Sunteți pe pagina 1din 3

1.

INT. HOL – NOAPTE/DIMINEAŢĂ

El stă pe jos, pe semi-întuneric, cu spatele sprijinit de perete. Faţa îi e luminată de telefonul mobil pe care se uită la un clip, în care el vorbeşte din spatele camerei cu ea.

EA, plângând: …şi cu ce mă ajută pe mine asta? Eu cu ce rămân…? Firimituri…nu-i decât firimituri tâmpenia asta…

EL, sarcastic: Ei, firimituri… hai că nu-i de colo un rol nou! Hai, uită-te la mine. Uită-te la mine! Uită-te-n cameră! Hai, curaj! Haaaai, un zâmbet seducător acolo, ştiu că poţi…

EA: -o-n colo… n-am chef… nu mai am nici un chef… nu-mi dai decât firimituri… când…

2. INT. HOL ZI/SEARĂ

Ea priveşte peretele cu zugrăveală zgrunţuroasă. Are ochii umflaţi şi puţin rimel întins pe obraji de la plâns. Îşi priveşte mâinile. Are vânătăi pe încheieturile degetelor.

EA (din off, continuare): …când eu te vreau cu totul. Cu toate ciudăţeniile tale. Chiar şi asta.

EL: Ei, hai să n-o dăm chiar aşa în dramatic…tu vrei atenţie pisoi, nu pe mine. Hai, uită-te-n cameră.

EA suspină, trage adânc aer în piept, pauză lungă.

EL: Aşaaaa… vezi că se poate…?

Sunetul şi vocea din off încep să se piardă, făcând loc sunetului din prezent – trafic intens de afară şi un ceas care ticăie în camera de alături. Se aude soneria.

3. INT. HOL – NOAPTE/DIMINEAŢĂ

El se uită în continuare la clipul din telefon. În plan îndepărtat vedem ușa deschisă a dormitorului, ea doarme pe o parte la marginea patului.

EL (continuare): Hai, zi ceva.

EA: Ce vrei să mai zic?

EL: Ceva, orice. Intră-n rol.

EA: În care rol.

EL (râde): Hai, zi ceva. Ia zi. Cine sunt eu pentru tine?

EA: Eşti… aliatul meu cel mai de încredere. Cârja mea preferată. Te păstrez într-un insectar cu un singur loc, îţi construiesc piedestal din carnea mea şi apoi te strig muză.

EL: Aşa, aşa, bun, mai zi. Mai cu suflet poţi? (râde)

EA: Hai dă-o-n pizda mă-sii de treabă, îţi baţi joc de mine sau ce. (tace îndelung) Du-te dacă vrei. Du-te. Du-te naibii. Dar rămâi cu mine. Tot aia e.

4. INT. DORMITOR – ZI/SEARĂ

Stau amândoi în pat/pe jos pe covor. El o filmează pe ea cu telefonul mobil, ea vorbeşte, vorbeşte, vorbeşte.

EA: Familie, şcoală, muncă, timp liber, viaţă personală… nu sunt decât tranşee… tranşee bine delimitate. E un război. Totul e un război. Ego contra ego. Rănile mele contra rănile voastre. Nu există eroi, există doar… doar bandaje. Toţi oamenii pe care îi adunăm în viaţa noastră nu sunt decât bandaje de pus pe răni, vraci atotputernici care se vând pe câte o halcă de suflet. Îmi trimit demonii în recunoaștere pe teren inamic, cu vorbe, cu mângâieri, cu atingeri delicate pe sub masă, aşa, frumos şi subtil, din greşeală… după aia îmi cedez din teritoriu… nu e decât o tranzacţie, nu vreau decât să-mi cumpăr doza.

EL: Eşti bolnavă. Bolnavă de dragoste.

EA: Nu ştiu ce-i aia. Nu e nici o dragoste. Nu sunt decât răni.

Ea începe să se strecoare la el în braţe în timp ce continuă să vorbească, se ghemuieşte cu capul la pieptul lui.

EA: Rănile mele se-nţeleg bine cu rănile tale, şi atunci încep să te vreau prin preajmă. Şi pentru că n-avem alt cuvânt mai bun îi zicem dragoste. Asta e tot. Fiecare rană e o gură care strigă după căldură, îşi lansează pe piaţă oferta de vorbe dulci şi de carne cu care e dispusă să o cumpere. Şi sexul nu e decât un tratat de pace. Reducem războiul eu contra ceilalţi şi eu contra eu la cifra doi şi ne facem că am găsit pacea.

Ea începe să își roadă o unghie (?)

EL: Ce-ai păţit la mâini?

EA: Am dat cu pumnii în perete. Și am dat, și am dat, și am dat. Până au tăcut toate vocile.

EL: Și? Chiar au tăcut?

EA: Au tăcut pe dracu. Io-s un vas fără fund, mă, un vas fără fund, înţelegi? Toată căldura din lume, toate mângâierile din lume, toate vânătăile, toate cicatricile, tot sângele, toate futaiurile, toate beţiile, toate ţigările, toate măștile, toate… toate, toate, toate, şi nimic nu e suficient niciodată, înţelegi? Sunt un vas fără fund, nimic nu e suficient. Nici măcar tu.

El începe să o mângâie pe păr.

EL: Eşti un copil.

Ea îi smulge telefonul din mână şi întoarce camera spre el.

EA: Ah da? Zău? Şi tu ce eşti?

El tace. Se fâstâceşte. Încearcă să îi ia telefonul din mână. Ea continuă să îl filmeze.

EA: Habar n-ai. Aşa-i? Habaaar n-aaaai, habaaar n-aaaaai! Schimbi şapte mii de măşti, doamne fereşte să vadă cineva cine ești de fapt. Și nici măcar tu nu mai știi. Așa-i?

El tace. Ea se ghemuieşte din nou lângă el şi întoarce telefonul cu camera spre amândoi.

EA: Habar n-ai. Ne-am găsit amândoi. (râde)

Ea începe să se strâmbe la cameră

EA: Şi? Ia zi, am primit rolul?

EL (tace îndelung): Nu ştiu, mă mai gândesc.

El o strânge în braţe. (Camera se depărtează.) Rămân amândoi tăcuţi, strânşi unul într-altul.

5. INT. HOL/DORMITOR – DIMINEAŢĂ (continuare 3)

El opreşte clipul şi bagă telefonul în buzunar. Se duce la uşa de la intrare şi pune mâna pe clanţă. Ezită. Se duce în dormitor. Ea doarme în pat, pe o parte, cu faţa la perete, dezbrăcată (acoperită cu cearşaf/pătură?). El se apleacă deasupra ei şi urmărește conturul corpului ei cu mâna, ca și cum ar mângâia-o, dar la câţiva milimetri, extrem de aproape dar fără să o atingă. Rămâne în picioare lângă pat şi o priveşte.

timeline:

2 4 1 3 5
2
4
1
3
5