T.T.C.: Eu am trit intens totul, i viaa social, i cea sentimental.

Chiar i
momentele de rzgndire ale acestei viei n versuri. Am avut viraje periculoase,
am ars intens. M-am implicat n ce am fcut. Dar am constatat c viaa merge mai
departe i c nu merge n direcia pe care mi-a fi dorit-o, nici cultural, nici social.
Am o vag bnuial c societatea se poate dispensa i de noi, poeii. Suntem inui
ca nite bibelouri decorative. n plus, sunt un om cu un spirit autocritic foarte
dezvoltat. Nu sunt nc mulumit de mine. Mai am multe de fcut. Dar nu e un
sictir, nu e o resemnare. E doar revolt. Revolta mea e poezia, care, ca i iubirea,
trebuie s triumfe.
Iubesc deosebit de mult pe Traian T. Coovei, n versurile cruia gsesc o imens i nalt
puritate dur. (Nichita Stnescu, Contemporanul, 1978)

Traian T. Cosovei - Poemul de acum
Eu nu mi-am scris niciodata numele
pe bonuri de carbuni
pe lnga silozuri am trecut fara sa privesc napoi
prin iarba desculta n-am alergat niciodata.
n ploaie n-am cntat, n desert n-am scris cu creionul drumul caravanelor.
Cu maturica nu m-am batut la baia de aburi.
Cu mersul meu de urs n-am rasturnat nadins portelanurile.

Odata am iubit ferocitatea oamenilor de zapada,
tandretea sperietorilor uitate pe cmp.
Omului care lucreaza la calea ferata am vrut sa-i povestesc
o istorioara cu tlc.
Omul e mort de mult.
Prin fata agentiilor de voiaj mi-am plimbat viata ca pe o jumatate de pine.
Cu o masina de ocazie am mers pna la marginea marii.
Am privit valurile cheltuindu-se pe tarm am privit
tineretea arznd ca o frunza de tutun verde.
In fata oglinzii, cu lanterna mi-am luminat chipul.

Acum ceata se poate risipi.

Traian T. Cosovei - Omul care asteapta la ceas
Ia, gura, stinge tigarea, mucles, jos clanta!
Eram singur cu don plotonier Sanchio Panza.
Se cam ntunecase romanta
Si din ceas curgeau doar robinete de noapte, de frig si de fier.
mi vedeam de viata mea prin ochii lui don plotonier
Se cam alesese praful de pusca din copilaria mea cu pietre
blbiam numai sarumna si sarumini.

Traversam o pustietate de mucava, o butaforie de sentimente
dadeam din coate sa ajung din urma celuloza cu evenimente
perle date la porci

Mama, mama, din ce fire ma mpletesti sau ma torci
lnga ceas, la subsuoara cu ziarul de mine, cu pantofii de lac?
La satelit, prin punga de aurolac
paream infinit: un grajdar si birjam
niste cai de caruta, ma zvrcoleam ntre om si maimuta fara sa am habar.
Eram o viata data la zar
tricotata din cele mai mici amanunte de zdrente

La ceasul oprit asteptam
purtam pe umar parpalacul tocit al unei absente.

Traian T. Cosovei - Animal planet
Am vise afaceriste, care se gndesc numai la tine.
- De cnd visele se gndesc, mai, baiatule?
- De cnd esti mbracata ca o avalansa,
care si asteapta schiorii.

Uite, lumina diminetii de iarna e generoasa cu toti!
De ce nu mai ningi, de ce nu mai faci fosnet
din oameni de zapada?
Dragostea mea, totusi, de ce nu ningi? Plnge-mi o zapada,
un vis prea trziu.

Am nteles, ti lipsesc cinii St. Bernard,
cu butoiasele lor de rom,
crciumile pustii, oamenii buni, oamenii rai si soferii...
si minciunile, care ne tineau loc de acoperis,
si copiii nascuti n umbra perdelei.

Iubito, de ce sa trezesti din somn un crocodil,
cnd poti sa ti-l faci poseta pe viata?!

Btrneile unui biat cuminte

i eu am fost un biat rutcios de altdat.
Am fumat, am but, am aruncat n geamuri de snge
cu inimi sfrmate, de piatr.
Am vorbit se ru genunchii fetelor din cartier-
Eu am pus lauri la porumbei, lanuri grele de fier
la cuvinte i frumusei,
Am avut obrznicia s-mi ascult pn la capt
povestea celor o mie i una de viei.

Pe btrna proprietreas nu eu am mpins-o pe scri.
Pe oglinda din lift nu eu am scris un cuvnt foarte mic.
A fi putut avea o inim mare. A fi putut avea
un snge pitic.

Cu pumnii am turnat doar grmezi de monezi
n telefoanele publice.
Mi-am uns trupul cu voci, respiraii, sursuri lubrice
venite din noapte i cea, din abisuri, din hu...

Am fost un copil ru.
Degetele mele au atins ceva neclar, ntre secure i gde,
prul meu blond a visat s fluture piramide-
s respire parfumuri de Trinidad, de ghirlande i salbe.
Minile mi le-am ars la mirajul rilor calde.

mprtiat n lume am fost copil ru i blond
al speranei de-a fi, al disperrii de-a fi fost.

Uitat de toi, n mansarda unui surs mi-am nvat
povestea celor o mie i una de nopi pe de rost.