Sunteți pe pagina 1din 3

Norii se dezmembrau i reuneau ca un fum argintiu ce acoperea cerul.

Picturi mari i rare


ncepuser s pteze pmntul cu cerculee umede. Una n pic chiar pe obraz i se rostogoli rece i
grea asemenea unei lacrimi. Mama mi spunea mereu c plou pentru c undeva, n lume, cineva
plnge, iar cerul i este prta la durere. Oare cu cine empatiza cerul de data asta, cu cineva
necunoscut sau cu mine?

Cunoaterea nseamn putere. Uneori avem nevoie de acea putere ca s ne refacem, nu ca s ducem
un rzboi.

-Cum te cheama?
-De ce iti pasa?
-Eu cred ca toti primim un anumit nume cu un motiv, ca numele nostru ne defineste. Pe mine ma
cheama Danielle. Pe tine cum te cheama?
Baiatul inghiti in sec, ca si cand urma sa imi spuna cel mai intunecat secret al sau. Il privi pe
Andrew, asigurandu-se inca o data ca nu o sa o ia la fuga sau ca o sa-l atace si im raspunse cu vocea
tremurandu-i:
-Damian... Ma cheama Damian.
-Damian... Stiai ca numele tau provine din greaca? Inseamna a imblanzi. De obicei, purtatorii
acestui nume simt nevoia sa stapaneasca situatiile, sa le... imblanzeasca. Tu ce vrei sa imblanzesti,
Damian? Vrei sa-l imblanzesti pe el?
Damian mai arunca o privire scurta catre Andrew, straduindu-se din greu sa isi tina mainile si arma
in aceeasi pozitie.
-Dar de ce ai vrea sa il imblanzesti pe el? Adica tu il consideri vinovat pentru moartea mamei tale,
dar nu ai nimic de imblanzit, nu e ca si cum tipul ar merge la chioscul de ziare si ar impusca pe cine
nimereste in drumul lui. Tu vrei sa imblanzesti altceva... Ce anume, Damian?
-Termina cu prostiile astea sau il impusc...!
-Tu vrei sa imblanzesti furia din tine, durerea pe care ai avut-o in toti acesti ani, nu? Crezi ca,
impuscandu-l pe cel care ti-a omorat mama, astea o sa treaca?
-Chiar nu ajuti, Danielle... spuse Andrew, intorcandu-se usor spre mine.
-Gura, Andrew! Asta nu e despre tine. Deci, ce spuneam? Ah, da! Ai doua optiuni, Damian: 1. Tii
arma aia indreptata spre el in continuare si o sa te alegi cu un glonte in picior, eu chem politia si esti
arestat pentru intrare prin efractie si tentativa de omor si 2. Imi dai arma si noi trei vom putea
discuta ca oamenii civilizati. Este alegerea ta, dar va trebui sa o faci repede. Pana ajung la 5 imi vei
spune daca preferi a doua varianta sau vei tacea si te vei alege cu prima. 1... 2...
-De unde stiu ca nu o sa ma impusti oricum?
-De unde stiu ca nu o sa-l impusti oricum? 3... 4...
-Ok! spuse el ridicandu-si mainile. Doar daca nu este implicata si politia.
-Da-i arma si cand pleci de aici va fi ca si cum nu te-am fi vazut vreodata.
-Ai spus cumva sa... ii dau lui arma?
-Eu am incredere in el. Va trebui sa ai si tu. Da-i arma si vom putea vorbi normal.
-Dar...
-Damien...
Damien ofta si se apropie incet de Andrew. Isi plimba privirea de la arma la el si in cele din urma i-o
inmana de parca era un elev prins la ora copiind care ii da profesorului fituica. Era o antiteza
ciudata intre starea de dinainte si cea de acum. Il ura pe Andrew, dar il privea in acelasi timp cu
respect.


-Vreau doar sa traiesc cat timp sunt in viata...
-Ce?
-Vreau doar sa traiesc cat timp sunt in viata.
-Ce vrei sa spui? Stai, asta e un citat?
-Da.
-Al cui?
-Bon Jovi... Nu-mi spune ca nu ai auzit de Bon Jovi!
-Am auzit, dar nu inteleg care e legatura cu cazul. Ce vrei sa spui cu Vreau doar sa traiesc cat timp
sunt in viata?
-Nu asta vrem toti? Tu nu vrei asta, sa traiesti cat timp esti in viata?
-Ba da...
-Ei bine, el nu voia asta. Nu voia sa traiasca cat timp era in viata, voia sa traiasca dupa ce nu mai era
in viata. Asta ar insemna ca ar fi tot in viata, voia sa fie nemuritor... Sa poate sa fii mort si in viata in
acelasi timp?
-Vrei sa spui ca voia sa fie cunoscut, sa nu fie uitat?
-Da, dar a uitat ceva: Uitarea este inevitabila.
-Ok, tot Bon Jovi a spus-o si pe asta?
-Nu fi ridicol! A fost John Green.
-Bine, ne putem intoarce acum la caz? In caz ca nu ai observat, ai o insigna pe care scrie DETECTIV.
-Ne numim detectivi pentru ca detectam anumite lucruri? Atunci de ce nu ne numim detectori?
Adica exista masinarii care se numesc asa, de ce nu ar fi numiti si oamenii asa?
-Poate pentru ca suntem oameni? Din nou, ne putem gandi la caz?
-Stii, ai dreptate!
-Slava cerului! Deci a fost gasit de menajera legat de scaun cu...
-Ai dreptate, pentru ca suntem oameni! Masinariile detecteaza anumite lucruri care se pot vedea,
simti, dar oamenii detecteaza ceea ce nu se poate vedea. Ce vedem noi aici? Un om mort. Dar ce NU
vedem aici? Povestea lui.
-Cam asa functioneaza asta, trebuie sa ii aflam povestea. Si ca sa facem asta, ne legam intai de ceea
ce chiar vedem! Era legat de scaun cu banda izolatoare...
-Deci trebuie sa ne legam de tipul mort pe care il vedem. De ce nu il intrebam pe el cum s-a
intamplat?
-Ai de gand sa intrebi un cadavru ce s-a intamplat?! spuse el nevenindu-i sa creada.
-Am de gand sa ii intreb fata...
-Oh, frate!
-De fapt cele doua fete. Ai spus ca are o sora?
-Da, una geamana, dar nu sunt gemeni identici.
-Da, dar ea este fata lui, cel putin una din ele. Cealalta este pe telefonul lui.
-Spune-mi ca nu o sa vorbesti cu pozele lui!
-Oh, ba da!
-Gata, ma duc la sef sa ii spun sa imi gaseasca alt partener, nu pot lucra asa!
-Ai vrea sa taci putin, cand ridici vocea ma dor ochii.
-Cum ar putea sa te doara...
-Pur si simplu o fac. Acum taci, trebuie sa gasesc aplicatia aia... Hei, aici era!
-Ce ai gasit?
-Contul lui de Facebook. Cealalta fata a lui Adrian Morris.
-La asta te refereai cand ai spus de cele doua fete... De ce nu poti vorbi normal si direct?
-Pai notiunea de normal este una relativa, normalul meu poate fi diferit de normalul tau sau cel al
lui Morris.
-Morris e mort.
-Dar e viu in mintea cuiva. Hai sa vorbim cu ei. am spus, intorcandu-ma brusc in directia cealalta,
catre usa.
-Stii, nu inteleg ceva. Morris avea telefonul parolat, de unde stiai parola?
-667747 nu este o parola atat de greu de ghicit, nu?
-Cum naiba... Aaaaaa, M-O-R-R-I-S... Stii, pe langa ciudateniile tale, te pricepi la chestiile astea.

-Crezi ca moartea este o metafora pentru renastere? il intreb eu.
Andrew rasufla usurat si ma imbratisa pe neasteptate.
-Imi place aici jos, dar nu crezi ca scopul nostru este sa mergem din ce in ce mai sus?


mi place cum toate culorile se amestec i se ntreptrund, devenind din lucruri separate un ntreg
caleidoscop n micare, tue de culoare care se mbrieaz.