Test 10 intrebari (dintre care 2 spete) Dreptul penal este examinat sub 2 acceptiuni: Totalitate de norme juridice prin care se reglementeaza relatiile de aparare sociala Stiinta dreptului penal ansamblu de idei, teorii, conceptii cu privire la dreptul penal Drept penal poenae (dreptul de a pedepsi) In unele state, dreptul penal mai este denumit drept criminal (care ar privi fapta interzisa crima). Dreptul penal definitii anterioare: 1. Ion Tanoviceanu (1912): dreptul penal este o ramura a dreptului public intern prin care sunt prevazute infractiunile si pedepsele care se aplica celor care le comit; 2. Vintila Dongoroz: dreptul penal pozitiv cuprinde totalitatea normelor juridice care privesc reglementarea reactiei represive la un moment dat intr-un grup social oarecare. Dreptul penal cuprinde norme juridice organizate in sistem prin care sunt reglementate relatii de aparare sociala/ aparare a valorilor sociale, prin interzicerea ca infractiuni sub sanctiuni specifice numite pedepse a faptelor periculoase pentru valorile sociale, in scopul apararii acestor valori, fie prin prevenirea savarsirii lor, fie prin aplicarea de sanctiuni celor care le comit. Obiectul dreptului penal este format din relatiile de aparare sociala (=drepturile si obligatiile corelative), care sunt de 2 feluri: de conformare (respectare a legii penale) si de conflict. Intr-o conceptie mai veche, relatiile de aparare sociala sunt cele nascute cu ocazia savarsirii infractiunii, deoarece atunci se naste dreptul statului de a aplica legea (represiune penala) si obligatia individului de a primi pedeapsa corespunzatoare. DAR aceasta opinie restrange nejustificat obiectul dreptului penal. Intr-o alta opinie, pe care o consideram corecta, obiectul dreptului penal reprezinta relatiile de aparare sociala care se nasc din momentul intrarii in vigoare a normelor care le reglementeaza. Dreptul penal are caracter preponderent preventiv si nu sanctionator. Scopul sau este de a determina pe individ sa se conformeze legii penale, nu doar pentru a avea la indemana arma penala pentru a sanctiona individul. Dreptul penal este necesar pentru apararea valorilor relatiilor de aparare sociala esentiale omului, pentru apararea ordinii de drept in stat, pentru prevenirea abuzurilor, pentru combaterea fenomenului de criminalitate (totalitate de infractiuni savarsite intr-o unitate de timp si intr-o unitate de loc). Criminalitatea este examinata separat (criminologia) si este impartita in mai multe ramuri: legala, descoperita, reala (tot crimelor descoperite si nedescoperite), etc. In viata sociala apare mai intai valoarea sociala, dupa aceea apare fapta periculoasa impotriva valorii sociale, apoi reactia statului de a interzice fapta respectiva sub sanctiune penala. 2
Privire istorica asupra relatiilor de aparare sociala: - Dreptul penal este tot atat de vechi cat este omenirea - Izvoraste din instinctul de conservare reactia defensiva instinctuala; omul ca fiinta superioara pastreaza imaginea agresiunii la care a fost supus, trecand la represiune (sentiment de razbunare ca prima forma de aparare a valorilor sociale). - La inceput, razbunarea era nelimitata (depindea doar de forta fizica) si putea sa fie individuala sau colectiva. Dar aceasta razbunare nelimitata avea consecinte negative asupra evolutiei umane si a grupurilor sociale. Se apreciaza ca, pe masura ce se intareste autoritatea sefului unui colectiv social, se incearca o limitare a razbunarii la raul cauzat (legea talionului). - Pe masura ce se intareste aut sefului grupului soc, se incearca o diminuare a consecintelor razb limitate sistemul compozitiei/compozitiunii intelegerea intre agresor si victima plata pentru despagubire; la inceput, sistemul compozitiei era facultativ, dar de-a lungul istoriei a devenit obligatoriu. - Apare etatizarea represiunii penale; functia de aparare sociala este preluata de stat. Trasaturile caracteristice ale dreptului penal: 1. Caracterul autonom obiect si metoda specifice de reglementare; acest caracter a fost refuzat mult timp, sustinandu-se ca dreptul penal are un caracter secundar, subsidiar altor ramuri de drept (viata sociala este disciplinata de alte ramuri de drept), aducand doar sanctiuni in plus. Pana acum, dreptul penal se credea a interveni doar atunci cand sanctiunile cuprinse in norme apartinand altor ramuri de drept nu sunt suficiente pentru pedepsirea unei fapte grave, trimitand un plus de sanctiune: dr civil, administrativ, familiei, etc. Exista insa si un domeniu al vietii sociale reglementat in exclusivitate de dreptul penal: asigurarea dreptului la viata, ocrotirea sentimentului de mila (ajutorare a altor indivizi aflati in primejdie), ocrotirea mortilor. Caracterul autonom al dreptului penal vine de la faptul ca obiectul sau (relatiile de aparare sociala) apartine in exclusivitate ramurii dreptului penal. 2. Caracterul unitar dat de unitatea principiilor care strabat intreaga reglementare penala; in codul penal se prevede ca dispozitiile din normele generale se aplica si celor speciale. 3. Caracterul de drept public in toate raporturile juridice penale apare statul ca titular al ocrotirii valorilor sociale; actiunea penala poate fi initiata din oficiu sau, in unele cazuri, la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Curs 2 09.10.2014
Scopul dreptului penal art. 1 Cod penal - Pus in evidenta de politica penala (parte a politicii generale si priveste masurile si mijloacele ce trebuie adoptate si aplicate pentru prevenirea si combaterea criminalitatii; este un ansamblu de procedee susceptibile de a fi propuse legiuitorului sau care efectiv sunt folosite 3
de legiuitor la un moment dat intr-o tara determinata pentru combaterea fenomenului criminalitatii; este in acelasi timp o arta si o stiinta ce consta in a descoperi, organiza in mod rational cele mai bune solutii posibile pentru diferitele probleme de fond si de forma pe care le ridica fenomenul criminalitatii) Sarcinile dreptului penal de a asigura apararea impotriva infractiunilor prin prevenirea acestora, care se realizeaza prin interzicerea faptelor periculoase, prin aratarea sanctiunilor la care se expun cei care ar incalca legea - De a asigura cadrul legal in care se realizeaza aceasta functie de aparare sociala - De a asigura dezvoltarea noilor valori sociale esentiale pentru societate. Legaturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept: - Cele mai stranse legaturi le are cu dreptul procesual penal - Drept constitutional institutiile politice, drepturile si libertatile omului - Dreptul penal influenteaza evolutia varorilor sociale din toate celelalte ramuri de drept si vice-versa. Stiinta dreptului penal ansamblu de teorii, conceptii, idei cu privire la dreptul penal ca ramura; are ca obiect normele juridice penale - Are ca sarcini sa studieze normele juridice penale, sa desluseasca intelesul acestora, sa observe neconcordante, sa propuna legiuitorului indreptatea acestor neajunsuri, sa studieze si practica judiciara si sa observe masura in care normele juridice penale sunt suficiente pentru rezolvarea conflictelor de drept penal. - Ca ramura a stiintelor juridice, are legatura cu celelalte stiinte: stiinta dr procesual, stiinta dr constitutional, etc., contribuind la dezvoltarea celorlalte stiinte de ramura. - Are legatura si cu anumite stiinte penale (socio-umaniste care studiaza fenomenele antisociale, mijloacele de prevenire si combatere a lor): criminologia (studiaza cauzele care determina comiterea infractiunilor si ofera mijloacele de prevenire a acestora), criminalistica (stiinta cu caracter tehnico-stiintific, se ocupa cu metodele de descoperire a infractiunilor si a infractorilor si ofera masuri de combatere a criminalitatii), penologie (studiul pedepselor, a functiilor pe care le realizeaza) si stiinta penitenciara (studiul pedepselor privative de libertate). Doctrinele de politica penala/ scolile penale: 1. Scoala clasica a dreptului penal denumita astfel de un reprezentant al scolii pozitiviste a. Cuprinde conceptiile, ideile, teoriile desprinse din lucrarile filosofilor, ideologilor care au pregatit marea revolutie franceza de la 1789: Montesquieu, JJ Rousseau, Beccaria. b. Beccaria 1764: Despre infractiuni si pedepse- pune bazele unei noi conceptii in legatura cu dreptul penal, infractiunea, pedeapsa. Ex: propune abolirea pedepsei cu moartea, principiul legalitatii, a egalitatii in fata legii penale, renuntarea la pedepsele degradante, infamante, principiul stabilirii unor garantii procesuale pentru intreg procesul penal. c. Infractiunea, pedeapsa, individul entitai abstracte, fara legaturi intre ele. Individul este propriul arbitru in actul de conduita. Daca a ales o conduita infractionara, 4
sanctiunea penala este meritata, iar pedeapsa este o justa sanctiune; prin executarea pedepsei, individul isi plateste datoria catre societate. 2. Scoala pozitivista denumirea isi are geneza in metoda inductiva/ pozitiva bazata pe observatie si experiment, folosita in stiintele naturii, dar si in stiintele socio-umaniste a. Cuprinde ideile, conceptiile cu privire la natura si cauzele fenomenului infractionar, precum si cu privire la caile si mijloacele de lupta impotriva acestui fenomen b. Inceputurile ei sunt legate de aparitia unor lucrari de referinta: Omul criminal (1876) Cesare Lombrozo, Sociologie criminala (1881), Criminologia c. Cesare Lombrozo antropologie criminala - cauzele criminalitatii sunt cauze interne, apartin individului, spre deosebire de ideea de cauze de criminalitate exterioare individului (mediu, societate) care a aparut ulterior. d. A orientat cercetarile spre individul infractor, incercand sa descopere cauzele care il determina pe infractor sa actioneze si sa incerce sa le combata. A propus masuri preventive inainte de savarsirea faptei, inainte de condamnare 3. Scoala eclectica incearca sa apropie cele doua tendinte anterioare; a. Doctrina promovata in cadrul Uniunii Internationale de Drept Penal, care isi propune sa uneasca juristi, penalisti in jurul unor idei: neutralitate in lupta dintre liberul arbitru si determinismul absolut, armonizare a reglementarilor juridice. Ideile vor fi reluate de Asociatia Internationala de Drept Penal (Paris, 1924). 1929: se tinea la Bucuresti - Vespasian Vepela. 4. Doctrinele apararii sociale 2 tendinte: una extremista si una moderata a. In varianta originala: Phillippo Gramatica: apararea individului impotriva unei societati care il dispretuieste, il sanctioneaza si refuza sa il inteleaga. Indivizii sunt de 2 categorii: sociali si antisociali. Fata de indivizii antisociali trebuie luate masuri de aparare, de ocrotire, atat antedelictum cat si postdelictum.
Drept penal Curs 3 16.10.2014
4. In apararea sociala 2 tendinte: a. Originara subiectivista, poate chiar extremista; Apararea sociala 1934. Aceasta opinie nu ofera criterii dupa care pot fi indivizii impartiti in sociali si antisociali. Masurile sociale trebuie luate si antedelictum. Ceea ce obtinuse scoala clasica este abandonat. b. Noua aparare sociala marcata de lucrarea lui Marc Ancel (presedintele sectiei civile la ICCJ franceza). Este o tendinta moderata, nu mai abandoneaza conceptele penale (infractiune, pedeapsa, etc.). individul antisocial trebuie sa fie resocializat. Propune intocmirea unui dosar de personalitate a fiecarui individ (intocmit de profesionisti sociologi, psihologi), masurile de socializare trebuie sa fie f bine concretizate, adaptate la individ. Dar tendinta de analizare a individului prin prisma propriei profesii a fiecarui specialist, lipsirea judecatorului de functia sa de judecare, a faptei individului si nu a personalitatii, fac imposibila aplicarea acestei conceptii in practica. 5
In actualitate se propune ca societatea sa fie pregatita pentru a tolera fapte marunte, omeneste tolerabile, pentru ca aceste fapte marunte decurg din faptul ca oamenii sunt diferiti si au dreptul sa ramana astfel. Codurile penale moderne ale Romaniei In 1859, s-a pus problema unificarii legislative. In 1864 se adopta Codul civil roman, dupa modelul celui francez de la 1804. Se creeaza o comisie de 7 specialisti pentru a intocmi un proiect de Cod penal. Codul penal roman a intrat in vigoare in 1865: Reflectate ideile scolii clasice Impartit in parte generala si parte speciala Pedepsele erau destul de blande (pedeapsa cu moartea nu era prevazuta). Era cea mai blanda lege penala din Europa contemporana A fost supus modificarilor (mai ales procedura penala) In vigoare pana la 31 decembrie 1936. Marea unire de la 1918 in vechiul regat codul roman; transilvania codul ungar; bucovina codul austriac; basarabia codul rus. Un nou cod penal era necesar. Se infiinteaza iar o comisie care a lucrat pana in 1936, elaborand Codul penal Carol al 2lea. Codul de la 1936 este mult mai elaborat: Conceptele scolii clasice pozitiviste ale apararii sociale Partea speciala mult mai intinsa, sanctiuni mai aspre decat in codul anterior Infractiunile se imparteau in: infractiuni politice si infractiuni de drept comun (cele din urma se pedepseau mai drastic) Infractiunile se mai imparteau in: crime de drept comun, delicte de drept comun, contraventii. Nu prevedea pedeapsa cu moartea. Februarie 1938: se instaleaza dictatura regala, apoi cea militara: Pedeapsa cu moartea pentru infractiunile care aduc atingere sigurantei externe a statului. 1945-47, regele este silit sa abdice, se republica codul penal: Codul penal al RPR, cu unele modificari care serveau interesele noii clase politice la putere. 1948 s-a pus problema intocmirii unui nou cod penal. Se infiinteaza o comisie care va lucra pana in 1968: Legea nr 15/1968. Principiile fundamentale ale dreptului penal: acele idei de baza care strabat intreaga reglementare penala si care se regasesc in institutiile fundamentale ale dreptului penal. La inceput, au fost 3 principii: Umanism, legalitate, democratism. Mai tarziu, au mai fost adaugate: Egalitatii in fata legii, principiul sanctionarii minorilor dupa un regim aparte, principiul individualizarii sanctiunii, etc. 6
1. Principiul legalitatii intreaga activitate in domeniul dreptului penal se bazeaza pe lege. Primul care a formulat acest principiu a fost Cesare Beccaria. Isi va gasi locul in Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Legea penala romana din perioada comunista incalca acest principiu (cum s-a intamplat si in alte tari in perioada regimurilor totalitare): art. 1 alin. 2 spune ca indivizii pot fi trasi la raspundere si pentru fapte neprevazute in vechiul cod, dar care se aseamana cu acestea. Aceste reguli de legalitate au fost sintetizate in functie de fiecare instituttie fundamentala a dreptului penal: a. Principiul legalitatii incriminarii: nu exista infractiune daca nu este prevazuta de lege. b. Principiul legalitatii pedepsei c. Principiul legalitatii raspunderii penale pentru fapta comisa. 2. Principiul umanismului grija fata de om si fata de drepturile si libertatile sale; nu se reduce la grija fata de omul infractor. Se manifesta prin interzicerea faptelor care aduc atingere persoanei umane.