Dip curs 6 25.03.

2014
In ceea ce priveste solutionarea diferendelor prin intermediul organizatiilor
internationale, avem in vedere la nivel international rolul ONU iar la nivel regional,
european, metodele reglementate in cadrul Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in
Europa (OSCE).
In ceea ce priveste ONU, subliniem rolul Consiliului de Securitate, Adunarii Generale si a
Secretarului General in rezolvarea pasnica a diferendelor. Conform art 24 din Carta ONU,
Consiliului de Securitate are responsabilitatea principala in ceea ce priveste mentinerea pacii
si securitatii la nivel international. Acesta poate fi sesizat de statele parti la diferend, de state
terte membre ONU, de state terte nemembre ONU, de Adunarea Generala, de Secretarul
General ONU, dar se poate si autosesiza. Consiliul de Securitate actioneaza in baza
dispozitiilor capitolului 6, 7 si 8 din Carta ONU. In baza acestor dispozitii, Consiliul de
Securitate are competenta de a ancheta diferendul, de a face recomandari, de a lua decizii cu
caracter obligatoriu privind aplicarea masurilor de constrangere fara folosirea fortei sau
privind aplicarea masurilor cu utilizarea fortei. Prin dispozitiile Cartei ONU se recunoaste
Adunarii Generale ONU competenta de a discuta si a analiza diferendele internationale,
precum si competenta de a face recomandari in vederea solutionarii pasnice a diferendelor.
Secretarul General ONU are competenta de a desfasura activitate de bune oficii si mediere.
Acesta face demersurile necesare in vederea rezolvarii diferendelor pe cale pasnica, urmand
ca in cazul in care aceste mijloace nu-si produc efectele sa sesizeze Consiliul de Securitate. In
baza dispozitiilor capitolului 8, Consiliul de Securitate poate hotari ca anumite diferende sa
fie lasate spre solutionare organizatiilor regionale care au competenta in acest sens.
In ceea ce priveste OSCE, aceasta a stabilit urmatoarele mijloace sau modalitati de
solutionare pasnica a diferendelor:
Procedura de la Valetta
Conventia privind concilierea si arbitrajul international din denumire vedem ca
s-ar stabilit reguli privind concilierea si arbitrajul: statele membre OSCE care au
diferende pot recurge la cele 2 modalitati. Fiecare stat are dreptul de a desemnat
conciliatori sau arbitri, apoi cand apare diferendul se face o cerere, partile desemneaza
conciliator concilierea este obligatorie/arbitru tribunalul arbitrar nu este
obligatorie.
Dispozitii privind infiintarea unei comisii de conciliere nu este decat un act care a
fost adoptat pentru a completa concilierea de la Valetta, instituindu-se o comisie de
conciliere.
Concilierea dirijata nu este o procedura deosebita, ci se dirijeaza procedura de
concilierea pe procedurile stabilite (ce modalitate sa se utilizeze).

DREPTUL DIPLOMATIC SI DREPTUL CONSULAR capitol care intra in materia de
examen si nu este cuprind in cartea Nastase !!!!
Diplomatia reprezinta instrumentul principal prin care se realizeaza politica externa a statelor
Dreptul diplomatic reprezinta totalitatea normelor si regulilor care stabilesc organele cu
competenta de reprezentare, organizarea acestora, sarcinile lor si modul de desfasurare a
activitatilor.
In ceea ce priveste izvoarele, mentionam prezenta Conventiilor incheiate in acest domeniu
dar si a regulilor formate pe cale cutumiara. Desi nu beneficiaza de sanctiuni specifice
dreptului international, regulile de curtoazie internationala sunt aplicate si respectate de toate
statele. In general, trimiterea unei misiuni diplomatice coincide cu momentul stabilirii de
relatii diplomatice intre cele 2 state.