Sunteți pe pagina 1din 65

Topologia algebrica si diferent iala a

suprafet elor
Sergiu Moroianu
Cuprins
Introducere v
Capitolul 1. Topologie algebrica 1
1. Ce este topologia algebrica? 1
2. Teorema lui Euler despre poliedre 2
3. Spat ii de identicare si grupul fundamental 4
4. Grupul fundamental 6
5. Calcule cu
1
13
6. Aplicat ie: teorema de punct x 17
7. Digresiune despre 1-forme nchise, integrale pe drumuri si funct ii olomorfe 20
8. Complexe simpliciale 21
9. Analiza complexelor simpliciale 24
10. Diviziunea baricentrica 25
11. Aproximarea simpliciala 27
12. Grupul drumurilor pe muchii 28
13. Grupuri denite prin generatori si relat ii 29
14. Teorema lui van Kampen pentru complexe simpliciale 31
15. Suprafet e topologice 32
16. Orientarea suprafet elor 34
17. Caracteristica Euler 36
18. Spat ii proiective 37
19. Teorema lui Euler revizitata 38
20. Chirurgie 39
21. Teorema de clasicare 41
22. Structuri diferent iale si analitice 43
23. Acoperirea universala 44
24. Omologie simpliciala 45
25. Legatura dintre omologie si omotopie 48
26. Subdiviziunea stelara 49
27. Functorul de omologie 52
28. Gradul unei aplicat ii 53
29. Complemente despre banda lui Mobius 55
30. Omologie cu coecient i 56
31. Coomologia 56
32. Omologie singulara 57
iii
iv CUPRINS
33. Coomologia de Rham 58
Referint e 59
Introducere
Scopul acestei cart i este de a prezenta intr-un mod unitar teoria suprafet elor din trei
puncte de vedere: topologic; diferent ial si complex-analitic. Ne vom concentra pe cazul
suprafet elor compacte fara bord. Scopul nostru este de a demonstra trei mari rezultate:
teorema de clasicare a suprafet elor topologice, teorema Gauss-Bonnet si teorema de uni-
formizare. Vom ncepe cu aspectele topologice ale teoriei.
v
CAPITOLUL 1
Topologie algebrica
1. Ce este topologia algebrica?
Topologia algebrica nseamna folosirea algebrei ca instrument pentru studierea spat iilor
topologie. Vomncerca sa clasicam anumite categorii de spat ii topologice cautand invari-
ant i algebrici. Deci obiectul de studiu al topologiei algebrice l reprezinta spat iile topologice
iar metodele provin din domeniul algebrei.
Pentru completitudine, sa recapitulam not iunea de spat iu topologic. O referint a exce-
lenta n aceasta direct ie este volumul 1 din monograa
dieudonne
[3].
Definitia 1.1. Un spat iu topologic este o mult ime X mpreuna cu o submult ime
T(X) a mult imii part ilor lui X, astfel ncat :
si X ;
Orice reuniune de elemente din apart ine lui ;
Orice intersect ie a unui numar nit de elemente din apart ine lui .
Elementele lui se numesc mult imi deschise n X, iar complementarele lor nchise.
Un spat iu topologic (pe scurt, spat iu) se numeste compact daca orice acoperire a lui cu
deschisi admite o subacoperire nita.
comp Exemplul 1.2. Intervalul I := [0, 1] cu topologia indusa de pe R este compact. Este
si conex. Completitudinea lui R are un rol esent ial n demonstrarea acestor proprietat i. Sa
reamintim ca R este denit prin completarea metrica a lui Q fat a de metrica euclidiana.
Mai general, orice mult ime nchisa si marginita din R
n
este compacta. Acest lucru nu
e adevarat n spat ii vectoriale innit dimensionale, chiar daca sunt complete. De exemplu,
e H un spat iu Hilbert (peste R sau C) separabil si B
1
(0) bila nchisa de raza 1 din H,
care este nchisa si marginita. Fie (e
n
)
nN
o baza Hilbert a lui H. Sirul (e
n
) nu are nici
un subsir convergent n H, deci B nu e compacta. Cu toate acestea, B este compacta
pentru asa-numita topologie slaba pe H (teorema lui Alaoglu). De exemplu, sirul (e
n
) de
mai sus converge slab la 0, n sensul urmator: pentru orice vector x H xat, sirul de
numere complexe e
n
, v) tinde la 0. Aceasta se poate vedea usor descompunand pe x n
baza Hilbert e
n
.
De remarcat ca sfera de raza 1 din H nu este compacta chiar pentru topologia slaba!
Intr-adevar, exemplul de mai sus ne da un sir de puncte pe sfera care e slab convergent la
un punct din afara ei.
In concluzie, spatiile innit dimensionale sunt mai put in intuitive decat cele nit di-
mensionale. Pentru o prima incursiune n topologia algebrica vom ramane asadar n cadrul
1
2 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
familiar al spatiului euclidian R
n
. Chiar si asta poate prea ambit ios, ntrucat deja la a
patra dimensiune intuit ia geometrica scade. Ne vom ocupa mai ales de suprafet e, adica
de obiecte de dimensiune 2, cum ar sfera, torul, faimoasa banda Mobius (suprafat a cu o
singura fat a) sau misterioasa sticla a lui Klein, care nu are interior. Din pacate, suprafet ele
compacte neorientabile (ca de exemplu sticla lui Klein) nu pot scufundate in R
3
, asancat
suntem n mod natural condusi la spat ii topologice mai generale.
Prezentam acum un prim exercit iu care ne va arata cum topologia generala devine
algebrica:
Exercitiul 1.3. Aratat i ca R si R
2
nu sunt homeomorfe.
Sa ne reamintim ca o aplicat ie (numita si morsm) f : X Y ntre doua spat ii
topologice se numeste continua daca ntoarce deschisi n deschisi, adica pentru orice deschis
U din Y , preimaginea f
1
(U) este deschisa n X. Un homeomorsm este o aplicat ie
bijectiva, continua si astfel ncat inversa f
1
: Y X sa e continua.
Demonstratie. Sa presupunem prin reducere la absurd ca ar exista f : R R
2
un homeomorsm. Restrict ionand f la R 0 obt inem un homeomorsm de la R 0
la R
2
f(0). Dar R fara un punct nu este conex, iar R
2
fara un punct este conex.
Contradict ie!
Aceasta demonstrat ie, oricat de banala ar parea, marcheaza nceputul topologiei alge-
brice. Am asociat unui spat iu topologic numarul lui de componente conexe. Acest numar
natural se pastreaza prin homeomorsme, deci este un invariant topologic. Pasul nal al
demonstrat iei a fost ca 2 ,= 1, deci un argument de algebra. Vom nvat a sa lucram cu
invariant i ceva mai sosticat i, anume grupuri pe care le vom asocia unor spat ii.
2. Teorema lui Euler despre poliedre
theu Teorema 2.1. Fie X un poliedru (conex) n R
3
cu proprietatea ca orice curba nchisa
fara auto-intersect ii n X separa X n exact doua componente conexe. Atunci
v m+f = 2
unde v este numarul de varfuri, m numarul de muchii iar f numarul de fet e.
O denit ie exacta a not iunii de poliedru va aparea mai tarziu. Deocamdata consideram
ca suntem familiari cu aceasta not iune din liceu.
Demonstratie. (Schit a) Vom numi graf n poliedrul X o mult ime conexa de varfuri
si muchii a lui X. Conexitatea nseamna aici ca doua varfuri se pot uni printr-un lant de
muchii din graf. Mai general, un graf (abstract) se deneste ca un spat iu topologic obt inut
dintr-o reuniune disjuncta de intervale compacte prin identicarea unora dintre capetele
intervalelor. Pentru simplitate presupunem ca nu exista muchii care pleaca si sosesc n
acelasi varf.
Numarul Euler al unui graf G, notat (G), este prin denit ie diferent a dintre numarul
de varfuri si numarul de muchii din G. Este de fapt tot o caracteristica Euler, avand n
vedere ca pentru grafuri nu avem fet e.
2. TEOREMA LUI EULER DESPRE POLIEDRE 3
Un arbore este un graf fara cicli, adica fara drumuri nchise. Se observa usor ca numarul
Euler al unui arbore este 1 (Exercit iul
ex11
2.3).
Conexitatea lui X din ipoteza va implica faptul ca mult imea tuturor varfurilor si muchi-
ilor din X formeaza un graf.
Propozitia 2.2. Orice graf G cont ine un arbore maximal.
Demonstratie. Putem ordona subarborii din G dupa incluziune si apoi folosim lema
lui Zorn. Avand n vedere ca mult imile cu care lucram aici sunt nite putem pleca cu un
punct oarecare din graf si adaugam muchii, pastrand conexitatea, pana cand orice muchie
noua ar forma un ciclu. Fiindca avem doar un numar nit de muchii construct ia sigur se
opreste.
Fie acum T un arbore maximal n X. Atunci T va cont ine toate varfurile lui X (vezi
Tema 1.1). Construim un graf abstract G dual lui T avand ca varfuri fet ele lui X (adica
un varf notat V
F
pentru ecare fat a F a lui X). Doua varfuri V
F
si V
H
sunt unite printr-o
muchie n G daca si numai daca F si H sunt adiacente n X dupa o muchie care nu este
n T. Reprezentam V
F
n baricentrul lui F, iar muchia ntre V
F
si V
H
printr-un drum de
la V
F
la mijlocul muchiei F H, urmat de un drum la V
H
. Putem astfel reprezenta G n
X ca ind un graf care ocoleste T.
De fapt G nu este nca un graf, deoarece am cerut conexitatea n denit ia grafului.
Acest lucru va rezulta din faptul ca T este un arbore. Daca doua varfuri din G nu se pot
uni printr-un drumn Gnseamna ca sunt separate de un ciclu din T. Acest fapt ar merita
o demonstrat ie mai detaliata dar lucrurile vor mai transparente cand vom vorbi despre
suprafet e.
Mai mult G este un arbore. Daca ar cont ine un ciclu acesta ar o curba care conform
ipotezei separa X n doua componente conexe. Avem varfuri ale lui T n ambele compo-
nente (luam o muchie din ciclul lui G, aceasta taie o muchie a lui X n mijloc, iar varfurile
ei sunt n doua componente diferite). Orice ncercare de a uni aceste varfuri ale lui T va
intersecta ciclul din G, deci nu poate n T din moment ce T si G nu se intersecteaza.
Aceste rat ionamente justica si folosirea cuvantului dual. T si G sunt intr-un fel duale
avand n vedere ca am demonstrat conexitatea lui G folosind faptul ca T este arbore si
apoi am aratat ca G este arbore folosind conexitatea lui T.
Acum varfurile lui X coincid cu varfurile lui T, fet ele lui X sunt in biject ie cu varfurile
lui G, n sfarsit orice muchie n X este e n T e produce o muchie n G. Deci:
v(T) m(T) =(T) = 1 v(T) =v(X)
v(G) m(G) =(G) = 1 v(G) =f(X)
m(T) +m(G) =m(X)
Teorema rezulta acum prin nsumarea celor doua numere Euler.
Numarul v m + f se numeste caracteristica Euler a poliedrului X. Caracteristica
Euler este un invariant al spat iilor topologice, pe care-l vom introduce n cadrul particular
al complexelor simpliciale n sect iunea
seceuler
17. In termeni moderni, teorema de mai sus decurge
4 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
din faptul ca orice poliedru convex este homeomorf cu sfera, care are caracteristica Euler
2.
ex11 Exercitiul 2.3. Demonstrat i prin induct ie ca numarul Euler al unui arbore este 1.
Exercitiul 2.4. Aratat i ca orice arbore maximal dintr-un graf cont ine toate varfurile.
exe13 Exercitiul 2.5. Fie X un poliedru regulat care satisface ipotezele teoremei lui Euler.
Presupunem ca ecare fat a are p laturi si prin ecare varf trec q laturi. Aratat i ca :
1
p
+
1
q
=
1
2
+
1
m
.
Exercitiul 2.6. Folosind exercit iul
exe13
2.5, demonstrat i ca exista exact 5 poliedre regu-
late; desenat i-le.
3. Spat ii de identicare si grupul fundamental
Topologia este nt eleasa cel mai bine prin colaje de hartie. Desi lipirea (n limbaj
matematic, identicarea) si taierea (chirurgia) pot descrise riguros, spre deosebire de
algebra consider ca fara un solid suport intuitiv studiul topologiei este imposibil.

Incepem prin a deni topologia factor.


Definitia 3.1. Fie X un spat iu topologic si o relat ie de echivalent a pe X. Fie X

mult imea claselor de echivalent a; clasa de echivalent a a unui punct x X se noteaza [x].
Fie : X X

aplicat ia tautologica x [x]. Denim topologia de identicare pe X

n felul urmator: U X

este deschisa daca si numai daca


1
(U) e deschis n X.
Este usor de vazut ca se obt ine ntr-adevar o topologie; e sucient sa ne convingem ca
operat ia de preimagine comuta cu operat iile de reuniune si intersect ie pe mult imi:

1
(U V ) =
1
(U)
1
(V ),
_
A

1
(U

) =
1
_
_
A
U

_
. intpr (1)
funconiden Propozitia 3.2. Fie X, Y spat ii topologice si o relat ie de echivalent a pe X.
O funct ie f : X

Y este continua daca si numai daca f : X Y este


continua, unde : X X

este proiect ia canonica.


O aplicat ie F : X Y constanta pe clasele de echivalent a ale lui induce o
aplicat ie f : X

Y prin formula
f([x]) = F(x)
pentru o alegere arbitrara a lui x [x].
Demonstratie. Din denit ia topologiei pe X

, o submult ime din X

este deschisa
daca si numai daca preimaginea sa n X este deschisa. Astfel, f
1
(U) este deschis n X

daca si numai daca


1
(f
1
(U)) este deschis n X. Insa
1
(f
1
(U)) = (f )
1
(U).
Pentru a doua armat ie, din ipoteza despre F rezulta ca f este bine denita; din prima
parte a propozit iei, f e continua.
3. SPAT II DE IDENTIFICARE SI GRUPUL FUNDAMENTAL 5
In particular, remarcam ca proiect ia canonica : X X

este continua. Spunem ca


F construit din f ca mai sus coboara la spat iul de identicare.
Exemplul 3.3 (Cercul). Pe R consideram relat ia de echivalent a
x y x y Z.
Spat iul de identicare R

este n acest caz grupul factor R/Z. Fie S


1
= z C; |z| = 1
cercul unitate din R
2
C. Atunci aplicat ia exponent iala
exp : R S
1
, x exp(2ix)
coboara la un homeomorsm
exp : R

S
1
, [x] exp(2ix).
Intr-adevar, exp(2ix) nu depinde de alegerea lui x n clasa de echivalent a [x] deoarece
pentru orice k Z avem e
2ki
= 1.
cil Exemplul 3.4 (Cilindrul). Fie X = I I patratul unitate din R
2
si relat ia de echiva-
lent a denita de (x
1
, y
1
) (x
2
, y
2
) daca x
1
, x
2
0, 1 si y
1
= y
2
. Cu alte cuvinte, am
identicat (lipit) laturile verticale ale patratului suprapunandu-le n acelasi sens. E usor
de vazut can acest mod se obt ine cilindrul, adica un spat iu topologic homeomorf cu S
1
I.
Un homeomorsm este dat de
(I I)

[(x, y)] (exp(2ix), y) S


1
I.
mob Exemplul 3.5 (Banda lui Mobius). Fie din nou X = I I, dar identicam acum
segmentele n sens contrar, adica (x
1
, y
1
) (x
2
, y
2
) daca x
1
= 0, x
2
= 1 si y
1
= 1 y
2
. Nu
e greu de vizualizat aceasta construct ie. Luam o banda lunga si ngusta, o rasucim cu 180

si lipim marginile (astfel de lipiri sunt descrise de topologia factor). Se obt ine astfel
celebra banda a lui Mobius. Este un obiect ciudat, vom vedea mai tarziu cauza (nu este
orientabila). Putet i observa intuitiv sau construind un model de hartie ca bordul acestui
spat iu este conex (un cerc). Banda lui Mobius va un obiect de studiu important al acestui
cart i.
Exemplul 3.6 (Torul si sticla lui Klein). Identicam acum cate doua perechi de laturi:
segmentele verticale n aceeasi direct ie (pana acum am obt inut un cilindru) si segmentele
orizontale ntre ele, tot n aceasi direct ie. Mai precis identicam (0, y) cu (1, y) si (x, 0)
cu (x, 1). Se obt ine astfel o suprafat a fara bord: torul. Putem vizualiza torul n R
3
ca
suprafat a unui colac cu o singura gaura, cu alte cuvinte torul poate scufundat n R
3
n
felul urmator: Construim un cilindru plin din plastilina, apoi lipim cele doua discuri de
capat prin suprapunere. Torul va suprafat a solidului astfel construit. O scufundare a
torului n C
2
R
4
este dat a de
(I I)

[(x, y)] (exp(2ix), exp(2iy)) S


1
S
1
C C.
Daca indenticam la al doilea pas segmentele orizontale n sens invers (ca la exemplul
mob
3.5) se obt ine o alta creatura ciudata numita sticla lui Klein. Explicit, identicam (0, y)
cu (1, y) si (x, 0) cu (1 x, 1). Ca si banda lui Mobius, sticla lui Klein are o singura fat a
6 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
(este neorientabila), dar (ceea ce este si mai surprinzator) ea nu are interior si exterior,
cum are de exemplu torul. Sticla lui Klein nu poate scufundata n R
3
dar poate totusi
imersata. Pentru a vizualiza asta, decupat i (mental) un cerc mic din corpul cilindrului si
trecet i pe acolo un capat al cilindrului unindu-l apoi prin interiorul cilindrului cu celalalt
capat.
proie Exemplul 3.7 (Planul proiectiv). A mai ramas un caz. Sa indenticam ambele pe-
rechi de segmente de frontiera opuse din I I n sensuri contrare. E ca si cand am avea un
disc si identicam ecare punct de pe frontiera sa cu antipodalul sau. Obiectul obt inut este
planul proiectiv. Este neorientabil si nu se poate scufunda n R
3
. Din nou se poate imersa,
dar este mult mai complicat decat n cazul sticlei lui Klein. Despre tor, planul proiectiv si
sticla lui Klein vom mai vorbi la teorema de clasicare a suprafet elor compacte.
Exemplul 3.8 (Grafuri abstracte). Fie A o mult ime si (I

)
A
o familie de inter-
vale nchise indexate de A. Fie X :=

A
I

reuniunea lor disjuncta si o relat ie de


echivalent a pe X ale carei clase sunt formate din cate un singur punct interior sau dintr-o
mult ime de extremitat i ale intervalelor (I

)
A
. Spat iul de identicare X/ se numeste
graf topologic. Daca pentru orice A extremitatile lui I

sunt distincte, spatiul X/ se


numeste complex simplicial de dimensiune 1, dar despre astfel de complexe vom mai vorbi.
4. Grupul fundamental
Vom introduce un prim invariant algebric consistent. Vom asocia ecarui spat iu topo-
logic un grup. Pana acum mai puteam asocia spat iilor numere: numarul de componente
conexe, caracteristica Euler (ntr-un cadru restrans). Fiind vorba despre grupuri, algebra
va juca un rol tot mai important n cele ce urmeaza. Avem nevoie doar de principalele
proprietat i ale grupurilor si de cateva not iuni despre grupuri libere pe care le vom introduce
pe masura ce le folosim.
Topologia ncearca n principiu sa distinga spat iile topologice pana la homeomorsm.
De exemplu pentru noi cercul si patratul reprezinta acelasi spat iu (Exercit iul
ex31
4.18). Uneori
este nsa convenabil sa operam o clasicare mai grosiera a spatiilor (si a funct iilor) prin
not iunea de omotopie (vezi si denit ia
defom
5.1).
Definitia 4.1. Fie f, g : X Y doua aplicat ii continue. Spunem ca f e omotopa cu
g (se noteaza f g) daca exista F : X I Y continua astfel ncat F(x, 0) = f(x) si
F(x, 1) = g(x) pentru orice x X.
Date ind f si g oarecare, nu exista neaparat o astfel de omotopie F. Mai mult, atunci
cand exista, vor exista n general mai multe omotopii; se pot distinge cazurile cand exista
omotopii F
1
si F
2
ntre f si g care sa nu e omotope ntre ele. Teoria omotopiei este
suprinzator de bogata!
O alta modalitate de a privi denit ia omotopiei este sa consideram F ca o familie
continua de funct ii f
t
: X Y unde f
t
(x) = F(x, t), iar t [0, 1] reprezinta timpul sau
momentul deformarii.

In acest caz trebuie sa denim continuitatea familiei [0, 1] t f
t
cu valori n spat iul funct iilor continue C(X, Y ), deci o topologie pe acest spat iu. Reamintim
ca o sub-baza de deschisi pentru topologia compact-deschisape spat iul C(X, Y ) este
4. GRUPUL FUNDAMENTAL 7
indexata de cate un compact K din X si un deschis U din Y , deschisul corespunzator ind
D
K,U
:= f : X Y continua; f(K) U.
exe210 Exercitiul 4.2. O funct ie F : I X Y este continua daca si numai daca
pentru orice t I, funct ia f
t
:= F
|{t}X
este continua;
funct ia
I C(X, Y ), t f
t
este continua fat a de topologia compact-deschisa.
Nu vom insista asupra demonstrat iei (simpla, de altfel) deoarece nu vom folosi acest
rezultat. Ret inemnsa ca omotopia F nseamna deformarea continua a aplicat iei f n g n
spat iul funct iilor continue.
Daca A X si f
|A
= g
|A
, spunem ca f si g sunt omotope relativ la A daca exista F
ca mai sus astfel ca F(x, t) = f(x)(= g(x)) pentru orice x A. Omotopia relativ la se
reduce la omotopia ne-relativa descrisa mai sus.
Pentru a demonstra ca omotopia (relativa) este o relat ie de echivalent a pe mult imea
C(X, Y ) a funct iilor continue de la X n Y este nevoie de un enunt de topologie:
Lema 4.3 (Lema de lipire). Fie X un spat iu topologic si X = U V o acoperire cu
doi inchisi. Daca f
U
: U Y si F
V
: V Y sunt doua funct ii continue care coincid pe
intersect ia U V , atunci funct ia obt inuta prin lipire:
f : X Y, f(x) =
_
f
U
(x), daca x U
f
V
(x), daca x V
este bine denita si continua.
Vom folosi foarte des aceasta lemapentru a construi funct ii continue.
Demonstratie. Condit ia de compatibilitate pe UV este echivalenta cu buna-denire
a lui f. Fie A unnchis din Y . Din ipoteza, f
1
U
(A) si f
1
V
(A) sunt nchise n U, respectivn
V . Dar nchisii din U sunt nchisi si ca submult imi n X, deoarece U este nchis. Folosind
(
intpr
1), obt inem ca f
1
(A) este nchis n X.
Folosind acest rezultat, sa ne asiguram ca f g, g h relativ la A X implica f h
relativ la A. Pentru asta, e F, G omotopii ntre f si g, respectiv ntre g si h relativ la A.
Denim
H : I X Y, H(t, x) :=
_
F(2t, x) daca 0 x 1/2
G(2t 1, x) daca 1/2 x 1.
tranzi (2)
Din lema de lipire H este continua iar H
|IA
= f
|A
deoarece F si G au aceasta proprietate.
Este evident ca omotopia este reexiva n sensul ca f g implica g f: e sucient
sa denim G(t, x) := F(1 t, x). Omotopia constanta F(t, x) := f(x) este o omotopie de
la f la f pentru orice f C(X, Y ).

In concluzie, am demonstrat
Teorema 4.4. Omotopia este o relat ie de echivalent a pe C(X, Y ).
8 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
Exemplul 4.5. Conul abstract peste un spat iu Y , notat CY , este spat iul cat (Y I)

unde (x, t) (y, t

) daca t = t

= 1.
Propozitia 4.6. Oricare doua aplicat ii f, g : X CY sunt omotope.
Demonstratie. Denim h : X CY, h(x) = v unde v este varful conului, adica
v = [(x, 1)]. Aratam ca f si h sunt omotope, iar propozit ia va rezulta din tranzitivitate.
Daca f(x)=[a(x),b(x)], e F(x, t) = [a(x), t + (1 t)b(x)]. Atunci F(x, 0) = f(x), iar
F(x, 1) = [a(x), 1] = v.
Definitia 4.7. Fie X un spat iu topologic si I intervalul unitate. O funct ie continua
: I X se numeste drum n X, iar (0) si (1) se numesc capetele drumului. Pe
mult imea acestor drumuri, notata C(I, X), denim operat ia de concatenare. Doua drumuri
sii pot concatenate daca se ndeplineste o condit ie de compatibilitate la capete, deci
daca (1) = (0).

In acest caz denim
.(t) :=
_
(2t) pentru 0 t
1
2
(2t 1) pentru
1
2
t 1
Observatia 4.8. Din exercit iul
exe210
4.2, o omotopie ntre f si g nu este altceva decat un
drum n C(X, Y ) ntre f si g. Desi foarte folositor, punctul acesta de vedere este oarecum
abstract si va neglijat aici, ind daunator la un prim contact. Din punctul nostru de
vedere, omotopia este o not iune extrem de intuitiva care poate abordata fara o buna
ntelegere a spatiilor vectoriale topologice de dimensiune innita, cel put in la nceput. Sa
mai remarcam doar ca formula (
tranzi
2) (folosita pentru a demonstra tranzitivitatea omotopiei)
reprezinta concatenarea celor doua omotopii vazute ca drumuri.
Drumul concatenat . este drumul de la (0) la (1) care parcurge mai ntai si apoi
. Concatenarea nu este nsa decat o operat ie part iala pe C(I, X), din cauza condit iei de
compatibilitate la capete. Mai mult, chiar atunci cand este denita, concatenarea nu este
asociativa:
(.).(t) =
_

_
(4t) pentru 0 t
1
4
(4t 1) pentru
1
4
t
1
2
(2t 1) pentru
1
2
t
n timp ce:
.(.)(t) =
_

_
(2t) pentru 0 t
1
2
(4t 2) pentru
1
2
t
3
4
(4t 3) pentru
3
4
t
Lipsa asociativitat ii se datoreaza nsa numai parametrizarii drumului, nu si imaginii aces-
tuia.

Intr-adevar, avem urmatoarea
asoc Lema 4.9. Fie , , C(I, X) cu (1) = (0), (1) = (0). Atunci (.). si
.(.) sunt omotope relativ la 0, 1.
4. GRUPUL FUNDAMENTAL 9
Demonstratie. Se verica direct ca (.). este egal cu .(.) f, unde f : I I
este data de
f(s) =
_

_
2s pentru 0 s
1
4
s +
1
4
pentru
1
4
s
1
2
s+1
2
pentru
1
2
s 1.
Deoarece f(0) = 0 si f(1) = 1, putem construi imediat o omotopie (relativa la 0, 1) ntre
f si identitatea pe I (ndreptam gracul lui f). Explicit, pentru t [0, 1],
f
t
(s) = (1 t)f(s) +ts =
_

_
(2 t)s pentru 0 s
1
4
s +
1t
4
pentru
1
4
s
1
2
1+t
2
s +
1t
2
pentru
1
2
s 1.
Compunand aceasta omotopie cu .(.) obt inem omotopia dorita.
Modulo omotopie (relativa la 0, 1), concatenarea are si elemente neutre:
elemneutru Lema 4.10. Fie C(I, X) drum si e
0
, e
1
drumurile constante
e
0
, e
1
: I X, e
0
(s) = (0), e
1
(s) = (1).
Atunci
e
0
. .e
1
relativ la 0, 1.
Demonstratie. Vom demonstra doar prima omotopie, cea de-a doua ind similara.
Din nou, drumurile e
0
. si au ca imagine aceeasi curba n X, parcursa n acelasi sens.
Omotopia explicta ntre si e
0
. este data de
f
t
(s) =
_
(0) pentru 0 s
t
2

_
2st
2t
_
pentru
t
2
s 1.

Cu alte cuvinte, pana la omotopie, e


0
este element neutru la stanga si e
1
la dreapta
pentru concatenare. Acelasi argument arata ca oricare ar funct ia continua : I I cu
(0) = 0 si (1) = 1, orice drum n X este omotop cu relativ la 0, 1. Sensul de
parcurgere (faptul ca porneste de la 0 si ajunge n 1) este legat de existent a inversului
(pana la omotopie). Pentru o clasa de omotopie ) consideram bucla parcursa n sensul
contrar, adica (s) = (1 s).
Exercitiul 4.11. Daca atunci .
invers Lema 4.12. Armam ca pentru orice drum si pentru e
0
drumul constant e
0
(s) =
(0), avem
. e
0
relativ la 0, 1.
10 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
Demonstratie.

Intr-adevar, pentru t I e
t
: I I denita prin

t
(s) =
_
2st pentru 0 s
1
2
(2 2s)t pentru
1
2
s 1.
Din lema de lipire,
t
este continua.

Intrucat
0
= e
0
,
1
= . si
t
(0) = 0, t
[0, 1], nseamna ca e este omotopa relativ la 0, 1 cu ., omotopia ind realizata de
t
,
t I. Analog . e
1
, unde e
1
(s) = (1).
Fie p X un punct xat (perechea (X, p) se numeste spat iu topologic cu punct baza).
O bucla n p este un drum C(I, X) cu (0) = (1) = p. Vom analiza mai n detaliu
mult imea claselor de omotopie de bucle relativ la 0, 1. Fie:

p
(X) := : I Xcontinua; (0) = (1) = p
mult imea buclelor n X bazate n p. Concatenarea este acum o operat ie pe
p
(X), adica
o funct ie
p
(X)
p
(X)
p
(X). Pana la grupul fundamental mai avem doar un pas.
Ideea teoriei omotopiei este de a considera ca deformarile continue constituie echivalen-
t e. Cu alte cuvinte, denim pe
p
(X) relat ia de echivalent a daca si sunt
omotope relativ la capete. Asta nseamna n particular ca n timpul omotopiei punctul
baza trebuie sa ramana x; fara aceasta condit ie, orice doua drumuri ntr-un spat iu conex
prin arce ar omotope!.
Notam cu ) clasa de omotopie a buclei relativ la 0, 1. Operat ia de concatenare
a buclelor pe
p
(X) este bine denita pe multimea claselor de echivalenta. Pentru asta
trebuie demonstrat ca daca
1

2
si
1

2
atunci
1
.
1

2
.
2
, lucru ce se poate
verica usor. Combinand lemele de mai sus obt inem urmatoarea teorema:
Teorema 4.13 (Poincare). Mult imea claselor de echivalent a pe
p
(X) formeaza un
grup cu operat ia de multiplicare ).) := .).
Demonstratie. Denim elementul neutru e) ca ind clasa buclei constante e(s) = p.
Din lema
elemneutru
4.10, e) este ntr-adevar element neutru la nmult irea la stanga si la dreapta.
Din lema
invers
4.12, inversa clasei ) exista si este egala cu ). Operat ia de concatenare este
asociativa din lema
asoc
4.9.
Grupul de mai sus se numeste grupul fundamental sau grupul Poincare al lui X cu punct
baza p si se noteaza cu
1
(X, p). Doar componenta conexa prin arce a lui X care cont ine
punctul p intervine practic n construct ia grupului fundamental, deoarece orice drum care
porneste din p va ramane n aceeasi componenta conexa prin arce. Din acest motiv re-
strangem implicit studiul nostru la spat ii conexe prin arce. Cu aceasta restrict ie grupul
fundamental nu depinde de punctul baza ales init ial. Grupul fundamental se mai numeste
si primul grup de omotopie, ceea ce sugereaza existent a grupurilor de omotopie superioara.

Intr-adevar exista un grup


n
(X) pentru orice numar natural, denit ca mult imea claselor
de omotopie de aplicat ii de la S
n
(sfera de dimensiune n) n X relativ la un punct xat,
dar aceste grupuri nu vor studiate aici.
4. GRUPUL FUNDAMENTAL 11
piuiz Teorema 4.14. Daca X este conex prin arce atunci
1
(X, p) si
1
(X, q) sunt izomorfe
pentru orice p, q X. Pentru orice drum C(I, X) cu (0) = p, (1) = q, un izomorsm
este indus de

p
(X) ..
q
(X).
Demonstratie. Alegem un drum ntre p si q ((0) = p, (1) = q). Daca este
o bucla bazata n p atunci Ad

:= .. este o bucla bazata n q. Mai mult, daca


atunci si .. ... Am construit deci o funct ie bine denita
Ad

:
1
(X, p)
1
(X, q), Ad

) := Ad

) = ..).
Deoarece Ad

).Ad

) = .....) = ...) = Ad

(.)) rezulta ca Ad

este
morsm de grupuri. Remarcam acum ca este un drum de la q la p si deci
Ad

:
1
(X, q)
1
(X, p), Ad

()) = ..).
Am folosit n formula de mai sus faptul ca = . Se vede usor ca Ad

si Ad

sunt inverse
una alteia, deci bijective. Asadar Ad

este un izomorsm de grupuri de la


1
(X, p) la

1
(X, q).
Sa observam ca daca

este omotop cu modulo 0, 1 atunci Ad

Ad

pentru
orice bucla bazata n p (omotopia este data de Ad
s
pentru
s

sI
o omotopie ntre si

) si deci la nivel de grupuri fundamentale,


Ad

= Ad

:
1
(X, p)
1
(X, q).
Daca nsa ,

, cum difera cele doua izomorsme induse de ,

? Cu alte cuvinte, ce
putem spune despre automorsmul Ad
1

Ad

:
1
(X, p)
1
(X, p)? Pentru a raspunde
la aceasta ntrebare, sa remarcam ca daca , sunt doua drumuri care se pot concatena,
atunci
Ad

Ad

= Ad
.
.
Cum .

este o bucla (notata ) bazata n p, rezulta ca Ad


1

Ad

= deci la nivel de

1
,
Ad
1

Ad

) = )
1
)))
adica conjugarea cu elementul )
1
(X, p).
necan Observatia 4.15.

In demonstrat ia teoremei precedente am ales un drum oarecarentre
p si q; izomorsmul depinde n principiu de aceasta alegere. Deci
1
(X, p) si
1
(X, q) sunt
izomorfe, dar nu canonic. Doua alegeri diferite de drumuri conduc la izomorsme care
difera ntre ele printr-un automorsm interior al lui
1
(X, p) adica printr-un automorsm
de conjugare.

In plus fat a de existent a lui


1
(X, p), pentru orice aplicat ie continua f : X Y exista

1
(f), adica un morsm de grupuri
f

:
1
(X, p)
1
(Y, f(p))
indus de f. Pentru orice drum C(I, X) denim f

C(I, Y ) prin f

(s) := f((s)).
Daca

relativ la 0,1, adica exista o omotopie F ntre si

, atunci f F este o
12 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
omotopie ntre f

si f

relativ la 0,1. Rezulta ca f

este bine denita pe mult imea


claselor de omotopie relativa. Specializand la bucle, putem deni imaginea directa dupa
cum urmeaza:
Definitia 4.16. Fie f : X Y continua. Pentru )
1
(X, p) denim
f

) := f )
1
(Y, f(p)).
funct Propozitia 4.17. Fie f : X Y o aplicat ie si p X. Atunci
f

1
(X, p)
1
(Y, f(p)) este morsm de grupuri.
Daca 1
X
este aplicat ia identica a lui X atunci (1
X
)

este morsmul identitate pe

1
(X, p).
Fie g : Y Z o alta aplicat ie, atunci:
(g f)

= g

.
Demonstratie. Denim f

:
p
(X)
f(p)
(Y ) prin f

:= f .


In fapt, f

comuta cu concatenarea chiar la nivel de bucle, adica


f .f = f (.).
(1
X
)

()) = 1
X
) = )
(g f)

()) = g f ) = g

(f )) = g

(f

()))

Ultima propozit ie arata ca


1
este un functor de la categoria spat iilor topologice cu
punct baza la categoria grupurilor. Un astfel de obiect exemplica legatura dintre topologie
si algebra: avem acum o metoda de a reduce probleme de topologie la probleme de algebra.
Sa presupunem ca vrem sa aratam ca doua spat ii topologice conexe prin arce nu sunt
homeomorfe. Calculam grupurile lor fundamentale si nu mai ramane de aratat decat ca
nu sunt izomorfe. Desigur exista spat ii ne-homeomorfe cu acelasi grup fundamental. Vom
vedea n sect iunea urmatoare o alta relat ie de echivalent a pe categoria spat iilor topologice,
mai grosiera decat homeomorsmul, fat a de care grupul fundamental este invariant.
ex31 Exercitiul 4.18. Aratat i, folosind lema de lipire, ca patratul si cercul sunt homeo-
morfe.
Exercitiul 4.19. Construit i din hartie o banda Mobius prin lipirea a doua laturi opuse
ale unui dreptunghi dupa ce le-ati rasucit cu 180

.
Exercitiul 4.20. Segmentul I 1/2 devine un cerc dupa identicarea din exemplul
mob
3.5. Ce se obt ine din banda lui Mobius cand taiem cu foarfeca de-a lungul acestui cerc
banda Mobius construita la exercit iul anterior?
Exercitiul 4.21. Aratat i ca f

este ntr-adevar morsm de grupuri.


Exercitiul 4.22. Aratat i ca
1
(X) este comutativ daca si numai daca oricare p si q
din X si oricare
1
si
2
drumuri ntre p si q avem Ad

1
= Ad

2
, adica exista un morsm
canonic de la
1
(X, p) la
1
(X, q).
5. CALCULE CU 1 13
5. Calcule cu
1
Avand not iunea de funct ii omotope, putem introduce o noua relat ie de echivalent a n
categoria spat iilor topologice, mai grosiera decat homeomorsmul.
defom Definitia 5.1. Doua spat ii X si Y au acelasi tip de omotopie sau sunt omotop echiva-
lente daca exista f : X Y si g : Y X continue astfel ncat g f 1
X
si f g 1
Y
.
Pentru homeomorsm am cerut egalitate cu identitat ile, pentru acelasi tip de omo-
topie cerem doar existent a unei omotopii cu identitat ile. Rezulta ca doua spat ii homeo-
morfe au acelasi tip de omotopie. Un exercit iu usor arata ca echivalent a omotopica este o
relat ie de echivalent a. Functorul
1
este un invariant fat a de aceasta echivalent a:
Teorema 5.2 (Invariant a omotopica). Fie X si Y doua spat ii omotop echivalente si
conexe prin arce si f, g ca n denit ia
defom
5.1. Atunci pentru orice p X, q Y , morsmele
f

:
1
(X, p)
1
(Y, f(p)) si g

:
1
(Y, q)
1
(X, g(q) sunt izomorsme.
Sa vericam mai ntai cum depind morsmele de mai sus de alegerea punctului baza.
Fie p

X si un drum ntre p si p

. Este evident ca f

(Ad

) = Ad
f
f

. Datorita
teoremei
piuiz
4.14 nu e necesar sa precizam punctele baza, nsa din observat ia
necan
4.15 izomorsmul
nu e canonic.
Demonstratie. Fixam q Y si notam p := g(q) X. Fie f, g ca n denit ia
defom
5.1.
Vom arata ca morsmul de grupuri f

:
1
(X, p)
1
(Y, f(p)) este izomorsm. Este
sucient sa aratam ca
g

:
1
(X, p)
1
(X, g(f(p))), f

:
1
(Y, q)
1
(Y, f(p))
sunt bijective, deoarece asta ar implica pe de o parte faptul ca f

este injectiva si pe de
alta parte ca f

este surjectiva.
Din functorialitate (propozit ia
funct
4.17), g

= (g f)

. Deci trebuie sa aratam ca


(g f)

:
1
(X, p)
1
(X, g(f(p))) este bijectiva. Din ipoteza, g f e omotopa cu 1
X
. Fie
F : I X X o omotopie ntre 1
X
si g f si e
: I X, (t) := F(p, t)
traiectoria lui p sub actiunea omotopiei F. Drumul leaga (0) = p si (1) = g(f(p)).
Pentru orice s I denim drumul
s
care parcurge pana n (s):

s
: I X,
s
(t) := (st).
Vom arata ca (g f)

= Ad

. Fie o bucla bazata n p. Denim o familie continua de


bucle bazate n p prin

s
:=
s
.F((), s).
s
,
cu alte cuvinte
s

sI
este o omotopie ntre
0
si
1
(pentru concatenare am folosit faptul
ca F((), s) este o bucla bazata n (s)). Remarcam ca
1
= Ad

(g f)

(), n timp ce

0
= e..e este omotopa cu (lemma
elemneutru
4.10). Rezulta ca este omotopa cu Ad

(g f)

()
sau echivalent Ad

(g f)

().

Intrucat a fost ales arbitrar, deducem

= (g f)

.
Rezulta ca (gf)

este bijectiva (am aratat n sect iunea precedenta ca Ad

este izomorsm
14 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
ntre
1
(X, (0)) si
1
(X, (1))).

In mod analog (f g)

bijectiva. Asadar f

si g

sunt
biject ii.
Definitia 5.3. Un spat iu X se numeste contractibil daca este omotop echivalent cu
un punct. Cu alte cuvinte compunerea dintre proiect ia P : X p si incluziunea

p
: p X este omotopa cu 1
X
.
Un caz particular al teoremei de mai sus arata ca daca X este contractibil atunci

1
(X) = 0.

Intr-adevar, C(I, p) are un singur element, deci o singura clasa de omotopie
de bucle; Rezulta ca
1
(p, p) = 1.
Observatia 5.4. Daca
1
(X, p) = 0 atunci
1
(X, q) = 0 pentru orice alt punct q X,
deci n egalitatea
1
(X) = 0 nu e necesar sa precizam punctul baza. Un spat iu cu
1
trivial
se numeste simplu conex.
omotcontra Propozitia 5.5. Fie X un spat iu contractibil si p, q X. Atunci oricare doua drumuri
n X ntre p si q sunt omotope relativ la 0, 1.
Demonstratie. Fie F : X I astfel ca F(x, 0) = x si F(x, 1) = x
0
, x X. Denim
G : I I X prin
G(t, s) =
_
F(
1
(t), 2s) pentru 0 s
1
2
F(
2
(t), 2s 1) pentru
1
2
s 1.
Din lema de lipire, G este continua si n mod evident este o omotopie ntre
1
si
2
relativ
la capete.
Exemplul 5.6. R, R
n
sau orice mult ime convexa din R
n
sunt spat ii contractibile.

In
particular sunt simplu conexe. Spre exemplicare, identitatea lui R
n
poate deformata n
aplicat ia 0 prin familia de aplicatii
F
t
: R
n
R
n
, F
t
(x) := tx.
Exista si spat ii necontractibile cu
1
trivial, de exemplu sfera S
n
, n 2.
Un prim exemplu de spat iu cu grupul fundamental netrivial este cercul.
pi1cerc Teorema 5.7.
1
(S
1
)

= Z.

Intrucat Z este comutativ, punctul baza nu e important (vezi Tema 2). Ce trebuie
subliniat e ca izomorsmul este dat de o constructie explicita la nivel de bucle.
Demonstratie. Identicam cercul cu mult imea numerelor complexe de modul 1 si
e exp : R S
1
exponent iala exp(x) = e
2ix
. Numerele ntregi sunt duse n 1 S
1
de
aceasta funct ie si alegem acest punct ca ind punctul baza. R mpreuna cu aplicat ia exp
este ceea ce se numeste spat iu de acoperire pentru cerc. Egalitatea
1
(S
1
) = Z va rezulta
n esent a din faptul ca R este simplu conex,n timp ce bra punctului baza este Z.
Fie n Z si
n
drumul ntre 0 si n n R dat de
n
(s) = ns. Drumul este proiectat
de exp ntr-o bucla bazata n 1 care parcurge cercul de n ori n sens trigonometric sau
invers-trigonometric, dupa cum n e pozitiv sau negativ. Avem deci o funct ie:
: Z
1
(S
1
, 1) (n) = exp
n
).
5. CALCULE CU 1 15
Vom arata ca aceasta funct ie este izomorsm de grupuri.
Sa aratam ca este morsm. Fie n, m doua numere ntregi. Fie
m
n
(s) := m +
n
(s)
drumul de la m la m+n. Se vede usor ca exp
m
n
= exp
n
deoarece exp are perioada 1.
Drumul concatenat
m
.
m
n
este un drum care pleaca din 0 si ajunge n m + n, n general
diferit nsa de
m+n
.

In orice caz, este un drum omotop n R cu
m+n
relativ la 0, 1, o
omotopie concreta ind data de segmentul dintre cele doua drumuri n C(I, X), adica
F(t, s) := t(
m
.
m
n
)(s) + (1 t)
m+n
(s).
Desigur ca exp (
m
.
m
n
) exp
m+n
, o omotopie ind exp F. Avem:
(m+n) = exp
m+n
) = exp (
m
.
m
n
)) = (exp
m
).(exp
m
n
))
= exp
m
).exp
n
) = (m).(n)
Pentru a arata surjectivitatea morsmului de mai sus, demonstram ntai:
Lema 5.8 (Ridicarea drumului). Fie : I S
1
un drum bazat in
0
S
1
si e
0
R
cu exp(
0
) = e
2i
0
=
0
. Atunci exista un unic drum : I R pentru care (0) =
0
si
ridic (3) = exp .
Demonstratie. Fie S
1
+
= S
1
1 si S
1

= S
1
1. Aceste doua mult imi deschise
acopera cercul, deci preimaginile lor
1
(S
1
+
) si
1
(S
1

) acopera intervalul I.

Intrucat
componentele conexe ale deschisilor
1
(S
1
+
) si
1
(S
1

) formeaza o acoperire deschisa


(posibil innita) pentru I si deoarece I este compact (Exemplul
comp
1.2), putem extrage o
subacoperire nita, pe care o putem alege minimala. Orice mult ime conexa din I este un
interval. Daca
I
0
= [0, b
0
), I
1
= (a
1
, b
1
), . . . , I
m
= (a
m
, 1]
este acoperirea deschisa gasita mai sus, ordonata astfel ca 0 := a
0
< a
1
< . . . < a
m
,
rezulta din minimalitatea acoperirii ca b
0
< . . . < b
m1
< b
m
:= 1 si n plus b
j
> a
j+1
pentru orice j (pentru ca intervalele sa acopere I). Pentru j = 1, . . . , m1 xam arbitrar
t
j
I
j1
I
j
= (b
j
, a
j+1
). Rezulta ca 0 < t
1
< . . . < t
m1
. Daca notam t
0
= 0, t
m
= 1, din
construct ie avem
[t
j
, t
j+1
] I
j
si deci ([t
j
, t
j+1
]) (I
j
) este cont inut n ntregime n S
1
+
sau n S
1

.
Observat ia cruciala aici este ca aplicat ia exp restrict ionata la (
1
2
,
1
2
) este homeomor-
sm ntre (
1
2
,
1
2
) si S
1
+
, inversa ind una din ramurile funct iei log. Mai general, pentru
orice n Z, aplicat iile
exp : (n
1
2
, n +
1
2
) S
1
+
, exp : (n, n + 1) S
1

sunt homeomorsme, inversele lor ind notate log


n
1
2
, respectiv log
n
.
Drumul este denit n 0 din ipoteza. Presupunem ca am aratat inductiv ca exista
si e unica pe intervalul [0, t
k
] cu proprietat ile din enunt .
Cazul I. Daca ([t
k
, t
k+1
]) S
1
+
atunci (t
k
) (n
1
2
, n +
1
2
) pentru un anumit ntreg
n. Daca exista extinderea : [t
k
, t
k+1
] R astfel ca exp (s) = (s), rezulta
ca pe intervalul [t
k
, t
k+1
] funct ia ia valori n exp
1
(S
1
+
) = R (Z +
1
2
). Din
16 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
continuitate, ia valori numai n componenta conexa a lui (t
k
) din R (Z +
1
2
)
adica n (n
1
2
, n +
1
2
), ceea ce implica
(s) := log
n
1
2
(s).
Pe de alta parte, este clar ca denit ca mai sus este continua pe [t
k
, t
k+1
] si
satisface exp = . Din lema de lipire, este continua pe intervalul [0, t
k+1
],
ceea ce demonstraza pasul de induct ie.
Cazul II. Daca ([t
k
, t
k+1
]) S
1

atunci (t
k
) (n, n + 1) pentru un anumit n Z, iar
exp restrict ionat la (n, n+1) este un homeomorsm cu S
1

. Din nou exista si este


unica extinderea lui la [t
k
, t
k+1
], data de formula
(s) = log
n
(s).
Rezulta ca se poate deni inductiv pe ntreg intervalul I.
Sa aratam surjectivitatea lui . Fie o bucla bazata n 1. Vrem sa gasim un n astfel
ncat (n) = ). De fapt, intuitiv vrem sa vedem de cate ori parcurge cercul si n ce
direct ie. Ideea este sa ridicam la un drum pe R cu (0) = 0 care sa e proiectat
prin exp la , adica exp = , folosind lema de ridicare a drumurilor.

In particular,
exp((1)) = (1) = 1 deci (1) =: n Z.

Intrucat si
n
sunt drumuri n R de la
0 la n, rezulta ca sunt omotope relativ la 0, 1, deci si = exp este omotopa cu
(n) = exp
n
.
Pentru a arata injectivitatea lui va trebui sa ridicam omotopii in loc de drumuri. Nu
este cu mult mai greu, doar ca acum funct iile sunt denite pe I I n loc de I ca pana
acum.
Lema 5.9 (Ridicarea omotopiei). Fie F : I I S
1
o aplicat ie cu F(0, 0) = 1 pentru
0 t 1. Atunci exista o unica aplicat ie G : I I R cu G(0, 0) = 0 0 t 1 si
F = exp G.
Demonstratie.

Intrucat II este compact, funct ia continua F este uniform continua.
Fie > 0 astfel ncat pentru p
1
, p
2
I I cu [p
1
p
2
[ sa avem [F(p
1
) F(p
2
)[ < 2.
Echivalent, deoarece F(p
1
), F(p
2
) S
1
, avem
F(p
1
)
F(p
2
)
,= 1 pentru orice [p
1
p
2
[ . Asta
nseamna ca
log

1
2
F(p
1
)
F(p
2
)
este bine denit pentru orice [p
1
p
2
[ , unde log

1
2
: S
1
1 (
1
2
,
1
2
) este ramura
principala a funct iei logaritm, mpart ita la 2i.
Din lema de ridicare a drumului exista o unica ridicare G : I 0 S
1
cu G(0, 0) = 0
a funct iei F restransa la intervalul I 0. Sa presupunem prin induct ie ca am aratat ca
pentru k 0 exista si e unica ridicarea G : I [0, k] S
1
cu G(0, 0) = 0. Vom arata
acelasi lucru pentru k + 1 n loc de k. Mai ntai, daca ar exista extinderea continua a lui
G la I [0, (k + 1)], am avea pentru orice x I, y [k, (k + 1)],
loga (4) exp(G(x, y) G(x, k)) = F(x, y)/F(x, k) S
1
+
6. APLICAt IE: TEOREMA DE PUNCT FIX 17
(din alegerea lui ). Cum y G(x, y) G(x, k) este continua, ia valori n exp
1
(S
1
+
) =
R (Z +
1
2
) iar pentru y = k ia valoarea 0, rezulta ca pentru toate valorile lui x I si
y [k, (k + 1)], G(x, y) G(x, k) (
1
2
,
1
2
). Din (
loga
4),
formex (5) G(x, y) G(x, k) = log

1
2
F(x, y)/F(x, k)
si deci G(x, y) este unica (daca exista). Pe de alta parte, (
loga
4) deneste o extindere continua
a lui G la I [0, (k + 1)] care din ipoteza de induct ie este o ridicare a lui F.
Putem acum demonstra injectivitatea lui . Fie m si n cu (m) = (n), adica
exp
m
) = exp
n
). Fie F : I I S
1
o omotopie ntre buclele exp
m
si exp
n
cu F(0, s) = F(1, s) = 1, s I. Daca ridicam cele doua drumuri la R obt inem la loc
m
si
n
(din unicitatea ridicarii). Ridicand si omotopia F dintre ele obt inem o omotopie G
ntre
m
si
n
cu proprietatea exp(G(t, s) = F(t, s).

In particular, G(1, s) are proprietat ile
G(1, 0) =
m
(1) = m;
G(1, 1) =
n
(1) = n;
s G(1, s) este continua;
exp G(1, s) = F(1, s) = 1 deci G(1, s) Z.
Rezulta ca m = n.
Iata o demonstrat ie alternativa a injectivitat ii morsmului . O teorema de analiza
complexa datorata lui Cauchy arma ca daca o curba neteda ( este nul-omotopa (adica
este omotopa cu o curba constanta n interiorul lui C 0, atunci
_
C
dz
z
= 0.
Vom recapitula demonstrat ia acestui fapt n sect iunea
formin
7. Pe de alta parte, un calcul direct
(
dzz
7) arata ca
_
S
1
dz
z
= 2i.
Rezulta ca S
1
nu este nul-omotopa n C

, adica nu exista o aplicat ie continua G : S


1
I
C

cu G(z, 0) = z, G(z, 1) = 1, z S
1
.
Folosind acest fapt, sa aratam ca (1) ,= 1. Daca F : I I S
1
ar o omotopie ntre

1
si bucla constanta
0
1 relativ la capete, adica F(0, s) = F(1, s) = 1 pentru orice
s I, denim o aplicat ie G : S
1
I S
1
folosind propozitia
funconiden
3.2 si exemplul
cil
3.4. Dar
aceasta aplicat ie ar o omotopie n S
1
C

ntre identitatea lui S


1
si aplicat ia constanta
1, contradict ie.
6. Aplicat ie: teorema de punct x
Teorema 6.1 (Brower). Orice funct ie continua de la discul nchis
D := z R
2
; [[z[[ 1
la el nsusi admite un punct x.
18 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
Demonstratie. Fie f : D D o funct ie continua. Presupunem ca f nu are nici un
punct x. Atunci pentru orice x D semidreapta orientata pornind de la f(z) catre z este
bine denita. Fie g(z) unicul ei punct de intersect ie cu cercul S
1
(frontiera lui D). Este
clar (sau ar trebui sa e dupa tema 3) ca g : D S
1
este continua.

In plus, g
|S
1 = 1
S
1.
Aplicam functorul
1
sirului de aplicat ii
S
1
i
D
g
S
1
.
(adica calculam aplicat iile induse la nivelul grupurilor fundamentale). Am vazut mai sus
ca g i = 1
S
1. Deci g

este morsmul identitate pe


1
(S
1
) = Z (aici folosim calculul
din teorema precedenta).

Insa g

ia valori n grupul 0, deci este aplicatia 0 (pentru ca

1
(D) = 0 ca pentru orice spatiu contractibil). Rezulta ca g

= 0, contradictie.
Observatia 6.2. Daca ncercat i sa reproducet i demonstrat ia acasa, s-ar putea sa
considerat i semidreapta de la z la f(z); n acest caz, argumentul nu mai funct ioneaza!
Exercitiul 6.3. Pentru ce m, n Z si
n
,
m
n
ca n demonstrat ia teoremei
pi1cerc
5.7 are loc
egalitatea
m
.
m
n
=
m+n
?
Exercitiul 6.4. Aratat i, pornind de la denit ia numerelor reale, ca orice mult ime
conexa din R este un interval.
Exercitiul 6.5. O mult ime A R
n
se numeste stelata daca exista p
0
A astfel ncat
pentru orice x A, segmentul nchis tp
o
+(1 t)x; t [0, 1] este inclus n A. Aratat i ca
pentru orice mult ime stelata A R
n
si pentru orice p A avem
1
(A, p) = 1.
Exercitiul 6.6. Aratat i ca g din demonstrat ia teoremei de punct x este continua.
Am construit un invariant pentru spat ii topologice: grupul fundamental. Urmatoarea
problema este calcularea lui
1
pentru diverse spat ii. Am calculat
1
(S
1
) si nu a fost usor.
Pentru alte calcule avem nevoie de teoreme care sa reduca cat mai mult rat ionamentele,
eventual sa deducem anumite grupuri fundamentale din altele calculate anterior. O astfel
de teorema exista si se numeste teorema lui van Kampen. Ne spune ca daca un spat iu X
este acoperit de doi deschisi conecsi U si V , iar U V este conexa prin arce atunci se poate
descrie
1
(X) n funct ie de grupurile fundamentale ale lui U, V si U V . Vom demonstra
pentru moment un caz particular al acestei teoreme:
bucon Propozitia 6.7. Fie U, V doi deschisi conecsi din X cu U V = X, U V conexa
prin arce si U, V simplu conexe (adica
1
trivial). Atunci si
1
(X) = 0.
Demonstratie. Fie p U V si un drum n X bazat n p. Ca si n calculul lui

1
(S
1
), descompunem ntr-o concatenare nita de drumuri
1
,
2
. . .
k
, unde drumurile

j
sunt cont inute n ntregime n U sau n V si au extremitat ile n U V . Vom omotopa n
p aceste drumuri. Fie t
0
= p, t
1
, . . . , t
k1
, t
k
= p extremitat ile drumurilor.

Intrucat U V
este conexa prin arce, exista drumuri
j
n U V de la p la t
j
. Atunci:

1
. . .
k

1
.
1
.
2
.
2
. . .
k2
.
2
.
k1

k1

k
.
(
1

1
).(
1
.
2
.
2
) . . . (
k1

k
)
6. APLICAt IE: TEOREMA DE PUNCT FIX 19
(concatenarea nu e asociativa dar este asociativa pana la omotopie; vezi construct ia lui

1
). Am scris deci pe ca produs de bucle din U sau V ; din ipoteza, aceste bucle sunt nul
omotope n U, respectiv n V , deci cu atat mai mult n X. Rezulta ca e
p
.
Exemplul 6.8. Sa aplicam aceasta propozit ie pentru a calcula
1
(S
n
) pentru n 2.
Fie:
U =S
n
(0, . . . , 0, 1)
V =S
n
(0, . . . , 0, 1)
U si V sunt contractibile, iar U V este homeomorf cu R
n
0, deci este conex prin
arce (se poate vedea proiect ia stereogracadin exercit iul
stereo
8.8).

In conexitatea lui U V am
folosit faptul ca n 2. Rezulta acum din propozit ie ca
1
(S
n
) = 0.
O aplicat ie spectaculoasa a propozit iei
bucon
6.7 este o varianta slaba a teoremei de separare
Jordan.
jordan Teorema 6.9. Fie : S
1
R
2
un homeomorsm pe imagine. Fie C imaginea lui .
C este deci o curba simpla nchisa n plan. Atunci R
2
C are cel put in doua componente
conexe.
Demonstratie. Presupunem prin reducere la absurd ca R
2
C e conex. Stim ca R
2
este sfera S
2
mai put in un punct, punctul de la innit. C este compacta si adaugand
punctul de la innit pastram conexitatea lui R
2
C. Deci S
2
C este conexa. Luam acum
un punct p C si indenticam S
2
p cu R
2
si notam cu L curba Cp din R
2
. Evident
S
2
C = R
2
L, deci R
2
L este conexa.
Curba L este nchisa indca C este nchisa n S
2
. Este si homeomorfa cu R deoarece
este un cerc fara un punct. Fie f un homeomorsm dat de inversa lui restransa la L
compusa cu homeomorsmul S
1

1
(p) R. Vom arata folosind propozit ia
bucon
6.7 ca n
aceste condit ii R
2
L nu poate conexa.
Daca am reusi sa aratam ca R
2
L este homeomorf cu R
2
fara axa x atunci problema
ar terminata. Acest lucru nu este nsa posibil n acest context. Observat ia este ca putem
totusi arata ca R
3
L este homeomorf cu R
3
mai put in o axa. Acest spat iu este conex, dar
vom apela la
1
. Deci privim R
2
ca un subspat iu n R
3
si consideram urmatoarea acoperire
cu doi deschisi a lui R
3
L:
U =((R
2
L) (1, 0]) R
3
z>0
V =((R
2
L) [0, 1)) R
3
z<0
.
Din denit ie U V = R
3
L, iar U V = (R
2
L) (1, 1). Put in mai greu de vazut
din aceasta denit ie este faptul ca U si V sunt deschise. Putem rescrie U = ((R
2
L)
(1, )) R
3
z>0
si asta reprezinta reuniunea a doi deschisi (deoarece L este nchis). Daca
R
2
L este conex atunci si U V este conex si indca
1
(U) =
1
(V ) = 0 deducem ca

1
(R
3
L) = 0.
Sa aratam acum ca R
3
L este homeomorf cu R
3
mai put in axa z. Punctul de plecare
este funct ia f : L R, care este un homeomorsm. Deoarece L este nchis n R
2
putem
20 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
folosi teorema lui Tietze si obt inem o funct ie continua

f : R
2
R care extinde pe f.
Homeomorsmul anunt at l obt inem prin compunerea urmatoarelor homeomorsme:
(x, y, z) (x, y, z +

f(x, y))
(x, y, z) ((x, y) f
1
(z), z)
Se verica usor ca cele doua aplicat ii sunt bijective, continue, deci sunt homeomorsme.
Primul homeomorsm ridica dreapta L n spat iu n sensul ca acum doua puncte din L
au nalt imi diferite (coordonata z). Al doilea homeomorsm proiecteza dreapta L pe axa
z (homeomorsmele sunt de la R
3
la R
3
, noi restrict ionam la R
3
L). R
3
fara axa z este
omotop echivalent cu cercul deci are grupul fundamental Z. Dar
1
(R
3
L) = 0, deci avem
o contradict ie.
7. Digresiune despre 1-forme nchise, integrale pe drumuri si funct ii olomorfe
formin
Fie | o mult ime deschisa din plan si := a(x, y)dx + b(x, y)dy o 1-forma diferent iala
pe |, unde coecient ii a, b sunt funct ii de clasa (
1
, posibil cu valori complexe. Pentru orice
drum : I | de clasa (
1
pe port iuni denim
_

:=
_
1
0

:=
_
a((t))
d
1
dt
+b((t)
d
2
dt
_
dt
unde
1
,
2
sunt componentele aplicat iei . Integrala pe drumul nu depinde de parametri-
zare: daca s : I I este un difeomorsm de clasa (
1
, avem
d
1
dt
=
d
1
dt
dt
ds
ds =
d
1
ds
ds
si analog pentru
2
, deci din formula de schimbare de variabila obt inem
_

=
_
s
.
Forma se numeste nchisa daca d = 0 unde d = (
db
dx

da
dy
)dx dy. Echivalent, este
nchisa daca si numai daca
a
y
=
b
x
holpar (6)
pe |. Pentru o forma nchisa se pune problema daca pentru orice p, q |, integrala
_


este independenta de alegerea drumului ntre p si q. Raspunsul este armativ pentru
drumuri omotope n |. Pentru a vedea aceasta, e T : I I | o omotopie de clasa
(
1
pe port iuni ntre
1
si
2
relativ la 0, 1. Putem privi imaginea lui T ca o reuniune de
domenii cu frontiera data de
1
si
2
dar pentru a evita probleme tehnice, tragemnapoi
prin T pe I I. Se vede ca
_
(II)
=
_

1

_

8. COMPLEXE SIMPLICIALE 21
(semnul minus apare deoarece orientarile induse de I I pe cele doua segmente I 0 si
I 1 sunt diferite). Din teorema lui Stokes,
_
(II)
=
_
II
d = 0.
Ce se ntampla nsa pe drumuri care nu sunt omotope? Daca | = R
2
aceasta problema
nu se pune ntrucat orice doua drumuri ntre p si q sunt omotope relativ la capete (vezi
propozit ia
omotcontra
5.5). Daca drumurile sunt (
1
pe port iuni, si omotopia poate aleasa (
1
pe
port iuni, prin formula explicita
T(t, s) := s
1
(t) + (1 s)
2
(t).
Exista nsa domenii necontractibile pentru care integralele unei 1-forme nchise pe drumuri
neomotope pot diferite. Exemplul fundamental este
| = C

, =
dz
z
=
dx +idy
x +iy
=
xdx +ydy
x
2
+y
2
+i
xdy ydx
x
2
+y
2
.
Forma
dz
z
este nchisa deoarece d(dz/z) = dz dz/z
2
= 0. Din discut ia de mai sus,
integrala lui
dz
z
pe orice bucla nul omotopa n C

se anuleaza. Fie acum ( cercul unitate,


parametrizat prin (t) = exp(t) = e
2it
. Atunci
dzz (7)
_
C
dz
z
=
_
1
0
de
2it
e
2it
=
_
1
0
2idt = 2i ,= 0.
8. Complexe simpliciale
Topologia algebrica se poate mpart i n doua mari domenii strans legate: omotopie
si omologie. Pana acum am studiat doar omotopia si avem o introducere consistenta n
acest subiect. Grupul fundamental este un instrument puternic dar este sucient pentru
a distinge doar spat ii de dimensiune mica. De exemplu putem distinge cercul de celelalte
sfere, dar nu si sferele de dimensiune mai mare decat doi nre ele. Pentru asta ar nevoie
de toate grupurile de omotopie, despre care nu vom vorbi aici. Ceea ce putem face nsa
cu
1
si nu puteam nainte, doar cu topologie elementara, este sa distingem de exemplu
ntre tor si sfera. Pe sfera orice drum poate omotopat la un punct ceea ce nu este cazul
torului. Pentru omologie, cel put in pentru omologia n dimensiune 1, ne vom uita tot la
drumuri, dar le ignoram pe cele care sunt frontiera unei regiunii din spat iu. Orice curba
simpla nchisa pe sfera mparte sfera n doua regiuni deci este frontiera oricareia dintre ele.
Din nou nu acelasi lucru se poate spune despre tor.
Construct ia omologiei este ceva mai complicata, n schimb demonstrat iile proprietat ilor
ei sunt mai scurte Putem sa luam, ca n cazul construct iei grupului fundamental, toate
drumurile din spat iu si sa factorizam la o relat ie de echivalent a foarte bogata. Pentru a
evita spat iile vectoriale de dimensiune innita (din motive pedagogice, nu pentru ca ar
prezenta vreo dicultate insurmontabila) vom alege o cale de mijloc. Triangulam spat iile
noastre si ne restrangem atent ia doar la drumuri formate din muchiile triangularii. Mai
ntai trebuie sa vedem ce nseamna o triangulare.
22 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
Definitia 8.1. Fie v
1
, . . . , v
k+1
R
n
n pozit ie generala, adica spat iul an care trece
prin cele k + 1 puncte are dimensiunea k. Simplexul de dimensiune k sau k-simplexul cu
varfurile v
0
, . . . , v
k
este acoperirea convexa a mult imii v
0
, . . . , v
k
n R
n
:
T := v
1
, . . . , v
k+1
) =
_
k

i=0

i
v
i
;
k+1

i=1

i
= 1;
i
0
_
O fat a a lui T de dimensiune q este orice q-simplex cu varfurile din mult imea v
1
, . . . , v
k+1
.
Simplexul T se mai numeste simplexul generat de varfurile v
1
, . . . , v
k+1
. Un simplex
de dimensiune k generalizeaza not iunea de triunghi. Un 0-simplex nseamna un punct, un
1-simplex este un segment iar triunghiul (nedegenerat) este un simplex de dimensiune 2.
Fet ele de dimensiune 1 ale unui simplex se mai numesc si muchii. Tetraedrul formeaza un
simplex de dimensiune 3. Fet ele unui tetraedru (n noua accept iune a not iunii de fat a),
sunt toate triunghiurile, muchiile si varfurile care l compun.
Definitia 8.2. Un complex simplicial K este o mult ime nita de simplexe n R
n
cu
proprietat ile:
Daca T apart ine lui K, atunci orice fat a a lui T se aa n K.
T
1
, T
2
K T
1
T
2
este vid sau o fat a n T
1
si n T
2
.
Observatia 8.3. Un complex simplicial nu este o submult ime din R
n
. Obiectele sale
sunt un numar nit de simplexe care sunt sumbmult imi din R
n
. Aceste simplexe nu au
voie sa se suprapuna, nu au voie sa se intersecteze n interior, pot doar sa se atinga,
adica sa se intersecteze dupa o fat a comuna.
Definitia 8.4. Mult imea [K[ :=
TK
T se numeste realizarea geometrica a complex-
ului simplicial K. Este un sub-spat iu topologic n R
n
. Datorita condit iei de nitudine din
denit ia complexului simplicial, [K[ este un spat iu compact.
Un spat iu topologic X se numeste triangulabil daca e homeomorf cu realizarea geomet-
rica [K[ a unui complex simplicial K din R
n
pentru un n N.
Not iunea de complex simplicial ne permite sa formalizam denit ia poliedrelor. Un
poliedru este un complex simplicial din R
3
homeomorf cu sfera S
2
. Vom vedea n lema
7.4
15.4 ca un astfel de complex simplicial este de dimensiune 2. Exercit iile din sect iunea
cap7
15
arata ca poliedrul (conform denit iei de mai sus) are proprietat ile intuitive ale poliedrelor
din R
3
.
Definitia 8.5. Fie K un complex simplicial n R
n
. Numim conul peste K complexul
simplicial CK din R
n+1
obt inut din K prin adaugarea varfului e
n+1
:= (0, . . . , 0, 1) si a unui
nou simplex pentru ecare simplex din K n modul urmator: pentru T K de dimensiune
j, adaugam (j + 1)-simplexul T
+
:= e
n+1
, T) generat de e
n+1
si de varfurile lui T, vazute
ca puncte n R
n
0 R
n+1
.
Este evident ca daca v
0
, . . . , v
j
sunt n pozit ie generala n R
n
iar v
j
= (v
j
, 0) R
n+1
,
atunci v
0
, . . . , v
j
, e
n+1
se aa n pozit ie generala n R
n+1
. Sa demonstram ca CK este un
complex simplicial. Fie T
+
un simplex nou creat. Fie U o j-fat a a lui T
+
si v
0
, . . . , v
j
8. COMPLEXE SIMPLICIALE 23
varfurile lui U. Daca e
n+1
nu se aa printre aceste varfuri, nseamna ca U este o fat a a
lui T deci apart ine lui K CK. Daca e
n+1
apart ine mult imii varfurilor lui U (sa zicem
ca e
n+1
= v
j
) atunci U = V
+
unde V este simplexul generat de v
0
, . . . , v
j1
. Din denit ia
complexului simplicial, orice fat a a unui simplex din K apart ine lui K deci V K, ceea
ce implica U = V
+
CK din construct ie.
Fie acum U
1
, U
2
doua simplexe din CK. Trebuie sa aratam ca U
1
U
2
CK. Daca
U
1
, U
2
K concluzia este clara. Daca U
1
K si U
2
= W
+
2
cu W
2
K, avem U
1
W
+
2
=
U
1
W
2
K. Daca U
1
= W
+
1
si U
2
= W
+
2
cu W
1
, W
2
K avemU
1
U
2
= (W
1
W
2
)
+
CK.
Pentru orice complex simplicial K notam cu K
(0)
mult imea 0-simplexelor din K, adica
mult imea tuturor varfurilor simplexelor din K.
Definitia 8.6. O funct ie f : K
(0)
H
(0)
se numeste morsm de complexe simpliciale
daca pentru orice simplex v
0
, . . . , v
k
) K, punctele f(v
0
), . . . , f(v
k
) sunt varfuri (eventual
cu repetit ii) ale unui simplex din H.
Un morsm de complexe simpliciale f : K
(0)
H
(0)
induce o extindere (notata tot cu
f) de la K la H prin formula
K v
0
, . . . , v
k
) f(v
0
, . . . , v
k
)) := f(v
0
), . . . , f(v
k
)) H.
De remarcat ca pentru orice simplex T K, dimf(T) dimT. Pe realizarea geometrica,
un morsm de complexe simpliciale induce o aplicat ie continua f : [K[ [H[ prin extindere
liniara: daca v
0
, . . . , v
k
sunt varfurile unui k-simplex in K, atunci denim
f
_
k

i=0

j
v
j
_
:=
k

i=0

j
f(v
j
).
Un morsm f : K H este izomorsm de complexe simpliciale daca f : K
(0)
H
(0)
este biject ie si daca inversa este si ea morsm de complexe. Echivalent, f este izomorsm
daca v
0
, . . . , v
k
) K f(v
1
), . . . , f(v
k
)) H.
Observatia 8.7. Daca schimbam v = (0, . . . , 0, 1) cu un alt punct din R
n+1
R
n
se
obt in conuri izomorfe (izomorsm de complexe simpliciale)
stereo Exercitiul 8.8. Fie N := (0, . . . , 0, 1) polul nord al sferei S
n
R
n+1
. Fie :
S
n
N R
n
construita n modul urmator: pentru orice p S
n
diferit de N denim
(p) ca ind intersect ia unicei drepte care trece prin p si prin N cu R
n
0 R
n+1
.
Aratat i ca este un homeomorsm. Aplicat ia se numeste proiect ia stereograca.
Exercitiul 8.9. Fie K un complex simplicial n R
n
. Aratat i ca conul CK cont ine un
numar impar de simplexe.
Exercitiul 8.10. Aratat i, folosind lema de lipire, ca f : [K[ [H[ este bine denita
si continua.
Exercitiul 8.11. Aratat i ca un izomorsm de complexe simpliciale induce un home-
omorsm pe realizarile geometrice ale celor doua complexe.
24 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
9. Analiza complexelor simpliciale
Definitia 9.1. Fie S un k-simplex din R
n
cu varfurile v
0
, . . . , v
k
. Atunci:
Int(S) :=
_
k

j=0

j
v
j
;
j
> 0,
k

j=0

j
= 1
_
se numeste interiorul lui S.
Ca mult ime din R
n
, Int(S) este simplexul S din care am eliminat toate fet ele de dimen-
siune mai mica decat k (este sucient sa eliminam doar fet ele de dimensiune k1, celelalte
ind cont inute n acestea). De remarcat ca Int(S) nu este un deschis din R
n
pentru k < n.
Daca S este de dimensiune 0 atunci Int(S) = S adica un punct.
Propozitia 9.2. Fie K un complex simplicial din R
n
si p [K[ R
n
. Atunci exista
un unic simplex S K astfel ncat p Int(S). Notam acest S cu suport(p).
Demonstratie. Fie S un simplex din K e dimensiune minima astfel ncat p S.
Daca ar exista doua astfel de simplexe minimale distince, p ar apart ine si intersect iei lor,
care este un simplex de dimensiune strict mai mica, contradict ie. Deci S este unic cu
proprietat ile de mai sus. Este clar ca p nu apart ine nici unei fet e a lui S alta deca S
nsusi, altfel s-ar contrazice minimalitatea lui S. Deci p Int(S). Daca p s-ar mai gasi n
interiorul unui alt simplex T ,= S, ar rezulta n particular ca p S T. Dar S T nu
poate o fat a proprie a lui S (altfel s-ar contrazice minimalitatea lui S deci S T = S,
cu alte cuvinte S T. Dar atunci p S nu poate sa se gaseasca n Int(T).
Definitia 9.3. Fie v K
(0)
un varf. Steaua deschisa a lui v este reuniunea n R
n
stea(v) =
_
vSK
Int(S) [K[
a tuturor interioarelor simplexelor ce l cont in pe v ca varf.
Evident, v este singurul varf din stea(v). Observam ca reuniunea de mai sus este
disjuncta.
Definitia 9.4. Fie X un spat iu si A X. O aplicat ie F : X I X se numeste
retract ie prin deformare a lui X la A daca F(x, 0) = x, F(x, 1) A si F(a, t) = a pentru
orice a A, x X.
Lema 9.5. Fie K un complex simplicial si v K
(0)
. Atunci stea(v) se retracta prin
deformare la v.
Demonstratie. Denim F : [K[ I R
n
prin F(x, t) := (1 t)x + tv. Este clar
ca F(v, t) = v pentru orice t si F(x, 0) = x, x [K[. Daca x si v apart in unui aceluiasi
simplex T K, atunci F(x, t) T [K[. Mai mult, daca v T si x Int(T) atunci
F(x, t) Int(T) pentru orice t I. Deci F duce stea(v) n ea nsasi. Din denit ie este
clar ca F este continua.
10. DIVIZIUNEA BARICENTRIC

A 25
Ca o consecint a, stea(v) este conexa prin arce. Fiecare submult ime stea(v) [K[ este
deschisa (exercit iul
steadesch
11.4). Orice punct din [K[ apart ine interiorului unui simplex din K,
deci stelei asociate oricaruia dintre varfurile acelui simplex. Rezulta ca avem o acoperire
a lui [K[ cu mult imi deschise conexe prin arce:
[K[ =
_
vK
(0)
stea(v).
Deci daca realizarea [K[ este conexa atunci este conexa prin arce.
10. Diviziunea baricentrica
Daca avem un complex simplicial putem sa l spargem n simplexe mai mici, dar cu
aceiasi realizare geometrica. De exemplu, consideram un simplex T = v
0
, . . . , v
k
). Fixam
un punct v Int(T) si consideram complexul T

format din toate simplexele de dimensiune


cel mult k formate cu varfurile v
0
, . . . , v
k
, v cu except ia simplexului init ial T. Este usor
de vazut ca [T

[ = T. Pentru a analiza acelasi fenomen pe complexe simpliciale, este


convenabil sa stabilim o alegere canonica a varfului adit ional.
Definitia 10.1. Fie S = v
0
, . . . , v
k
) un simplex din R
n
. Baricentrul (sau centrul de
greutate) al lui S se deneste prin:
G
S
:=
v
0
+. . . +v
k
k + 1
Int(S).
Fie K un complex simplicial. Denim o relat ie de ordine part iala pe K prin:
S T S T( adica S este o fat a a lui T).
Definitia 10.2. Prima diviziune baricentrica a lui K este complexul simplicial K
1
avand ca varfuri baricentrele simplexelor din K, iar G
S
0
, . . . , G
S
k
) K
1
daca si numai
daca mult imea S
0
, . . . , S
k
este total ordonata pentru ordinea de mai sus.
Sa justicam faptul ca G
S
0
, . . . , G
S
k
se aa n pozit ie generala (presupunem ca am
eliminat repetit iile). Putem presupune ca S
0
< . . . < S
k
si deci toate simplexele S
j
sunt
cont inute n S
k
. Fie v
0
, . . . , v
k
varfurile lui S
k
. Atunci
G
S
j
=
k

i=0
a
ij
v
i
, a
ij
=
_
1
dim(S
j
)+1
daca v
i
S
(0)
j
0 altfel.

In particular, ecare G
S
j
este o combinat ie liniara cu suma coecient ilor 1 de aceste varfuri.
Daca o combinat ie liniara

k
j=0

j
G
S
j
cu

k
j=0

j
= 1 s-ar anula, am obt ine
0 =
k

j=0

j
G
S
j
=
k

j=0
k

i=0
a
ij
v
i
=
k

i=0
_
k

j=0

j
a
ij
_
v
i
ceea ce contrazice faptul ca v
0
, . . . , v
k
sunt n pozit ie generala ntrucat
k

i=0
k

j=0

j
a
ij
=
k

j=0

j
_
k

i=0
a
ij
_
=
k

j=0

j
= 1.
26 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
Trebuie sa mai justicam faptul ca K
1
este complex simplicial.
Un varf din K ramane varf n prima diviziune baricentrica, dar oricare doua varfuri
din K
(0)
nu apart in aceluiasi simplex din K
1
deoarece nu sunt comparabile fat a de relat ia
de ordine de mai sus. Segmentele sunt mpart ite n doua segmente de prima diviziune
baricentrica, triunghiurile n 6 triunghiuri, n general un k-simplex este mpart it n (k +1)!
simplexe (demonstrat ie prin induct ie).
Sa xam cateva notat ii. Dimensiunea unui complex simplicial K este dimensiunea
maxima a simplexelor care l compun. Diametrul unui simplex este diametrul lui ca
submult ime compacta n spat iul metric R
n
. Calibrul lui K este maximul diametrelor
simplexelor din K.
Observatia 10.3. Diametrul unui simplex T se realizeaza pe o muchie a lui T, adica
este dat de distant a ntre doua varfuri. Aceasta se demonstreaza folosind urmatorul fapt
elementar : daca ABC este un triunghi si M BC, atunci AM maxAB, AC. Sim-
plexul ind compact, exista doua puncte p, q ntre care se atinge supremumul distant ei pe
T. Punctul p nu se poate aa n interiorul unui segment BC cont inut n T, din faptul de
mai sus. Deci p este un varf si analog q este varf.
Ca o consecint a calibrul unui complex se realizeaza pe o muchie.
Teorema 10.4. Fie K un complex simplicial de dimensiune M si K
1
prima diviziune
baricentrica. Atunci:
Calibru(K
1
)
m
m+ 1
Calibru(K).
Demonstratie. Calibrul se realizeaza pe muchii. Fie deci G
S
G
T
o muchie din K
1
(adica un simplex de dimensiune 1). Din denit ia diviziunii baricentrice putem compara
pe S cu T. Sa presupunem ca ST. Deci G
S
G
T
este o muchie care uneste baricentrul lui
T cu baricentrul unei fet e a lui T. Apicand repetat inegalitatea din observat ia anterioara
obt inem ca dist(G
S
, G
T
) dist(v, G
T
) unde v este un varf a lui T. Fie k = dim(T) m.
Aratam ca:
dist(v, G
T
)
k
k + 1
diam(T)
Translatam pe v n 0 si e v
1
, . . . , v
k
celelalte varfuri din T. Atunci:
G
T
=
v
1
+. . . +v
k
k + 1
Acum dist(0, v
j
) diam(T) pentru orice j si folosind inegalitatea triunghiului rezulta
inegalitatea anunt ata. Deci:
dist(G
S
, G
T
) dist(v, G
T
)
k
k + 1
diam(T)
m
m+ 1
diam(T)
m
m+ 1
Calibru(K)

Ca un corolar rezulta ca daca iteram diviziunea baricentrica de un numar sucient de


ori, calibrul poate facut arbitrar de mic. De fapt acesta este si motivul pentru care am
introdus not iunea de diviziune baricentrica. Sa notam cu K
p
complexul simplicial obt inut
prin aplicarea diviziunii baricentrice de p ori.
11. APROXIMAREA SIMPLICIAL

A 27
11. Aproximarea simpliciala
Am denit mai sus not iunea de morsm de complexe simpliciale. Un morsm de
complexe simpliciale este o funct ie f : K
(0)
L
(0)
care duce varfurile oricarui simplex
din K n varfurile unui simplex din L, posibil cu repetit ii. Prin liniaritate, un morsm
induce o funct ie continuantre realizarile geometrice [K[ si [L[. Fie acum f : [K[ [L[
continua. Dorim un morsm de complexe simpliciale g : K L astfel ncat aplicat ia
indusa (notata cu aceasi litera) g : [K[ [L[ sa e omotopa cu f.

In acesta forma
propozit ia nu este adevarata. E nevoie de o condit ie suplimentara care sa ne garanteze ca
operat ia (1 t)f(x) +tg(x) are loc ntr-un simplex din [L[.I
Definitia 11.1. Un morsm g de complexe simpliciale g : K
(0)
L
(0)
se numeste
aproximare simpliciala a aplicat iei continue f : [K[ [L[ daca
f(stea(v)) stea(g(v)), v K
(0)
.
Cu aceasta condit ie putem arata ca f si g sunt omotope.
Lema 11.2. Fie g aproximare simpliciala a lui f. Atunci f g.
Demonstratie. Presupunem L complex simplicial din R
n
si e F : [K[ I R
n
,
F(x, t) = (1t)f(x) +tg(x). Trebuie sa vedem ca f(x) si g(x) sunt ntr-adevar din acelasi
simplex din L. Fie S = suport(x) (simplexul n interiorul caruia este x), S = v
1
, . . . , v
k
).
Atunci x
k
j=1
stea(v
j
). Rezulta f(x)
k
j=1
f(stea(v
j
)) si din ipoteza
k
j=1
f(stea(v
j
))

k
j=1
stea(g(v
j
)). Dar S = v
1
, . . . , v
k
) K implica R := g(v
1
), . . . , g(v
k
)) L. g(S) = R
(indca g morsm) deci g(x) R. Acum f(x)
k
j=1
stea(g(v
j
)), deci suport(f(x)) cont ine
pe R ca o fat a. Asadar suport(f(x)) cont ine si pe f(x) si pe g(x). Deci segmentul care
uneste pe f(x) cu g(x) este n [L[, deci imaginea lui F este n [L[ si atunci f si g sunt
omotope.
O aproximare simpliciala nu poate ntotdeauna gasita

Motivul este ca stelele din L
pot foarte mici fat a de imaginea stelelor din K. Aici se dovedeste utila diviziunea
baricentrica.
Teorema 11.3. Fie f : [K[ [L[ continua. Atunci exista m N si un morsm de
complexe simpliciale ntre g : K
m
L care este o aproximare simpliciala pentru f.
Demonstratie. Mult imile stea(u); u L
(0)
formeaza o acoperire deschisa a lui [L[.
Cum f este continua, f
1
(stea(u)); u L
(0)
formeaza o acoperire deschisa a spat iului
metric compact [K[. Atunci exista un numar > 0 (numit numar Lebesgue al acoperirii)
astfel ncat orice mult ime din [K[ de diametru mai mic decat este cont inuta n unul din
acesti deschisi. Stim ca exista m > 0 astfel ncat Calibru(K
m
) < /2. Din inegalitatea
triunghiului rezulta ca diametrul oricarei stele din K e mai mic decat si deci steaua
respectiva e cont inuta ntr-un deschis al acoperirii. Rezulta ca imaginea ei este inclusa
ntr-o stea din L.
steadesch Exercitiul 11.4. Aratat i ca stea(v) [K[ este o mult ime deschisa n [K[.
28 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
Exercitiul 11.5. Aratat i ca K
1
este ntr-adevar complex simplicial si ca [K
1
[ = [K[.
Exercitiul 11.6. Folosind teorema de aproximare simpliciala, aratat i ca pentru n 2
avem
1
(S
n
) = 0.
12. Grupul drumurilor pe muchii
Am aratat mai sus existent a aproximarilor simpliciale pentru funct ii continue, cu pret ul
trecerii la diviziunea baricentrica.
Propozitia 12.1. Fie f : [K[ [L[ continua. Atunci exista m N si g : (K
m
)
(0)

L
(0)
morsm de complexe simpliciale astfel ncat f(stea(v)) stea(g(v)) pentru orice v
varf n K
m
.

In plus g induce o aplicat ie g : [K
m
[ = [K[ [L[ omotopa cu f.
Cand am denit grupul fundamental am considerat toate drumurile bazate ntr-un
punct xat si am factorizat la o relat ie bogata de echivalent a. Pentru spat ii triangula-
bile, indca avem aproximarea simpliciala pentru funct ii continue putem sa ne restrangem
atent ia doar la drumuri pe muchiile unei triangulari. Vom obt ine o descriere combinatorica
a grupului fundamental.
Fie X un spat iu si K o triangulare a sa. Din moment ce grupul fundamental este un
invariant la homeomorsme, putem identica pe X cu [K[.
Fie v
0
K
(0)
si : I [K[ un drum bazat n v
0
(adica (0) = (1) = v
0
). Folosind
aproximarea simpliciala obt inem g : (I
m
)
0
K
(0)
astfel ncat g : [I
m
[ [K[ e omotop cu
. Sa vedem ca si g e un drum bazat n v
0
. Din denit ie, (stea(0)) stea(g(0)). Stim
ca orice stea deschisa cont ine un singur varf iar (0) = v
0
este unsi g(0) sunt varfuri din
stea(g(0)). Rezulta g(0) = v
0
. Analog g(1) = (1) = v
0
.

In demonstrat ia omotopiei dintre o funct ie continua si aproximarea sa am folosit omo-


topia pe segmente: F(t, s) = (1 s)(t) + sg(t). Deoarece g(0) = g(1) = v
0
avem
F(0, s) = F(1, s) = v
0
, adica omotopia pastreaza capetele intervalului. Am demonstrat ca
g si sunt omotope relativ la 0, 1, deci egalitatea ) = g) n
1
([K[).
Definitia 12.2. Fie K un complex simplicial si v
0
K
(0)
un varf. Un drum pe muchii
n K este un sir v
0
v
1
. . . v
k
de varfuri din K astfel ncat v
i
, v
i+1
) e un simplex n K, e o
muchie, e v
i
= v
i+1
. Grupul de drumuri nchise pe muchii, notat E(K, v
0
), este mult imea
tuturor drumurilor pe muchii cu proprietatea v
k+1
= v
0
, factorizata la relat ia de echivalent a
data de urmatoarele miscari elementare: pentru orice drumuri pe muchii d
1
care ncepe n
v
0
, respectiv d
2
care se termina n v
0
,
d
1
vvd
2
d
1
vd
2
d
1
vuvd
2
d
1
vd
2
d
1
uvwd
2
d
1
uwd
2
daca uvw) este un triunghi n K
A doua miscare elementara poate vazuta ca un caz particular al celei de a treia, privind
v, u, v ca varfurile unui triunghi degenerat. Operat iile pe E(K, v
0
) sunt evidente: produsul
este concatenarea sirurilor(care este evident asociativa), iar inversul lui v
0
v
1
. . . v
k
v
0
este
v
0
v
k
. . . v
1
v
0
.
13. GRUPURI DEFINITE PRIN GENERATORI si RELAt II 29
Teorema 12.3. E(K, v) este izomorf cu
1
([K[, v).
Demonstratie. Un sir de varfuri din K vv
1
. . . v
k
v astfel ncat oricare doua con-
secutive formeaza o muchie poate interpretat ca un drum n [K[. Fie : I [K[,
(0) = (1) = v, (
j
k+1
) = v
j
si n rest liniar pe intervale de forma [
j
k+1
,
j+1
k+1
]. Denim
acum:
(vv
1
. . . v
k
v) = )
Observam camiscarile elementare corespund la drumuri omotope n [K[ (exercit iu), deci
este bine denita. E usor de vazut ca este morsm. Surjectivitatea am demonstrat-o
nainte de denit ia lui E(K, v). Mai trebuie doar schimbata parametrizarea pe muchii,
astfel ncat varfurile sa e exact imaginile punctelor j/k + 1 din I.
Partea mai complicata este injectivitatea. Fie q = [v
0
v
1
. . . v
k
v
0
] E(K, v
0
) cu (q) =
0
1
([K[, v
0
). Asta nseamna ca exista F : I I [K[ omotopie ntre si drumul
constant v
0
. Ideea este sa aplicam teorema de aproximare simpliciala pentru F ca sa
aratam ca q = 0 n E(K, v
0
). Mai ntai trebuie sa transformam pe I I ntr-un complex
simplicial. Sa privim pe I I ca ind patratul abcd cu F luand valoarea v
0
pe laturile
ab, bc, cd si cu punctele a
1
, a
2
, . . . a
k
egal distant ate pe latura ad astfel ncat F(a
i
) = v
i
.
Unind punctul b cu toate punctele a
i
si cu punctul d triangulam patratul. Sa notam
simplexul obt inut cu L. Este format din k +2 triunghiuri. Exista m N si S : [L
m
[ [K[
aproximare simpliciala pentru F. Acum S duce triunghiuri din L
m
n triunghiuri din K.
Deci S ne da o transformare prin miscari elementare n K a drumului S(ad) la drumul
S(ab, bc, cd).
Toate varfurile din L
m
de pe laturile ab, bc, cd sunt duse de F n v
0
. S ind aproximarea
simpliciala a lui F va duce si el toate aceste varfuri n v
0
(argumentul folosit si la nceput
ca o stea deschisa cont ine un singur varf). Deci drumul S(ab, bc, cd) este v
0
repetat de
multe ori (de 3 2
m
+ 1, dar nu are important a asta), adica este 0 din E(K, v
0
).
Ramane sa mai vedem ca S(ad) este q, egalitatea avand loc n E(K, v
0
). F(a
i
) = v
i
si indca S aproximeaza simplicial pe F, imaginea prin S a oricarui varf nou aparut ntre
a
i
si a
i+1
este v
i
sau v
i+1
. Deci S(ad) este echivalent cu q (doar prin a doua miscare
elementara). Deci q = 0 si este injectiva.
Vom construi acum un alt grup G(K, L), izomorf cu E(K) si cu
1
([K[), care sa sim-
plice si mai mult descrierea lui
1
. L va un subcomplex a lui K, care sa cont ina toate
varfurile si care sa e conex prin arce si simplu conex. Un astfel de subcomplex este un
arbore maximal n graful muchiilor lui K.
13. Grupuri denite prin generatori si relat ii
Este momentul sa introducem cateva not iuni de algebra. Fie A = a
1
, . . . , a
k
o
mult ime nita. Un cuvant de lungime n pe mult imea A este o funct ie j : 1, . . . , n
A 1. Daca scriem j(i) = (j
i
,
i
), cuvantul j se mai noteaza a

1
j
1
. . . a
n
jn
. Avem o
operat ie evidenta pe mult imea cuvintelor cu litere din A, numita concatenare, care consta
n alaturarea cuvintelor:
j.j

:= a

1
j
1
. . . a
n
jn
a

1
j

1
. . . a

n
.
30 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
Concatenarea este asociativa din denit ie. O echivalent a elementara este o pereche de
cuvinte de forma
d
1
a

j
a

j
d
2
, d
1
d
2

unde 1 iar d
1
, d
2
sunt cuvinte arbitrare. Pe mult imea cuvintelor cu litere din A
denim o relat ie de echivalent a n modul urmator: doua cuvinte sunt echivalente daca
pot legate printr-un lant nit de echivalent e elementare. Astfel, cele doua cuvinte pot
transformate unul n celalalt prin stergerea sau introducerea unor perechi a
j
a
1
j
sau
a
1
j
a
j
, j = 1, . . . , n. Grupul liber generat de A, notat F(A), este mult imea cuvintelor cu
litere din A factorizata la aceasta relat ie de echivalent a.
Grupul liber are o proprietate de universalitate in categoria grupurilor. Pentru orice
grup G si elemente g
1
, . . . , g
k
G, exista un (unic) morsm de grupuri : F(A) G cu
(a
j
) = g
j
, j = 1, . . . , k.
Mai general, e M = c
1
, . . . , c
m
o mult ime de cuvinte cu litere din A, numite relat ii.
Subgrupul normal N(c
1
, . . . , c
m
) generat de M este intersect ia tuturor subgrupurilor nor-
male care cont in M. Grupul cu generatori a
1
, . . . , a
k
si relat ii c
1
, . . . , c
m
este grupul factor
a
1
, . . . , a
k
[c
1
, . . . , c
m
) := F(A)/N(c
1
, . . . , c
m
).
Pentru simplitate am presupus ca numarul de generatori si de relat ii este nit, dar restrict ia
aceasta nu este necesara.
Definitia 13.1. Fie K un complex simplicial si L un subcomplex care cont ine toate
varfurile si astfel ncat [L[ este conex prin arce si simplu conex. Fie v
0
, v
1
, . . . , v
k
varfurile
lui K. Denim G(K, L) ca ind grupul cu cate un generator g
ij
pentru ecare muchie v
i
v
j
din K si cu relat iile g
ij
= 1 daca v
i
, v
j
) L si g
ij
g
jk
= g
ik
daca v
i
, v
j
, v
k
) K.
Observatia 13.2. Este posibil sa rescriem G(K, L) cu mai put ini generatori. T inand
cont ca g
ii
= 1 si ca g
ij
= g
1
ji
, atunci G(K, L) are un generator g
ij
pentru ecare muchie
v
i
v
j
din K L cu i < j si relat iile g
ij
g
jk
= g
ik
daca v
i
v
j
v
k
) K si i < j < k.
Teorema 13.3. Grupurile G(K, L) si E(K, v
0
) sunt izomorfe.
Demonstratie. Vom deni doua aplicat ii : G(K, L) E(K, v
0
) si : E(K, v
0
)
G(K, L) care sunt inverse una alteia. Fie [v
0
v
l
v
m
. . . v
n
v
0
] E(K, v
0
). Denim
([v
0
v
l
v
m
. . . v
n
v
0
]) = g
0l
g
lm
. . . g
n0
.
Se vede usor ca este bine denit si morsm de grupuri.
Pentru ecare varf v
j
, e E
j
drumul simplicial minimal (adica fara repetit ii) n L de
la v
0
la v
j
, n particular E
0
este drumul constant v
0
. Denim (g
ij
) = E
i
v
i
v
j
E
1
j
. Daca
14. TEOREMA LUI VAN KAMPEN PENTRU COMPLEXE SIMPLICIALE 31
v
i
v
j
v
k
) K atunci:
(g
ij
)(g
jk
) =E
i
v
i
v
j
E
1
j
E
j
v
j
v
k
E
1
k

=E
i
v
i
v
j
E
1
j
E
j
v
j
v
k
E
1
k

=E
i
v
i
v
j
v
k
E
1
k

=E
i
v
i
v
k
E
1
k

=(g
ik
)
Deci pastreaza relat iile de echivalent a din G(K, L) si deneste un morsm. Acum:
((g
ij
)) = (E
i
v
i
v
j
E
1
j
) = g
ij
ultima egalitate avand loc indca E
i
si E
j
sunt drumuri n L. Reciproc,
((v
0
v
l
v
m
. . . v
n
v
0
) =(g
0l
g
lm
. . . g
n0
)
=E
0
v
0
v
l
E
1
l
E
l
v
l
v
m
E
1
m
. . . E
n
v
n
v
0
E
1
0
=E
0
v
0
v
l
v
l
v
m
v
m
. . . v
n
v
n
v
0
E
1
0
=v
0
v
l
v
m
. . . v
n
Deci si sunt bijective si deci izomorsme.
Corolar 13.4. Fie K un complex simplicial si K
(2)
scheletul 2-dimensional al lui
K, adica subcomplexul format din toate varfurile, muchiile si triunghiurile lui K. Atunci
incluziunea K
(2)
K induce un izomorsm

1
([K
(2)
[)
1
([K[).
Demonstratie. Fie L un arbore maximal n K. Atunci L este si un arbore maximal
n K
(2)
. Mai mult, grupurile G(K, L) si G(K
(2)
, L) au exact aceiasi generatori si relat ii.
14. Teorema lui van Kampen pentru complexe simpliciale
Fie K
1
, K
2
sub-complexe simpliciale intr-un complex K din R
n
. Atunci K
1
K
2
este
un subcomplex n K
1
, K
2
si n K. Ca spat ii topologice, [K
1
K
2
[ = [K
1
[ [K
2
[). Sa
presupunem ca realizarile geometrice [K
1
[, [K
2
[ si [K
1
K
2
[ sunt conexe (si deci conexe
prin arce). Teorema lui van Kampen exprima
1
([K[) n funct ie de grupurile fundamentale
ale lui [K
1
[, [K
2
[ si [K
1
K
2
[.
Avem nevoie de o not iune de algebra. Fie G
1
si G
2
doua grupuri denite cu generatori
si relat ii. Produsul liber G
1
G
2
este grupul denit de reuniunea generatorilor si relat iilor
din G
1
si G
2
.
Fie v (K
1
K
2
)
(0)
. Vom pleca de la produsul liber
1
([K
1
[, v)
1
([K
2
[, v). Avem
incluziunile canonice j
1
: [K
1
K
2
[ [K
1
[ si j
2
: [K
1
K
2
[ [K
2
[. Daca a
1
([K
1

K
2
[, v) atunci (j
1
)

(a)
1
([K
1
[, v) si (j
2
)

(a)
1
([K
2
[, v). Astfel, vom nevoit i sa
factorizam produsul liber la relat iile (j
1
)

(a) = (j
2
)

(a).
32 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
Teorema 14.1 (van Kampen). Grupul fundamental al lui [K[ bazat n v este produsul
liber al grupurilor
1
([K
1
[, v) si
2
([K
2
[, v) factorizat la relat iile (j
1
)

(a) = (j
2
)

(a) pentru
orice a
1
([K
1
K
2
[, v).
Demonstratie. Vom folosi descrierea combinatorica a grupului fundamental. Fie L
0
un arbore maximal n K
1
K
2
. Prelungim L
0
la cate un arbore maximal L
1
, L
2
n K
1
,
respectiv n K
2
. Atunci L := L
1
L
2
va un arbore maximal n K. Pentru j = 0, 1, 2
e E
j
, T
j
mult imea muchiilor din K
j
L
j
, respectiv a triunghiurilor din L
j
. Incluziunea
K
1
K
2
K
1
induce la nivel de grupuri fundamentale combinatorice aplicat ia
(j
1
)

: G(K
0
, L
0
) G(G
1
; L
1
), E
0
g g
(remarcam ca T
0
T
1
, E
0
E
1
deci aplicat ia de mai sus este bine denita). Produsul
liber G(K
1
, L
1
) G(K
2
, L
2
) are generatori si relat ii E
1
.E
2
, respectiv T
1
.T
2
. Acestia sunt
generatorii si relat iile din G(K, L) numai ca generatorii din G
0
apar de doua ori, mpreuna
cu relat iile din T
0
. Pentru orice muchie g din E
0
e g
1
, g
2
cele doua copii distincte ale
lui g n reuniunea disjuncta E
1
. E
2
. Daca introducem n G(K
1
, L
1
) G(K
2
, L
2
) relat iile
suplimentare g
1
g
1
2
pentru orice muchie g din E
0
, putem elimina generatorul g
2
(care va
egal cu g
1
). Fie t un triunghi din K
0
si t
1
, t
2
copiile sale n E
1
.E
2
. Relat ile corespunzatoare
triunghiurilor t
1
, t
2
devin identice daca identicam g
1
= g
2
pentru orice muchie g din K
0
;
putemn deci elimina una dintre copii.

In concluzie, grupul amalgamat
G(K
1
, L
1
) G(K
2
, L
2
)/j
1
(a)j
2
(a), a G(K
0
, L
0
))
are o prezentare cu generatori E
1
E
2
si relat ii date de triunghiurile din T
1
T
2
. Dar
acestea sunt precis mult imea muchiilor din K L, respectiv mult imea triunghiurilor din
K, deci grupul amalgamat de mai sus este izomorf cu G(K, L).
Exercitiul 14.2. Aratat i ca grupul fundamental al unui arbore este trivial.
Exercitiul 14.3. Unde am folosit n demonstrat ia izomorsmului dintre G(K, L) si
E(K, v
0
) faptul ca L este simplu conex?
Exercitiul 14.4. Calculat i grupul fundamental al sticlei lui Klein.
Exercitiul 14.5. Calculat i grupul fundamental al suprafet elor M
g
, suprafet ele com-
pacte orientabile de gen g (torul cu g gauri sau suma conexa dintre g toruri).
15. Suprafet e topologice
cap7
Definitia 15.1. Un spat iu Hausdor X se numeste suprafat a (sau varietate topologica
de dimensiune 2) daca orice p X are o vecinatate homeomorfa cu un deschis din R
2
.
Deoarece pentru orice r > 0, planul R
2
este homeomorf cu discul deschis de raza r,
obt inem usor urmatorul rezultat:
Exercitiul 15.2. Orice punct dintr-o suprafat a are o vecinatate homeomorfa cu R
2
.
Observatia 15.3. Un exemplu de spat iu local homeomorf cu R
2
care nu este Hausdor
este planul cu punct dublu: R
2
0, 1/ ; (x, 0) (y, 1) daca x = y ,= 0. Acest spat iu
contrazice intuit ia n privint a a ceea ce ar trebui sa e o suprafat a.
15. SUPRAFET E TOPOLOGICE 33
Scopul urmatoarelor sect iuni va clasicarea pana la homeomorsm a suprafet elor
compacte, adica o lista exhaustiva de suprafet e. Este un rezultat puternic, avandn vedere
ca astfel de clasicari sunt o raritate n matematica.
O suprafat a combinatorica este un complex simplicial K astfel ncat [K[ sa e o
suprafat a.
7.4 Lema 15.4. Fie K o suprafat a combinatorica. Atunci dimensiunea de complex simpli-
cial a lui K este 2.
Demonstratie. Presupunem prin reducere la absurd ca exista simplexe n K de di-
mensiune mai mare ca 2. Fie T un astfel de simplex de dimensiune maximala, k =
dim(T) = dim(K) > 2. Atunci Int(T) este deschis n [K[. Fie x Int(T) (de exem-
plu baricentrul lui T). Din ipoteza, exista o vecinatate U
1
a lui x homeomorfa cu R
2
, adica
un homeomorsm
: U R
2
, (x) = 0.
Putem presupune, restrangand domeniul lui , ca U Int(T). Fie B(x, r
1
) bila deschisa
centrata n x de raza r
1
din spat iul ambient R
n
. Pentru r
1
sucient de mic, intersect ia
U
2
:= Int(T) B(x, r
1
) este o bila k-dimensionala, adica exista o transformare ana care
duce U
2
peste B
k
(0, r
1
) R
k
.

In particular, U
2
este homeomorf cu B
k
(0, r
1
). Putem
presupune ca am ales r
1
sucient de mic astfel ca U
2
U
1
. Pentru r
2
sucient de mic,
preimaginea U
3
:=
1
(B(0, r
2
) a discului de raza r
2
prin este cont inuta n U
2
. Scot and
punctul x, avem sirul de incluziuni
U

3
U

2
U

1
a carui compunere este incluziunea U

3
U

1
. La nivel de grupuri fundamentale obt inem

1
(U

3
)
1
(U

2
)
1
(U

1
).
Dar U

3
si U

1
sunt homemorfe cu discul fara un punct, deci grupul lor fundamental este Z.
Mai mult, incluziunea U

3
U

1
este o echivalent a omotopica deci da nastere la morsmul
identitate Z Z la nivel de grupuri fundamentale. Dimpotriva, U

2
este omotop echivalent
cu sfera S
k1
, deci este simplu conex. Am factorizat asadar identitatea Z Z prin grupul
trivial, contradict ie!
Tot folosind grupul fundamental, se arata:
douatr Exercitiul 15.5.

Intr-o suprafat a combinatorica ecare muchie se gaseste n exact
doua triunghiuri.
trsuc Exercitiul 15.6.

Intr-o suprafat a combinatorica ecare varf se gaseste ntr-un sir de
triunghiuri
0
,
1
, . . . ,
k
=
0
astfel ncat doua triunghiuri consecutive sa se intersecteze
dupa o muchie si oricare alte doua sa se intersecteze doar dupa varf.
Vom introduce acum anumit i invariant i pentru suprafet ele combinatorice care vor
necesari n teorema de clasicare.
34 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
16. Orientarea suprafet elor
Ideea de orientabilitate poate explicata examinand banda lui Mobius. Daca o crea-
tura 2-dimensionala care traieste pe banda lui Mobius parcurge cercul median o data, la
intoarcere va observa ca ceea ce nainte considera ca ind n dreapta acum se aa n stanga
sa. Daca spat iul n care traim ar neorientabil atunci cineva mergand pe un astfel de
drum s-ar ntoarce cu inima n partea dreapta! Pentru suprafet e asa ceva este posibil doar
daca cont in o banda a lui Mobius n component a (conform lemei
ingr
16.8 de mai jos).
Vom deni not iunea de orientare pentru suprafet e combinatorice. Mai ntai trebuie
sa stim ce nseamna o orientare pe un triunghi (adica pe un simplex de dimensiune 2)
si apoi vom cere o orientare pe ecare triunghi din simplex cu o anumita condit ie de
compatibilitate. O orientare pe triunghi nseamna un sens de parcurgere al laturilor sau o
enumerare a varfurilor; o permutare para a ordinii de enumerare a varfurilor va conduce
la aceeasi orientare.
Definitia 16.1. Fie = v
1
, . . . , v
k
) un (k 1)-simplex din R
n
. O orientare a lui
este o clasa de echivalent a de vectori (v
(1)
, . . . , v
(k)
) unde
k
este o permutare;
doi astfel de vectori (v
(1)
, . . . , v
(k)
) si (v

(1)
, . . . , v

(k)
) sunt echivalent i daca si numai
daca
1

este o permutare para, adica se poate scrie ca produsul unui numar par de
transpozit ii.
Ne concentram acum pe cazul 2-dimensional. Pentru orice triunghi exista doua orientari
posibile, cea trigonometrica si cea invers trigonometrica, daca privim triunghiul ca pe o
gura inclusa n planul R
2
. O orientare induce si un sens de parcurgere a laturilor, adica o
orientare pe ecare muchie: daca (v
1
, v
2
, v
3
) este o orientare pentru triunghiul v
1
, v
2
, v
3
),
atunci (v
1
, v
2
) este orientarea indusa pe muchia v
1
, v
2
). Daca doua triunghiuri au n
comun o latura spunem ca orientarile sunt compatibile daca induc sensuri contrare pe
latura comuna. Se poate vedea dintr-un desen ca denit ia concorda cu ideea empirica:
doua triunghiuri din plan care se intersecteaza pe o latura sunt orientate compatibil daca
si numai daca sensurile de rotat ie induse de orientari n ecare punct din triunghiuri este
acelasi de-a lungul muchiei comune.
Definitia 16.2. O orientare a unei suprafet e combinatoriale K este o alegere a unei
orientari pentru ecare triunghi astfel ncat pe muchii sensurile induse sa e opuse.
Denit ia are sens intrucat ecare muchie se gaseste exact n doua triunghiuri (exercit iul
douatr
15.5). Sa notam ca sfera si torul sunt orientabile.

Intr-adevar, sfera se poate triangula
printr-un tetraedru cu varfuri v
1
, . . . , v
4
, care este frontiera tetraedrului plin. Fixand ori-
entarea (v
1
, v
2
, v
3
, v
4
) pe tetraedrul plin, denim (v
i
, v
j
, v
k
) ca ind orientarea triunghiului
v
i
, v
j
, v
k
) daca adaugand al patrulea varf v
l
, cvartetul (v
i
, v
j
, v
k
, v
l
) este pozitiv orientat.
Fie v
i
, v
j
) o muchie; atunci (v
i
, v
j
, v
k
) si (v
i
, v
j
, v
l
) sunt opus orientate (adaugand vectorul
care lipseste la ecare triplet, obt inem cvartete opus orientate) deci orientarile induse pe
muchia v
i
, v
j
) de pe v
i
, v
j
, v
k
) si v
i
, v
j
, v
l
) sunt opuse.
Acelasi argument arata ca sfera n-dimensionala este orientabila.
Pentru tor folosim acelasi argument, anume l vedem ca frontiera torului plin. Fara a
descrie explicit triangularea, acceptam ca torul plin se poate scrie ca un complex simplicial
16. ORIENTAREA SUPRAFEt ELOR 35
din R
3
. Mai general, e K o suprafat a combinatorica n R
3
si X un complex simplicial de
dimensiune 3 din R
3
a carui frontiera este K, n sensul urmator:
triunghiurile lui K sunt fet e n exact un tetraedru din X;
triunghurile din X care nu sunt n K sunt fet ele a exact doua tetraedre din X.
Orice simplex 3-dimensional din R
3
are o orientare indusa de pe R
3
dupa cum urmeaza:
cvartetul (v
1
, v
2
, v
3
, v
4
) este pozitiv orientat daca si numai daca matricea cu coloanele
v
2
v
1
, v
3
v
1
, v
4
v
1
are determinantul pozitiv.
Exercitiul 16.3. Denit ia de mai sus este compatibila cu denit ia orientarii, adica
orientarile (v
1
, v
2
, v
3
, v
4
) si (v
(1)
, v
(2)
, v
(3)
, v
(4)
) difera prin semnul permutarii
4
.
Sa vericam ca doua simplexe din X care se interesecteaza dupa o fat a din K induc
orientari opuse pe acea fat a. Daca
Putem presupune ca X este conex, altfel construim orientarea pe ecare din compo-
nentele conexe ale lui X si pe frontierele respective.
Folosind orientarea pe X denim o orientare pe K. Anume, e T = v
1
, v
2
, v
3
) K
si v
1
, v
2
, v
3
, v
4
) X unicul simplex din X care l cont ine pe T. Denim (v
1
, v
2
, v
3
) ca
ind pozitiv orientat daca (v
4
, v
1
, v
2
, v
3
) este pozitiv orientat n X. Din nou, se verica
usor ca denit ia este compatibila cu permutarile din
3
. Sa demonstram compatibilitatea
orientarii pe K. Fie v
1
, v
2
, v
3
) si v
1
, v
2
, v
4
) doua simplexe din K avand o muchie comuna.
Fie v
5
, v
1
, v
2
, v
3
) si v
6
v
1
, v
2
, v
4
) unicele simplexe din X care cont in cele doua simplexe din
K drept fet e. Muchia v
1
, v
2
) este cont inuta exact n 2 simplexe din K. Consideram toate
3-simplexele din X care cont in v
1
, v
2
) si fet ele lor 2-dimensionale care cont in v
1
, v
2
).
Toate aceste fet e, cu except ia celor doua de mai sus, trebuie sa apara exact de doua
ori printre aceste fet e, deci exista un sir w
1
, . . . , w
k
astfel ca v
1
, v
2
, w
j
, w
j+1
) X, cu
w
1
= v
3
si w
2
= v
4
. Este usor de vazut ca (v
1
, v
2
, w
j
) si (v
1
, v
2
, w
j+1
) mostenesc de pe X
orientari opuse (adica induc rientari compatibile pe muchia comuna (v
1
, v
2
)) deci obt inem
compatibilitatea dorita.
Exemplul 16.4. Cilindrul se poate orienta.

Impart im dreptunghiul n triunghiuri, le
orientam pe ecare si cand identicam cele doua segmente opuse observam ca sensurile
induse sunt contrare. Alternativ, putem vedea cilindrul ca o sfera din care am scos doua
triunghiuri disjuncte; orientarea de pe sfera induce o orientare pe cilindru.
Exemplul 16.5. Banda lui Mobius nu poate orientata, adica nu exista nici o trian-
gulare pe care sa avem o alegere buna de orientari.
Vom vedea ca orientabilitatea unei suprafet e triangulate X

= [K[ este independenta
de triangularea K. Orientabilitatea este deci o proprietate intrinseca a suprafet elor.
Avem nevoie de metode prin care sa recunoastem daca o suprafat a triangulata este
orientabila sau nu.

In general, o suprafat a este neorientabila daca si numai daca cont ine o
banda Mobius. Ca sa aratam acest lucru pe suprafet e triangulate, plecam de la urmatoarea
idee: consideram un drum pe muchii nchis si construim o vecinatate a lui n suprafat a.
Obt inem un cilindru sau o banda Mobius.
36 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
Definitia 16.6. Fie un graf n K (adica un subcomplex de dimensiune 1 n K sau
reuniune de muchii) unde K este o suprafat a combinatorica.

Ingrosarea lui este prin
denit ie reuniunea simplexelor din K
2
(a doua diviziune baricentrica) care l ating pe .

Ingrosarea lui [[, notata cu N(), este o vecinatate a lui [[ n [K[ echivalenta omotopic
cu [[. Alternativ, N() poate privit ca reuniunea stelelor nchise din K
2
cu varfurile
pe (steaua nchisa a unui varf este nchiderea stelei deschise, adica reuniunea tuturor
simplexelor care cont in varful respectiv).
Lema 16.7.

Ingrosarea unui arbore este homeomorfa cu un disc nchis.
Demonstratie. Prin induct ie dupa numarul de laturi. Sa presupunem ca cont ine
doar un varf. Atunci N() este steaua nchisa a acelui varf. Deoarece suntem ntr-o
suprafat a combinatorica se vede folosind exercit iul
trsuc
15.6 ca obt inem un spat iu homeomorf
cu un disc nchis. Fie acum un arbore oarecare si v un varf de indice 1 (adica unit cu un
singur alt varf din graf, o frunza n limbaj de teoria grafurilor). Daca nlaturam din acel
varf mpreuna cu muchia sa obt inem un arbore
1
cu o muchie mai put in. Din induct ie
N(
1
) e homeomorf cu un disc. Ca sa obt inemnapoi N() trebuie sa mai adaugam doua
stele nchise din K
2
, a varfului scos si a mijlocului muchiei eliminate. Aceste mult imi (cele
doua stele si N(
1
)) se intersecteaza dupa doua segmente. Se vede usor ca reuniunea a
doua discuri nchise care se intersecteaza pe un segment de pe frontiera sunt topologic tot
un disc.
ingr Lema 16.8.

Ingrosarea unei curbe simple nchise este un cilindru sau o banda Mobius.
Demonstratie. Fie E o muchie din curba pe care o eliminam. Obt inem un arbore
a carui ngrosare este un disc din lema precedenta. Mai trebuie sa adaugam la acest disc
steaua din K
2
, baricentrului lui E. Aceasta stea intersecteaza frontiera discului dupa doua
segmente disjuncte. Lipind dupa primul segment obt inem tot un disc. Acum avem un disc
si trebuie sa identicam doua segmente de pe frontiera. Alegem un homeomorsm astfel
ncat discul sa devina patratul unitate si cele doua segmente doua laturi opuse. Acum avem
doua posibilitat i de a identica cele doua segmente si obt inem sau cilindrul, sau banda lui
Mobius dupa cum laturile sunt identicate direct sau prin rasucire cu 180

(Exemplele
cil
3.4,
mob
3.5).
17. Caracteristica Euler
seceuler
Un alt instrument n a decide ca doua suprafet e nu sunt homeomorfe este caracter-
istica Euler. Rezultatul extraordinar n ceea ce priveste suprafet ele este ca mpreuna cu
orientabilitatea, caracteristica Euler este un invariant sucient de puternic pentru o clasi-
care completa. Cu alte cuvinte, doua suprafet e compacte orientabile care au aceeasi
caracteristica Euler sunt Sunt foarte multe moduri posibile de a deni caracteristica Euler
pentru un spat iu compact, noi ne vom folosi de triangulari. Mertita ment ionat ca mai
general, caracteristica Euler este un invariant omologic al spat iilor topologice.
18. SPAt II PROIECTIVE 37
Definitia 17.1. Fie L un complex simplicial de dimensiune n. Caracteristica Euler
este suma alternata:
(L) =
n

i=0
(1)
i

i
unde
i
este numarul de simplexe i-dimensionale din L. Pentru o suprafat a combinatorica
K avem formula clasica:
(K) = v m+f
unde v este numarul de varfuri, m numarul de muchii si f numarul de fet e.
De exemplu, pentru orice graf T are loc (T) 1, cu egalitate daca si numai daca T
este arbore.
Teorema 17.2. Orice suprafat a compacta este triangulabila.
Nu vom demonstra aceasta teorema. Nici nu este usor. Putem construi triangulari
pentru cazuri particulare de suprafet e. De exemplu, pentru sfera, orice poliedru cu toate
fet ele triunghiuri este o triangulare. Din construct ia cu topologia factor a torului si a
planului proiectiv se pot obt ine si triangulari pentru aceste suprafet e, dar e nevoie de
put ina atent ie indca doua simplexe au voie sa se intersecteze doar dupa o fat a comuna.
Acum este ntr-adevar o problema invariant a caracteristicii Euler la diverse triangulari.
Un caz particular de invariant a a fost demonstrat n teorema
theu
2.1 Vom demonstra cazul
general folosind legatura cu omologia singulara. Totusi se poate verica faptul ca (K) =
(K
1
) (prima diviziune baricentrica).
Exercitiul 17.3. Aratat i ca urmatoarele doua spat ii nu sunt homeomorfe: z
C; [z[1 [z[ = 1; arg(z) (/2, /2) si z C; [z[1.
18. Spat ii proiective
Definitia 18.1. Fie k un corp. Spat iul proiectiv de dimensiune n peste k este kP
n
:=
P k
n+1
0/ unde P P k 0.
Privit put in altfel, spat iul proiectiv este un spat iu ale carui puncte sunt dreptele ce trec
prin origine. Fie U
j
kP
n
, j = 0, . . . , n:
U
j
= [a
0
: . . . : a
n
]; a
j
,= 0
Fiecare U
j
se aa n biject ie cu k
n
:

j
([a
0
: . . . : a
n
]) = (
a
0
a
j
, . . . ,
a
j1
a
j
,
a
j+1
a
j
, . . . ,
a
n
a
j
).
Mai mult, doua aplicat ii se compun dupa formula:

i

1
j
: k . . . k

. . . k k . . . k

. . . k,

i

1
j
(x
1
, . . . , x
j1
, x
j+1
, . . . , x
n
) =
i
([x
1
, . . . , x
j1
, 1, x
j+1
, . . . , x
n
])
= (
x
0
x
i
, . . . ,
1
x
i
, . . . ,
x
n
x
i
)
38 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
Cu aceste calcule observam ca RP
n
poate transformat ntr-o varietate diferent iabila, iar
CP
n
ntr-o varietate olomorfa (analitica).
RP
2
, planul proiectiv real, este deci o suprafat a. Va trebui sa l regasim n lista de
suprafet e din teorema de clasicare. Vrem sa obt inem o descriere mai simpla a lui. Dupa
o prima identicare n R
3
0 a punctului x cu x/[x[ (ceea ce corespunde geometric la a
identica x cu punctul n care semidreapta prin x int eapa sfera S
2
), observam ca RP
2
este
sfera unitate pe care identicam punctele antipodale. Renunt and la jumatate de sfera,
putem privi planul proiectiv ca un disc nchis, pe care identicam punctele antipodale
de pe frontiera. Altfel spus, obt inem descrierea pe care am dat-o si n exemplul
proie
3.7: un
dreptunghi cu laturile opuse identicate doua cate doua n sensuri contrare.
19. Teorema lui Euler revizitata
Vom repeta construct ia din teorema
theu
2.1, doar ca acum pentru o suprafat a combinatorica
oarecare.
Definitia 19.1. Fie K o suprafat a combinatorica si un arbore maximal. Stim ca
cont ine toate varfurile lui K. Graful dual T al lui este sub-complexul simplicial n prima
diviziune baricentrica K
1
format din toate simplexele disjuncte de .
Putem descrie T dupa cu urmeaza: varfurile lui T sunt baricentrele tuturor fet elor lui
K precum si ale tuturor muchiilor lui K care nu se aa n . Muchiile lui T prin denit ie
leaga baricentrul G
F
al unui triunghi F cu baricentrul G
m
al unei muchii m daca muchia
m este cont inutan F. Deoarece orice 2-simplex din K
1
cont ine un varf din K, iar toate
aceste varfuri sunt cont inute n arborele maximal , rezulta ca T nu cont ine triunghiuri,
deci este ntr-adevar un graf.
Graful T nu este neaparat arbore. Acest lucru se ntampla totusi pentru sfera. Sa mai
observam ca reuniunea ngrosarilor N()N(T) este realizarea geometrica [K[. Pe de alta
parte, N() N(T) este frontiera lui N(), deci homeomorfa cu un cerc.
Urmatoarea teorema va reprezenta primul pas catre teorema de clasicare.
euler Teorema 19.2 (Euler). Fie K o suprafat a combinatorica. Urmatoarele armat ii sunt
echivalente:
orice curba simpla nchisa formata pe muchii din K
1
separa [K[;
(K) = 2;
[K[ e homeomorf cu sfera.
Sfera devine astfel punctul de plecare n teorema de clasicare. Aceasta teorema a lui
Euler ne da doua moduri de a recunoaste sfera, e prin caracteristica Euler, e prin faptul
ca orice curba nchisa separa realizarea geometrica.
Demonstratie. Fie T un arbore maximal n K si graful sau dual. Mai ntai cateva
observat ii care ne vor ajuta si sa demonstram ca e conex. Fie
1
prima diviziune
baricentrica, subcomplex n K
1
.
1
are ca varfuri baricentrele fet elor lui K si baricentrele
muchiilor din K T. Nu e greu de vazut acum (eventual pe un desen) ca:
N(T) N() = [K[ ;
20. CHIRURGIE 39
N(T) si N() se intersecteaza dupa un cerc, adica dupa frontiera lui N(T)
Acum este conex daca si numai daca N() este conex. Doua puncte x si y din N()
se pot uni printr-un drum n [K[. Fie p si q primul si ultimul punct n care acest drum
intersecteaza frontiera lui N(T). Obt inem acum un drum ntre x si y n N() dupa cum
urmeaza: urmarim drumul init ial de la x la p, mergem pe frontiera lui N() de la p la q
si din nou pe drumul init ial de la q la y. Deci este conex, adica acum am demonstrat ca
este un graf.
Varfurile din K sunt varfuri n T. Fet ele din K sunt varfuri n . Muchiile din K sunt
muchii n T sau genereaza o muchie n . Se vede usor ca (K) = (T) +() = 1+().
(1) (2) Sa aratam ca este un arbore. Presupunem ca cont ine un ciclu. Din ipoteza acest
ciclu separa [K[. Fiecare componenta a lui [K[ fara acest ciclu trebuie sa cont ina
un varf. Acele varfuri sunt si n T si se contrazice conexitatea lui T mpreuna cu
T si disjuncte. Astfel este arbore, () = 1 si deci (K) = 2.
(2) (3) Daca (K) = 2 atunci () = 1 si deci este arbore. Atunci N() este un disc,
iar [K[ este reuniunea a doua discuri lipite pe frontiera, deci [K[ este homeomorf
cu sfera.
(3) (1) Avem o sfera si trebuie sa aratam ca orice curba poligonala nchisa separa supra-
fat a. Aceasta este teorema lui Jordan
jordan
6.9.

chimmd Corolar 19.3. (K) 2 pentru orice suprafat a combinatorica K, cu egalitate pentru
[K[ homeomorf cu sfera.
Demonstratie. (K) = 1 +(), iar () 1 cu egalitate pentru arbore.
20. Chirurgie
Acum ca am xat sfera ca o suprafat a centrala n teorema de clasicare, avem nevoie
de o metoda prin care plecand de la orice suprafat a prin diverse transformari sa ajungem
la sfera. Fie o suprafat a oarecare. Daca nu e sfera atunci caracteristica Euler e mai mica
strict decat 2 si exista o curba nchisa care nu separa. Taind suprafat a dupa acea curba
obt inem o suprafat a cu bordul unul sau doua cercuri (n funct ie de ngrosarea curbei care
nu separa). Acoperind acele cercuri cu unul sau doua discuri obt inem o noua suprafat a
fara bord si, ce e mai important, cu caracteristica Euler mai mare cu 1 sau cu 2.

In felul
acesta, printr-un numar nit de pasi, vom ajunge la o suprafat a cu caracteristica Euler
maximul posibil; potrivit corolarului
chimmd
19.3, maximul caracteristicii Euler se atinge pentru
sfera.
Am descris n linii mari operat ia de chirurgie pentru suprafet e. Descrierea a fost topo-
logica si asa si trebuie gandita. Noi am lucrat nsa numai cu trinagulari si pentru avea
la ndemana instrumente precum caracteristica Euler trebuie sa lucram tot cu suprafet e
combinatoriale.
Definitia 20.1. Fie K o suprafat a combinatoriala si L subcomplexn K o curba simpla
nchisa. Fie N(L) ngrosarea lui L, subcomplex n K
2
. Stim ca N(L) este e un cilindru,
40 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
e banda lui Mobius. Fie M complementul n K
2
a lui N(L) (simplexele din K
2
care nu
l ating pe N(L), mpreuna cu fet ele lor). Daca N(L) este un cilindru, atunci [M[ este o
suprafat a cu bordul compus din doua cercuri, L
1
si L
2
. Denim suprafat a combinatorica:
K

= M CL
1
CL
2
unde CL
1
si CL
2
sunt conurile simpliciale peste L
1
si L
2
. Daca N(L) este banda lui
Mobius, atunci bordul lui [M[ este format dintr-un singur cerc L
1
.

In acest caz:
K

= M CL
1

In ambele cazuri K

este suprafat a obt inuta din K prin chirurgie de-a lungul lui L.
Vrem sa calculam (K

) n funct ie de (K). Un prim rezultat este urmatoarea lema,


usor de vericat.
Lema 20.2. Fie K si L doua complexe simpliciale care se intersecteaza dupa un sub-
complex simplicial comun. Atunci:
(K L) = (K) +(L) (K L).
Vom calcula pe rand caracteristica Euler a ecarui complex care apare n denit ia
chirurgiei. (L) = 0 indca L este o curba simpla nchisa. Acum N(L) este omotop cu L
si va avea aceasi caracteristica Euler. Noi nu am demonstrat asta, dar urmarind complexele
din K
2
se poate arata ca ntr-adevar (N(L))=0. (L
1
) = (L
2
) = 0 ind cercuri, iar
(CL
1
) = (CL
2
) = 1, dupa cum se poate verica. Obt inem urmatoarea teorema, pe care
de altfel o si asteptam:
Teorema 20.3. (K

) > (K) pentru orice K si orice L curba de-a lungul careia are
loc chirurgia.
Demonstratie. Daca ngrosarea lui L este un cilindru, atunci avem:
(K

) = (M) +(CL
1
) +(CL
2
) (L
1
) (L
2
) = (M) + 1 + 1 = (M) + 2.
Daca ngrosarea lui L este banda lui Mobius, atunci:
(K

) = (M) +(CL
1
) (L
1
) = (M) + 1 = (M) + 1.
Totodata:
(K) = (K
2
) = (M) +(N(L)) (M N(L)) = (M).

Corolar 20.4. Plecand de la orice suprafat a combinatorica printr-un numar nit de


chirurgii se obt ine sfera.
Demonstratie. Daca suprafat a nu este homeomorfa cu sfera atunci are caracteristica
Euler mai mica strict decat 2 si exista o curba poligonala simpla nchisa care nu separa
suprafat a. Facand chirurgie n lungul acelei curbe, obt inem o suprafat a cu caracteristica
Euler strict mai mare. Dupa un numar nit de pasi trebuie sa ajungem la o suprafat a cu
caracteristica maxima, adica 2; din teorema
euler
19.2 si corolarul ei, aceasta suprafat a este un
poliedru homeomorf cu sfera.
21. TEOREMA DE CLASIFICARE 41
Pentru a recupera suprafat a init iala avem nevoie de o operat ie inversa chirurgiei. Fie K
o suprafat a combinatorica.

In cazul n care chirurgia a fost facuta dupa un cilindru, atunci
avem D
1
si D
2
subcomplexe n K homeomorfe cu discuri. Scoatem interioarele acestor
discuri si pe cele doua cercuri ramase atasam un cilindru. Acest cilindru trebuie triangulat
si se lipeste ca subcomplex. Din nou operat ia a fost prezentata din punct de vedere al
triangularilor, dar ea trebuie gandita pur topologic. E ca si cand am adauga un maner
suprafet ei.

In cazul n care chirurgia a fost facuta dupa o banda a lui Mobius, pe suprafat a
avem un disc, pe care l nlaturam si lipim o banda a lui Mobius (a carei frontiera este un
cerc). Putem enunt a acum teorema de clasicare.
Teorema 20.5. Orice suprafat a compacta, fara bord e homeomorfa cu exact una din
suprafet ele din lista de mai jos:
H(p) sfera cu p manere atasate, p N. Acestea sunt suprafet ele orientabile;
M(q) sfera cu q benzi a lui Mobius atasate, q N

. Acestea sunt suprafet ele


neorientabile.
Observatia 20.6. Cilindrul trebuie adaugat corect la sfera, adica suprafat a sa ramana
orientabila.
Exercitiul 20.7. Cu care suprafat a din lista de clasicare sunt homeomorfe spat iile
urmatoare:
(1) sticla lui Klein?
(2) RP
2
?
(3) colacul cu 4 gauri?
(4) torul la care lipim o banda Mobius?
(5) H(p) la care lipim gresit un cilindru?
21. Teorema de clasicare
Pentru demonstrat ia teoremei de clasicare a suprafet elor vom arata, folosind n esent a
caracteristica Euler, ca orice suprafat a simpliciala este homeomorfa cu una din suprafet ele
din enunt . Apoi folosind grupul fundamental vom demonstra ca toate suprafet ele din
teorema de clasicare sunt diferite ntre ele.
Demonstratie. Primul pas din demonstrat ie, ca orice suprafat a compacta se poate
triangula, nu l vom demonstra. Fie deci K o suprafat a combinatorica. Daca (K) = 2
atunci din teorema
euler
19.2, [K[ este homeomorfa cu sfera S
2
. Daca nu, marim prin chirurgie
caracteristica Euler, pana ajungem la sfera. Avem acum o sfera cu cateva cercuri decupate.

In cazul n care K este orientabila, nu avem benzi Mobius si obt inem suprafat a initiala
din sfera prin adaugarea unui numar de manere. Daca la unul din pasii de chirurgie am
lipit o banda Mobius pe sfera, atunci adaugarea unui maner este echivalenta cu adaugarea
a doua benzi Mobius. Asta indca nu mai conteaza daca manerul l adaugam corect sau
gresit (l putem plimba pe banda lui Mobius si la o parcurgere se rasuceste). Adaugarea
unui maner n mod gresit este echivalenta cu suma conexa cu sticla lui Klein, care este
echivalenta la randul ei cu adaugarea a doua benzi Mobius.
42 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
Trebuie sa mai aratam ca printre suprafet ele H(p) si M(q) nu exista doua homeomorfe
ntre ele. Deoarece vrem sa aratam ca nu exista homemorsme ntre anumite suprafet e, va
trebui sa folosim invariant ii algebrici ai spat iilor topologice. Un candidat ar caracteristica
Euler mpreuna cu orientabilitatea. Din pacate nu am aratat nca despre caracteristica
Euler ca este invarianta la homeomorsm, de fapt la diverse triangulari. Avem nsa la
dispozit ie un alt invariant algebric sucient de puternic pentru a rezolva problema: grupul
fundamental.
Pentru a calcula grupul fundamental al suprafet elor avem nevoie de ceea ce se numeste
simbolul principal. Stim sa obt inem suprafet e precum torul, sticla lui Klein sau planul
proiectiv din patrulatere pentru care identicam perechi de laturi, n acelasi sens sau
n sensuri contrare. Simbolul principal va nsemna citirea acestor laturi. Parcurgem
frontiera patrulaterului ntr-un sens si pentru ecare latura scriem a sau a
1
daca sensul
n care se identica acea latura corespunde sau nu cu sensul de parcurgere a frontierei.
De exemplu pentru tor simbolul principal este: aba
1
b
1
. Pentru planul proiectiv: abab,
dar asta este echivalent cu aa, adica o gura cu doua laturi pe care le identicam n sens
contrar. Pentru sticla lui Klein obt inem abab
1
, dar vom prefera sa folosim un alt simbol
echivalent.
Putem privi suprafet ele orientabile H(p) ca suma conexa dintre p toruri, iar suprafet ele
neorientabile M(q) ca suma conexa dintre q plane proiective. Simbolul princilal al torului
este aba
1
b
1
. Se poate arata prin induct ie ca simbolul principal al suprafet ei H(P) este:
a
1
b
1
a
1
1
b
1
1
a
2
b
2
a
1
2
b
1
2
. . . a
p
b
p
a
1
p
b
1
p
,adica suprafat a se obt ine dintr-o gura cu 4p laturi identicate dupa cum arata simbolul
principal. Pentru planului proiectiv simbolul principal este aa.

In mod asemanator se
demonstreaza ca simbolul principal al suprafet ei M(q) este:
a
1
a
1
a
2
a
2
. . . a
q
a
q
.
Sticla lui Klein este M(2), deci are simbolul principal aabb.
Pentru a calcula grupul fundamental al acestor suprafet e vom folosi teorema lui Van
Kampen. Vom scoate un disc din interiorul poligoanelor. Ce ramane este omotop echivalent
cu frontiera poligonului. Discul are binent eles grupul fundamental trivial, intersect ia spat ii
lor este un cerc, deci are grupul fundamental Z. Fie mai ntai H(p) o suprafat a orientabila.
H(p) fara un disc este omotop cu frontiera poligonului cu 4p laturi care dupa identicari
devine gura formata din 2p cercuri cu un punct comun. Grupul fundmental al acestui
spat iu este produsul liber a lui Z de 2p ori, un sistem de generatori ind a
1
, b
1
, . . . a
p
, b
p
.
Teorema lui Van Kampen ne spune ca trebuie sa mai adaugam cateva relat ii. Luam
frontiera discului care a fost scos. Acest cerc genereaza grupul fundamental al intersect iei.
Privit ca o bucla pe disc acesta poate omotopat la un punct.

In poligon se omotopeaza
la frontiera. Avem:

1
(H(p)) = a
1
, b
1
, . . . , a
p
, b
p
[
p

j=1
a
j
b
j
a
1
j
b
1
j
= e
22. STRUCTURI DIFERENt IALE si ANALITICE 43
adica un grup cu 2p generatori si cu o singura relat ie.

In mod similar:

1
(M(q)) = a
1
, a
2
, . . . , a
q
[a
2
1
a
2
2
. . . a
2
q
= e
Am ilustrat aici modul n care topologia algebrica funct ioneaza. Am avut o problema
de topologie: sa aratam ca anumite suprafet e nu sunt homeomorfe. Am ales un invariant
algebric sucient de puternic pentru problema noastra: grupul fundamental. Am facut
cateva calcule pentru a obt ine o descriere algebrica a grupurilor fundamentale. Acum am
ramas cu o problema de algebra: sa aratam ca niste grupuri nu sunt izomorfe.
Pentru a rezolva aceasta problema de algebra vom abelianiza grupurile. Abelianizatul
lui
1
(H
p
) devine grupul liber abelian Z
2p
, iar abelianizatul lui
1
(M(q)) este grupul
x
1
, x
2
, . . . , x
q
[(x
1
x
2
. . . x
q
)
2
= e. Sa observam ca x
1
x
2
. . . x
q
, x
2
, . . . , x
q
formeaza un
sistem de generatori pentru acest grup abelian, care este deci izomorf cu Z
2
Z
q1
. Evi-
dent abelianizarile nu sunt izomorfentre ele deoarece au ranguri diferite, deci nici grupurile
init iale nu erau izomorfe.
Suprafat a H(P) se numeste suprafat a standard orientabila de gen p, iar M(q) se
numeste suprafat a standard neorientabila de gen q.
22. Structuri diferent iale si analitice
Exista structuri mai bogate decat cea topologica pe varietat i.
Definitia 22.1. Fie X o suprafat a topologica. Un atlas pe X este o acoperire | =
U

A
cu deschisi homeomor cu deschisi din R
2
,

: U

R
2
.
Aplicat iile

se numesc hart i iar

(U

(U

)
sunt schimbarile de coordonate. Atlasul | se numeste atlas C

, respectiv olomorf, daca


schimbarile de coordonate sunt funct ii de clasa C

, respectiv olomorfe (n acest din urma


caz, folosim identicarea canonica R
2
= C).
Pentru ecare suprafat a compacta exista o unica structura diferent iabila C

.

In acest
moment putem vorbi si despre spat iul tangent. Exista si produse scalare pe acest spat iu
si aceste suprafet e devin varietat i riemanniene.
Pentru suprafet ele orientabile bratul tangent este orientabil.

In acest moment apare
problema existent ei structurilor complexe.
Definitia 22.2. Fie V un spat iu vectorial real. O structura complexa pe acest spat iu
este o aplicat ie liniara J : V V astfel ncat J J = 1 (adica J
2
(v) = v).
Un spat iu vectorial real mpreuna cu o structura complexa devine un spat iu vectorial
complex, nmult irea cu i ind data exact de aplicat ia J. O structura complexa pe bratul
tangent nseamna o structura aproape complexa pe varietate.
Pentu o varietate doua metrici sunt conforme daca induc aceiasi structura complexa pe
bratul tangent.
44 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
Teorema 22.3.

In ecare clasa conforma (clase de metrici care sunt conforme una cu
cealalta) pe a suprafat a exista o metrica cu curbura constanta, unica pana la o constanta
multiplicativa.
Teorema 22.4 (Gauss-Bonnet). Fie g o metrica Riemanniana oarecare pe o suprafat a
orientabila nchisa. Notam cu dg forma volum si cu curbura Gaussiana. Atunci
_
M
dg = 2(M).
In particular, pentru metrici de curbura constanta avem vol(M) = 2(M). Semnul
curburii este deci acelasi cu semnul caracteristicii Euler!
23. Acoperirea universala
Fie M o suprafat a.

M este un spat iu de acoperire pentru M daca exista o aplicat ie
:

M M astfel ncat pentru ecare x M exista o vecinatate V M a lui x astfel
ncat
1
(V ) este reuniune disjuncta de mult imi U

si restrict ia lui la ecare U

este un
homeomorsm ntre U

si V .
Exemplul 23.1. Exemplu standard este exp : R S
1
, adica R este un spat iu de
acoperire pentru cerc.
Exemplul 23.2. Sfera S
2
este spat iu de acoperire pentru planul proiectiv. Aplicat ia de
acoperire este x [x]. Fibra ecarui punct din planul proiectiv are exact doua elemente.
Daca n plus spat iul de acoperire pentru M este simplu conex atunci el se numeste
acoperirea universala a lui M. Dreapta reala este acoperirea universala a cercului. Sfera
este acoperirea universala a planului proiectiv. Aoperirea universala a torului este planul.
Propozitia 23.3. Orice varietate conexa are o unica acoperire universala.
Pentru suprafet ele cu caracteristica Euler strict pozitiva, curbura este strict pozitiva
(Gauss-Bonnet) si acoperirea universala este sfera. Pentru cele doua suprafet e cu carac-
teristica 0 acoperirea universala este planul, iar pentru celelalte semiplanul Poincare.
Definitia 23.4. Semiplanul Poincare este suprafat a H
2
= (x, y) R
2
[y > 0 mpreu-
na cu metrica g =
1
y
2
(dx dx +dy dy).
Observatia 23.5. H
2
, S
2
, T
2
pot organizate ca suprafet e complexe.
Propozitia 23.6. Izometriile lui H
2
sunt transformarile z
az+b
cz+d
unde ad bc > 0.
Exercitiul 23.7. Banda lui Mobius rasucita de doua ori poate deformata la un
cilindru n R
4
?
Exercitiul 23.8. Folosind aplicat ia stereograca gasit i un atlas pentru S
2
cu schimba-
rile de harta olomorfe. Cu alte cuvinte, S
2
este varietate complexa.
24. OMOLOGIE SIMPLICIAL

A 45
24. Omologie simpliciala
Vom deni acum grupurile de omologie pentru spat ii topologice. Exista mai multe
moduri de a face asta, noi am ales omologia simpliciala adica triangulam mai ntai spat iile.
Ca si pana acum, nu va evident la nceput ca obiectele denite sunt invariant i la diverse
triangulari. Vom demonstra acest fapt folosind omologia singulara n sect iunile urmatoare.
Fie deci K un complex simplicial n R
n
. Denim K
d
mult imea simplexelor din K de
dimensiune d. Un simplex mpreuna cu o orientare se numeste simplex orientat. Pentru
orice simplex orientat , notam cu

acelasi simplex dar cu orientarea opusa.


Definitia 24.1. Spat iul lant urilor de dimensiune d pe complexul simplicial K este
grupul abelian C
d
(K) generat de toate simplexele orientate de dimensine d din K, mpreuna
cu relat ile

= pentru ecare simplex orientat K


d
.
Un element din C
d
(K) se numeste un lant de dimensiune d si poate privit ca o suma
formala
1

1
+
2

2
+. . . +
s

s
unde
i
sunt simplexe din K
d
iar
i
sunt numere ntregi.
Mai trebuie stiut ca () =

.
Binent eles ca grupurile depind de triangulare. Urmatorul pas din construct ia grupurilor
de omologie (care vor depinde doar de [K[, nu de triangularea K) este sa denim aplicat ii
ntre grupurile de lant uri. Vor niste morsme de bord, adica ecarui lant i asociem
ntr-un fel bordul lui, un lant de dimensiune cu 1 mai mica.
Fie = p
0
, p
1
, . . . , p
d
) un simplex orientat de dimensiune d. Bordul lui este prin
denit ie suma fet elor lui de dimensiune d 1. Trebuie sa mai m atent i la orientari.
Denim deci:
=
d

i=0
(1)
i
p
0
, p
1
, . . . , p
i
, . . . , p
d
)
Definitia 24.2. Pentru ecare d denim morsmul de grupuri
d
: C
d
(K) C
d1
(K)
care pe generatori act ioneaza conform formulei de mai sus.
Este necesar sa ne convingem ca

= pentru ca denit ia de mai sus sa e


coerenta.
Exemplul 24.3. Fie p
0
, p
1
) un segment. Atunci
1
p
0
, p
1
) = p
1
p
0
. Fie p
0
, p
1
, p
2
)
un triunghi. Atunci
2
p
0
, p
1
, p
2
) = p
1
, p
2
) p
0
, p
2
) +p
0
, p
1
).
Ceea ce face ca lucrurile sa funct ioneze este o formula des ntalnita n diferite domenii
ale matematicii:
Propozitia 24.4.
d1

d
= 0 pentru orice d natural nenul.
46 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
Demonstratie. Este sucient sa demonstram formula pentru generatori, adica pentru
un simplex oarecare din K
d
. Fie p
0
, . . . , p
d
) K
d
.

2
p
0
, . . . , p
d
) =
d

i=0
(1)
i
(p
0
, . . . , p
i
, . . . , p
d
)
=
d

i=0
(1)
i
p
0
, . . . , p
i
, . . . , p
d
)
=
d

i=0
(1)
i
d

j=i+1
(1)
j1
p
0
, . . . , p
i
, . . . , p
j
, . . . , p
d
)
+
d

i=0
(1)
i
i1

j=0
(1)
j
p
0
, . . . , p
j
, . . . , p
i
, . . . , p
d
)
Membrul drept este 0 deoarece ecare simplex p
0
, . . . , p
k
, . . . , p
l
, . . . , p
d
) apare o data n
prima suma pentru i = k, j = l cu semnul (1)
k+l1
si a doua oara n a doua suma pentru
j = k, i = l cu semnul (1)
k+l
.
Ceea ce am obt inut este un lant omologic sau complex diferent ial, adica un sir de grupuri
C
d
(K) mpreuna cu niste aplicat ii
d
: C
d
(K) C
d1
(K) pentru care
d1

d
= 0:
. . . .

d+1
C
d
(K)

d
. . .

2
C
1
(K)

1
C
0
(K) 0.
Ultima relat ie este echivalenta cu Im
d+1
ker
d
. Vom nota aceasta structura cu
C(K).
Definitia 24.5. Denim H
d
(K) = ker(
d
)/Im(
d+1
) ca ind al d-ulea grup de omolo-
gie.
Observatia 24.6.

In algebra omologica toate grupurile sunt comutative.

In particular,
nu avem nici o problema cu grupul factor din denit ia grupurilor de omotopie; orice subgrup
ntr-un grup comutativ este normal.
Un element din ker(
d
) se numeste ciclu. Un element din Im(
d+1
) se numeste frontiera.
Orice frontiera este si ciclu, dar nu orice ciclu este si frontiera. Altfel omologia ar 0 tot
timpul; de fapt, chiar asta masoaraomologia: ciclii care nu sunt frontiere.
Propozitia 24.7. H
0
(K) este grupul liber abelian cu rangul egal cu numarul de com-
ponente conexe a lui [K[.
Demonstratie. ker(
0
) este C
0
(K) deoarece
0
este denita cu valori n grupul nul
(nu avem simplexe de dimensiune 1). Pentru doua puncte din aceasi componenta a lui
[K[ exista un drum pe muchii care le uneste, deci sunt omotope (diferent a lor este o imagine
prin
1
a unui ciclu din C
1
(K)). Doua puncte din componente diferite nu pot omotope.
Deci H
0
(K) este suma direca a lui Z de numarul de componente conexe a lui [K[ ori.
24. OMOLOGIE SIMPLICIAL

A 47
Propozitia 24.8. Fie K o varietate combinatorica de dimensiune n conexa. Atunci
H
n
(K) = Z daca K e orientabila si H
n
(K) = 0 altfel.
Demonstratie. Imaginea lui
n+1
este 0, deoarece este denit pe grupul nul (nu avem
simplexe de dimensiune n + 1). Ne intereseaza doar ker(
n
).
ker(
n
) =
N

i=1

i
T
i
[
N

i=1

n
(T
i
) = 0; T
i
K
n
simplex orientat
Fiecare S K
n1
apare ca fat a n exact doua simplexe din K
n
, sa spunem T
i
si T
j
. Atunci
coecientul lui S este
i

j
, semnele n funct ie de orientari. Deci tot i coecient i din
suma trebuie sa aibe acelasi modul, iar orientarile alese astfel ncat sa induca orientari
diferite pe fet e. O astfel de alegere este posibila doar daca varietatea este orientabila.
Dupa aceasta demonstrat ie avem o denit ie mai profesionista a orientabilitat ii. O
varietate de dimensiune n este orientabila daca H
n
este Z, iar o orientare este unul dintre
cei doi generatori ai acestui grup.
Teorema 24.9. Daca [K[ este conex atunci H
1
(K) este abelianizatul lui
1
([K[)
Demonstratie. Am demonstrat ca
1
([K[) este izomorf cu E(K) (grupul de drumuri
pe muchii), iar descrierea lui E(K) era foarte apropriata de denit ia lui H
1
, deci e normal
sa lucram cu E(K). Fie p K
(0)
si un drum pe muchii din E(K, p), = pp
1
p
2
. . . p
k
p.
Acestui drum i putem asocia un 1-lant z() = p, p
1
) + p
1
, p
2
) + . . . + p
k
, p), omit and
p
i
, p
i+1
) de ecare data cand p
i
= p
i+1
. E usor de vazut ca z() ker(
1
) si ca daca doua
drumuri difera printr-o miscare elementara atunci lant urile asociate sunt omotope. Deci
z() deneste un morsm : E(K, p) H
1
(K).
Sa aratam mai ntai ca este surjectiv. Fie c ker(
1
). Putem descompune pe c n
sume de ciclii elemenari: c = (w
1
, w
2
) + w
2
, w
3
) + . . . + w
s
, w
1
)) + (v
1
, v
2
) + v
2
, v
3
) +
. . . + v
r
, v
1
)) + (. . .). Adaugand si scazand muchia w
1
, v
1
) l putem aduce la forma:
c = p
1
, p
2
) + p
2
, p
3
) + . . . + p
k
, p
1
). Unim pe p cu p
1
printr-un drum si denim
= p
1
p
2
. . . p
k
p
1

1
. Se vede usor ca z() = c, deci este surjectiv.
Pentru a rezulta concluzia teoremei trebuie sa aratam egalitatea dintre ker() si sub-
grupul comutator a lui E(K, p) si folosim apoi teorema fundamentala de izomorsm. Acum
H
1
(K) este un grup comutativ, deci ker() trebuie sa cont ina subgrupul comutator a lui
E(K, p). Fie atunci un drum pe muchii pentru care z() Im(
2
). Trebuie sa aratam
ca este n subgrupul comutator. Presupunem ca:
z() = (
1

1
+. . . +
l

l
)
unde
i
sunt 2-simplexe orientate din K. Fie
i
= a
i
b
i
c
i
) si pentru ecare i e
i
un drum
care uneste p cu a
i
. Atunci drumul pe muchii
i
a
i
b
i
c
i
a
i

1
i
este echivalent drumul trivial
p, deci si produsul:
=
l

i=1
(
i
a
i
b
i
c
i
a
i

1
i
)

i
48 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
este echivalent cu drumul constant. Deci
1
= n E(K, p). Acum:
z(
i
a
i
b
i
c
i
a
i

1
i
) = (a
i
b
i
c
i
))
deci z(
1
) = 0 (acesta este de fapt motivul pentru care am denit ). Singura posibil-
itate ca imaginea prin z a unui drum sa e exact 0 este ca de ecare data cand o muchie
ab) apare de n-ori atunci si muchia ab) = ba) sa apara de n-ori. Am mai denit si
grupul G(K, L) mpreuna cu un izomorsm : E(K, p) G(K, L). Prin acest izomor-
sm
1
este un produs de elemente din G(K, L) n care ecare element apare de acelasi
numar de ori ca inversul sau. Rezulta ca abelianizatul n G(K, L) a imaginii lui
1
este
0. Deoarece este izomorsm, rezulta ca si abelianizatul n E(K, p) a lui
1
este 0.
Deci =
1
este n comutatorul lui E(K, p).
Exercitiul 24.10. Calculat i omologia suprafet elor compacte.
Exercitiul 24.11. G subgrup n F si F grup liber abelian, atunci si G este liber.
Exercitiul 24.12. Fie G un grup abelian, nit generat, fara torsiune. Atunci G Z
n
.
25. Legatura dintre omologie si omotopie
O funct ie continuantre doua spat ii induce un morsmntre grupurile fundamentale. La
fel se va ntampla si pentru grupurile de omologie, dar denit ia noastra a omologiei folosind
complexe simpliciale ne va obliga sa lucram mai ntai cu aplicat ii simpliciale (morsme de
complexe simpliciale) si apoi sa folosim aproximarea simpliciala pentru funct ii continue.
Fie K si L doua complexe simpliciale si s : [K[ [L[ o aplicat ie simpliciala (s duce
simplexe liniar n simplexe, dar poate sa scada dimensiunea). Pentru ecare q N vom
deni un morsm s
q
: C
q
(K) C
q
(L) specicand valoarea lui s
q
pe generatorii lui C
q
(K),
adica pe simplexele de dimensiune q. Fie deci = v
0
, v
1
, . . . , v
q
) un q-simplex orientat
din K. Denim s
q
() = s(v
0
), s(v
1
), . . . , s(v
q
)) daca varfurile s(v
0
), s(v
1
), . . . , s(v
q
) sunt
distincte (adica daca ele genereaza un element din C
q
(L)) si s
q
() = 0 n rest. Este usor
de vazut ca s
q
() = s
q
() si deci ca s
q
determina un morsm. Ca sa transportam acest
morsm la grupurile de omotopie trebuie sa aratam ca s
q
duce ciclii n ciclii si frontiere n
frontiere. Vom face acest lucru aratand ca s comuta cu .
Lema 25.1. s
q
= s
q1
: C
q
(K) C
q1
(L) sau s = s daca eliminam indicii.
Demonstratie. Fie = v
0
, v
1
, . . . , v
q
) un q-simplex din K. Egalitatea ceruta este
usor de vazut pentru cazul n care s(v
0
), s(v
1
), . . . , s(v
q
) sunt diferite. Presupunem acum
ca s(v
j
) = s(v
k
) unde jk. Atunci, din denit ie, s() = 0 ceea ce implica s() = 0. Avem:
s() =
q

i=0
(1)
i
s
q1
(v
0
, . . . , v
i
, . . . , v
q
)),
dar n aceasta suma raman doar doi termeni, pentru i = j si i = k:
s() = (1)
j
s
q1
(v
0
, . . . , v
j
, . . . , v
q
)) + (1)
k
s
q1
(v
0
, . . . , v
k
, . . . , v
q
))
Cele doua complexe din suma au aceleasi varfuri, dar n alta ordine (imaginea lor prin
s ar putea 0 daca s mai identica si alte varfuri, dar nu ne intereseaza acest caz
26. SUBDIVIZIUNEA STELAR

A 49
particular). Trebuie sa mai potrivim niste semne. Orientarea simplexului se schimba
la ecare transpozit ie ntre doua varfuri consecutive. Trebuie sa aducem varful v
k
din
v
0
, . . . , v
j
, . . . , v
q
) de pe pozit ia k pe care o ocupa pe pozit ia j + 1, pozit ie pe care o are
v
j
n simplexul v
0
, . . . , v
k
, . . . , v
q
). Sunt k j 1 transpozit ii si deoarece s(v
j
) = s(v
k
)
obt inem si s() = 0.
Fie acum z un q-ciclu din K, adica z = 0. Asta nseamna ca si s
q1
(z) = 0 si din
lema s
q
(z) = 0, adica s
q
(z) este un q-cilcu din L. Daca b este o frontiera, adica exista
c C
q+1
(K) astfel ncat b = c, n mod similar s
q+1
(c) = s
q
(c) = s
q
(b), deci si s
q
(b)
este o frontiera.
Am aratat ca s induce o aplicat ie la nivelul grupurilor de omologie, s
q
: H
q
(K)
H
q
(L) sau n notat ie prescurtata s

: H

(K) H

(L).
Definitia 25.2. Se numeste morsm de lant uri de omologie o aplicat ie s : C(K)
C(L), adica un sir de morsme s
q
: C
q
(K) C
q
(L) pentru care s
q
= s
q1
.
Un morsm de lant uri induce un morsm la nivelul grupurilor de omologie.
Propozitia 25.3. Fie s : K L si t : L M doua aplicat ii simpliciale. Atunci
t

= (t s)

.
Demonstratie. Tema.
26. Subdiviziunea stelara
Pentru a folosi aproximarea simpliciala avem nevoie de diviziunea baricentrica, adica
trebuie sa aratam ca grupurile de omologie sunt invariante la diviziunea baricentrica. Ele
sunt invariante n general, la diverse triangulari, dar nu vom arata acest lucru general. Pen-
tru a demonstra invariant a la diviziunea baricentrica vom folosi o alta diviziune: subdiviz-
iunea stelara. Vom obt ine diviziunea baricentrica prin aplicari succesive ale subdiviziunii
stelare.
Fie K un complex simplicial, A un simplex. Fie v baricentrul lui A. Divizam simplexele
din K n felul urmator: cele care nu l au pe A ca o fat a raman neschimbate; n A unim
toate varfurile cu v; n simplexele pentru care A < B (adica A este o fat a a lui B) unim,
la fel, toate varfurile cu v. Spus mai formal daca notam cu L fet ele lui B care nu l cont in
pe A, nlocuim pe B cu conul de varf v peste L. Simplexul astfel rezultat se noteaza cu
K

si spunem ca se obt ine din K prin diviziune stelara.


Daca diviziunea are loc dupa un segment, acest segment se mparte n doua. Daca are
loc dupa un triunghi acel triunghi se mparte n 3 (cate unul pentru ecare latura). Daca
diviziunea are loc dupa o latura a unui triunghi, atunci acel triunghi se mparte n doua (e
ca si cum am duce mediana triunghiului).
Sa presupunem acum ca pentru un complex simplicial K luam ecare simplex n
oridinea descrescatoare a dimensiunii si facem subdiviziunea stelara. Se observa usor (prin
desene) ca obt inem prima diviziune baricentrica. Ordinea n care alegem simplexele de
aceasi dimensiune nu conteaza.
50 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
Primul rezultat de care avem nevoie este ca prin subdiviziunea stelara grupurile de
omologie raman neschimbate. Va rezulta ca un corolar imediat ca si diviziunea baricentrica
pastreaza omologia.
Propozitia 26.1. Daca K

este obt inut din K printr-o singura diviziune stelara atunci


K

si K au grupuri izomorfe de omologie.


Demonstratie. Fie A simplexul dupa care are loc subdiviziunea. Mai ntai vom
construi un morsm de lant uri : C(K) C(K

) si vom arata ca induce izomorsme


la nivelul grupurilor de omologie. Fie un q-simplex orientat din K. Daca A nu este
o fat a a lui atunci () = .

In caz contrar, este spart n q-simplexe mai mici.
Denim () ca ind suma acestor q-simplexe, cu orientarile induse de . Mai formal,
daca = v
0
, v
1
, . . . , v
q
) si v este baricentrul lui A atunci:
() =
q

i=0
(1)
i
v, v
0
, . . . , v
i
, . . . , v
q
).
Se poate vedea ca () = () si deci ca induce morsme de grupuri. La fel , nu
e greu de aratat ca este morsm de lant uri adica = . Avem acum morsmele de
grupuri:

: H

(K) H

(L).
Trebuie sa aratam ca sunt izomorsme. Construim o aplicat ie simpliciala care sa induca
inversele acestor morsme. Fie A = v
0
, . . . , v
q
) si v este baricentrul sau. Denim : K


K, (v) = v
0
si n rest identitatea pe varfuri. E usor de vazut ca este identitatea pe
C
q
(K) si atunci ()

= 1 =

. Mai trebuie aratat ca

= 1.
...
Definitia 26.2. Fie f : [K[ [L[ continua. Fie s : K
m
L o aproximare simliciala
pentru f. Denim
f

= s

: H

(K) H

(L)
aplicat ia indusa de f la nivelul grupurilor de omologie.
Desigur nca nu este o denit ie. Trebuie sa aratam ca f

nu depinde de alegerea lui s.


Acest lucru se face cu urmatoarele doua propozit i.
Definitia 26.3. Fie s, t : K L doua aplicat ii simpliciale. s, t se numesc apropriate
daca orice A simplex n K exista B simplex n L astfel ncat s(A) si t(A) sunt fet e ale lui
B.
Propozitia 26.4. Daca doua aplicat ii simpliciale sunt apropriate atunci ele induc
aceleasi morsme de omologie.
Propozitia 26.5. Daca f, g : [K[ [L[ sunt omotope atunci exista s
1
, s
2
, . . . , s
p
:
K L simpliciale oricare doua consecutive din sir apropriate astfel ncat s
1
este o aprox-
imare simpliciala pentru f, iar s
p
pentru g.
Exercit iile din tema cont in pasii demonstrat iilor. Ele rezolva problemele din denit ia
lui f

si chiar mai mult avem urmatoarea teorema:


26. SUBDIVIZIUNEA STELAR

A 51
Teorema 26.6. f, g : [K[ [L[ omotope. Atunci f

= g

: H
q
(K) H
q
(L).
O alta teorema pe care nu o vom demonstra, dar la care ne asteptam este urmatoarea:
Teorema 26.7. (g f)

= g

. Daca f este identitatea pe un spat iu atunci si f

este identitatea.
Exercitiul 26.8. Daca s, t : K L aproximeaza pe f atunci sunt apropriate.
Exercitiul 26.9. Fie s, t : K L simpliciale si presupunem ca exista homomorsme
d
q
: C
q
(K) C
q+1
(L) pentru ecare q astfel ncat :
d
q1
+d
q
= t s : C
q
(K) C
q
(L)
Atunci s si t induc aceleasi homomorsme pe grupurile de omologie.
Fie acum s si t aplicat ii simpliciale apropriate.

In urmatoarele trei exercit ii vom con-
struii sirul de aplicat ii d
q
. Daca este simplex orientat n K numim suportul lui cel mai
mic simplex din L care cont ine si pe s() si pe t() ca fet e.
Exercitiul 26.10. Daca = v C
0
(K) denim d
0
() = 0 daca s(v) = t(v) si
d
0
() = s(v), t(v)) n rest. Vericat i ca d
0
= t s : C
0
(K) C
0
(L) si ca d
0
() este un
lant din suportul lui . Unde s-a folosit faptul ca s si t sunt apropriate?
Exercitiul 26.11. Sa presupunem ca am dent morsmele d
i
: C
i
(K) C
i+1
(L)
pentru 0 i q 1 astfel ncat :
d
i1
+d
i
= t s : C
i
(K) C
i
(L);
d
i
() este un lant n suportul lui ;
Daca este un q-simplex n K, aratat i ca:
(t() s() d
q1
()) = 0
si deducet i ca exista c C
q+1
(L) astfel ncat :
t() s() d
q1
() = c
Ideea este ca suportul lui este un con.
Exercitiul 26.12. Denit i d
q
() = c si aratat i ca asta ncheie denit i a prin induct ie
a aplicat ii lor d.
Exercitiul 26.13. Terminat i demonstrat ia faptului ca aplicat ii simpliciale apropriate
induc aceleasi morsme de omologie.
Exercitiul 26.14. Fie f, g : [K[ [L[ continue. Spunem ca d(f, g) daca pentru
orice x [K[ d(f(x), g(x)). Fie un numar Lebesgue pentru acoperirea deschisa a lui
[L[ cu stelele deschise si presupunem ca d(f, g)/3. Aratat i ca mult ilmile:
f
1
(star(v, L)) g
1
(star(v, L)), v L
(0)
formeaza o acoperire deschisa pentru [K[.
Exercitiul 26.15.

In ipotezele exercit iului anterior aratat i ca exista m N si s :
K
m
L simpliciala care aproximeaza si pe f si pe g.
52 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
Exercitiul 26.16. Sa presupunem acum ca f, g sunt omotope si e F : [K[ I [L[
o omotopie. Fie f
t
(x) = F(x, t). Daca > 0 gasit i n N astfel ncat :
d(f
r/n
, f
(r+1)/n
) < , 0 r < n
Folosit i exercit iul anterior pentru a gasi aproximari simpliciale comune pentru f
r/n
si
f
(r+1)/n
.
27. Functorul de omologie
Omologia asociaza ecarui complex simplicial K, un sir de grupuri H
q
(K) si ecarei
funct ii continue f : [K[ [L[ morsmele f
q
: H
q
(K) H
q
(L) asfel ncat :
daca f este identitatea ca funct ie continua atunci f

este identitatea ca morsme


de grupuri;
(g f)

= g

;
f, g omotope atunci f

= g

.
Exercit iile de mai sus incheiau demonstrat ia acestor proprietat i. Vom detalia aici
demonstrat iile catorva dintre ele.
Definitia 27.1. s, t : K L simpliciale se numesc apropriate daca pentru orice
simplex A K exista B L astfel ncat s(A) si t(A) sunt fet e ale lui B. Cel mai mic
simplex B L cu aceasta proprietate se numeste suportul lui A.
Exercitiul 27.2. Daca s, t : K L aproximeaza pe f atunci sunt apropriate.
Demonstratie. Pentru orice x [K
m
[ s(x), t(x) suportf(x) (suportul unui punct,
nu al unui simplex). Putem deni deci omologia prin segmente ntre s si t:
F : [K
m
[ I [L[; F(x, ) = s(x) + (1 )t(x)
Fie acum K. s() si t() sunt simplexe n L, iar F(, I) trebuie sa e inclus ntr-un
simplex din L.
Exercitiul 27.3. Fie s, t : K L simpliciale si presupunem ca exista homomorsme
d
q
: C
q
(K) C
q+1
(L) pentru ecare q astfel ncat :
d
q1
+d
q
= t s : C
q
(K) C
q
(L)
Atunci s si t induc aceleasi homomorsme pe grupurile de omologie.
Demonstratie. Este u exercit iu de algebra. Fie z un q-ciclu (z = 0). Atunci:
t(z) s(z) = d
q1
(z) +d
q
(z) = d
q
(z)
Deci t(z) si s(z) apart in aceleasi clase de omologie.
Exercitiul 27.4. Daca = v C
0
(K) denim d
0
() = 0 daca s(v) = t(v) si d
0
() =
s(v), t(v)) n rest. Vericat i ca d
0
= t s : C
0
(K) C
0
(L) si ca d
0
() este un lant din
suportul lui . Unde s-a folosit faptul ca s si t sunt apropriate?
Demonstratie. Faptul ca s si t sunt apropriate se foloseste chiar n denit ia lui d
0
.
Acum d
0
() = t() s() indiferent daca s() si t() sunt egale sau nu.
28. GRADUL UNEI APLICAt II 53
Exercitiul 27.5. Sa presupunem ca am dent morsmele d
i
: C
i
(K) C
i+1
(L)
pentru 0 i q 1 astfel ncat :
d
i1
+d
i
= t s : C
i
(K) C
i
(L);
d
i
() este un lant n suportul lui ;
Daca este un q-simplex n K, aratat i ca:
(t() s() d
q1
()) = 0
si deducet i ca exista c C
q+1
(L) astfel ncat :
t() s() d
q1
() = c
Demonstratie. Din prima ipoteza de induct ie:
t() s() = d
q2
() +d
q1
()
Folosind faptul ca = 0 si ca s, t comuta cu obt inem egalitatea ceruta. Din a doua
ipoteza de induct ie rezulta ca lant ul t() s() d
q1
() se aa n interiorul simplexului
suport(). Omologia unui simplex este 0, deci deoarece este un ciclu este si o frontiera.
Exercitiul 27.6. Denit i d
q
() = c si aratat i ca asta ncheie denit i a prin induct ie
a aplicat ii lor d.
Demonstratie. Trebuie sa mai vedem a doua ipoteza de induct ie. c este un ciclu
din suport() deci si c este un lant din suport().
Cateva aplicat ii imediate ale omologiei:
Teorema 27.7. S
n
si S
m
sunt homeomorfe n = m.
Demonstratie. Fie h : S
n
S
m
homeomorsm. Atunci h

: H

(S
n
) H

(S
m
) este
izomorsm. Dar H
k
(S
n
) = Z k = n si este 0 n rest. Deci n = m.
Corolar 27.8. R
n
si R
m
sunt homeomorfe n = m.
Demonstratie. R
m
fara un punct este omotop cu cu S
m1
.
Teorema 27.9. (Brouwer) O aplicat ie continua f : B
n
B
n
are un punct x.
Demonstratie. Este aceasi demonstrat ie ca n cazul n = 2, doar ca acum utilizam
H
n1
n loc de
1
.
28. Gradul unei aplicat ii
Fie h : [K[ S
n
o triangulare a sferei. Stim ca H
n
(K) = Z si e z) unul din cei doi
generatori ai acestui grup (alegerea este echivalenta cu alegerea unei orientari). Denim
f
h
= h
1
fh : [K[ [K[ si aceasta funct ie induce un morsm f
h

: H
n
(K) H
n
(K),
morsm care l trimite pe z) ntr-un multiplu z), Z. Acest numar se numeste
gradul lui f si se noteaza cu degf. O observat ie simpla dar necesara este ca degf nu
depinte de alegerea generatorului z).
O observat ie put in mai grea, dar la fel de esent iala este ca gradul nu depinde nici de
triangularea aleasa init ial. Fie t : [L[ S
n
o alta triangulare, si notam cu = h
1
t :
54 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
[L[ [K[. este un morsm, f
t
=
1
f
h
, iar f

nmult este ecare element din


H
n
(K) cu . Deci:
f
t

(z)) =
1

(f
h

(z)))) =
1

(z)))
=
1

(z))) = z).
Funct ii omotope au acelasi grad. Asta deoarece f g implica f
h
g
h
si deci induc
acelasi morsm de omologie. O teorema remarcabila arma si reciproca acestui fapt: daca
doua funct ii au acelasi grad atunci ele sunt omotope. Nu vom demonstra acest lucru.
Gradul unui homeomorsm topologic este 1, deoarece trebuie sa induca un izomor-
sm algebric la nivelul omologiei. Gradul identitat ii este 1, al aplicat iei constante este 0.
Totodata deg(f g) = degf degg, deoacece (f g)
h

= f
h

g
h

.
Deoarece gradul este invariant la diverse triangulari putem alege una anume. Fie v
i
punctul de pe S
n
R
n+1
care are 1 pe coordonata i si 0 n rest. Notam cu v
i
antipodul
sau. Punctele v
i
1
, v
i
2
, . . . , v
is
formeaza un simplex daca [i
1
[[i
2
[. . . [i
s
[. Pentru n = 1
triangularea este patratul, pentru n = 2 octoedru. Notam acest complex cu , iar :
S
n
este proiect ia radiala.
Identicam acum H
n
(S
n
) cu H
n
() = Z
n
() (grupul ciclilor) trebuie sa specicam
un generator. Fie simplexul orientat = v
1
, v
2
, . . . , v
n+1
). Aceasta orientare va induce
orientari si pe celelalte simplexe. Suma tuturor n-simplexelor lui cu aceste orientari
formeaza un ciclu z care genereaza Z
n
().
Fie acum o funct ie f : S
n
S
n
. Vrem sa calculamdegf si mai ntai luams : [
m
[ [[
aproximare simpliciala a lui f

. Simplexele lui
m
au orientarile induse de orientarile din
. Daca avem : C() C(
m
) aplicat ia pe care am construit-o ntre un complex
si diviziunea baricentrica, atunci orientarea unui simplex este semnul cu care apare el n
(z). Notam cu numarul simplexelor din
m
pentru care s() = si cu numarul
simplexelor pentru care s() = .
Teorema 28.1. degf =
Demonstratie. f

: H
n
() H
n
() este compunerea

. (z) este suma


simlexelor din
m
orientate bine. Coecientul lui din s

((z)) este . Asta rezulta


din modul cum au fost denite numerele si . Deci:
f

(z) = s

(z) = ( )z
Deci degf = .
Teorema 28.2. Aplicat ia antipodala x x pe S
n
are gradul (1)
n+1
.
Demonstratie. f(v
i
) = v
i
pentru orice i. f este deja simpliciala n raport cu
triangularea pe care am ales-o. Singurul simplex care ajunge prin f n v
1
, . . . , v
n+1
) este
v
1
, . . . , v
(n+1)
). Simplexele v
1
, v
2
, . . . , v
n+1
) si v
1
, v
2
, . . . , v
n+1
) sunt vecine si deci sunt
orientate diferit. De ecare daca cand schimbam un v
i
cu v
1
apare un 1. Obt inem ca
f

(v
1
, . . . , v
(n+1)
)) = (1)
n+1
v
1
, . . . , v
n+1
). Deci, conform teoremei precedente, degf =
(1)
n+1
.
29. COMPLEMENTE DESPRE BANDA LUI M

OBIUS 55
Corolar 28.3. O funct ie f : S
n
S
n
fara puncte xe are gradul (1)
n+1
.
Demonstratie. Daca f nu are puncte xe putem deni omotopia:
F(x, t) =
(1 t)f(x) tx
[[(1 t)f(x) tx[[
,
omotopie ntre f si aplicat ia antipodala. Deci f si aplicat ia antipodala au acelasi grad.
Corolar 28.4. Daca n este par si f : S
n
S
n
este omotopa cu identitatea, atunci f
are puncte xe.
Demonstratie. Daca f este omotopa cu identitatea are gradul 1. Daca f nu ar avea
puncte xe ar avea gradul (1)
n+1
= 1 deoarece n este par.
Teorema 28.5. S
n
admite un camp de vectori nenul daca si numai daca n este impar.
Demonstratie. Pentru n par, daca v(x) este un camp de vectori nenuli pe S
n
, atunci
f(x) = v(x)/[[v(x)[[ este omotopa cu identitatea. Asta nseamna ca are un punct x, si
obt inem o contradict ie cu faptul ca x v(x).
Pe de alta parte pentru n impar:
v(x) = (x
2
, x
1
, x
4
, x
3
, . . . , x
n+1
, x
n
)
este un camp de vectori nenuli pe S
n
, dupa cum se poate verica.
29. Complemente despre banda lui Mobius
Banda lui Mobius nvartita de doua ori este homeomorfa cu cilindru (un dreptungi
de hartie, rasucit de doua ori si lipit pe cele doua laturi opuse). Aceasta gura poate
scufundata n R
3
.

In R
3
nu o putemnsa deforma la un cilindru, desi cele doua spat ii sunt
homeomorfe.

Intrebarea este daca putem face asta ntr-un spat iu cu patru dimensiuni,
adica n R
4
.
Raspunsul este armativ, n R
4
exista o deformare continua la cilindru. Mai ntai sa
descriem ca submult ime din R
3
spat iu descris:
X = z +tv(z)[ z S
1
, t [1, 1] R
3
v : S
1
R
3
este o funct ie cu modulul sucient de mic pentru ca X sa nu se autointersecteze.
Fie e
4
= (0, 0, 0, 1) R
4
. Pentru s [0, 1] denim spat iile:
X
s
= z +t((1 s)v(z) +se
4
)
Fiecare este homeomorf cu X, X
0
= X, iar
X
1
= (z, 0, t)[ z S
1
, t [1, 1],
adica X
1
este un cilindru.
56 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
30. Omologie cu coecient i
Grupurile C
q
(K) au fost denite liber peste Z. Am avut o mult ime de generatori si am
luat toate sumele cu coecient i ntregi. Putem lua nsa orice al inel n locul lui Z.
Fie R inel comutativ (R, Q, Z
2
). Denim
C
i
(K, R) = C
i
(K)
Z
R.

Z
nseamna produsul tensorial peste Z. Efectul nu este decat schimbarea coecient ilor.
Trebuie sa denim si aplicat iile de bord:
(s r) = (s) r.

In mod evident relat ia = 0 ramane adevarata. Putem deni deci:


H
i
(K, R) = ker(
i
)/Im(
i+1
)
Observatia 30.1. H
i
(K, R) H
i
(K)
Z
R.

In caz ca o astfel de formula ar fost
adevarata teoria generala nu ar mai avut sens.
Exemplul 30.2. Pentru a vedea si un contra exemplu, sa consideram omologia cu
coecient i n Z
2
. Avantajul enorm este ca ntr-un modul peste Z
2
avem egalitatea =
, deci nu ne mai intereseaza orientarile. De multe ori n studiul spat iilor neorientabile
omologia peste Z
2
este singura obt iune. De exemplu pentru o suprafat a neorientabila
H
2
(K) = 0, dar H
2
(K, Z
2
) = Z
2
.
31. Coomologia
Coomologia este teoria duala omologiei.

Incepem prin a considera dualele obiectelor pe
care le-am denit n construct ia omologiei.
C
i
(K) = C
i
(K)

= f : C
i
(K) Z[ f morfism de grupuri.
Aplicat ile ntre aceste grupuri C
i
, dualele aplicat iilor vor mari indicii cu 1. Deci
i
:
C
i
(K) C
i+1
(K) si:
f, s) = f, s)
Pentru a deni grupurile de coomologie trebuie sa vericam o relat ie similara pe care o
vericau aplicat iile .
f, s) = f, s) = f, s) = f, 0) = 0.
Deci ntr-adevar = 0 si putem deni acum grupurile de coomologie:
H
i
(K) = ker(
i
)/Im(
i1
).
Observatia 31.1. H
i
(K) nu este H
i
(K)

. Ambele sunt grupuri nit generate. Partea


de torsiune poate sa difere.

In schimb partea libera este aceiasi. Se numeste numarul Betti
de ordin i
i
rangul grupurilor H
i
(K) si H
i
(K).
Observatia 31.2. La fel ca la omologie, putem avea coomologie cu coecient i n orice
inel R. Putem deni R-modulele C
i
(K, R) = f : C
i
(K) R[ f morfism de grupuri
32. OMOLOGIE SINGULAR

A 57
32. Omologie singulara

In construct ia grupului fundamental am considerat toate drumurile bazatentr-un punct


si am factorizat la o relat ie de echivalent a bogata. Am vazut apoi ca putem triangula
spat iul si putem construi grupul fundamental doar cu drumuri pe muchii. Pentru omologie
am ales direct varianta a doua, am construit omologie simpliciala. Omologie singulara
nseamna sa consideram toate simplexele posibile din spat iu, nu numai acelea dintr-o tri-
angulare. Avantajul enorm este ca nu mai avem nevoie de triangulare. Nu toate spat iile
sunt triangulabile si chiar pentru cele triangulabile lucram foarte greu si am avut nevoie
de multe teoreme adiacente teoriei. Dezavantajul este ca omologia singulara este o teorie
mai abstracta si arida
Definitia 32.1. Pentru n N mult imea:

n
= (x
0
, . . . , x
n
) R
n+1
[ x
i
0;
n

i=0
x
i
= 1
se numeste simplexul canonic de dimensiune n.
Fie acum X un spat iu. Un simplex singular n X nseamna o aplicat ie f :
j
X
(nu cerem injectivitate sau alte proprietat i, deci imaginea lui f n X poate sa nu semene
deloc cu un simplex). De exemplu, e K un complex singular si X = [K[ realizarea sa
geometrica. Atunci pentru orice j-simplex T din K si pentru o ordonare a varfurilor lui
T, obt inem un simplex singular aplicand varfurile j-simplexului canonic peste varfurile lui
T si extinzand prin linearitate.
Denim acum grupurile de lant uri C
sing
j
.
Definitia 32.2. Grupurile C
sing
j
(X) sunt grupurile abeliene liber generate de toate
simplexele singulare de dimensiune j n X:
C
sing
j
= f :
j
X)
Observatia 32.3. Grupurile C
sing
j
au o mult ime foarte mare de generatori, n general
nenumarabila. Pentru X R
n
cardinalul mult imii simplexelor singulare este
1
.
Pentru a deni aplicat iile trebuie sa vedem ce nseamna fat a a simplexului canonic.
Definitia 32.4. Pentru n N si pentru j n denim mult imea:

j
n
= x
n
[ x
j
= 0
Pentru ecare j n
j
n
este izomorf canonic cu
n1
. Asta face posibila urmatoarea
denit ie.
Definitia 32.5. Fie f :
n
X, f generator n C
sing
n
. Atunci:

n
f = f[

0
n
f[

1
n
+. . . + (1)
n
f[

n
n

n
: C
sing
n
C
sing
n1
.
58 1. TOPOLOGIE ALGEBRIC

A
O demonstrat ie similara cu cea de la omologia simpliciala arata ca = 0. Putem
deni astfel:
H
sing
i
= ker(
i
)/Im(
i+1
).
Pentru un complex simplicial K avem acum doua construct ii. Avem grupurile de
omologie simpliciala H
i
(K) si grupurile de omologie singulara H
sing
i
([K[). Aceste grupuri
sunt izomorfe canonic.
Fie S K
j
un simplex orientat. Atunci exista f :
j
S homeomorsm liniar orien-
atat (exista (j + 1)!/2 posibilitat i de astfel de funct ii). Se poate deni astfel o scufundare
a lui C
i
(K) n C
sing
i
([K[). Fie : C
i
(K) C
sing
i
([K[) acesta scufundare. Este usor de
vazut ca comuta cu . Deci induce un morsm

: H(K) H
sing
([K[).
Teorema 32.6.

: H(K) H
sing
([K[) este izomorsm si nu depinde de alegeri.
Demonstratie. (idee) Construim aplicat ia : C
sing
i
([K[) C
i
(K) folosind teorema
de aproximare simpliciala. Se arata ca

si

sunt inverse una alteia.


33. Coomologia de Rham
Pentru o varietate diferent iabila putem obt ine o teorie de coomologie folosind formele
diferent iabile. Fie deci X varietate diferent iabila si
k
(X) = forma diferent iabila de
grad k.

Intre aceste grupuri (formele diferent iabile se pot aduna) exista aplicat iile de diferent iere
d :
i

i+1
, local date de:
d(fdx
1
. . . dx
k
) =

f
x
i
dx
i
dx
1
. . . dx
k
.
Indicii sunt marit i cu 1, deci este o teorie de coomologie. Se verica ntr-un mod similar
faptul ca d d = 0. Putem deni:
H
i
dR
(X) = ker d
i
/Imd
i1
Teorema 33.1. (de Rham) H
i
dr
(X) H
i
sing
(X, R).
Demonstratie. (idee) Fie f :
k
X un simplex singular si
k
(X). Putem
integra pe Imf:
, f) =
_
Imf
.
Formele diferent iale denesc prin formula de mai sus un colant singular. Trebuie vericata
egalitatea:
d, f) = , f)
Aceasta este doar teorema lui Stokes rescrisa:
_
Y
d =
_
Y

Avem astfel aplicat ii de la H


i
dR
(X) la H
i
sing
(X, R).
Referint e
armstrong 1. M. A. Armstrong, Basic topology, Undergraduate Texts in Mathematics. Springer-Verlag, New York-
Berlin, 1983.
botttu 2. R. Bott si L. Tu, Dierential forms in algebraic topology,
dieudonne 3. J. Dieudonne,

Elements danalyse. Tome I: Fondements de lanalyse moderne, Cahiers Scientiques,
Fasc. XXVIII Gauthier-Villars, Paris 1968.
59