Raspunsuri simptom

Pe deasupra si dincolo de simptomele traumatice prezentate pana

acum, un scop evident in evaluarea traumei, il reprezinta
determinarea starii mentale curente ale victimei, si nivelul de
functionalitate psihologica si observarea simptomelor majore
cunoscute a fi asociate cu expunerea la trauma.
Astfel clientul ar trebui evalut dupa urmatoarele tulburari:
Alterarea strii de contien sau functionarea mentala (de
exemplu, dementa, confuzie, delir, tulburari cognitive, sau alte
tulburri organice)
Simptome psihotice (de exemplu, halucinatii, iluzii, tulburri crezut,
comportament dezorganizat, semne "negative")
Dovezi de gnduri de auto-vtmtoare sau de sinucidere si
comportamente
Potenial pericol pentru alii
Tulburari de dispozitie (de exemplu, depresie, anxietate, furie)
Abuz de substane sau dependenta
Tulburari de personalitate
Capacitatea redus de a avea grij de sine.
n combinaie cu alte informaii (de exemplu, din partea clientului,
alte persoane semnificative, sau ingrijitorii), aceste date interviu
constituie baza pentru diagnostic i un plan de intervenie n cele mai
multe medii clinice. Cu toate acestea, cand prezentarea problemei
include potentiale tulburari posttraumatice starea mentala clasica si
revizuirea simptomelor poate duce la pierderea unor informatii
importante. Persoanele cu expunere semnificativa la traumade
exemplu victime ale violenteinu divulga intodeauna intregul istoric
al traumei lor , sau simptomele posttraumatice, decat daca sunt
intrebate in mod direct i prin urmare, necesit investigaii specifice,
concrete n aceste domenii.
Atunci cnd exist o posibilitate de tulburare legate de trauma,
interviul de evaluare ar trebui s abordeze ct mai multe (dac nu
toate) dintre urmtoarele componentele, dintre care majoritatea au
fost prezentate n capitolul anterior:
Simptomele de stres posttraumatic
- experiene interioare repetate obsesiv, cum ar fi flashback-uri,
cosmaruri, ganduri obsesive i amintiri
- simptome de evitare, cum ar fi ncercrile comportamentale sau
cognitive pentru a evita stimulii ce amintesc de traumatisme, precum
i amoreala emoional
- simptome de hiperexcitabilitate, cum ar fi somn agitat, tensiune
muscular, iritabilitate, nervozitate, sau dificultati de
atetie/concentrare .
Raspunsuri disociate
Depersonalizarea
Stari de evitare
Dezangajare cognitiv-emotionala Amnesia or missing time
Confuzie sau alterare a identitatii
Abuz de substante
Tulburari somatice
- Reacii de conversie (de exemplu, paralizie, anestezie, orbire,
surditate)
- De somatizare (preocupare excesiva cu disfuncie corporal)
- Durere psihogen (de exemplu, dureri pelviene sau dureri cronice
care nu pot fi explicate medical)
Tulburri sexuale (mai ales n supravieuitorii de abuz sexual sau de
atac)
- Stres sexual (incluznd disfuncia sexual i / sau durere)
- Temeri sexuale i conflictele
Tulburri cognitive legate de trauma
- Stima de sine scazuta
- neajutorare
- lipsa de speranta
- vinovie excesiv sau inadecvat
- ruine
- exagerare cu privire la nivelul de pericol n mediul
- idealizare a fptuitorului sau raionalizarea inexacta sau justificarea
comportamentului fptuitorului
activiti de reducere a tensiunii acumulate
- auto-mutilare
- bulimie nervoasa
- comportament sexual excesiv sau nepotrivit
- furt compulsiv
- agresiune impulsiva
reacii psihotice posttraumatice tranzitorii
- alunecarea cognitive sau asocieri traumatice induse
Halucinaii induse de traumatisme (de multe ori trauma
congruente)
- iluzii induse de traumatisme (de multe ori trauma congruente, n
special paranoia)
rspunsuri traumatice in cultura specifica (de exemplu, attaques de
nervios), daca sint relevante atunci cnd se evalueaz persoanele din
alte ri sau culturi.
Aceast list poate fi mai cuprinztoare dect este, relevanta pentru
anumite situatii posttraumatice (de exemplu, supravieuitorl al unui
accident de vehicul cu motor), dei cele mai multe dintre
componentele pot fi adecvate pentru traumatisme cronice (de
exemplu, abuz asupra copilului prelungit sau tortur politica) . Unele
revizuiri ale acestor simptome sunt de obicei indicat ntr-o evaluare
complet, chiar dac este urmata de un interviu cu diagnostic mai
structurat. Evaluarea simptomelor asociate cu stresul posttraumatic
poate fi o provocare, mai ales n cazul n care clientul nu a descris
simptomele sale la nimeni nainte, i le vede ca bizare, sau chiar,
poate, psihotice. Att re-experimentarea cat i disociere implica o
schimbare n nivelul de contiin i de contientizare a
imprejurimilor, care pot fi dificil de exprimat n cuvinte. Sugestii de
interviu i ntrebri n acest domeniu sunt prezentate in cele ce
urmeaza.
Cosmaruri posttraumatice.
Unii clieni nu pot raporta comaruri pe care le asociaz doar indirect
cu trauma n cauz, ca urmare, a intreba pur i simplu dac au
comaruri despre eveniment s-ar putea s nu fie suficient. De
exemplu, o victim de viol nu poate visa despre viol, dar poate avea
comaruri despre a fi urmrit pe o alee intunecata, sau despre a fi
atacat de animale sau de spirite rele. ntrebrile de clarificare pot
include:
- "Ai vise urate sau nfricotoare?"
- "Despre ce sunt visele tale?"
- "Visezi vreodat despre lucrurile rele care s-au ntmplat cu tine?"
Flashback-uri.
Multi clienti nu vor ti sensul cuvantului flashback, i ar putea avea
nevoie o explicaie mai descriptiva. Intrebari detaliate includ :
- "Ai vreodat viziuni ale [traumei] care iti apar n mintea ta?"
- "Ai simtit vreodata ca *trauma+ se ntmpl nc?"
- "Ai simtit vreodata ca retraiesti[trauma]? "
-" ai auzit vreodata vocea persoanei care te-a rnit? "
-" ai auzit vreodat sunetul *foc de arm / accident / alt sunet
relevante] "?
Ganduri obsesive.
Unii clienti raporteaza ganduri ego-distonice care apar de nicaieri si
care prezinta o preocupare.Intrebari care pot ajuta in explorarea
acestor simptome cognitive includ :
Te gandesti mult la [trauma] ? Tot timpul?
Simti ca nu poti inlatura gandul asupra [trauma] din mintea ta?
Gandul asupra [trauma] te face sa iti fie dificil sa te concentrezi
asupra altor lucruri?
[Pentru cei cu simptome asociate de insomnie+ cand nu poti
dormi noaptea, sunt ganduri care te tin treaz?
Dissociation
Pentru ca este un proces intern, ce poate fi dificil pentru client de a il
exprima celorlalti, clinicianul poate asista clientul adresandu-i
intrebari specifice experientei de disociere. Adaptate la tipul de
simptome acestea pot fi :
Depresonalizare
Simti vreodata ca te afli in afara corpului tau?
Simti vreodata ca nu iti poti recunoaste parti ale corpului, sau ca
acestea si-au modificat forma sau dimensiunea?
Simti vreodata ca privesti lucurile care ti se intampla dinafara ta?
Derealizarea
Simti vreodata ca te afli intr-un vis?
Simti vreodata ca lucrurile sau oamenii din jurul tau nu sunt
reali?
Amnezie temporara
Te-ai gasit vreodata intr-un loc indepartat fara sa stii cum ai ajuns
acolo?
Ai calatorit vreodata la o distanta mare de casa fara sa realizezi?
Dezangajare cognitiv-emotionala
Te-ai simtit vreodata in afara spatiului la munca sau acasa si ai
pierdut sirul a ceea ce faceai?
Ti-au spus vreodata alti oameni ca te afli la kilometri departare
cu gandurile?
Amnezia sau timpi pierduti
Exista lucruri in viata ta pe care nu ti le poti aminti complet sau
deloc?
Ai trait experiente in care ai fost cu gandul departe cateva minute
ca mai apoi sa afli ca de fapt a trecut mult mai mult timp??
Modificarea identitatii
Ti se intampla sa iti uiti numele sau sa crezi ca ai alt nume?
Simti vreodata ca exista personalitati diferite in interiorul tau?

Psihoza in contextul raspunsului posttraumatic
Deoarece disocierea si stresul posttraumatic poate uneori duce la
reducerea contactului- si alterarea perceptiilor- aupra mediuliu
inconjurator, diferentierea acestor simptome de psihoza nu este
usoara. Uneori limitele dintre: retrairile posttraumatice si halucinatii;
dintre fricile posttraumatice si cele rezonabile, ideile exagerate si cele
paranoice; si dintre fragmentarea cognitiva legata de anxietate si
dezorganizarea mentala, pot greu de stabilit. In plus, disocierile
severe pe fond de trauma pot fi imposibil de distins de starile interne
de psihoza.
Dupa cum am mentionat , exista o relatie intre trauma si psihoza:
depresia psihica si tulburarile de stres postraumatic sunt frecvent co-
morbide, si traumele severe pot condice la episoade psihotice. De
asemenea, cei cu procese psihotice de baz ar putea prezenta un risc
crescut de victimizare din cauza nivelului de vigilen sau de auto-
ingrijire sczut. Cu toate acestea, este important s fie prudena
nainte de a concluziona c un supravietuitor de trauma este psihotic,
nu n ultimul rnd pentru c tratamente pentru tulburri psihotice nu
sunt de obicei eficiente pentru stres posttraumatic. In unele cazuri
prezentare clinice poate fi atat de ambigua incat sa faca
determinarea definitiva imposibila; in asemenea cazuri clientul
trebuie urmrit cu atentie pe parcursul tratamentului prin efectuarea
de reevealuri frecvente. In diferentierea psihozei de stresul
posttraumatic urmatoarele date sugereaza mai degraba stresul
posttraumatic decat psihoza:
Reexperimentarile, fiind opuse halucinatiilor
Contextul perceptiilor este legat de trauma ( de exemplu a auzi o
voce a agresorului sau alt sunet asociat traumei). A se retine ca o
istorie in trauma poate afecta continutul halucinatiilor psihotice si a
devierilor in acelasi timp.
Percepiile apar n contextul unei experiene de declanare sau
traume legate de anxietate.
Perceptiile nu sunt interactive, ele nu raspund supravietuitorului.
Perceptiile nu sunt bizare.
Experientele posttraumatice sunt opuse iluziilor.
Continutul ideilor sua temerilor este legat de evenimentul
traumatic.
Clientul este capabil sa exprime si sa inteleaga ca astfel de temeri
nu sunt rezonabile ars are not reasonable (de ex. o femeie care a fost
violata se poate teme de toti barbatii si isi poate dori sa nu fie singura
in preajma barbatilor datorita fricii de a vi iarasi victima desi cognitiv
intelege ca nu fiecare barbat este violator).
Fragmentarea indusa de trauma spre deosebire de asocierile slabe.
Fragmentarea sau dezorganizarea apare atunci cand clientul
vorbeste de subiecte neplacute sau legata de trauma, si nu pe tot
parcursul discursului clientului.
. Nivelul de dezorganizare scade pe masura ce clientul devine mai
putin anxios.
Invers, urmtoarele, dac exist, pot sugera o psihoza, mai degrab
dect un proces posttraumatic:
Halucinatiile spre deosebire de reeperimentari
Cel putin o parte din continutul perceptiilor nu exte legata de
traume (de exemplu a auzi vocile altora care nu sunt inclusi in
trauma).
Perceptia este interactiva si/sau clientul este observat de altii
vorbind sau razand cu el insusi.
Iluzii ca fiind opuse asteptarilor posttraumatice.
Continutul ideilor/fricilor nu este doar simplu legat de eveniment,
dar este extins spre alte domenii (de exemplu o femeie care a fost
violata gandeste nu numai ca toti barbatii o pot rani dar si ca CIA are
microfoane la ea acasa).
Asocierile slabe in opozitie cu fragmentarile induse de trauma.
Devierile cognitive apar in pe parcursul discursului clientului ,
atunci cand acesta este axios sau nu, indiferent de subiectul
conversatiei.

Interviul structurat
Cu toate ca o informare asupra starii mentale si o examinare a
simptomelor poate dezvalui multe forme de tulburari postraumatice ,
natura nestructurata a acestor abordari face ca anumite simtome
sau nu fie evalute cum se cuvine. Se estimeaza ca jumatate din
cazurile de stres postraumatic sunt omise in cadrul interiului clinic
nestructurat. Din acest motiv unii clinicieni si majoritatea
cercetatorilor folosesc interviului structurat cand evalueaza stresul
postraumatic.
Scala administrata clinic pentru stresul posttraumatic (CAPS)
CAPS este considerata standardul de baza in interviul structurat
pentru tulburari de stres posttraumatic. CAPS are cateva caracteristici
ajutatoare incluzand intrebari prompte si explicite, scale
comporamentale bine ancorate si evaluari are frecventei si
intensitatii simptomelor . CAPS contine in plus si elemente care
privesc impactul posttraumatic asupra functionalitatii sociale si
profesionale.
Din nefericire CAP presupune o ora sau chiar mai mult pentru
finalizare , si uneori ofera mai multe informatii decat sunt clinic
necesare si concentrate pe PTSD.
Interviul referitor la tulburarile acute de stres (ASDI)
Cand diagnosticul se refera la stres acut si nu stres postraumtic,
clinicianul poate considera folositor acesta. Acest interviu evalueaza
simptome de disociere, reexperimentare, evitarea voluntara si
simptome de excitare. Desi a aparut relativ recent, ASDI are o
valabilitate buna si se efectueaza intr-o perioada scurta de timp.
Interviul strucuturat pentru tulburari de stres extrem
SIDES a fost creat ca un partener pentru interviul existent pentru
sindromul de stres posttraumatic. Acesti itemi evalueaza prezenta in
viata a: dereglari emotionale, somatizare,alterarea atentiei sau
constientizarii, perceptia asupra sinelui, relationarea cu ceilalti,
sistemul de valori. Itemii descriu compoprtamente concrete si bine
ancorate in scopul de a prezenta rezultate clinice valide.
Interviul clinic structurat pentru DSM-IV Tulburari disociative-revizuit
(SCID-D)
The SCID-D evalueaza existenta existenta si severitatea a 5
simptome disociative: amnezia, depersonalizarea, derealizarea,
tulburari de identitate, si alterarea identitatii. Acest interviu
stabileste diagnostic pentru 5 tulburari majore disociative DSM-IV,
impreuna cu tulburarea de stres acut.
Scurt interviu pentru tulburari posttraumatice (BIPD)
Desi interviurile precedente pentru stabilirea diagnosticului sunt
instrumente ajutatoare, se include si aceasta forma (BIPD) pentru cei
care doresc o un interviu mai putin structurat.Este o masura rapid,
usor de adaptat si foarte facila folosirii clinice. Pe de alta parte
interviul semi structurat pentru stres posttraumatic este mai putin
obiectiv decat CAPS sau ASDI, si nu ofera la fel de multe detalii
privind anumite criterii de simptome.

Testele psihologice
Spre deosebire de interviul clinic cele mai multe teste psihologice
sunt realizate de client completand cerintele pe o foaie. Testele
psihologice standardizate au fost testate pe un esantion semnificativ
din populatie pentru ca rezultatele sa fie comparate cu
valorilenormalepentru acel test. Se recomanda cu staruinta
folosirea acestor teste, deoarece ofera informatii obiective
referitoare la functionalitatea psihologica (atat referitoare la trauma
cat si generale) asupra supravietuitorilor traumelor. O parte din
instrumentele de testare sunt prezentate pe scurt in cele ce urmeaza.
Testele generice
O varietate de masuri psihologice pot fi folosite pentru evaluari
generice (nu doar specifice traumei) ale simptomelor psihologice a
adolescentilor si adultilor victime ale traumei. Cateva dintre acestea
evalueaza anxietatea, depresia, somatizarea, psihozele si alte
simptome prezentate in DSM-IV.
Majoritatea instrumentelor includ scari valide folosite pentru a
detecta simptome ascunse sau omise. Astfel pot fi relevante in
identificare negarii, exagerarii, si in unele cazuri disimularii
Teste specifice traumei
Desi testele generice pot detecta multe simptome asociate traumei,
si alte tulburari care pot exista, psihologii folosesc mai des teste
specifice in evaluarea stresului posttraumatic. Cele mai comune
dintre aceste instrmente sunt prezentate in cele ce urmeaza.
Pentru stresul posttraumatic si simptomele asociate
Scala diagnosticarii stresului posttraumatic (PDS).
Evalueaza expunerea la potentiale evenimente traumatice
caracteristica a celor mai traumatice evenimente 17 simptome
corespunzatoare criteriilor din DSM-IV PTSD, si gradul de intrferenta
a simptomelor in viata de zi cu zi a individului.
Scala traumei lui Davidson(DTS).
Este o scala din 17 itemi ce masoar fiecare din cei 17-itemi prezentati
ca simptome in DSM-IV pentru posttraumatic stres PTSD in 5 puncte
de severitate a stresului. Aceasta conduce la un scor total , evaluand
si scala intruziunilor, evitarilor, disimularilor si hiperexcitarea.

Evaluarea detaliata a stresului posttraumatic (DAPS).
DAPS pe langa diagnosticele din DSM-IV masoara un numar de itemi
asociati stresului posttraumatic. Aceasta masura este foarte eficienta
in diagnosticarea stresului posttraumatic.
Inventarierea simptomelor traumatice (TSI).
Este un instrument ce contine 100 itemi care evalueaza nivelul
generale al simptomatologiei posttraumatice experimentata de
indivit in ultimele 6 luni..
Simptomele traumatice de verificat la copii (TSCC).
Este de asemenea valabil si pentru adolescentii pana in 17 ani.
Include scale in verificare anxietatii, depresiei, furiei, stresului
posttraumatic, disocierii, si ingrijorarile sexuale.
Pentru probleme emotionale, relationari interpersonale si probleme
de identitate
Scala traumelor si atasamentelor (TABS).
TABS este un instrment care masoara tulburarile cognitive si nevoile
asociate cu expunerea la trauma. Evalueaza tulburarile a 5 arii:
siguranta, incredere, stima de sine, intimitate si control. Spre
deosebire de teste care se bazeaza pe simptome, TABS evalueaza
nevoie de sine si asteptarile in relatiile cu ceilalti ale victimelor
traumei.
Inventarierea capacitatilor de sine afectate(IASC).
Este un test standardizat pentru dificultati in ariile de relationare,
identitate si emotii. Scalele urmaresc urmatoarele domenii:
conflictele interpersonale, idealizarile/iluziile, teama de abandon,
probleme de identitate, usurinta de a fi influentat, tulburari
emotionale, si activitati pentru reducerea tensiunii. Rezultatele ofera
informatii asupra unuei copilarii traumatice, atasamente in viata de
adult, probleme interpersonale, suicid, si consumul de substante in
diverse forme.
Pentru disociere
Scala experientelor disociative.
DES ofera informatii legate de probleme de indetinate, memorie,
ingrijorare, tulburari cognitive sau emotionale, depersonalizare sau
fenomele asociative gen deja vu sau absorbtie.
Invetarierea disocierii pe multiscale (MDI).
Bazata pe ideea ca disocierea este un fenomen multidimensional
MDI este un test clinic normativ care se bazeaza pe 6 scale
(dezangajare, depersonalizare,derealizare,tulburari de
memorie,constrangere emotionala, si identitate disociata). MDI este
foarte potrivit atunci cand este vorba de o copilarie cu un istoric in
abuz si expunere la trauma, stres pottraumatic si alte masuri de
disociere.
Evaluarea sanatatii fizice
O evaluare traumatica nu este completa fara o evaulare a sanatatii
fizice a clientului. Intr-un anuit punct al interviului clinicialul ar trebui
sa intrebe clientul in ce conditie medicala se afla, indiferent ca este
vorba de suferinta fizica sau daca ia medicamente (inclusiv
farmaceutice, vitamine sau suplimente nutritive). Aceasta parte a
interviului este importanta deoarece pacientii ce sufera de stres
posttraumatic prezinta un risc crescut pentru probleme fizice. De
asemenea unele probleme fizice cum ar fi problemele endocrine,
tulburarile neurologice, sau leziunile cerebrale pot mima simptomele
de stres posttraumatic. Tinand cont de acestea , determinarea
simptomelor care se datoreaza bolilor medicale reale ce necesita
interventie medicala, poate fi dificila. De aceea este recomandat ca
terapeutii care se ocupa de clienti traumatizati sa recomanda
examinare medicala completa.