Localitatea Mesterie se afla de la inceputul istoriei sale pitita undeva intre un

deal si o lunca. Aceasta localitate, cantata in nenumarate randuri in creatiile

rapsozilor populari, are un specific bine conturat: este nelocuita. In aceasta
localitate s-a petrecut ceva care a determinat toata populatia sa stearga putina,
fara a lasa un cat de mic motiv pentru plecarea subita. Nu sunt urme de corpuri
decat in cimitir, unde, spun specialistii, e normal. Vecinii, daca se pot numi asa
oamenii care locuiesc la 30 de km, ii spun "La M'rie" si o pomenesc destul de
frecvent, mai ales atunci cand se refera la ceva fara scop, explicatie sau viitor.
In localitatea Mesterie s-au gasit casele intacte, cu covoare, mobila, vesela si
tacamuri, bucatariile utilate, mese puse pentru zaiafeturi, instrumentele
lautarilor, bijuteriile nevestei primarului, totul, totul neatins si imaculat,
acoperit doar de praf unde usile sau ferestrele au fost lasate larg deschise. Un
televizor de la carciuma functioneaza si astazi, aratand doar purici pentru ca
postul pe care era fixat nu mai exista, probabil. A fost declarat obiect de muzeu
si autoritatile guvernamentale platesc factura de energie electrica in mod
regulat.
Mesterie a intrat in folclorul local sub mai multe forme. Una din ele prezinta
localitatea ca un truc al autoritatilor care au dorit sa dezvolte potentialul
turistic, din moment ce se perinda si astazi o gramada de lunaci echipati cu
aparate de detectie radioactiva, cu matanii, cu boli, cu depresii sau pur si
simplu exaltati. Varianta e plauzibila, intr-adevar, din moment ce numai cu stirea
autoritatilor s-ar fi putut produce un exod atat de complet fara a lasa urme.
O alta legenda zice ca localitatea Mesterie avea ambitia sa nu faca precum tot
restul lumii cand moare cineva. Asa ca la fiecare inmormantare, casa defunctului
era lasata intacta si parasita daca se intampla sa fie ultimul descendent al
familiei cel plecat dintre cei vii. Mai mult, ultimul om, care se pare ca ar fi
fost o femeie numita Sirica, ar fi mers de bunavoie sa-si dea duhul in cripta
amenajata cu grija dinainte. Greu de crezut, deoarece documentele oficiale ale
politiei si administratiei din oras arata ca pana in secolul 20 existau in
localitate aproape 3000 de suflete. Daca ar fi murit pe rand, ar fi existat si
insemnarile privind descresterea graduala, pana la extinctie, a locuitorilor.
O ultima varianta - cea mai adaptata realitatii stiintifice de astazi si eliberata
de superstitii spune (sau presupune) ca locuitorii ar fi fost luati la cer,
datorita sfinteniei incredibile ce domnea in oras.
Iata deci dragi cititori, cum stiinta si avansul modernist ne elibereaza din
negurile epocilor trecute, unde omul traia tot timpul sub povara credintelor
irationale si prostesti. Localitatea Mesterie este un exemplu demn de urmat, atat
de catre clasa progresista, cat si de oameni in general.