Sunteți pe pagina 1din 3

Mihai Eminescu Afara-i toamna

Afara-i toamna, frunza 'mprastiata,


Iar vntul svrla 'n geamuri grele picuri;
Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si ntr'un ceas gndesti la viata toata.
Pierzndu-ti timpul tau cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n usa ta sa bata;
Dar si mai bine-i, cnd afara-i sloata,
Sa stai visnd la foc, de somn sa picuri.
Si eu astfel ma uit din jet de gnduri,
Visez la basmul vechiu al znei Dochii,
n juru-mi ceata creste rnduri-rnduri;
De odat'aud fosnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scnduri...
Iar mni subtiri si reci mi-acoper ochii.
Mihai Eminescu De ce n al meu suflet
De ce n al meu suflet
De ani eu moartea port,
De ce mi-e vorba saca,
De ce mi-e ochiul mort?
De ce pustiu mi-e capul,
Viata ntr-un fel?
Si tu... tu esti aceea
Ce ma ntrebi astfel?
Mihai Eminescu Ce te legeni?...
- Ce te legeni, codrule,
Fara ploaie, fara vnt,
Cu crengile la pamnt?
- De ce nu m-as legana,
Daca trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creste
Si frunzisul mi-l rareste.
Bate vntul frunza-n dunga -
Cntaretii mi-i alunga;
Bate vntul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
Si de ce sa nu ma plec,
Daca pasarile trec!
Peste vrf de ramurele
Trec n stoluri rndurele,
Ducnd gndurile mele
Si norocul meu cu ele.
Si se duc pe rnd, pe rnd,
Zarea lumii-ntunecnd,
Si se duc ca clipele,
Scuturnd aripele,
Si ma lasa pustiit,
Vestejit si amortit
Si cu doru-mi singurel,
De ma-ngn numai cu el!
Mihai Eminescu Cugetarile sarmanului Dionis
Ah! garafa pntecoasa doar de sfesnic mai e buna!
Si mucoasa lumnare sfrind saul si-l arde.
Si-n aceasta saracie, te inspira, cnta, barde -
Bani n-am mai vazut de-un secol, vin n-am mai baut de-o luna.
Un regat pentru-o tigara, s-umplu norii de zapada
Cu himere!... Dar de unde? Scrtie de vnt fereasta,
n pod miauna motanii - la curcani vnata-i creasta
Si cu pasuri melancolici meditnd umbla-n ograda.
Uh! ce frig... mi vad suflarea, - si caciula cea de oaie
Pe urechi am tras-o zdravan - iar de coate nici ca-mi pasa,
Ca tiganul, care baga degetul prin rara casa
De navod - cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie.
Cum nu sunt un soarec, Doamne, - macar totusi are blana.
Mi-as mnca cartile mele - nici ca mi-ar pasa de ger...
Mi-ar parea superba, dulce o bucata din Homer,
Un palat, borta-n perete si nevasta - o icoana.
Pe pereti cu colb, pe podul cu lungi pnze de painjen
Roiesc plosnitele rosii, de ti-i drag sa te-uiti la ele!
Greu li-i de mindir de paie, si apoi din biata-mi piele
Nici ca au ce sa mai suga. - ntr-un roi mai de un stnjen
Au iesit la promenada - ce petrecere gentila!
Plosnita ceea-i batrna, cuvios n mers paseste;
Cela-i cavaler... e iute... oare stie frantuzeste?
Cea ce-ncunjura multimea i-o romantica copila.
Bruh! mi-i frig. - Iata pe mna cum codeste-un negru purec;
Sa-mi moi degetul n gura - am sa-l prind - ba las', saracul!
Pripasit la vreo femeie, stiu ca ar vedea pe dracul,
Dara eu - ce-mi pasa mie - bietul "ins!" la ce sa-l purec?
Si motanul toarce-n soba de blazat ce-i. - Mai motane,
Vino-ncoa sa stam de vorba, unice amic si ornic.
De-ar fi-n lume-un sat de mte, zau! ca-n el te-as pune vornic,
Ca sa stii si tu odata boieria ce-i, sarmane!
Oare ce gndeste htrul de sta ghem si toarce-ntruna?
Ce idei se-nsira dulce n mteasca-i fantazie?
Vreo cucoana cu-alba blana cu amoru-i l mbie,
Rendez-vous i-a dat n sura, ori n pod, n gavauna?
De-ar fi-n lume numai mte - tot poet as fi? Totuna:
Mieunnd n ode nalte, tragic miorlaind - un Garrick,
Ziua tologit n soare, pndind cozile de soaric,
Noaptea-n pod, cerdac si stresini heiniznd duios la luna.
Filosof de-as fi - simtirea-mi ar fi vecinic la aman!
n prelegeri populare idealele le apar
Si junimei generoase, domnisoarele ce scapar,
Le arat ca lumea vis e - un vis sarbad - de motan.
Sau ca popa colo-n templul, nchinat fiintei, care
Dupa chip s-asemanare a creat mtescul neam,
As striga: o, motanime! motanime! Vai... Haram
De-al tau suflet, motanime, nepostind postul cel mare.
Ah! Sunt printre voi de-aceia care nu cred tabla legii,
Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte,
Ce destinul motanimei l desfasura-nainte!
Ah! atei, nu tem ei iadul s-a lui Duhuri - liliecii?
Anathema sit! - Sa-l scuipe oricare motan de treaba,
Nu vedeti ce-ntelepciune e-n faptura voastra chiara?
O, motani fara de suflet! - La zgriet el v-a dat gheara
Si la tors v-a dat mustete - vreti sa-l pipaiti cu laba?
Ii! ca n clondir se stinge capetelul de lumina!
Mosule, mergi de te culca, nu vezi ca s-a-ntunecat?
Sa visam favori si aur, tu-n cotlon si eu n pat.
De-as putea sa dorm ncaltea. - Somn, a gndului odina,
O, acopere fiinta-mi cu-a ta muta armonie,
Vino somn - ori vino moarte. Pentru mine e totuna:
De-oi petrece-nca cu mte si cu pureci si cu luna,
Or de nu - cui ce-i aduce? - Poezie - saracie!