. Descrierea etapelor de realizare a SI.

2. Modele de parcurgere a etapelor de realizare a SI.

3. Criterii de proiectare
1. Descrierea etapelor de realizare a SI.
Metodologiile de realizare a sistemelor informatice cuprind: modalitatea de
abordare a sistemelor, pentru elucidarea raportului intrag- parti si a raportului dintre
variatiile sistemului si dinamizmului sau; regulile de formalizare a darelor si a
proceselor de prelucrare; instrumentele pentru conceptie, realizarea si elaborarea
documentatiei; modalitatea de derulare a proiectului si actiunile specifice fiecarei
etape (ciclu de viata); definirea modelului de lucru, rolului analistilor si proiectantilor
si a raportuluoi dintre ei; modalitatile de administrare a proiectului (planificare,
programare, urmarire).
Tot odata metodologiile au rolul de a indica modul de desfasurare a acestui proces,
stabilind: componentale procesului de realizare a sistemului informatic (etape,
subetape, activitati, operatii)si continutul lor; fluxul parcurgerii(executarii)
componentalor; metodile ,tehnicile,procedeele, instrumentele, normele si standartele
utilizate.
In functie de modul de abordare si domeniul de aplicabilitate, metodologiile utilizate
sunt:
-metodologii din domeniul gestiunii,
-metodologii orientate obiect,
-metodologii pentru conducerea proiectelor de sisteme informatice.
Cele mai semnificative metodologii din domeniul gestiunii sunt:

AXIAL (firmaIBM),MERISE (Ministerul industriei-Ffranta),IE (James Martin),DA
(Universitatea Michigan), SSADM (Marea Britanie).
Metodologiile orientate obiect se bazeaza in formalizarea sistemelor pe notiunea de
obiect. Dintre cele mai semnificative sunt: OMT(General Electric-SUA), OOD
(SUA), ISD(Michael Jackson).
Metodologiile pentru cunducerea proiectelor de sisteme informatice se utilizeaza
pentru elaborarea sistemelor intr-o conceptie stiintifica. Dintre acestea enumeram:
SDM/S,METHOD/1 Arthur Andersen, NAVIGATOR
(Ernst& Young-James Martin)
Tendintele actuale in evolutia metodologiilor de proiectere sunt:
-monopolul anumitor metodologii (MERISE in Franta si SSADM in Marea Britanie);
-imbogatirea reciproca a metodologiilor (de exemplu, preluarea,in MERISE,a
anumitor concepte specifice metodelor obiect).
-asimetria tendintelor firesti de evolutie a informaticii;
-tendinta spte standartizare.
Etapele de realizare a sistemelor informatice se definesc ca un ansamblu de actiuni
intreprinse de analisti, proiectanti, utilizatori si beneficiari in vederea transpunerii
cerintelor initiale intr-un obiectiv final, proiectul necesita abordarea intr-un cadru
structural si formalizat cera descrie derularea actiunilor, limbajul de formalizare si
rolul specialistilor, facind posibile: participarea tuturor partenerilor la elaborarea
obiectivului final, prin intermediul unui limbaj comun si al unor reguli de functionare
a structurilor de lucru, precum si limitarea riscurilor (financiare, de termen si calitate).
Etapele pentru realizarea sistemelor informatice sunt:
-studiul si analiza sistemului existent,
-conceperea sistemului informatic,
-proiectarea de detaliu,
-elaborarea programelor,
-introducerea sistemului ,
-Expluatarea, intretinerea si dezvoltarea sistemului informatic.

Studiul si analiza sistemului existent urmareste delimitarea ariei de aplicabilitate a
sistemului si formularea cerintelor si a restrictiei globale de realizare. Pentru a atinge
acast scop, in aceasta etapa se face un studiu al sistemului informational existent, se
apreciaza masura in care sistemul existent este capabil sa raspunda cerintilor
conducerii stiintifice a unitatii economice, se apreciaza opurtunitatea unui sistem
informatic si se formuleaza principalele cerinte si restrictii pentru viitorul sistem.
Realizarea acestei etape revine, de regula echipei de analiza si se concretizeaza intr-o
documentatie intitulata STUDIUL SISTEMULUI EXISTENT
Conceperea sistemului informatic consta in definirea modelului de ansamblu al
sistemului informatic, tinind seama de cerintele si restrictiile stabilite in etapa
anterioara, si planificarea realizarii esantionului a acestuia pe componente. Rezultatele
activitatii din cadru acestei etape se concretizeaza in documentatia
intitulata:PROIECTUL DE ANSAMBLU AL SISTEMULUI INFORMATIC care va
sta la baza proiectarii de detaliu.
Proiectarea de detaliu a sistemului informatic este cunoscuta si sub denumirea
de proiectare logica si rehnica de detaliu a sistemului. Are ca obiectiv elaborarea
modelului de detaliu al sistemului informatic si stabilirea solutiilor tehnice de
realizare pe parti componente si la nivel de sistem unitar.La proiectare se iau in
vedere, pe de o parte, cerintele si restrictiile stabilite in proiectul de ansamblu, iar pe
de alta parte, cerintele si posebilitatile ecipamentelor de calcul ca parte principala a
resurselor materiale.
Modelul de detaliu cuprinde prezentarea amanuntita a intrarilor, procedurilor si
iesirilor sistemului, ptecum si stabilirea riguroasa a regulilor de gestiune si prelucrarea
a dartelor in cadru sistemului.
Etapa de proiectare detailata se materializeaza intr-o documentatie denumita
PROIECTUL LOGIC SI TEHNIC DE DETALIU care va sta la baza urmatoarelor
etape de realizare a sistemului informatic.Exista situatii cind pentru anumite sisteme
de mai mica complexitate, proiectarea de ansamblu si proiectarea de detaliu se
reunesc intr-o singura etapa.


Elaborarea programelor are la baza proiectul logic si tehnic de detaliu.
Urmareste conceperea si testarea programelor utilizind tehnicile si limbajele de
programare adecvate echipamentelor de calcul utilizate, si care raspund specificului
lucrarilor economice, ce se reflecta in sructura logica a sistemului informatic
proiectat.
Etapa de elaborare a programelor trebuie sa se incheie cu testarea pe module si
integrarea acestora in ansamblu sistemului, precum si cu finalizarea unei documentatii
de realizare, formata din: MANUAL DE PREZENTARE, MANUAL DE
UTILIZARE, MANUAL DE EXPLUATARE.
Implimentarea sistemului consta in verificarea modului de comportare practica a
modelului proiectat in vederea trecerii lui la expluatarea curenta, corectarea si
definitifarea documentatiei care va sta la baza expluatarii sistemului proiectat. In
aceasta etapa produsul informatic trebuie omologat pe componente si pe ansamblu
pentru a se putea trece la etapa urmatoare, de exploatare curenta.
Expluararea, intretinerea si dezvoltarea sistemului urmareste atit functionarea,
cit si perfectionarea acestuia, concomitent cu actualizarea corespunzatoare a
documentatiei.
Eventualele perfectionari si dezvoltari pe parcurs ale sistemului pot fi aduse atit de
proiectant cit si de beneficiar sau printr-o cooperare a celor doua parti.
Din punct de vedere al metodologiei Merise, sistemele informatice au trei cicluri:
-ciclul de viata
-ciclul de decizie
-ciclul de abstractizare
Ciclul de viata al sistemului informatic se bazeaza pe dualitatea obiect natural-obiect
artificial.
Obiectul natural-consta din realitatea existenta intr-o organizatie,
Obiectul artificial este cunstruit de om pentru a reprezenta activitatea, fluxurile

internationale existente in organizatie.
Ciclul de decizie al sistemului informatic cuprinde ansamblu de obtiuni care trebuie sa
existe in timpul ciclului de viata si defineste interfata intre sistemul informatic
(obiectul artificial) si sistemul informational (obiect natural). Aici sunt definite
punctele de decizie privind scopurile sistemului informatic si punctele de decizie
privind introducerea sistemului informatic ca obiect natural.
Ciclul de abstractizare este util pentru a surprinde elementale semnificate in
descrierea sisremului, ignorind detaliile. El priveste in exclusivitate sistemul
informatic ca obiect artificial, functionarea lui fiind verificate prin simularea unor
parti din el.
Cele trei cicluri prezentate nu pot exista unul fara celelalre. Orce metoda care ignora
unul dintre cele trei cicluri esuiaza in realizarea sistemalor informatice.
2. Modele de parcurgere a etapelor de realizare a SI.
Modelul liniar (in cascada) este un model teoretic, care presupune parcurgerea
secventiala a etapelor, cu eventuale reveniri la etapa precedenta. Este aplicata unor
sisteme informatice de mica complexitate. In realizarea, parcurgerea etapelor este un
proces ieterativ, desvasurat adesea in paralel la mai multe activitati.
Modelul prototip se aplica atunci cind se ia decizia elaborarii complete, rapide si la
costuri scazute a unei versiuni initiale, simplificate, cu caracter de prototip, pe baza
careia se stabilesc noi specificatii de definire a sistemului informatic si se desfasoara
activitatea de realizare a unei noi versiuni de sistem informatic. Elaborarea noii
versiuni presupune parcurgerea integrala sau partiala a etapelor, modificindu-se numai
anumite parti din prototip.
Modelul cu extensie se utilizeaza atunci cind sistemele informatice se pot realiza si
pune in functiune partial pe aplicatii, module. Realizarea lor se poate face, in maniera
extensibila, astfel incit o prima versiune sa includa componentele de baza, celelalte
urmind sa fie realizate si integrate prin extensii succesive sau simultane.
Prin aceasta se realizeaza atit aplicatizarea curbei efortului de realizare, cit si
fructificarea experientei cistigate in elaborarea componentelor initiale. De obicei,
extensiile se ramifica din etapa de concepere a sistemului informatic.
Modelul documentarii anticipate presupune intocmirea in avans a documentatiei,
prin parcurgerea etapelor de proiectare, ceea ce permite analiza critica a
documentatiei, urmata de reformulara unor probleme si aspecte, inainte de realizarea
sistemului.


5.Modelul ierarhic.


Modelul ierarhic (recursiv) se caracterizeaza prin distribuirea\structurarea ierarhica
coerenta a activitatilor fiecarei etape, continutul acestora diferind conform specificului
nivelului.
In afata de aceste modele mai exista si Modele mixte-sunt combinatii ale modelelor
anterioare de parcurgere a etapelor, adaptate conditiilor de realizare a sistemelor
informatice.





















Modelul de parcurgere:

Modele Modelul
liniar
Modelul cu
prototip
Modelul
cu
extensie
Modelul
doc.antic
Modelul
ierarhic
Etape
Studiul si
analiza Si.
a a a a a a a a a
Conceperea Si.
b b b b b b b b b
Proiectarea de
detaliu
c c c c c c c c c c
Elaborarea
programelor
d d d d d d d d d d
Introducerea Si.
e e e e e e e e
Expluatarea si
mentinerea in
functiune
f f f f f f f f


Tema nr. 8. Metode, tehnici de realizare a SI

1. Noiuni despre metode, tehnici, instrumente i proceduri (procedee).
2. Metode de realizare.
3. Tehnici de realizare.
4. Planificarea realizrii SI.
1. Noiuni despre metode, tehnici, instrumente i proceduri (procedee).
Metodele utilizate in proiectarea sistemelor informatice reprezinta modul unitar
sau maniera comuna in care analistii de sisteme, programatorii si alte categorii de
persoane implicate, realizeaza procesul de analiza a sistemului informational-
decizional existent, proiectarea si introducerea sistemului informatic.Deci metoda are
un caracter general, in cadru ei aplicindu-se anumite tehnici de lucru.
Tehnicile de lucru utilizate in proiectarea sistemelor informatice reprezinta felul
in care se actioneaza eficient si rapid, in cadru unei metode, pentru solutionarea
diferitor probleme ce apar in procesul de proiectare. Prin aceste tehnici se imbina
armonios cunostintele despre metode cu maiestria personala a celor chemati sa aplice
metodele si sa utilizeze instrumentele adecvate.
Instrumentele utilizate in proiectarea sistemelor informatice sunt mijloacele care se
utilizeaza de catre echipa pentru realizarea scopului propus. Instrumentele depind de
metodele si tehnicile utilizate, precum si de procedurile analizate si proiectate.
Prin procedura sau procedeu se intelege succesiunea operatiilor necesare parcurgerii
unor etape ale actiunii si aplicarii unor tehnici in cadrul metodelor in conformitate cu
o rutina de lucru data.
2. Metode de realizare

2.1. Metoda de abordare ascendenta(bottom-up) Consta in agregarea modulelor de
jos in suspunind in evidenta legaturile dintre ele pina cind se ajunge la un singur
modul. Conceptele acestei metode sunt aceleasi ca la meoda de abordare descendenta.
Regulile care stau la baza ei sunt:
a) Nivelul de agregare initial este nivelul la care se afla
c) Un nivel de agregare corespunde unui pas de jos in sus;
d) Cind se obtine un nivel de agregare se realizeaza implicit o integrare a modulelor la
nivel inferior in module de nivel superior;
e) Agregarea se consideta terminata cind la un nivel de agregare se obtine un singur
modul.
Metoda data,este utila deoarice permite construirea sistemelor informatice ca un tot
unitar. Tot odata, ea se foloseste pentru verificarea corectitudinii functionarii
sistemului in legatura cu alte subsiteme/aplicatii/module.
2.2.Descendenta
Consta intr-o analiza si detaliere succesiva pina la nivelul functional elementar
(terminal) determinind astfel arborele structurii sistemului.O cerinta a aplicarii acestei
metode este aceia ca sistemul sa fie modular, adica sa fie format din elemente relativ
independente asociate dupa o lege de structura. Metoda are ca obiect principal
realizarea modualizarii sistemului de sus in jos.
Descompunerea are la baza urmatoarele reguli:
a) Nivelul zero de descompunere sau punctul initial de pornire il constitue un
modul neterminal;
b) Pentru toate modulele neterminale ale unui nivel se aplica descompuneri succesive
in pasi de sus in jos;
c) Descompunerea se considera terminata atunci cind toate modulele de la acelasi nivel
sunt module terminale;
d) Rezultatele obtinerii la un nivel de descompunere se inlocuesc cu rezultatele
obtinute la nivelul urmator.
Aceasta metoda permite:
- descrierea sistemului in mod riguros,sistematic;
- definirea interfetelor si identificarea facila a oricarui modul al sistemului in
vederea proiectarii, testarii, intretinerii si dezvoltarii lui.
2.3Mixta.
O abordare ascendenta-descedenta (mixta) se bazeaza pe aceleasi concepte enuntate la
metoda de abordare descendenta. Utilizarea combinat regulile modelului de abordare
ascendenta si metodei de abordare descendenta. Acest fapt permite existenta unor
facilitati reale in realizarea sistemelor informatice.Alegerea uneia sau alteia din
metodele prezentate este in functie de situatia reala.Ele se inbina perfect, stand la baza
majoritatii activitatilor necesare pentru proiectarea sistemelor informatice. De
exemplu; metoda de abordarea ascendenta este axtrem de utila pentru verivicarea si
ajustarea unor rezultate obtinute prin aplicarea metodei de abordare descendenta, iar
metoda de abordare mixta nu face alceva decit sa inbine primele metode in diverse
situatii.
4. Tehnici de realizare.
4.1Hipo
Tehnica HIPO (Hierarchycal Input-Proces-Ouput) Este sumordonata metodei de
abordare descendenta urmarind structura pe module a sistemului, insa asaesta
structura urmareste ca la nivelul fiecarui modul (de la fiecare nivel ierarhic), sa se
puna in evidenta flucsul intrari-prelucrari-iesiri care constitue logica de baza a
acestei tehnici.
4.2.Interviului.

Consta in studierea sistemului informational pe baza dialogului direct intre membrii
colectivului de analiza si membrii din compartimentele analizate. Se pun in evidenta
aspectele pozitive si negative ale sistemului, se face o evaluare critica a acestuia si se
motiveaza oportunitatea sistemului informatic.
4.3Chestionarului.
Tehnica chestionarului Presupune existenta unei liste de intrebari adresate
personalului din compartimentele implicate in analiza. Tehnica este operativa insa are
dezavantaje ca limiteaza la nivelul semnificatiei intrebarilor pe care le contine
chestionarul.
4.4.Observarii si a participarii directe.
Tehnica observarii si a participarii directe Se aplica in faza de analiza a sistemului
informational si consta in observarea directa a activitatilor in sistemul informational,
studierea documentelor si participarea efectiva la executarea diferitelor lucrari
complexe impreuna cu personalul din compartimentele analizate.
Abrevierile folosite:
S.A.- studiul si analiza sistemului existent;
C.O.- conceperea sistemului;
P.D.- proiectarea de dataliu;
E.P.- elaborarea programelor;
IM. implimentarea.
Tabelul:2.2.
Nr.
crt.
Denumirea si continutul
principalelor
metode si tehnici
S.
A.
C.O
.
P.
D.
E.P. IM.
0 1 2 3 4 5 6
1 Metoda descendenta (top-
down sau metoda-stepwise
rafinament)
x x x x -
2 Metoda de abordare
ascendenta (bottom-up)
x x x x x
3 Metoda mixta x x x x x
4 Tehnica Hipo (Hierarchycal
Input-Proces-Ouput)
x x x x -
5 Tehnica interviului x - - - -
6 Tehnica cestionarului x - - - -
7 Observarii si participarii
directe
x - - - -






















Metodologii de realizare a sistemelor informatice

Realizarea sistemelor informatice reprezint o aciune complex, care mbin un
numr mare de activiti: analiz, proiectare, implementare, exploatare [2]. n plus,
reclam resurse umane, materiale i financiare nsemnate, pe o perioad considerabil de
timp. Folosirea eficient a acestor resurse, n scopul obinerii unui sistem informatic

performant a impus ordonarea acestui proces complex, ntr-o succesiune bine stabilit de
etape i subetape i utilizarea unor metode i tehnici adecvate. Aceste observaii au
condus la conturarea unor metodologii de realizare a sistemelor informatice.

ntre diversele etape de realizare a sistemelor informatice exist o legtur
indestructibil, legtur reflectat i de faptul c n mod logic i practic calitatea realizrii
unor activiti din etapele i fazele precedente influeneaz n mod decisiv calitatea
activitilor din etapa care urmeaz.

1.2.1. Coninutul metodologiilor de realizare a sistemelor informatice

Metodologiile de realizare a sistemelor informatice cuprind [2]:
modalitatea de abordare a sistemelor, pentru elucidarea raportului dintre
variaiile sistemului i dinamismul su;
regulile de formalizare a datelor i proceselor de prelucrare;

21
instrumentele pentru concepia, realizarea i elaborarea documentaiei;
modalitatea de derulare a proiectului i aciunile specifice fiecrei etape (ciclul
de viat);
definirea modului de lucru, rolului analitilor i proiectanilor i a raportului
dintre ei;
modalitile de administrare a proiectului (planificare, programare, urmrire).
Totodat, metodologiile au rolul de a indica modul de desfurare a acestui proces,
stabilind [2]:
componentele procesului de realizare a sistemului informatic (etape, subetape,
activiti, operaii) i coninutul lor;
fluxul parcurgerii (executrii) componentelor; metodele, tehnicile, procedeele,
instrumentele, normele si standardele utilizate.
n
funcie de modul de abordare i domeniul de aplicabilitate, metodologiile
utilizate sunt:
metodologii din domeniul gestiunii: AXIAL (firma IBM), MERISE
(Ministerul industriei-Franta), IE (James Martin), SSADM (Marea Britanie);
metodologii orientate obiect: OMT (General Electric -SUA), OOD (Michael
Jackson);
metodologii pentru conducerea proiectelor de sisteme informatice: SDM / S,
METHOD/ 1 Arthur Andersen, NAVIGATOR (Ernst & Young - James
Martin).

1.2.2. Metode i tehnici de realizare a sistemelor informatice

La realizarea sistemelor informatice se utilizeaz : metode, tehnici, instrumente,
procedee de lucru [2].

Metodele utilizate n proiectarea sistemelor informatice reprezint modul unitar
sau maniera comun n care analitii de sisteme, programatorii i alte categorii de
persoane implicate, realizeaz procesul de analiz a sistemului informaional-decizional

22
existent, proiectarea i introducerea sistemului informatic. Deci, metoda are un caracter
general, n cadrul ei aplicndu-se anumite tehnici de lucru.

Tehnicile de lucru utilizate n proiectarea sistemelor informatice reprezint
felul n care se acioneaz eficient i rapid, n cadrul unei metode, pentru soluionarea
diferitelor probleme ce apar n procesul de proiectare. Prin aceste tehnici se mbin
armonios cunotinele despre metode cu miestria personal a celor chemai s aplice
metodele si s utilizeze instrumentele adecvate [2].

Utilizarea acestor metode, tehnici, instrumente, procedee de lucru n proiectarea
sistemelor informatice se face n conformitate cu o serie de principii i n limita unor
metodologii de lucru care se adopt n funcie de situaia real la care se refer.
n
abordrile incipiente se lucra cu probleme izolate i ulterior s-a efectuat trecerea
la abordarea sistemic (modular), odat cu abordarea funcional sau, mai bine zis, cu
analiza i descompunerea funcional (n fiecare modul exist cte o funcie) i ulterior
abordarea orientat-obiect [2]. Pe parcurs s-au impus dou strategii de abordare i anume:
strategia top down (de sus n jos);
strategia bottom up evolutiv (de jos n sus).

n strategia top down abordarea general este divizat n uniti componente prin
rafinri repetate, metoda de proiectare putnd fi descris sub forma unei diagrame
ierarhice cu module de control pe nivele superioare i cu module detaliate pe nivelele
inferioare. Structura organizatoric a unei uniti economico-sociale numit organigrama
unitii poate fi reprezentat printr-o astfel de diagram ierarhic. Pentru uniti economice
productive n organigram se disting urmtoarele patru nivele de reprezentare
[10]:
nivelul conducerii strategice, reprezentat de directorul general i consiliul de
administraie;
nivelul conducerii tactice (directori pe funciuni);
nivelul compartimentelor funcionale (servicii i posturi de lucru) i de
proiectare, cercetare (laboratoare) care asigur conducerea operativ a
sistemului prin efii lor;

23
nivelul compartimentelor de producie (secii, ateliere) care realizeaz funcia
de producie a sistemului economic.

n strategia bottom up evolutiv, se pornete de la o tratare minimal care se
extinde treptat pe msura naintrii n realizarea sistemului.
n
practic, de cele mai multe ori se utilizeaz o combinare a celor dou strategii.

Metodele de abordare a sistemelor informatice ar putea fi grupate prin prisma celor
mai muli autori astfel [1]:
metode orientate spre funcii, numite i metode ale descompunerii funcionale;
metode orientate spre fluxuri date, deci metode orientate spre procese, deoarece
diagramele fluxurilor de date se ntrebuineaz pentru descrierea proceselor;
metode orientate spre informaie sau date, orientate-informaii, aprute ca
urmare a popularizrii puternice a ingineriei informaiei a lui JAMES
MARTIN, dar i a diagramelor entitate-relaie ale lui CHEN [3];
metode orientate-obiect.
Caracteristici eseniale ale principalelor metode
Informaia este vzut de DeMarco n 1982, ca fiind posibil de abordat prin trei
perspective specifice sistemelor informaionale sau prin trei dimensiuni: date, funcii,
comportament [1].
Datele sunt reprezentate sub form de atribute (avnd n vedere structura lor),
nseamn ceea ce este stocat i reflect structura static a sistemului.
Funciile scot n eviden n mod limitat ceea ce face sistemul. El poate fi vzut i ca un
proces, ntruct elementele sistemului despre care se pstreaz datele de rigoare sunt supuse unor
transformrii funcionale, prin intermediul proceselor.
Comportamentul este invocat pentru a reda o alt modalitate de percepie a
sistemului, influena evenimentele i proprietilor sistemului, i sugereaz dinamica lui.
Metoda descompunerii funcionale (orientate funcii)

Dintre autorii remarcabili care au abordat descompunerea funcional i enumerm
pe civa cum ar fi DeMarco, Yourdon i Constantine, Jackson, Page-Jones, Warnier-Orr,
Dahl, Marco&Gowan. Descompunerea funcional este cea care anun apariia

24
proiectrii structurate i analizei structurate. Fiecare funcie este descompus n
subfuncii, pn se obin structuri uor de transpus n instruciunile limbajelor de
programare.
Metodele fluxurilor de date (orientate-proces)
Prin
aceast metod analitii efectueaz reprezentarea lumii reale prin simboluri
care reprezint fluxul datelor, transformrile datelor, stocarea datelor, entiti externe, etc.
Metoda orientat spre procese are nc un mare grad de asemnare cu descompunerea
funcional.
Metode orientate spre informaii (orientate-date)
Dou realizri importante n domeniu au dat tonul unei orientri n abordarea
sistemelor: modelarea datelor cu ajutorul diagramelor entitate-relaie, de ctre Peter P.
Chen (1976) i ingineria informaiei, n viziunea lui James Martin.
Metoda orientat-obiect

Metodele OO constituie o categorie particular a metodelor de dezvoltare software,
care privesc construirea sistemelor pentru care clasa reprezint unitatea arhitectural
fundamental. Clasa este o grupare logic a obiectelor care au aceeai structur i un
comportament similar. O clas poate fi divizat n subclase cu proprietatea c subclasele
motenesc proprietile clasei i n plus pot avea proprieti suplimentare. Un sistem
informatic este gndit ca un ansamblu de obiecte autonome astfel nct datele i
prelucrrile (metodele) sunt definite n cadrul aceleiai structuri i anume obiectul.















Iniierea i planificarea realizrii unui sistem informatic

2.1. Identificarea, selecia, iniierea i planificarea proiectelor
Identificarea
i selecia proiectelor de dezvoltare a sistemelor informatice
reprezint prima etap din ciclul de via a dezvoltrii sistemelor care, mpreun cu
iniierea i planificarea proiectelor, constituie microanaliza, component preluat din
managementul proiectelor. Evidenierea acestor activiti n cadrul modelului cascad de
derulare a fazelor sau etapelor ciclului de via a sistemului este reprezentat n figura 4.1
[1].
A.
identificarea
i selectarea
proiectului
microanaliza

Fazele ciclului de via al
B. iniierea i
dezvoltrii sistemului
planificarea
proiectului
Iniierea proiectului
Din momentul seleciei lui, proiectul trece n faza de iniiere, ceea ce presupune
desfurarea unei activiti laborioase, prestat de un responsabil, cunoscut n practic
sub numele de manager de proiect, care rspunde de [1]:
- Elaborarea unor studii de fezabilitate general;
- Elaborarea planurilor detaliate ale proiectelor;
- Gsirea celor mai buni membri ai echipei proiectului.
Managerul de proiect trebuie s dea dovad de multe caliti pentru a putea jongla cu
elemente cum sunt:
- Schimbrile tehnologice;
- Ciclul de via al sistemelor;
- Contractori i furnizori;
- Managementul resurselor umane;
- Metodologie i instrumente de lucru diferite;
- Restricii de timp i resurse;
- Documentare i comunicare;
- Ateptrile managerilor i clienilor.
Activitile efectuate n faza iniierii proiectului sunt:
1. stabilirea echipei de iniiere a proiectului;
2. stabilirea bunelor relaii cu beneficiarii;
3. stabilirea planului iniierii proiectului;
4. stabilirea procedurilor manageriale;
5. stabilirea cadrului de desfurare a proiectului.

Planificarea proiectului
Planificarea proiectului va cuprinde o evaluare a cerinelor informaionale ale
sistemului la nivelul ntregii organizaii.
Planificarea proiectului este procesul prin care are loc definirea clar a activitilor i a
eforturilor necesare nfptuirii lor n cadrul fiecrui proiect.

33
Tipurile activitilor executate n cadrul planificrii proiectului cuprind [1]:
1. Descrierea ariei de ntindere, a variantelor i fezabilitii proiectului;
2. Descompunerea proiectului n activiti uor executabile i controlabile;
3. Estimarea resurselor i crearea unui plan al resurselor;
4. Realizarea unei prime planificri calendaristice;
5. Realizarea unui plan al comunicrilor;
6. Determinarea standardelor i procedurilor proiectului;
7. Identificarea i evaluarea riscului;
8. Crearea unui buget preliminar;
9. ntocmirea rapoartelor de activitate;
10. Definitivarea planului de baz al proiectului.

2.2. Studii de fezabilitate


Elaborarea unui sistem informatic poate costa milioane de dolari i se poate realiza
pe parcursul a trei pn la ase ani pentru a fi complet. Din aceste motive, este normal ca
factorii de conducere s demareze proiectarea unui nou sistem dup ce se efectueaz
studii de fezabilitate.

Un studiu de fezabilitate are rolul de a asigura informaiile obiective necesare
pentru a cunoate dac un proiect poate fi demarat sau nu, sau dac un proiect deja
nceput mai poate fi continuat. Proporiile i durata studiilor de fezabilitate variaz, n
funcie de mrimea i natura sistemului implementat. n cazul sistemelor bazate pe
calculatoare mari, studiul are cu totul alte dimensiuni fa de varianta utilizrii
microcalculatoarelor [1].

Fezabilitatea proiectului poate fi studiat n orice faz a elaborrii lui, dar studiile,
de regul, se efectueaz n momente certe. Cnd este propus un proiect, se efectueaz un
studiu preliminar de fezabilitate pentru a se stabili dac proiectul atinge obiectivele
propuse de unitate. Analiza, n prima ei faz, poate fi orict de subiectiv, ntruct
proiectul nu este reprezentat cu lux de amnunte. ns, ndat ce se obine o situaie mai
clar despre sistem, despre natura problemei de rezolvat, precum i despre doleanele

34
utilizatorilor, msurarea preliminar a fezabilitii poate fi determinat odat cu faza de
analiz a sistemului. Cnd proiectanii ofer dou sau trei variante de elaborare a
sistemului, numai studiile de fezabilitate determina varianta optim.
Dup ce a avut loc proiectarea primar a sistemului, pot fi determinate n detaliu
elementele de cost ale proiectrii, implementrii i exploatrii. Este ultima posibilitate de
a renuna la sistem, naintea implementrii lui.

Pe parcurs, odat cu progresul nregistrat n dezvoltarea sistemului informatic, se
obin informaii din ce n ce mai certe, oferindu-se posibilitatea unor analize de
fezabilitate mult mai concludente, ceea ce atrage studierea fezabilitii n diverse faze ale
ciclului de via al sistemelor. De fiecare dat, studiile de fezabilitate trebuie s aib la baz o
foarte bun documentaie. Aceasta va conine [1]:
- Definirea problemei (o scurt descriere a proiectului i explicarea a ceea ce-i
propune el s realizeze);
- Descrierea cerinelor sistemului;
- Descrierea soluiilor sistemului propus;
- Explicaia critic a motivrii studiului ntreprins;
- Cuantificarea tuturor costurilor materiale i beneficiilor aferente;
- O list a costurilor i beneficiilor necuantificabile.