Aparitia dreptului afacerilor

1. Dispozitii generale. Dreptul afacerilor este o denumire moderna a dreptului comercial.

Pentru a studia evolutia lui, trebuie sa apelam la istoria dezvoltarii dreptului privat si, desigur, a
dreptului comercial.
Adoptarea Codului comer 646f59g cial francez in 1!" a dus la divizarea dreptului privat in
drept civil si drept comercial. #e crease o situatie in care raporturile $uridice private erau
reglementate concomitent de doua legi diferite, adica o situatie de %dualism al dreptului privat&.
Dreptul civil este o ramura a dreptului care reglementeaza raporturile $uridice patrimoniale
si cele personale nepatrimoniale dintre persoanele private 'fizice si $uridice(.
Dreptul comercial apare ca un drept special fata de dreptul civil, este o ramura 'subramura(
a acestuia si reglementeaza raporturile $uridice care apar intre persoanele fizice si persoanele
$uridice in activitatea de intreprinzator.
Desi se afirma ca dreptul comercial a aparut ca un drept al comerciantilor 'negustorilor( in
conditiile statului feudal, la care a contribuit structura sociala, pe de o parte, si comple)itatea
dezvoltarii activitatii comerciale si de intreprinzator, pe de alta parte, unii cercetatori intrezaresc
norme ale dreptului comercial si in dreptului antic. *storia dreptului comercial cunoaste trei
perioade de dezvoltare+ vec,e 'antica(, a evului mediu, moderna.
- Perioada vec,e 'antica(. .a o anumita etapa de dezvoltare a omenirii, in societate s/au
produs sc,imbari care au condus la cunoscuta divizare a muncii. 0fectul pozitiv al acestei
diviziuni consta in cresterea productivitatii muncii si in aparitia unor surplusuri de produse.
Aceste surplusuri, indiferent de faptul cine le insusea 'indivizii sau colectivul(, erau sc,imbate pe
alte obiecte 'produse(, astfel fiind satisfacute mai multe necesitati. #c,imbul in natura 'trocul( a
fost prima operatiune de comert aparuta in antic,itate si utilizata pana in prezent.
Cercetatorii afirma ca cele mai vec,i reglementari $uridice ale comertului au fost stabilite in
stravec,iul 1abilon. Cea mai vec,e opera legislativa, cunoscuta sub denumirea de %Codul lui
2ammurapi&continea dispozitii referitoare la circiumi, negustori si au)iliarii lor. Codul cuprindea
reglementari privind contractele de locatiune, comision, imprumut.
Alte surse informeaza ca, in legatura cu intensificarea comertului pe malul 3arii
3editerane, in sec. 4** i.e.n., grecii au instituit reguli, utilizate de catre negustori, privind
operatiunile financiare, asigurarea, comertul maritim etc.
5. 0vul mediu. 6eglementarea $uridica a comertului in evul mediu este legata de aparitia
corporatiilor 'universitas(, organizatii colective formate din comercianti si meseriasi.
Comerciantii si meseriasii dintr/o ramura intrau intr/o corporatie. Aceasta era administrata de un
consul, asistat de consilieri. Consiliul emitea norme interne, bazate pe obiceiuri, care serveau la
solutionarea litigiilor dintre membrii corporatiei. De altfel, aceste norme erau aplicate ulterior si
in alte cauze similare. 2otararile consulilor au servit un bun temei pentru aparitia dreptului
negustorilor '$us mercatorum(. 2otaririle mai importante ale consulilor erau adunate in culegeri,
numite statute. #int cunoscute statutele din Pisa '15!5(, 6oma '151"(, 4erona '151(, 1ergamo
'145"(, 1ologna '15!9( etc. 7ormele statutelor oraselor italiene asa au si ramas ca drept
al oraselor/cetati. *deile, obiceiurile, termenii dreptului negustorilor italieni au patruns si in alte
state, fiind acceptate uneori c,iar in detrimentul propriilor obiceiuri.
Din evul mediu s/au pastrat si %monumentele& obiceiurilor negustoresti, indeosebi ale
obiceiurilor maritime. Printre astfel de monumente se numara culegerea %Consulat de la 3er&
folosita de comerciantii din 3area 3editerana in secolul 8*4, culegerea %6oles d9:leran&,
utilizata in :ceanul Atlantic de corabiile comerciantilor francezi si englezi. *n nordul 0uropei
'3area 1altica( era in uz codificatia %6egles de ;isb<&. : culegere bine intocmita o aplicau
negustorii din alte tari fara a se preocupa de provenienta acesteia, uneori c,iar contrar obiceiurilor
nationale, normelor dreptului feudal si dreptului canonic.
4. Perioada moderna. Perioada moderna de dezvoltare a dreptului comercial se
caracterizeaza prin inlocuirea dreptului cutumiar cu dreptul scris.
Franta. =n prim act care prefigura marile monumente legislative ale >rantei a fost 0dictul
din 1565 al lui Carol al *8/lea, prin care au fost create $urisdictiile consulare, aplicabile numai
comerciantilor. =lterior, asupia unificarii obiceiurilor din acea perioada a lucrat Colbert ?ean/
1aptiste, controlor general al finantelor in timpul regelui >rantei .udovic 8*4, care a elaborat
doua ordonante comerciale. *n 16"5 afost pusa in aplicare :rdonanta privind comertul terestru,
iar in 161 :rdonanta privind comertul maritim. Astfel, pentru prima data s/a efectuat o
reglementare unica pe teritoriul intregii tari, la care erau supusi toti cei care faceau comert.
Cele doua ordonante au stat la baza elaborarii Codului comercial francez din 1!" pus in
aplicare de la 1 ianuarie 1!.
Codul comercial al >rantei, in vigoare si in prezent, desi nu a avut o influenta atit de mare
ca cea a Codului civil, a fost aplicat cu titlu de lege proprie in *talia, #pania, 1elgia, 1razilia.
Italia. *n *talia, Codul Comercial francez a fost aplicat ca lege interna din anul 1!.
*n 1! a fost adoptat Codul comercial italian, completat cu noile realizari din doctrina germana,
belgiana, franceza. Acesta a functionat pina in 194-, cind, in urma unor polemici stiintifice,
dualismul dreptului privat a fost lic,idat prin adoptarea unui Cod civil, care reglementa unitar
relatiile private, adica continand si norme comerciale.
Germania. in @ermania a functionat mai intai un statut comercial, din 161 si pina in 19!!,
cind, impreuna cu Codul civil, a fost pus in aplicare un nou cod comercial. Acesta, spre deosebire
de Codul comercial francez, are la baza un sistem subiectiv de determinare a obiectului dreptului
comercial. *n sistemul subiectiv, normele dreptului comercial constituie un drept profesional si se
aplica numai comerciantilor, indiferent de genul de activitate practicat.
Codul comercial german este format din 4 carti+ * / comerciantiiA ** / societatile comercialeA
*** / cartile comercialeA *4 / actele comerciale.
Romania. Din anul 14!, in 3untenia si 3oldova erau aplicate 6egulamente comerciale,
reproducere a unor institutii din Codul comercial francez.
Din 159, dupa unirea principatelor romane, a fost pus in aplicare un nou act normativ cu
caracter comercial, denumit %Condica de comerciu a principatelor unite romane&, care, de
asemenea, era de inspiratie franceza.
*n 1", a fost adoptat Codul comercial roman avind ca izvor de inspiratie Codul comercial
italian din 1-, continand si prevederi din legislatia germana si cea belgiana.
Codul comercial roman avea 9"1 de articole, grupate in patru carti+ cartea * despre comert
in general, cartea ** / despre comertul maritim si navigatie, cartea *** falimentul, cartea *4 /
despre e)ercitiul actiunilor comerciale si despre durata lor.
*n 194", 6omania a incetat sa foloseasca normele Codului comercial pentru comertul intern,
acestea fiind utilizate doar in raporturile dintre agentii economici nationali si cei straini. Dupa
revolutia din decembrie '199( Codul comercial a fost redescoperit si repus in aplicare, urmand
sa reglementeze raporturile pentru care era destinat. *n 199!, a fost adoptata .egea nr.51B199!
privind societatile comerciale, imbogatita cu realizarile din domeniu ale tarilor dezvoltate.
*n 1995, a fost adoptata .egea nr. 64B1995 privind procedura reorganizarii si lic,idarii $udiciare.
Republica Moldova. *n 6epublica 3oldova au e)istat reglementari $uridice ale relatiilor
economice. Pina la =nirea din 191, se aplicau actele normative ale 6usiei tariste. Dupa 1
decembrie 191, actiunea Codului comercial roman din 1" a fost e)tinsa si pe teritoriul
1asarabiei prin Decretul/lege nr. 1"51 din 4 mai 1919, functionand pina p 1944.
Dupa cel de/al doilea razboi mondial, in 3oldova, ca si in toate tarile cu regim comunist, a
functionat economia planificata. Activitatea de intreprinzator era decretata activitate ilegala si
persoanele care o desfasurau erau sanctionate penal.
Dupa declararea independentei la -" august 1991, in 6epublica 3oldova au fost adoptate
un sir de acte normative menite sa reinstaureze relatiile economiei de piata. Actele normative, in
ma$oritatea lor, reglementau insuficient noile relatii, dar faptul adoptarii lor insufla optimism.
Astfel, prin .egea cu privire la proprietate, a fost repusa in drepturile sale firesti proprietatea
privata. Dupa ea, au fost adoptate legile cu privire la+ antreprenoriat si intreprinderi, societatile pe
actiuni, faliment, arenda, cooperatie, investitiile straine, circulatia ,irtiilor de valoare si bursele de
valori etc. Prin aceste acte, a fost descatusata initiativa privata si legalizata activitatea de
intreprinzator. .egea nr.45B199- cu privire la antreprenoriat si intreprinderi a $ucat rolul unui
mic cod comercial, deoarece a permis activitatea de intreprinzator si a stabilit cercul de persoane
care o pot desfasura. Aceste legi aveau ca prototip actele normative elaborate si puse in vigoare in
6usia postsovietica. Din cauza traducerii stangace ori a incercarii nereusite de a adopta unele
norme si institutii din actele normative ale unor state europene, primele legi de dupa declararea
independentei nu satisfaceau cerintele unei economii libere, de aceea, pe parcursul anilor 199"/
-!!4, au fost inlocuite prin alte acte normative. Astfel, prin Codul civil nr.l 1!"B-!!-, au fost
innoite un sir de dispozitii din .egea nr.45B199- cu privire la antreprenoriat si intreprinderi. Au
fost adoptate legi cu privire la+ societatile pe actiuni, cooperativele de productie si cooperativele
de intreprinzatori, insolvabilitate, protectia concurentei, piata valorilor mobiliare, investitii in
activitatea de intreprinzator etc.
: importanta deosebita pentru dreptul afacerilor o are Codul civil, pus in vigoare la 1- iunie
-!!5. Desi contine o serie de imperfectiuni, acest cod are sarcina de a unifica reglementarile
$uridice si a pune o temelie noua circuitului civil si comercial, de a contribui la avansarea
economica a statului.
Codul civil a unificat dreptul privat, stabilind ca persoanele fizice si persoanele $uridice care
practica activitate de intreprinzator sunt subiecte ale raporturilor $uridice civile si ca statutul lor
$uridic este determinat de legislatia civila. Aceste norme fiind abstract separate de alte norme de
drept privat, impreuna cu normele de interventie a statului in activitatea economica, formeaza
baza $uridica a dreptului afacerilor.