Sunteți pe pagina 1din 6

1

Drept penal curs I 02.10.2014



Test 10 intrebari (dintre care 2 spete)
Dreptul penal este examinat sub 2 acceptiuni:
Totalitate de norme juridice prin care se reglementeaza relatiile de aparare sociala
Stiinta dreptului penal ansamblu de idei, teorii, conceptii cu privire la dreptul penal
Drept penal poenae (dreptul de a pedepsi)
In unele state, dreptul penal mai este denumit drept criminal (care ar privi fapta interzisa crima).
Dreptul penal definitii anterioare:
1. Ion Tanoviceanu (1912): dreptul penal este o ramura a dreptului public intern prin care sunt
prevazute infractiunile si pedepsele care se aplica celor care le comit;
2. Vintila Dongoroz: dreptul penal pozitiv cuprinde totalitatea normelor juridice care privesc
reglementarea reactiei represive la un moment dat intr-un grup social oarecare.
Dreptul penal cuprinde norme juridice organizate in sistem prin care sunt reglementate relatii de
aparare sociala/ aparare a valorilor sociale, prin interzicerea ca infractiuni sub sanctiuni specifice
numite pedepse a faptelor periculoase pentru valorile sociale, in scopul apararii acestor valori, fie
prin prevenirea savarsirii lor, fie prin aplicarea de sanctiuni celor care le comit.
Obiectul dreptului penal este format din relatiile de aparare sociala (=drepturile si obligatiile
corelative), care sunt de 2 feluri: de conformare (respectare a legii penale) si de conflict.
Intr-o conceptie mai veche, relatiile de aparare sociala sunt cele nascute cu ocazia savarsirii
infractiunii, deoarece atunci se naste dreptul statului de a aplica legea (represiune penala) si obligatia
individului de a primi pedeapsa corespunzatoare. DAR aceasta opinie restrange nejustificat obiectul
dreptului penal. Intr-o alta opinie, pe care o consideram corecta, obiectul dreptului penal reprezinta
relatiile de aparare sociala care se nasc din momentul intrarii in vigoare a normelor care le
reglementeaza.
Dreptul penal are caracter preponderent preventiv si nu sanctionator. Scopul sau este de a
determina pe individ sa se conformeze legii penale, nu doar pentru a avea la indemana arma penala
pentru a sanctiona individul.
Dreptul penal este necesar pentru apararea valorilor relatiilor de aparare sociala esentiale
omului, pentru apararea ordinii de drept in stat, pentru prevenirea abuzurilor, pentru combaterea
fenomenului de criminalitate (totalitate de infractiuni savarsite intr-o unitate de timp si intr-o unitate
de loc). Criminalitatea este examinata separat (criminologia) si este impartita in mai multe ramuri:
legala, descoperita, reala (tot crimelor descoperite si nedescoperite), etc.
In viata sociala apare mai intai valoarea sociala, dupa aceea apare fapta periculoasa impotriva
valorii sociale, apoi reactia statului de a interzice fapta respectiva sub sanctiune penala.
2


Privire istorica asupra relatiilor de aparare sociala:
- Dreptul penal este tot atat de vechi cat este omenirea
- Izvoraste din instinctul de conservare reactia defensiva instinctuala; omul ca fiinta
superioara pastreaza imaginea agresiunii la care a fost supus, trecand la represiune
(sentiment de razbunare ca prima forma de aparare a valorilor sociale).
- La inceput, razbunarea era nelimitata (depindea doar de forta fizica) si putea sa fie
individuala sau colectiva. Dar aceasta razbunare nelimitata avea consecinte negative asupra
evolutiei umane si a grupurilor sociale. Se apreciaza ca, pe masura ce se intareste autoritatea
sefului unui colectiv social, se incearca o limitare a razbunarii la raul cauzat (legea talionului).
- Pe masura ce se intareste aut sefului grupului soc, se incearca o diminuare a consecintelor
razb limitate sistemul compozitiei/compozitiunii intelegerea intre agresor si victima plata
pentru despagubire; la inceput, sistemul compozitiei era facultativ, dar de-a lungul istoriei a
devenit obligatoriu.
- Apare etatizarea represiunii penale; functia de aparare sociala este preluata de stat.
Trasaturile caracteristice ale dreptului penal:
1. Caracterul autonom obiect si metoda specifice de reglementare; acest caracter a fost
refuzat mult timp, sustinandu-se ca dreptul penal are un caracter secundar, subsidiar altor
ramuri de drept (viata sociala este disciplinata de alte ramuri de drept), aducand doar
sanctiuni in plus. Pana acum, dreptul penal se credea a interveni doar atunci cand sanctiunile
cuprinse in norme apartinand altor ramuri de drept nu sunt suficiente pentru pedepsirea
unei fapte grave, trimitand un plus de sanctiune: dr civil, administrativ, familiei, etc. Exista
insa si un domeniu al vietii sociale reglementat in exclusivitate de dreptul penal: asigurarea
dreptului la viata, ocrotirea sentimentului de mila (ajutorare a altor indivizi aflati in
primejdie), ocrotirea mortilor.
Caracterul autonom al dreptului penal vine de la faptul ca obiectul sau (relatiile de aparare
sociala) apartine in exclusivitate ramurii dreptului penal.
2. Caracterul unitar dat de unitatea principiilor care strabat intreaga reglementare penala; in
codul penal se prevede ca dispozitiile din normele generale se aplica si celor speciale.
3. Caracterul de drept public in toate raporturile juridice penale apare statul ca titular al
ocrotirii valorilor sociale; actiunea penala poate fi initiata din oficiu sau, in unele cazuri, la
plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Curs 2 09.10.2014

Scopul dreptului penal art. 1 Cod penal
- Pus in evidenta de politica penala (parte a politicii generale si priveste masurile si mijloacele
ce trebuie adoptate si aplicate pentru prevenirea si combaterea criminalitatii; este un
ansamblu de procedee susceptibile de a fi propuse legiuitorului sau care efectiv sunt folosite
3

de legiuitor la un moment dat intr-o tara determinata pentru combaterea fenomenului
criminalitatii; este in acelasi timp o arta si o stiinta ce consta in a descoperi, organiza in mod
rational cele mai bune solutii posibile pentru diferitele probleme de fond si de forma pe care
le ridica fenomenul criminalitatii)
Sarcinile dreptului penal de a asigura apararea impotriva infractiunilor prin prevenirea
acestora, care se realizeaza prin interzicerea faptelor periculoase, prin aratarea sanctiunilor la care se
expun cei care ar incalca legea
- De a asigura cadrul legal in care se realizeaza aceasta functie de aparare sociala
- De a asigura dezvoltarea noilor valori sociale esentiale pentru societate.
Legaturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept:
- Cele mai stranse legaturi le are cu dreptul procesual penal
- Drept constitutional institutiile politice, drepturile si libertatile omului
- Dreptul penal influenteaza evolutia varorilor sociale din toate celelalte ramuri de drept si
vice-versa.
Stiinta dreptului penal ansamblu de teorii, conceptii, idei cu privire la dreptul penal ca ramura; are
ca obiect normele juridice penale
- Are ca sarcini sa studieze normele juridice penale, sa desluseasca intelesul acestora, sa
observe neconcordante, sa propuna legiuitorului indreptatea acestor neajunsuri, sa studieze
si practica judiciara si sa observe masura in care normele juridice penale sunt suficiente
pentru rezolvarea conflictelor de drept penal.
- Ca ramura a stiintelor juridice, are legatura cu celelalte stiinte: stiinta dr procesual, stiinta dr
constitutional, etc., contribuind la dezvoltarea celorlalte stiinte de ramura.
- Are legatura si cu anumite stiinte penale (socio-umaniste care studiaza fenomenele
antisociale, mijloacele de prevenire si combatere a lor): criminologia (studiaza cauzele care
determina comiterea infractiunilor si ofera mijloacele de prevenire a acestora), criminalistica
(stiinta cu caracter tehnico-stiintific, se ocupa cu metodele de descoperire a infractiunilor si a
infractorilor si ofera masuri de combatere a criminalitatii), penologie (studiul pedepselor, a
functiilor pe care le realizeaza) si stiinta penitenciara (studiul pedepselor privative de
libertate).
Doctrinele de politica penala/ scolile penale:
1. Scoala clasica a dreptului penal denumita astfel de un reprezentant al scolii pozitiviste
a. Cuprinde conceptiile, ideile, teoriile desprinse din lucrarile filosofilor, ideologilor care
au pregatit marea revolutie franceza de la 1789: Montesquieu, JJ Rousseau, Beccaria.
b. Beccaria 1764: Despre infractiuni si pedepse- pune bazele unei noi conceptii in
legatura cu dreptul penal, infractiunea, pedeapsa. Ex: propune abolirea pedepsei cu
moartea, principiul legalitatii, a egalitatii in fata legii penale, renuntarea la pedepsele
degradante, infamante, principiul stabilirii unor garantii procesuale pentru intreg
procesul penal.
c. Infractiunea, pedeapsa, individul entitai abstracte, fara legaturi intre ele. Individul
este propriul arbitru in actul de conduita. Daca a ales o conduita infractionara,
4

sanctiunea penala este meritata, iar pedeapsa este o justa sanctiune; prin executarea
pedepsei, individul isi plateste datoria catre societate.
2. Scoala pozitivista denumirea isi are geneza in metoda inductiva/ pozitiva bazata pe
observatie si experiment, folosita in stiintele naturii, dar si in stiintele socio-umaniste
a. Cuprinde ideile, conceptiile cu privire la natura si cauzele fenomenului infractionar,
precum si cu privire la caile si mijloacele de lupta impotriva acestui fenomen
b. Inceputurile ei sunt legate de aparitia unor lucrari de referinta: Omul criminal
(1876) Cesare Lombrozo, Sociologie criminala (1881), Criminologia
c. Cesare Lombrozo antropologie criminala - cauzele criminalitatii sunt cauze interne,
apartin individului, spre deosebire de ideea de cauze de criminalitate exterioare
individului (mediu, societate) care a aparut ulterior.
d. A orientat cercetarile spre individul infractor, incercand sa descopere cauzele care il
determina pe infractor sa actioneze si sa incerce sa le combata. A propus masuri
preventive inainte de savarsirea faptei, inainte de condamnare
3. Scoala eclectica incearca sa apropie cele doua tendinte anterioare;
a. Doctrina promovata in cadrul Uniunii Internationale de Drept Penal, care isi propune
sa uneasca juristi, penalisti in jurul unor idei: neutralitate in lupta dintre liberul
arbitru si determinismul absolut, armonizare a reglementarilor juridice. Ideile vor fi
reluate de Asociatia Internationala de Drept Penal (Paris, 1924). 1929: se tinea la
Bucuresti - Vespasian Vepela.
4. Doctrinele apararii sociale 2 tendinte: una extremista si una moderata
a. In varianta originala: Phillippo Gramatica: apararea individului impotriva unei
societati care il dispretuieste, il sanctioneaza si refuza sa il inteleaga. Indivizii sunt de
2 categorii: sociali si antisociali. Fata de indivizii antisociali trebuie luate masuri de
aparare, de ocrotire, atat antedelictum cat si postdelictum.

Drept penal Curs 3 16.10.2014

4. In apararea sociala 2 tendinte:
a. Originara subiectivista, poate chiar extremista; Apararea sociala 1934. Aceasta
opinie nu ofera criterii dupa care pot fi indivizii impartiti in sociali si antisociali.
Masurile sociale trebuie luate si antedelictum. Ceea ce obtinuse scoala clasica este
abandonat.
b. Noua aparare sociala marcata de lucrarea lui Marc Ancel (presedintele sectiei civile
la ICCJ franceza). Este o tendinta moderata, nu mai abandoneaza conceptele penale
(infractiune, pedeapsa, etc.). individul antisocial trebuie sa fie resocializat. Propune
intocmirea unui dosar de personalitate a fiecarui individ (intocmit de profesionisti
sociologi, psihologi), masurile de socializare trebuie sa fie f bine concretizate,
adaptate la individ. Dar tendinta de analizare a individului prin prisma propriei
profesii a fiecarui specialist, lipsirea judecatorului de functia sa de judecare, a faptei
individului si nu a personalitatii, fac imposibila aplicarea acestei conceptii in practica.
5

In actualitate se propune ca societatea sa fie pregatita pentru a tolera fapte marunte,
omeneste tolerabile, pentru ca aceste fapte marunte decurg din faptul ca oamenii sunt diferiti si au
dreptul sa ramana astfel.
Codurile penale moderne ale Romaniei
In 1859, s-a pus problema unificarii legislative. In 1864 se adopta Codul civil roman, dupa
modelul celui francez de la 1804. Se creeaza o comisie de 7 specialisti pentru a intocmi un proiect de
Cod penal. Codul penal roman a intrat in vigoare in 1865:
Reflectate ideile scolii clasice
Impartit in parte generala si parte speciala
Pedepsele erau destul de blande (pedeapsa cu moartea nu era prevazuta). Era cea
mai blanda lege penala din Europa contemporana
A fost supus modificarilor (mai ales procedura penala)
In vigoare pana la 31 decembrie 1936.
Marea unire de la 1918 in vechiul regat codul roman; transilvania codul ungar; bucovina
codul austriac; basarabia codul rus. Un nou cod penal era necesar. Se infiinteaza iar o
comisie care a lucrat pana in 1936, elaborand Codul penal Carol al 2lea.
Codul de la 1936 este mult mai elaborat:
Conceptele scolii clasice pozitiviste ale apararii sociale
Partea speciala mult mai intinsa, sanctiuni mai aspre decat in codul anterior
Infractiunile se imparteau in: infractiuni politice si infractiuni de drept comun (cele
din urma se pedepseau mai drastic)
Infractiunile se mai imparteau in: crime de drept comun, delicte de drept comun,
contraventii.
Nu prevedea pedeapsa cu moartea.
Februarie 1938: se instaleaza dictatura regala, apoi cea militara:
Pedeapsa cu moartea pentru infractiunile care aduc atingere sigurantei externe a
statului.
1945-47, regele este silit sa abdice, se republica codul penal: Codul penal al RPR, cu unele
modificari care serveau interesele noii clase politice la putere.
1948 s-a pus problema intocmirii unui nou cod penal. Se infiinteaza o comisie care va lucra
pana in 1968: Legea nr 15/1968.
Principiile fundamentale ale dreptului penal: acele idei de baza care strabat intreaga
reglementare penala si care se regasesc in institutiile fundamentale ale dreptului penal.
La inceput, au fost 3 principii: Umanism, legalitate, democratism. Mai tarziu, au mai fost
adaugate: Egalitatii in fata legii, principiul sanctionarii minorilor dupa un regim aparte, principiul
individualizarii sanctiunii, etc.
6

1. Principiul legalitatii intreaga activitate in domeniul dreptului penal se bazeaza pe lege.
Primul care a formulat acest principiu a fost Cesare Beccaria. Isi va gasi locul in Declaratia
Universala a Drepturilor Omului. Legea penala romana din perioada comunista incalca
acest principiu (cum s-a intamplat si in alte tari in perioada regimurilor totalitare): art. 1
alin. 2 spune ca indivizii pot fi trasi la raspundere si pentru fapte neprevazute in vechiul
cod, dar care se aseamana cu acestea.
Aceste reguli de legalitate au fost sintetizate in functie de fiecare instituttie
fundamentala a dreptului penal:
a. Principiul legalitatii incriminarii: nu exista infractiune daca nu este prevazuta de
lege.
b. Principiul legalitatii pedepsei
c. Principiul legalitatii raspunderii penale pentru fapta comisa.
2. Principiul umanismului grija fata de om si fata de drepturile si libertatile sale; nu se
reduce la grija fata de omul infractor. Se manifesta prin interzicerea faptelor care aduc
atingere persoanei umane.

S-ar putea să vă placă și