Sunteți pe pagina 1din 1

Testament

M cirpesc cu vorbe, cu substantive,


mi cos rana cu un verb.
Nobile paleative
de serv.
Iti scriu cu trupul meu viata
si mersul stelelor ti-l scriu.
Vocala cea mai lunga este ata
n care mortu-l cos, de viu.
Cci trebuie s dam si marturie,
altfel nimica n-ar mai fi,
n dulce scriere tirzie
tinind alturi morti si vii.
Tu ombilic din care curge
vorbirea numai altor guri
fr s stim unde ne duce
n care dalbe viituri.
Incit nu stim cine traieste -
cuvintul poate, poate trupul.
Zapada alba Doamne, poate,
sau urma-n ea, pe care o lasa lupul...