresc sã trimit un salut
exponenþilor celorlalte confesiuni creºtine ºi ai celorlalte religii care, în
1986, au primit invitaþia veneratului meu Predecesor sã trãiascã aici,
în patria Sfântului Francisc, o Zi Mondialã de Rugãciune pentru Pace.
Consider de datoria mea sã lansez de aici un presant ºi îndurerat
apel pentru ca sã înceteze toate conflictele armate care însângereazã
pãmântul, sã tacã armele ºi pretutindeni ura sã cedeze locul iubirii,
ofensa iertãrii ºi discordia uniunii! Îi simþim în chip spiritual prezenþi
aici pe toþi cei care plâng, suferã ºi mor din cauza rãzboiului ºi a
consecinþelor sale tragice, în orice parte a lumii. Gândul nostru se
îndreaptã în mod special spre Þara Sfântã, atât de iubitã de Sfântul
Francisc, spre Irak, Liban ºi întregul Orient Mijlociu. Populaþiile acelor
þãri cunosc, de acum de prea multã vreme, ororile luptelor, terorismului,
violenþei oarbe, iluzia cã forþa ar putea rezolva conflictele, refuzul de a
asculta raþiunile celuilalt ºi a le da dreptate. Numai un dialog
responsabil ºi sincer, susþinut de sprijinul generos al Comunitãþii
internaþionale, va putea pune capãt la atâta durere ºi reda viaþa ºi
demnitatea persoanelor, instituþiilor ºi popoarelor”.
Biserica trebuie sã mãrturiseascã adevãrul
lui Cristos (24 iunie)
„...astãzi Liturgia ne invitã sã celebrãm solemnitatea Naºterii
Sfântului Ioan Botezãtorul, care a fost ”glasul” trimis sã vesteascã
Cuvântul întrupat. De aceea, comemorarea naºterii sale înseamnã
în realitate a-l celebra pe Cristos, împlinire a promisiunilor tuturor
profeþilor, dintre care Botezãtorul a fost cel mai mare, chemat „sã
pregãteascã calea” înaintea lui Mesia (cfr Mt 11,9-10).
(...) Faima profetului botezãtor a crescut în aºa mãsurã încât
mulþi se întrebau dacã nu era el Mesia. Dar el a negat hotãrât: „Nu
sunt eu Cristos!” (In 1,20). În orice caz, el rãmâne cel dintâi „martor”
al lui Isus, primind indicaþia din Cer: ”Acela deasupra cãruia vei vedea
Duhul coborând ºi rãmânând peste el, el este cel care boteazã în
Duhul Sfânt” (In 11,33). Aceasta s-a petrecut exact când Isus, dupã
ce a primit botezul, a ieºit din apã: Ioan a vãzut coborând peste El
Duhul ca un porumbel. Atunci „a cunoscut” realitatea deplinã a lui
Isus din Nazaret ºi a început sã-l facã „cunoscut lui Israel” (In 1,31),
indicându-l ca Fiu al lui Dumnezeu ºi rãscumpãrãtor al omului:
„Iatã-l pe Mielul lui Dumnezeu, care ridicã pãcatul lumii” (In 1,29).
Ca adevãrat profet, Ioan a dat mãrturie despre adevãr fãrã
compromisuri. A denunþat încãlcãrile poruncilor lui Dumnezeu, chiar
când protagoniºtii acestora erau cei puternici. Astfel, când i-a acuzat
de adulter pe Irod ºi pe Irodiada, a plãtit cu viaþa, pecetluind prin
martiriu serviciul sãu pentru Cristos, care este Adevãrul în persoanã.
Sã invocãm mijlocirea sa, împreunã cu cea a Preasfintei Maria,
pentru ca ºi în zilele noastre Biserica sã ºtie sã se menþinã
întotdeauna fidelã lui Cristos ºi sã mãrturiseascã cu curaj adevãrul
sãu ºi iubirea sa pentru toþi”.
Adaptare dupã Radio VVatican
atican
28 Sfântul lunii
6 iulie – Sfânta Maria Goretti
Ludovic ºi Assunta Goretti au avut ºapte copii, Maria Tereza
fiind a treia dintre aceºtia ºi prima dintre fete. Dupã ce s-au
cãsãtorit, pãrinþii Sfintei Maria Goretti au ajuns sã trãiascã printre
strãini, iar singura lor avuþie era petecul de pãmânt ce le
împrejmuia casa. Deºi erau sãraci, duceau o viaþã liniºtitã ºi fericitã.
Seara, dupã cinã, recitau împreunã Sfântul Rozariu ºi alte
rugãciuni. În zilele de sãrbãtoare îngenuncheau cu credinþã
înaintea altarului unde participau la Sfânta Liturghie, în timpul
cãreia deseori primeau Sfânta Împãrtãºanie. Mãrindu-se familia
ºi nemaiputând s-o susþinã cu veniturile micului ogor, Ludovic a
fost nevoit sã-ºi caute în altã parte norocul. Pãrãsi Corinaldo, dupã
ce unsprezece ani locuise aici, ºi se stabili la Colle-Gianturco,
aproape de Paliano. Aici au stat trei ani, dupã care
au plecat la Ferriere de la Conca, în þinutul Nettuno,
unde au fost arendaºii contelui Attilio Mazzoleni.
Dupã un an, Ludovic a fost cuprins de patru boli
grele: malarie, meningitã, tifos ºi pneumonie care,
în timp de zece zile, l-au dus la mormânt.
Îngerul familiei
Sfânta Maria Goretti s-a nãscut pe 16 octombrie
1890; a doua zi dupã naºtere, a primit botezul în
biserica Sfântul Petru, fiindu-i date frumoasele nume
de Maria ºi Tereza. La ºase ani a fost miruitã împreunã
cu frãþiorul ei Angelo. Atât la Colle-Gianturco cât ºi la
Ferriere, Marieta, cum o numeau cei din familie, începu
sã dea dovadã de o inteligenþã precoce ºi de un
caracter bun. Mulþi ani dupã aceea, cei care au
cunoscut-o au pãstrat imaginea vie a acestei fetiþe vioaie,
mãrinimoase ºi modeste care, de dimineaþã pânã seara, umbla
încoace ºi încolo pentru a face diferite treburi prin casã. Era plinã de
recunoºtinþã ºi de respect faþã de pãrinþi. Mama nu-ºi amintea de
vreo supãrare sau neascultare din partea ei. Virtuþile delicate ce
împodobeau sufletul pioasei copile nu erau numai rodul unei
cuminþenii naturale, ele au înmugurit în umila þãrãncuþã pentru cã
în fiinþa ei fusese sãditã din timp adevãrata evlavie, încât harul lui
Dumnezeu lucra din plin, se grãbea parcã sã-ºi desãvârºeascã
misiunea, iar Marieta a pãstrat unirea cu el prin rugãciune.
Din ziua Primei Sfinte Împãrtãºanii, în sufletul ei au început sã
creascã ºi sã înfloreascã florile virtuþilor, rãspândind pretutindeni
mireasma dragostei de rugãciune ºi a spiritului de jertfã. A devenit
mai chibzuitã ºi îºi dãdea mai multã silinþã în educarea frãþiorilor
ºi surioarelor. Îi þinea mereu sub ochi. Seara nu-i lãsa sã se culce
înainte de a recita Rozariul, trei Bucurã-te Maria, un Tatãl nostru ºi
un Requiem pentru odihna scumpului lor pãrinte.
Victima ºi ucigaºul
Când a pãrãsit Corinaldo, Ludovic Goretti s-a întovãrãºit cu
Ioan Serenelli. Familiile lor trebuiau sã locuiascã în aceeaºi casã,
care avea douã odãi despãrþite ºi o bucãtãrie comunã. Orfan de
mamã, Alexandru, fiul lui Ioan Serenelli, a fost mai întâi ajutor de
marinar, apoi agricultor rãtãcit pe moºii îndepãrtate. La început
recita rozariul în fiecare searã cu familia Goretti, mergea în fiecare
duminicã la bisericã, se spovedea la douã sau trei luni; totuºi,
acest suflet nu a reuºit sã biruie vârsta criticã, din cauza tovãrãºiilor
rele. Începuserã sã se vadã în el gesturi impetuoase, pentru care
nu o datã a fost dojenit de alþii ºi mai ales de tatãl sãu.
Era 5 iulie 1902, zi de sâmbãtã ºi ajunul sãrbãtorii Preasfântului
Sânge; la câmp, cam la treizeci de metri depãrtare de casã,
treieratul bobului era în toi. Marieta pregãtise prânzul pentru toþi
ºi la amiazã luaserã masa împreunã. Urmã puþinã odihnã.
Alexandru, ca sã aibã un pretext de a reþine copila în casã, se
gândi sã caute printre cãmãºile lui vechi una mai ruptã, pe care
avea sã i-o dea la reparat. În loc sã i-o ducã el însuºi, cum fãcea
altãdatã, o întinse pe patul lui, punând alãturi ºi
petecele trebuincioase, cu gândul cã Marieta, gãsind
acolo cele de trebuinþã, nu se va mai duce sã le caute
în altã parte. Astfel, dacã ea avea sã înceapã lucrul
acolo, criminalul nãdãjduia sã o surprindã în camera
lui. Marieta, dupã ce ºi-a terminat treaba în bucãtãrie,
parcã presimþind pericolul, luã cãmaºa din camera
lui Alexandru ºi se întoarse în pridvor, unde obiºnuia
sã lucreze, urmãrindu-i totodatã ºi pe frãþiori. Pe când
munca se desfãºura în liniºte, iar zgomotul
treieratului ar fi împiedicat sã se audã strigãtele
copilei, Alexandru se întoarse acasã, se repezi
asupra Marietei, o trase înãuntru ºi, închizând uºa
cu o loviturã de picior, trase zãvorul. Timp de câteva
minute s-a dus o luptã disperatã. Marieta nu a vrut
sã cedeze, iar loviturile de pumnal încep sã cadã; în
piept, pe umeri, pe mâini se deschid rãni lungi ºi adânci. Fierul
ucigaº strãpunse dintr-o parte în alta inima copilei. A pãtruns fierul,
dar n-a pãtruns pãcatul! Agonia a durat pânã a doua zi. Dupã ce
a primit sfântul Viatic ºi l-a iertat pe asasin, sufletul ei curat a zburat
spre Paradis. Era ora 15.45, din ziua de 6 iulie.
În slava Fericiþilor
Fericiþilor,, apoi în cea a Sfinþilor
A fost declaratã Fericitã în ziua de 27 aprilie 1947 ºi, la numai trei
ani de la beatificare, în ziua de 24 iunie 1950, acelaºi Sfânt Pãrinte,
Pius al XII-lea, celebra în Piaþa Sfântul Petru, în faþa unei mulþimi
covârºitoare, ritul canonizãrii Sfintei Maria Goretti. Mama, în vârstã
de 85 de ani, asista la canonizarea fiicei sale de la una din ferestrele
Vaticanului, în timp ce Alexandru Serenelli, retras într-o mãnãstire,
lua ºi el parte, din depãrtare, la aceastã frumoasã zi.
În inima Marietei a pãtruns fierul, dar n-a pãtruns pãcatul…
Maria Goretti, o copilã sãracã, ce a avut însã parte de bogãþia
harurilor ºi de pãrinþi care i-au dat nu doar darul vieþii, ci ºi pe cel
al credinþei, rolul mamei sale fiind hotãrâtor în acest sens. De altfel,
în ziua canonizãrii, Papa Pius al XII-lea, referindu-se la sãnãtoasa
educaþie primitã de aceastã copilã, a spus cã nu ºtie pe cine sã
canonizeze mai întâi, pe mamã sau pe fiicã.
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI, dupã Viaþa Sfintei
Prezentare de Pr
Maria Goretti, editura Serafica, Roman (2003)