Filosofie

TEST1: Obiectul, problematica si metoda fd

1. Definii obiectul de studiu al filozofiei dreptului, aspectele, problemele fundamentale i
funciile ei.
Filosofia dreptului, dup cum rezult i din numele su, este disciplina preocupat
de studierea dreptului. Dreptul, ns, este studiat i de tiinele juridice speciale, fiecare dintre
acestea examinnd dreptul din punctul de vedere al nelegerii lor specifice i a procedeelor de studiere
aobiectului dat, de pe poziile deosebite ale obiectului lor de studiu.
Prin cuvntul obiect se are n vedere ceea ce nc urmeaz a fi studiat i neles, iar prin conceptul de
obiect de studiu al tiinei deja o nelegere oarecare teoretic(tiinific) a obiectului, forma sa
cognitiv-semantic de exprimare (legea sau principiul), o anumit concepie a nelegerii i
reprezentrii lui. Ca tiin teoretic general, filosofia dreptului studiaz dreptul n esena sa
universal , spre deosebire de tiinele juridice speciale care studiaz dreptul n natura i caracterele lui
particulare. Nici o tiin juridicspecial nu poate explica ce este dreptul n general , ce are eluniversal,
preciznd doar ce este dreptul la un anumit popor ,ntr-un anumit moment dat .
Problematica filosofiei dreptului:
1.Care sunt conditii le de justificare a dreptului-calea axiologiei juridice
2.Care sunt conditiile de valabilitate a categoriilor juridice-calea epistemologiei juridice.
3.Care sunt conditiile de adeverire a omului prin dreptul pozitiv-calea ontologiei juridice.

In ceea ce privete funciile filosofiei dreptului, ele sunt cele caracteristice tuturor tiinelor, i anume:
informativ, cognitiv,educativ etc. In afar de acestea, filosofia dreptului are ca principaleurmtoarele
funcii: funcia conceptual i funcia metodologic
Funcia conceptual a filosofiei dreptului const in aceea c eainarmeaz oamenii cu cunotine generale
despre drept, despre principiile realitii juridice. Reprezentand atitudinea omului fa deexistena
juridic, viziunile lui asupra scopului i sensului vieii, asupralegturii dintre interesele i necesitile lui i
sistemul de drept generalsocial, filosofia dreptului st la baza orientrii sociale, a activitiioamenilor, a
atitudinii lor fa de fenomenele juridice ale vieii sociale.Astfel, datorit faptului c filosofia dreptului
are un obiect de studiuraportat la intreaga realitate juridic, ea ofer o concepie de ansambluasupra
lumii juridice in care ii gsete realizarea dialogul permanentdintre om i lume.
Funcia metodologic a filosofiei dreptului const in aceea c datoritobiectului ei de studiu, ea
contribuie la elaborarea unor noi procedee imetode de lmurire, studiere i transformare a realitii
juridice.Metodele generale de activitate, scopurile i idealurile elaborate i promovate de filosofia
dreptului in msur egal se refer i la activitateatiinific. Deaceea, filosofia dreptului se manifest ca
metodologiegeneral pentru tiinele juridice speciale, pe care le ajut s-iorganizeze i sistematizeze
propriile sisteme de cunotine. In concluzie, trebuie s menionm c nectand la faptul c
filosofiadreptului este o disciplin teoretic i abstract, ea are i o importanta funcie practic
propune i pregtete recunoaterea pozitiv a idealului juridic.

2. Elucidai arsenalul metodologic al filozofiei dreptului.
Ca ramur a filosofiei, Filosofia dreptului se supune exigenelor metodologice aleacesteia. Avnd,
ns, un obiect distinct de cercetare, dreptul, cruia i sunt propriianumite disponibiliti de
cercetare, Filosofia dreptului este mai sensibil la un anumit univers metodologic i mai opac
la altele. Filosofia dreptului se serveste de ambele perechi de metode caracteristice si filosofiei si
anume:inductia deductia; analiza-sinteza. In cercetarea logica a dreptului domina deductia, adica se face
o analiza rationala, fiindca trebuie sa se cerceteze conditiile care determina posibilitatea dreptului si a
cunoasterii sale.Prin analiza logica trebuie sa se gaseasca un criteriu innascut in spiritual nostru astfel ca
experienta sa insemne ajutor dar nu baza cercetarii.Pe cind in cercetarea fenomenologica a dreptului
domina inductia.Iar in cercetarea idealului dreptului de asemenea deductia.In a doua cercetare unde este
vorba de observarea evolutiei istorice adica de fenomenologia dreptului prevaleaza inductia.Aici se aduna
faptele se examineaza institutiile juridice positive ale diferitor popoare :se indeplineste o cercetare
empirica.Metoda inductive se subimparte in metoda genetic care studiaza originile sic ea comparativa
care confrunta diverse sisteme juridice.Prima pentru a dobindi o cunoastere integrala a evolutiei dreptului
; a doua pentru ca dreptul unui anumit popor prezinta totdeauna caractere unilaterale. n perspectiv
istoric, evoluia Filosofiei dreptul ui nu ar fi fost posibil frinovaiile metodologice ale lui
Socrate, Platon, Toma dAquino, Kant, Hegel .a. Toma dAquino, mpreun cu ntreagafilosofie
medieval descoper esena divin a dreptului, prin metoda transcendental defactur religioas, n
timp ce Kant folosete aceeai metod, dar de factur laic,cobornd transcendena din cer, n spiritul
uman i conturnd, astfel, ideea de dreptsubiectiv, n opoziie cu cel obiectiv. Logicismul filosofic,
precum i curentele ce i-auurmat, ndeosebi Analiza logic a limbajului au fcut posibil dezvluirea
valenelor conceptuale ale noiunii dreptului, n timp ce Filosofia vieii, Existenialismul i Filosofia post-
modern a omului, exacerbnd tema unicitii fiinei umane i a totalitii catrstur a existenei, au
deschis calea unei adevrate filosofii a Drepturilor omului, ceamai vehiculat tem contemporan de
Filosofie politic i juridic. Hermeneutica, dei ometod trzie a filosofiei, operant iniial mai ales n
istorie i antropologie, aduce cu sine importante avantaje pentru Filosofia dreptului, ndeosebi
n cercetarea esenei i cauzalitii unor fenomene istorice de drept.

3.Apreciai rolul i nsemntatea filozofiei dreptului, coraportul ei cu alte tiine juridice.
Studiind dreptul in esena sa universal, filosofia dreptului incepe de unde se sfarete tiina dreptului,
creia de altfel, ii d temeiurile i noiunile fundamentale.
Filosofia dreptului este strns legat de alte tiine. Giorgio delVecchio enumer opt tiine nrudite cu
Filosofia dreptului: Jurisprudena,Filosofia teoretic, Psihologia, Filosofia practic, Sociologia,
Demografia iStatistica, Economia politic i tiina politic. Cea mai interesant i, totodat, cea mai
durabil relaie este cea dintre Filosofia dreptului i Jurispruden (Dreptul pozitiv) . Dac Filosofia
dreptului studiaz dreptul n esena sa universal, Jurisprudena studiaz aspectele particulare ale
dreptului: domeniile aplicrii dreptului, diferitele sisteme de drept, practica juridic etc. Fiecare dintre
cele dou domenii decercetare este baz de plecare pentru cercetarea propriului domeniu.La polul opus
se situeaz relaia cu Filosofia teoretic. Aceasta oferFilosofiei dreptului universul conceptual propriu
filosofiei, precum i ometodologie specific de cercetare. Putem aprecia, deci, c Filosofiadreptului este
o aplicaie a filosofiei, n genere, n timp ce Jurisprudena esteo aplicaie a Filosofiei dreptului.
Importante relaii exist ntre Filosofia dreptului i celelalte tiineenumerate. Astfel, Psihologia,
ndeosebi prin componenta ei social oferexplicaii ale comportamentelor de grup utile nelegerii
conceptelor derivateale dreptului, Filosofia practic, prin cealalt component a sa, etica, oferexplicaii
pertinente asupra relaiilor dintre normativitatea juridic i ceamoral, sociologia este tiina care ofer
cadrul experimental al elaborrilor teoretice din domeniul Filosofiei dreptului, Demografia i Statistica
oferinformaii despre micarea grupurilor umane, utile n cercetarea originii
normelor i comportamentelor juridice, iar Economia politic i tiina
politic ofer Filosofiei politice explicaii asupra cadrului economic i politic, instituional n care
se deruleaz fenomenul dreptului.
Filosofia dreptului este o disciplin filosofic, specie a filosofiei practice. Ea nu se confund cu tiina
dreptului. Dac Filosofia dreptului esteteoria dreptului natural, obiectiv, aa cum se instituie el pe baza
nelegeriiesenei fiinei umane i a colectivitilor sociale, tiina dreptului este teoriadreptului pozitiv,
subiectiv, aa cum este el conceput de ctre sistemulinstituional al unei organizri statale determinate
i pe baza unei doctrine juridice asumate.








Test 2:Scoala sofistilor
1.1. Prezentai principalele idei politico - juridice ale sofitilor.
Sofistii erau cei ce sutineau ca in plan uman totul este relativ.Ei considerau ca legile ca si obiceiurile sunt
supuse schimbarii si deci sunt relative.Sofistii concepeau individul uman ca masura a tuturor
lucrurilor.Odata cu sofistii se evidentiaza conflictul dintre cetate si individ.Este pentru prima oara cind
individul iese in prim plan.Daca legile sunt relative inseamna ca ele sunt create de oameni, omul fiind si
in aceasta situatie masura lor.Combatind absolutismul si investind incredere in individ, individualismul
sofistilor presupune democratia, asa cum democratia presupune libertate individuala.Sofistii au distins
ntre dreptul pozitiv(stabilit de cetate)si dreptul natural (ca drept nescris, conform naturii umane) si au
sustinut ca dreptul pozitiv trebuie sa se ntemeieze pe cel natural.

1.2. Determinai semnificaia expresiei relativismul gnoseologic al sofitilor.
Sofitii sunt ntemeietorii discursurilor politico-juridice. n domeniul
gnoseologii(cunoaterii, cercetrii), sofitii adoptau o poziie individualist, fapt
pentru care se vorbete relativismul gnoseologic al sofitilor, potrivit cruia
orice om deine o nelegere proprie a lucrurilor i cunoaterea acestora. Aceast
nelegere are un caracter dinamic, n permanent schimbare. Unul i acelai om
poate lua, pentru perioade diferite de timp, poziii diferite(chiar contrare) cu
privire la aceeai problem.Aceast atitudine gnoseologic presupune
inexistena unei adevrate tiine, obiective i universale, pot exista numai
preri(poziie cunoscut sub denumirea scepticismul sofitilor n domeniul
cunoaterii). Chiar dac sofitii au introdus raionalismul n gnoseologie, pentru
ei cunoaterea nu era dect ceva profitabil. Ei i petreceau timpul cltorind
prin orae i oferind serviciile lor pe un pre stabilit. Serviciile ce le ofereau erau
folosirea capacitilor lor de a convinge, de a pune la ndoial orice lucru, chiar i
un adevr de partea cruia erau ei. Ei organizau dezbateri i asigurau victoria
celora care plteau mai bine, chiar dac era evident c minciuna ctig.Sofistii
afirmau ca fiecare om are un mod propiu de a vedea si a cunoaste lucrurile, de
unde urma ca nu poate exista o adevarata stiinta obiectivasi universal valabila,
ci numai opinii individuale.Cunoasterea este simpla opinie ce apartine fiecarui
individ, acesata neputind sa se ridice la universalitate.
1.3. Evaluai importana colii sofitilor pentru doctrinele politice i de drept.
Odata cu sofistii se produce o adevarata revolutie intelectualapentru ca in aceasta perioada se pun cu
adevarat bazele inlocuirii cauzelor divine cu cele naturale.Una din caracteristicile esentiale ale curentului
sofist consta in faptul ca relativizarea, scoate in prim plan individul uman, acesta fiind masura tuturor
lucrurilor.A sustine primatul individualitatii corespunde unei activitati subversive care putea atrage din
partea cetatii grave sanctiuni. De aceea se considera ca sofistii au fost initiatorii iluminismului grec
.Sofismul a fost o perioada de tranzactie de la filosofia presocraticilor spre o filosofie matura care a atins
culmile odata cu Socrate, Platon si Aristotel.Sofistii au fost cei ce au combatut absolutismul si au investit
incredere in individ, iar individualismu sofistilor presupune democratie asa cum democratia presupune
libertate individuala. Principalul merit al sofitilor este acela de a fi intuit valoarea i importana omului
n Univers, motiv pentru care au ndreptat filosofia asupra condiiei umane. Sofistii sunt cei ce produc
o ruptura intre etica si politica, pentru ei legea nu avea nici o influenta asupra naturii individului si nu este
capabila sa faca din acesta un cetatean bun si corect.Legea nu are alt rol decit sa faca posibila viata in
societate a indivizilor.Calitatea lor etica nu are nici o importanta.




TEST 3: Socrate

1.1.Prezentai ideile politico juridice a lui Socrate n raport cu ideile sofitilor.
Socrate nu accepta predarea contra unei remuneratii, si de asemenea el nu era de acor cu
relativizarea tuturor conceptelor pe care le punea in practica sofistii.Socrate promova ideile
conform carora era necesara o supunere absoluta fata de regulile cetatii, pe cind sofistii scoteau
in prim plan individul uman.Socrate ii ajuta pe oameni sa ajunga la adevar, pe cind sofistii
practicau inseleciunea.Dar totusi atit sofistii cit sisocrate prin metode diferite si adeseori
contradictictorii au revolutionat gindirea greaca prin concentrarea atentiei pe individualitatea
umana.
1.2.Explicai semnificaia maximei lui Socrate Eu tiu c nu tiu nimic
Individualismul socratic se intemeiaza pe adevar, care porneste de la acel:cunoastete pe tine insuti nimi
prea mult.Aceasta cunoastere este individuala si semnifica intoarcerea privirii din exterior spre
interioritate spre ceea ce inseamna cu adevarat fiinta umana.Cunoasterea de sine este renuntarea la egoism
pentru a te descoperi intrun plan superior.Aceasta este semnificatia afirmatiei frecvente a lui socrate cum
ca singurul lucru pe care il stiu este ca nu stiu nimic.Aceasta maxima semnifica punerea in discutie a
noastra si a valorilor ce ne guverneaza propria viata.A te indoi de tine insuti este calea spre
adevar.Adevarata problema nu este deci de a sti un lucru sau altul ci de a fi intro maniera sau alta. Din
maxima lui Socrate deriva scepticismul sau in ceea ce priveste actul cunoasterii. Socrate aduce in
discutie o problema importanta, anume aceea a posibilitatilor noastre de cunoastere si spun pentru
prima data raspicat ca noi nu putem sa cunoastem totul, ca posibilitatile noastre de cunoastere sunt
limitate si ca nu trebuie prin urmare sa ne intindem cu cunoasterea dincolo de ceea ce nu putem
cunoaste.Universul este mult prea cuprinzator decit ceea ce poate cuprinde ochiul uman si nu totul
poate fi explicat.Prin aceasta maxima Socrate ajunse la simpla concluzie- ca numai zeii poseda
intelepciune iar in fata acestora oamenii nu sunt altceva decit niste marunte creaturi fara darul
intelepciunii.Dar din aceleasi motive suntem capabili de iubire si putem aspira la intelepciune.
1.3.Analizai raportul lege cetean pornind de la ideile politico juridice a lui Socrate.
Lui Socrate ii apartine fraza:o lege nedreapta este tot o lege.Socrate ca si urmasii sai promovau ideile
conform carora era necesara o supunere absoluta fata de regulile cetatii. Justiia, ca criteriu de
manifestare a legalitii, este identic. Ceea ce este just, este i legal, acest raport existent fiind
caracteristic att legilor scrise, ct i celor nescrise, de natur divin
2
.
Printr-o astfel de manifestare de respect, Socrate i afirm credina sa ntr-o justiie superioar, pentru
valabilitatea creia nu este nevoie de o sanciune pozitiv. Pentru a nu nclca aceast justiie ceteanul
trebuie s se supun chiar i legilor rele, ca s nu-1 ncurajeze pe ceteanul ru s le violeze pe cele
bune.Atit dreptul cit si statul sunt bazate pe o conventie, iar nerespectarea unei legi ar duce la
darimarea atit a dreptului cit si a statului.


TEST 4: Platon

1.1.Prezentai principalele concepii politico juridice ale lui Platon pe baza dialogurilor Despre
stat (Republica) i Despre legi
In conceptia lui Platon educarea indivizilor umani are un mare rol in bunul mers al societatii si in
organizarea de stat.Numai prin educatie poate fi instaurata dreptatea in stat.Numai in felul acesta omul
va alege acea forma de organizare a statului care ii va asigura in cel mai mare grad libertatea.In
conceptia lui Platon un filosof trebuie sa conduca statul, deoarece doar el poate aduce individul la
lumina adevarului.Bazindu-se pe oameni cu caractere puternice statul va fi puternic si va asigura
fericirea tuturor, pentru ca statul imprumuta de la oameni caracterul acestora.Pentru ca un stat sa fie
drept si deosebit trebuie ca cetatenii sai sa fie educati in spiritul dreptatii, singurul care poate inalta
cetatea la ideea de Bine.Platon distinge urmatoarele forme de
guvernamint:Timocratia,Oligarhia,Democratie,Tiranie. Platon spune ca cel mai bun stat este staul unde
toti sunt egali, si toate bunurile sunt comune.Individul trebuie sa se supuna autoritatii statului, legii.

1.2.Analizai raportul dintre organismul individual i organismul social la Platon.
Pentru a fi mai sigur n posibilitatea edificrii unei ceti ideale, Platon a schiat cu grij o paralel ntre
stat i individ. Orice individ posed trei faculti: raiunea care domin, curajul care acioneaz i
sentimentul care se supune. Tot aa i n stat se disting trei clase: a nelepilor (destinat s domine); a
lupttorilor (care trebuie s apere organismul social); a meteugarilor i agricultorilor (care trebuie s-i
ntrein). Una dintre ideile centrale ale dialogului Republica, prin care Platon explic fenomenele
politice, este analogia de esen ntre sufletul individual i sufletul cetii, altfel spus ntre constituia
interioar a sufletului individual i constituia statului, ce apare ca un fel de mare suflet colectiv.
Dreptatea interioar produce, aadar, dreptate exterioar; justiia, dreptatea trebuie s fie inerent
interioritii omului.
Societatea este inchipuita de Platon a fi analoga cu un organism, in speta cu organismuluman. Platon
crede ca trasaturile psihologice ale individului se regasesc in anumite grupurisociale, ca in fata vietii
grupurile sociale reactioneaza in mod asemanator cu individul, ca cel ce
cunoaste psihologia individuala poseda implicit cunostintele necesare organizarii politice a societatii.
1.3.Exprimai-v atitudinea fa de conceptul statului ideal formulat de Platon. Argumentai.
Platon descrie in opera sa Republica forma ideala de stat.Platon spune ca rostul de a fi a Statului Ideal
este acela de a infaptui Principiile Binelui si Dreptatii. Acest stat se bazeaz pe cele trei caste numite mai
sus: conductorii (filozofii), militarii i gardienii, agricultorii i meseriaii. Fiecare trebuie s-i
ndeplineasc stric funciile sale n dependen de capacitile proprii. Conduc cu ara oamenii detepi,
filozofii, militarii asigur ordinea public, iar ceilali produc bunurile materiale. Mai aproape de statul
ideal este republica aristocratic.Statul ideal se va baza pe o astfle de educatie care sa sesizeze prin
gindire dreptatea, frumosul si binele.O cetate este buna in masura in care individual umanprimeste o
educatie corespunzatoare.In statul ideal nu este nevoie de legi deoarece legea este inscrisa in sufletul
fiecaruia.

TEST 5: Aristotel
1.1Prezentai concepiile lui Aristotel referitor la apariia, esena i forma statului.
Baza oganizarii statale este Constitutia care izvoraste din natura sociala a omului.Se sustine ca statul a
aparut din cauza insuficientei de sine a individului uman.La Aristotel statul este anterior individului,
aceasta idee sprijininduse pe faptul ca intregul este anterior partii.Statul fiind asimilat unui organism
complet este anterior individului uman care nu este decit o parte a acestui organism.Astfel la inceput
dupa Aristotel a fost casatoria si sclavia din care ia fiinta casa locul in care locuieste familia.Din
comunitatea mai multor case apare satul iar comunitatea formata din mai multe comune este statul
complet.Constitutia este cea ce determina in stat organizarea sistematica a tuturor puterilor dar mai
ales a puterii suverane iar suveranul cetatii in toate locurile este guvernamintul.dupa Aristotel exista 3
forme de stat:regalitatea, aristocratia si republica.
1.2. Clasificai justiia dup Aristotel i caracterizai categoriile acesteia.
Raportul dintre poliltic i etic Aristotel ni-1 dezvluie n abordarea sa cu privire la problema justiiei.
Justiia, n concepia lui, i are sursa n virtute i este orientat n folosul altuia, al societii ntregi.
Justiia i virtutea snt identice ca esen, ns, dup manifestrile lor, ele, n parte, se deosebesc: justiia
se manifest n raport cu alii, iar virtutea este o calitate deosebit a sufletului
11
.
Principiul justiiei este egalitatea aplicat n diferite feluri. Astfel, Aristotel distinge dou specii de
justiie: distributiv i corectiv.
Justiia distributiv (calitativ) exprim relaiile dintre colectivele de indivizi n baza ideii de
proporionalitate. Ea este distins de Aristotel ca proporie geometric, aplicat la repartizarea
onorurilor, bunurilor i are destinaia de a urmri ca fiecare s primeasc dup merit.
Justiia corectiv (cantitativ), spre deosebire de cea distributiv, ordoneaz raporturile de schimburi
reciproce. Principiul egalitii, n acest caz, se aplic ntr-o formul deosebit de cea menionat,
referindu-se doar la msurarea, n mod impersonal, a daunei i ctigului. Aceast justiie este mijlocul
dintre daun i ctig, n baza creia fiecare din cele dou pri aflate ntr-un raport s se gseasc una
fa de alta ntr-o condiie de paritate, n aa fel ca nici una s nu fi dat sau s nu fi primit nici mai mult,
nici mai puin. Justiia corectiv se aplic la orice fel de schimburi sau raporturi, att de natur civil, ct i
penal. Aristotel ajunge la concluzia c justiia n politic poate fi numai ntre persoane libere i egale
care aparin unei comuniti, iar prerogativele i dreptul trebuie s fie n mod necesar identice. nsi
natura lucrurilor respinge puterea unei singure persoane asupra tuturor cetenilor, deoarece aceasta ar
da natere bunului plac. Cea mai eficace surs a libertii este suveranitatea legii.
1.3.Apreciai corelaia formei de guvernmnt i regimului politic pornind de la concepia
aristotelic despre forma statului.
Constitutia este cea ce determina in stat organizare sistematica a tuturor puterilor, dar mai ales a puterii
suverane iar suveranul cetatii in toate locurile este guvernamintul.Guvernul este insasi
Constitutia.Constitutiile care au in vedere interesul obstesc sunt pure , cele care au in vedere numai
folosul celor ce guverneaza sunt defectuoase si sunt forme corupre ale constitutiilor bune.Primele
guverneaza peste oamenii liberi celelalte sunt despotice tratindui pe guvernanti ca pe niste sclavi.Exista
dupa Aristotel 3 specii de constitutii pure carora le corespund tot atitea forme de guvernamint:
regalitatea, aristocratia si republica.Exista si alte 3 specii deviatii a celor dintii:Tirania pentru regalitate,
oligarhia pentru aristocratie si demagogia pentru republica.
Regalitatea este forma de guvernamint care se bazeaza pe superioritatea absoluta a individului care
domneste, superioritate data de virtute.
Aristocratia este forma de guvernamint in care aristocratii sunt alesi dupa merit cel putin tot atit cit si
dupa avutie.
Oligarhia este forma de guvernamint in care suveranitatea apertine celor bogati.
Tirania apare acolo unde puterea este concentrata in mina unei singure persoane care nu detine nici
virtute nici avere si care conduce in mod despotic.

TEST 6: coala stoic
1.1Descriei ideile politico juridice a stoicilor.
coala stoic a fost fondat de Zenon (336-264 .e.n.). Ea concepe omul ca un
ideal al fiinei, eliberat de orice influen extern15. Astfel, omul, eliberndu-se de orice
pasiune, devine o fiin liber, iar aceast libertate nu poate fi interzis de nici o
autoritate. Idealul omului liber trebuie s fie scopul fiecrui om, deoarece aceasta este calea spre o
judecat dreapt. Omul, prin propria sa natur, particip la edictarea unei
legi de valoare universal, fiindc natura uman este o parte a naturii, a creaturii, a lumii
n ansamblu. Aceast lege o reprezint legea naturii ce domin lumea ca reflecie n
connina fiecrui individ. A urma cerinele legii naturii, aseamn a tri cinstit, a fi
generos, a nu duna altuia, a exista n conformitate cu raiunea.
Relaiile naturale ale oamenilor, bazate pe aceast lege natural, pun temelia
conceptului echitii.
Etica dezvoltat de Stoa deriv din principiile proprii ale fizicei: universul este guvernat
de legi absolute care nu admit excepii, iar esenialul naturii umane este raiunea. Aceste
principii se sumeaz n celebra maxim: Triete n acord cu natura!. Din aceast formul
deriv noiunea de virtute, cu cele patru aspecte
cardinale: nelepciunea, curajul, dreptatea i temperana, corespondnd nvturilor
lui Socrate. n timp ce n etica aristotelian se recunotea locul pasiunilor n natura uman,
urmnd ca acestea s fie reprimate prin raiune, stoicii cer anihilarea pasiunilor, mergnd
pn la ascetism (askesis), pentru c virtutea reprezint unica fericire. A fi virtuos,
nseamn a fi indiferent la durere i suferin (apatheia) i, n acelai timp, doritor de
cunoatere. De aici importana acordat tiinei, fizicei, logicei, pentru c ele reprezint
bazele moralitii, rdcinile oricrei virtui. Omul nelept este sinonim cu om bun.
Nefericirea i rutile lumii sunt rezultatele ignoranei. De aici recomandarea practicii
filosofiei, examinrii permanente a propriilor judeci i a comportamentului, pentru a putea
constata dac ele difer de raiunea universal a naturii
1.2Stabilii cauzele rspndirii ideilor colii stoice n Roma Antic i evideniai particularitile ideilor
stoicilor romani.
Zenon a introdus ideea de "cetean al lumii" - o idee cu totul nou i generoas n acele timpuri. A
avut de luptat cu prejudecile, ntruct aceast idee necesita depirea barierelor "cetii" - unitate de
baz a culturii, i chiar politicii eline. Imperiul roman acceptase mai demult aceast idee, ns nu datorit
urmrii unor scopuri nobile, ci expansiunii militare.
Cuvntul "Imperiu" vine de la latinescul "imperio"= a triumfa. n forma sa nobil, acest cuvnt desemna
triumful spiritului asupra materiei, sau viaa aservit Divinitii. La nivel politic, ar fi trebuit s nsemne
armonizarea contrariilor.
Statutul de cetean al lumii nsemna, pentru stoici, o stare de spirit, caracterizat prin dominarea
propriului eu. Acest statut l putea obine orice om civilizat, indiferent de formele culturale sau politice
crora le aparinea. . Stoicii i impuneau o nalt inut moral, i aveau drept modus vivendi aciunea
just.n Imperiul Roman, stoicismul a gsit un teren favorabil. Romanii au acceptat cu uurin ideea de
cetean al lumii. Diferena dintre cetate i provincie disprea treptat. Romanii au fost nu att
colonizatori (cei care impuneau o cultur), ct cuceritori, civilizatori (au construit ceti, au oferit o baz
material teritoriilor cucerite).Stoicismul roman a impus ideea de om liber.




1.3Apreciai influena colii stoice asupra filosofiei cretine.
Filosofia stoic a influenat i pe unii din prinii bisericei cretine ca Toma de
Aquino i Sfntul Augustin. n timpul Renaterii trzii, s-a dezvoltat un adevrat Neostoicism,
al crui reprezentant renumit a fost Justus Lipsius. Influena acestui neostoicism se resimte n
scrierile lui Michel de Montaigne, nainte de orientarea lui spre scepticism, i n gndirea
lui Ren Descartes. i filosofia moral a lui Immanuel Kant este impregnat de Stoa




TEST 7: Doctrinele politico-juridice i cretinismul
1.1Expunei ideile politico juridice a sf. Toma d'Aquino.
TdA subordoneaza ideea de drept natural ratiunii divine astfel ca fenomenul juridic nu poate fi decit
rational.Dreptul este intemeiat pe ratiune. El a fost cel ce sia exprimat ideea ca guvemdmintul si
legea trebuie sa aiba un scop moral. A fost un exponent de frunte al traditiei legii naturale. Teoria sa
a dreptului a pus in legaturi, prin intermediul ratiunii, legea eteme a lui Dumnezeu, legea naturala,
legea pozitiva a oamenilor si legea divina. Pentru Augustin, justificarea guvernamintului rezida in
scopul acestuia - acela de a asigura binele comun. A fost in favoarea monarhiei limitate printr-o
constitutie mixte. Guvernarea celor multi era o forma valida de guvenamint,
insi avea avantajele si dezavantajele ei. Tirania, pe de alta parte, presupunea incalcarea binelui
comun.

1.2Comparai raportul stat biseric i scopul statului la sf. Augustin i sf. Toma d'Aquino.
Toma are putine lucruri semnificative de spus despre Biserice si Stat ca structuri de putere.Toma afirma
ca Puterea seculara si cea spirituala sunt distincte si isi au amindoua originea in Dumnezeu, in asa fel
incat puterea spirituala trebuie sa fie respectata inaintea celei seculare in problemele legate de
mantuire, iar cea seculara, inaintea celei spirituale, in problemele privitoare la bunastarea civila.
Aceasta diviziune este aplicabila ,doar daca nu se intimpla cumva ca puterea seculara sa fiee unita cu
cea spirituala, aaa cum se intampla, de pilda, in cazul Papei, care se afla in fruntea ambelor puteri.
SF.Toma subliniaza rolul indrumarilor oferite de preoti, atunci cand acestia ii calauzesc
pe oameni catre scopul lor suprem, contemplarea lui Dumnezeu. Rolul regilor este unul inferior, anume
acela de a guvena treburile seculare. in virtutea ierarhiei scopurilor vietii umane, nici un guvernamint
secular nu poate fi complet autonom. Puterea in regatul lui Hristos le este rezervata preotilor. De fapt,
asa cum spune Toma apoi, ,dupa legea lui Hristos, regii ar trebui se se supune preotilor".
Sf.Augustin distinge doua categorii de state :Cetatea paminteasca si cetatea lui dumnezeu.Biserica este
prezentata ca o forma de manifestare a cetatii lui dumnezeu pe pamint.Statul are scopul de a ajuta
biserica in vederea instaurarii cetatii lui Dumnezeu.Dupa parerea lui Sf.Augustin orice interventie a
puterii statului in domeniul relatiilor spirituale si bisericesti sau a bisericii in domeniulputerii de stat este
periculoasa. n ceea ce privete raportul Bisericii cu Statul, Sf. Augustin arat n De civitate Dei existena
cetii pmnteti i a cetii cereti, care se opun una alteia prin scopurile i sarcinile pe care le au:
Statul conduce administrarea bunurilor temporale, Biserica se ocup de interesele spirituale. n acest caz
ele nu se opun, pentru c sunt amndou voite de Providen; cretinul datoreaz ascultare puterii
temporale, dar, n acelai timp, trebuie s asculte Biserica n problemele mntuirii sufletului su. Att
statul, ct i Biserica sunt supuse Justiiei. Pe de alt parte, ele i datoreaz reciproc ajutor, iar statul
trebuie s acorde protecie Bisericii. Raporturile dintre Biseric i Stat se bazeaz pe urmtoarele
principii: Biserica are dreptul de protecie de la Stat, n timp ce ereziile i toate cultele false nu pot
reclama aceste favoruri. Ele pot chiar s fie obiectul unor msuri de rigoare.


1.3Apreciai influena filosofiei greceti asupra perioadei scolastice a filosofiei cretine.
Scolastic este o noiune derivat din latin, schola nsemnnd coal, care desemneaz acea
tendin din filosofie i teologie care, ncepnd din perioada tardiv a Evului Mediu, a ncercat
s explice i s fac nelese fenomenele supranaturale ale revelaiei cretinecu ajutorul raiunii
umane i, mai ales, al filosofiei lui Aristotel. Acest curent care, de la mijlocul secolului al XI-
lea pn n secolul al XV-lea, a fost un element dominant n instituiile de nvmnt religios i
n universitile Europei, avea ca scop principal alctuirea unui sistem logic, n care s se
reuneasc filosofia greac i roman cu nvtura cretin. Scolasticii acordau un deosebit
respect aa ziselor autoriti filosofice i teologice, n special filosofilor anichitii greco-romane
i prinilor bisericii, i se fereau s adauge ceva nou la vechile nvturi.


TEST 8: Nicolo Machiavelli
1.1Prezentai doctrina politico juridic a lui Nicolo Machiavelli
Centrul doctrinei lui Machiavelli este conceptia umanista.Prin aceasta conceptie autorul se indeparteaza
de conceptia religioasa despre lume.Asemenea umanistilor Machiavelli concepe omul in calitate de
centru al conceptiei despre lume, creator al istoriei.Statul se intemeiaza potrivit doctrinei lui Machiavelli
pe relatiile dintre guvernanti si guvernati.Aceasta relatie constituind totodata si fundament al stabilitatii
guvernelor.Scopul statului este siguranta cetatenilor si garantarea stabilitatii proprietatii private.Forma
de organizare a guvernarii statului prin care se atinge cel mai inalt grad al stabilitatii statului si a
guvernarii pentru autor este republica. Machiavelli afirma necesitatea conceperii si intelegerii realitatii
politice in calitate de categorie distincta a activitatii umane.Intelegerea si principiile activitatii politice
sunt distincte de cele ale religiei si moralitatii laice:relatiilor politice le sunt specifice legalitatile politice.

1.2Stabilii semnificaia maximei Scopul scuz mijloacele pe baza ideilor lui Nicolo Machiavelli
In opera sa principele M.spunea ca in vremurile grele cind e vorba de salvarea statului, omul de actiune
nu trebuie sa se impiedice de nici un considerent de justitie sau injustitie, de omenie sau confuzie, de
rusine sau glorie:esentialul care prevaleaza asupra orice afirma Machiavelli este de asigura salvarea si
libertatea.IN acest context a fost formulat sloganul scopul scuza mijloacele care a primit numele de
machiavelism .In fond Machiavelli a teoretizat cu siceritate si curaj ceea ce stia de cind lumea , anumeca
ceea e conteaza in politica sunt interesele si forta nu consideratii de justitie si morala. In vederea
realizarii scopului politic urmarit Machiavelli propune in calitate de mijloace de atingere a scopurilor
politice: siretenia, viclenia, tradarea, violenta, cruzimea etc.Asemenea mijloace fara indoiala erau
utilizate la scara larga in acele timpuri.Insa faptul ca au fost propuse in mod deschis a influentat negativ
asupra renumelui autorului.Aceasta formula:scopul scuza mijloacele nu este utilizata in opera lui
machiavelli chiar daca se deduce din aceasta si reflecta continutul politic al operei acestui autor.

1.3Evaluai machiavelismul ca principiu istoric i ca realitate.
Machiavelism este un termen referitor la teoria politic expus de Niccol Machiavelli, n
cartea cu titlul Principele, aprut n 1515, n care, cu sinceritate, dar mai ales cu cinism, a
susinut c n politic se pot folosi absolut orice mijloace ce pot duce la atingerea scopului
propus: vicleug, minciun, lips de scrupule, sforrie, manevre diabolice, trdare, corupere
etc.
[1]
, de unde i principiul "scopul scuz mijloacele".Termenul machiavelism, este utilizat
pentru a descrie principiile puterii politice, iar persoanele care folosesc aceste principii n viaa
politic sau personal sunt numii frecvent machiavelici.

TEST 9: Jean Bodin
1.1.Descriei ideea suveranitii statului n concepia lui Jean Bodin.
Statul este prezentat de ginditorul francez in calitate de totalitate a familiilor asupra carora se rasfringe
o conducere suverana.Statul se deosebeste de alte forme de asociere sociala prin caracterul sau juridic
si suveran al statului.In fiecare stat trebuie sa existe potrivit doctrinei lui Bodin o putere suprema ,unica
si indiviziblia.Deoarece nu exista stat fara putere suverana, ea se instituie incalitate de element distinctiv
al existentei statale.Reprezentind puterea permanenta si indivizibila a staului, suveranitatea este
reprezentata de autor in calitate de realizare de catre stat a celor mai importante activitati:1.Adoptarea
legilor;2.Declararea si incheierea razboaielor;3.Numirea functionarilor4.Realizare justitiei inclusiv
gratierea ;5.Stabilirea si colectarea ipozitelor.

1.2.Stabilii i caracterizai trsturile fundamentale ale suveranitii dup Jean Bodin.
Principalele trasaturi ale suveranitatii potrivit doctrinei acestui ginditor francez sunt:
1.Caracterul permanent-puterea de stat se instituie pentru o perioada de timp care nu se determina in
mod anticipat.Potrivit doctrinei lui Bodin, detinatorul puterii de stat, investit in functie pentru o
perioada determinata de timp nu este suveran
2.Caracterul absolut-suveranul nu poate fi supus legilor create de el.Suveranul este deasupra legilor,
comportamentul lui nu poate fi supus reglementarilor juridice.Vointa suveranului este mai presus de
lege si vointa celorlati subiecti de drept.
3.Caracterul indivizibil si unitar-autorul francez afirma necesitatea detinerii depline a puterii de stat de
catre o persoana sau organ de conducere, respingind forma mixta de guvernare.
4.Caracterul neconditionat si continuu:autorul afirma dreptul detinatorului puterii de stat de a solutiona
problemele social-politice fara a fi obligat sa-si coordoneze propriile decizii cu alte persoane sau
institutii.

1.3.Evaluai trsturile formelor de guvernmnt n concepia politico-juridic a lui Jean Bodin.
Formele de organizare a statului sunt determinate in baza criteriului apartenetei puterii de stat. Bodin
afirma existenta a 3 forme ale suveranitatii:
1.Democratia:puterea intregii sau a majoritatii cetatenilor
2.Aristocratia:puterea celor alesi
3.Monarhia: puterea unei singure persoane.
Bodin afirma astfel existenta a 3 forme de guvernare care sunt identice cu formele de organizare a
statului: democratia, aristocratia, monarhia.
Dar el opteaz pentru monarhie, ca form de guvernare n stat n care deintorul puterii este o singur
persoan, care este capabil i suficient s menin suveranitatea unic i indivizibil. Dar se opune
categoric monarhiei tiranice i monarhiei senioriate. El propune monarhia legitim, n cadrul crei
supuii ascult de monarh iar acesta ascult de legile naturii. Puterea executiv, ca atribut esenial al
guvernrii, nu are nici una din trsturile puterii suverane dar nici atribuii care s tirbeasc natura
suveran. Dar fiecare form de guvernmnt poate fi: un guvernmnt popular, aristocratic sau mix
(forme de guvernmnt).

TEST 10: Hugo Grotius
1.1.Definii i determinai fundamentul, principiile i metodele de cunoatere a dreptului natural
dup Hugo Grotius.
Puternic influentat de noua orientare de gindire produsa de Renastere, convisn fiind ca dezbinarile
teologice nu pot duce la principii unitare care sa intemeieze activitatea politico-juridica,Grotius
considera ca singurele care pot asigura aceasta unitate sunt principiile dreptului natural.Grotius
considera dreptul natural izvoraste din nevoia de a trai in societate, din grija pe care o are omul de a
pastra societatea.Gr. afirma ca apartine dreptului natural tot ceea ce este in conformitatea cu natura
rationala si sociala a omului.Deasemenea dreptul natural nu apartine vointei fie ea umana sau
divina.Sustinind ca dreptul natural este imuabil,Grotius va spune ca aceasta nu numai ca nu depinde de
vointa omului ci nici chiar vointa lui Dumnezeu nu-l poate schimba.Deci dreptul natural este o dispozitie
a ratiuni care isi trage valoarea din natura sa din puterea sa inascuta dintrun imperativ nascut din
constiinta sociala a omului.
1.2.Determinai contribuia lui H.Grotius n dreptul internaional public.
Premergtor tratatului de pace de la Westfalia, juristul olandez Hugo Grotius (1583-1645), considerat
printele tiinei dreptului internaional, prin operele sale i ndeosebi Mare Liberum (Marea Liber) i
De jure belli ac pacis(Despre dreptul rzboiului i pcii), realizeaz prima expunere de ansamblu a
dreptului internaional. El ddea astfel, un fundament juridic puternic independenei i suveranitii
statelor, care creau reguli de conduit ntre ele. A dat, de asemenea, dovad de toleran, respingnd
discriminrile n relaiile dintre statele cretine i cele infidele i admind ncheierea de tratate cu
acestea. Dezvoltnd ideea rzboiului just, a formulat reguli de purtare a acestuia, inspirate din
considerente umanitare. Nu ntmpltor literatura consacrat evoluiei dreptului internaional public
precizeaz c adevratul fondator al dreptului internaional rmne ns olandezul Hugo Grotius,
creatorul unei teorii intermediare ntre concepia tradiional, bazat pe religie, i concepia pozitivist,
potrivit creia dreptul nu se ntemeiaz pe voina divinitii, ci pe contiina i raiunea umanitii. Pacea
Westfalian rmne ca un moment de referin n viaa internaional, deoarece a consfinit ntr-un
tratat convenit dup negocieri dificile i complicate ncetarea Rzboiului de 30 de ani. Tratatele
Westfalice inaugureaz n istoria Europei nceputul congreselor europene i reaezarea raporturilor ntre
statele continentului. H. Grotius formula principiul libertii de comer, navigaie i pescuit n
largul mrii n sensul c marea dincolo de o anumit limit de la rm nu poate fi nsuit de state sau
persoane particulare, prin ocupaie sau alte mijloace, iar folosirea mrii de un stat s nu mpiedice
libertatea altor state.

1.3.Argumentai aplicabilitatea principiului pacta sunt servanda n dreptul intern i n dreptul
internaional.

principiul forei obligatorii, exprimat i prin adagiul pacta sunt servanda, este acea regul de drept
potrivit creia actul juridic civil legal ncheiat se impune prilor (n cazul contractelor) sau prii (n cazul
actelor juridice unilaterale) ntocmai ca legea. n alte cuvinte, executarea actului juridic civil este
obligatorie pentru pri, iar nu facultativ. n aplicarea principiului pacta sunt servanda, s-a decis c o
parte contractant nu poate s modifice, n mod unilateral, preul convenit n momentul ncheierii
contractului


TEST 11: Thomas Hobbes
1.1Prezentai teoria contractului social n viziunea lui Thomas Hobbes.
Oamenii mereu se afla intre ei intr-o stare de razboi, aceasta stare este determinata pe de oparte de
frica oamenilor de moarte iar pe de alta parte de cautarea gloriei.dar aceasta este si starea care trezeste
in fiecare constiinta necesitatii instituirii unei puteri politice care tinindui pe toti la respect va putea sa
stabileasca principiile unei paci si unei concordii civile.Hobbes sutine ideea ca statul este intemeiat
printr-un ac voluntar prin care fiecare om se angajeaza fata de fiecare altul de a investi un tert cu
dreptul de al guverna.Astfel toti oamenii prin acest contract social abandoneaza dreptul de a se guverna
pe ei insisi, suveranului.In conceptia lui Hobbes exista doua contracte:cel prin care indivizii se asociaza
intre ei si cel prin care ei cedeaza toate drepturile suveranului.

1.2Determinai raportul dintre drept i lege dup Thomas Hobbes.
Hobbes furnizeaza urmatoarea formula:autoritatea, nu adevarul este cea care face legea.Legea este
expresia vointei celui care dispune de dreptul de a comanda, ea nu este validata nici de particulari nici
de juristi ci unicul legislator este suveranul, singura sursa a legislatiei politice

1.3Exprimai o atitudine fa de ideea lui Thomas Hobbes despre egoismul nnscut al omului.
Hobbes afirma ca omul nu este sociabil de la natura , omul este in mod natural egoist, cauta numai
binele sau propriu este insensibil fata de cel al altora.Daca omul ar fi privit ca guvernat numai de natura
sa ar trebui sa se recunoasca drept inevitabil un razboi permanent intre fiecare individ si semenii sai,
pentru a fiecare cauta sa aiba un folos in dauna celorlalti.


TEST 12: John Locke
1.1.Descriei teoria contractului social n viziunea lui John Locke.
Lock afirma ca omul este o fiinta sociala,daca omul nu ar fi astfel societatea civila nu ar fi fost posibil sa
fie constituita.Trecerea de la starea de natura la societatea civila a fost posibila pentru ca starea de
natura are unele caracteristici care o apropie de societatea civila si face posibila aceasta trecere.Lock
sustien ca trecerea de la starea naturala la societatea civila a avut loc in urma unui consens general prin
care oamenii au dorit un maximum de securitate si libertate.Trecerea de la Statul natural la statul civil sa
facut in baza unui contract bazat pe consimtamintul comun.Obiectul contractului este garantia
drepturilor naturale nu suprimarea lor in favoarea suveranului.Singurul drept pe care asociatii il pun la
dispozitia societatii civile este acela de a pedepsi si a face dreptate.Ca in orice contract daca una dintre
parti nu respecta obligatia, contractul poate fi anulat.

1.2.Analizai principiile obligatorii pentru stabilirea regimului de libertate evideniate de John Locke.
Libertatea indivizilor reprezint o regul imuabil de via, obligatorie pentru toi membrii societii.
Garania libertii o constituie egalitatea tuturor, obligativitatea legii. Legile elaborate de stat trebuie s
corespund legii naturale, ca expresie general pentru toi, att pentru legislator, ct i pentru indivizi.
Membrii societii trebuie s se conduc de acele legi de care se conduce societatea, deoarece toi snt
egali dup legea naturii.

1.3.Apreciai contribuia lui John Locke la formularea teoriei separrii puterilor.
Dup convingerea lui LOCK n statul englez contemporan lui, ar exista urmtoarele puteri:
a) Putere legislativ (puterea suprem, care edicteaz legi obligatorii);
b) Puterea executiv (ca putere a monarhului);
c) Puterea federativ (atribuit statului, o putere a regelui).
El consider, c funcionarea n bune condiii a Constituiei pretinde separarea puterii legislative de
puterea executiv, ceea ce nseamn c Parlamentul fiind puterea suprem i marea nobilime, are
controlul asupra statului.
Lock considera ca nici o putere in stat nu poate fi o putere absolut arbitrara.Pentru aceasta puterile in
stat trebuie sa fie separate pentru c exercitarea puterilor in stat de catre acelasi organ al puterii poate
duce la tentatia de a abuza de aceasta, in felul acesta drepturile naturale ale omului putind fi incalcate.

TEST 13: Charles Montesquieu
1.1.Prezentai doctrina politico-juridic a lui Charles Montesquieu.
Charles-Louis de Secondat Montesquieu elucideaz problema dreptului i statului n opera sa cea mai
reprezentativ Despre spiritul legilor. Preocuprile lui au avut drept obiect de cercetare problema
privind libertatea politic ca fundament al dreptului i statului. Monesquieu susine c pentru a asigura
aceast libertate este nevoie de existena unor legi juste i de o organizare corespunztoare a statului.
Cercetnd natura uman, el constat c la diferite popoare exist diferite legi i moravuri i c acestea
rezult nu numai din fantezia arbitrar a oamenilor, ci i din o cauz comun . Legilein conceptia lui
Montesquieu nu trebuie s fie separate de mprejurrile n care au fost fcute. Orice lege trebuie s
corespund factorilor geografici, climei, particularitilor poporului, numrului popilaiei unui stat,
tradiiilor formate, etc. Toi aceti factori determinai creaz spiritul legilor, ca expresie a raionalitii,
legalitii, justiiei, care preced existena acestora.

1.2.Determinai completrile i precizrile aduse de Charles Montesquieu teoriei contractului social.
In conceptia lui M.preocuparea pentru conservarea fiintei sale in face pe om fricos.Datorita fricei fiecare
se simte inferior fata de toti ceilalti fapt pentru care oamenii se simt egali intre ei.Teama ii face pe
oameni sa se fereasca unii de altii dar de vreme ce ar vedea ca teama lor e reciproca, ei vor simti
necesitatrea de a se apropia unii de altii.Dupa M.inca din starea de natura oamenii simteau nevoia de a
trai impreuna in pace.Statul civil apare ca urmare a manifestarilor de vointa a tuturor vointelor
individuale.La M. Starea de razboi incepe odata cu constituirea societatii.De indata ce se afla in
societatea oamenii pierd simturile slabiciunilor, egalitatea care exista intre ei inceteaza si incepe starea
de razboi.In societate oamenii devin constienti de forta lor incercind sa obtina cit mai multe
avantaje.Fiecare societate constienta de forta sa va incerca sa obtina avantaje in relatie cu alte societati,
ceea ce duce la starea de razboi intre popoare.Starea de razboi duce la aparitia legilor pozitive in cadrul
societatii.Aceasta societate nu sar putea mentine fara un guvernamint,de aceea gruparea tutror fortelor
individuale formeaza ceea ce se cheama statul politic.

1.3.Apreciai contribuia lui Charles Montesquieu la dezvoltarea teoriei separaiei puterilor.
Meritul lui Charles-Louis de Secondat, baron de Montesquieu este c a sistematizat toate ideile
referitoare la teoria separrii puterilor existente pn la el i le-a dat o nou interpretare n sensul
existenei unor puteri distincte, atribuite unor organe separate i independente unele de altele. Spre
deosebire de predecesorii si, Montesquieu a realizat c aplicarea eficient n practic a teoriei
respective i garantarea drepturilor i libertilor fundamentale ale cetenilor este incompatibil cu
imixtiunea puterilor, de aceea este necesar existena a trei puteri distincte i anume: legislativ,
executiv i judectoreasc. Aceast tez este expus n opera Spiritul Legilor, potrivit creia puterea
executiv revine regelui, puterea legislativ adunrilor populare (Camera Comunelor), iar puterea
judectoreasc este ncredinat unui corp de judectori profesioniti i independeni. Acestea trebuie
s fie clar separate, s nu interfereze una n ,,treburile celeilalte, fiecare avnd funcii bine definite:
elaborarea legilor, aplicarea lor i judecarea corect a conflictelor care apar n societate, n funcie de
prevederile legii existente la un moment dat. n acest context, fr ndoial, certificatul de natere a
teoriei separriiputerilor n sensul atribuit n prezent este opera Spiritul Legilor n care Montesquieu
face celebra descriere a celor trei puteri ale statului, descriere care contureaz o teorie rmas pentru
totdeauna n contiina celor care cred n valorile democraiei i libertii: ,,n fiecare stat exist trei
feluri de puteri: puterea legislativ, puterea executiv privitoare la chestiunile care in de dreptul ginilor
i puterea executiv privitoare la cele ce in de dreptul civil.

TEST 14: Jean J. Rousseau
1.1.Prezentai teoria contractului social n viziunea lui Jean J. Rousseau.
In conceptia lui Rousseau acordul vointelor libere este cauza aparitiei societatii.Libertatea este principiul
care o face sa existe si totodata sa subziste.Contractul social nu este obligatoriu pentru popor decit daca
el este liber consimtit.Pacea sociala nu poate fi obtinuta decit printro conventie, oamenii au ajuns intrun
stadiu in care nu mai puteau raminea in starea de natura.Aceasta necesitatea ia impins pe indivizii izolati
spre unirea fortelor pentru a invinge orice rezistenta.Daca contractul nu este respectat fiecare din
asociati il poate denunta si va reintra in drepturile sale naturale anterioare.Fiecare asociat se uneste in
felul acesta cu toti si nu se uneste cu nimeni in particular el nu se supune decit lui insusi si ramine liber
ca inainte.In conceptia lui Rousseau societatea nu este o adunare de indivizi ci o structura de relatii , de
relatii juridic stabilite si aparate, protejate de corpul social in intregul sau.

1.2.Comparai cauzele de apariie a statului dup Jean J. Rousseau i Thomas Hobbes.
La Hobbes Oamenii mereu se afla intre ei intr-o stare de razboi, aceasta stare este determinata pe de
oparte de frica oamenilor de moarte iar pe de alta parte de cautarea gloriei.dar aceasta este si starea
care trezeste in fiecare constiinta necesitatii instituirii unei puteri politice care tinindui pe toti la respect
va putea sa stabileasca principiile unei paci si unei concordii civile.Hobbes sutine ideea ca statul este
intemeiat printr-un ac voluntar prin care fiecare om se angajeaza fata de fiecare altul de a investi un tert
cu dreptul de al guverna.Astfel toti oamenii prin acest contract social abandoneaza dreptul de a se
guverna pe ei insisi, suveranului.In conceptia lui Hobbes exista doua contracte:cel prin care indivizii se
asociaza intre ei si cel prin care ei cedeaza toate drepturile suveranului. La Rousseau insa oamenii in
starea lor naturala sunt fericiti , liberi, independenti si inocenti.Conform opiniei lui R. Asocierea nu este
in fiinta omului, asocierea oamenilor fiind un act de deliberare, o decizie prin care oamenii contrar
tendintelor lor naturale se asociaza pentru a face fata impreuna amenintarilor.

1.3.Apreciai influena doctrinei lui Jean J. Rousseau asupra programului revoluiei franceze.
Rousseau a influenat hotrtor, alturi de Voltaire i Diderot, spiritul revoluionar, principiile de drept
i contiina social a epocii; ideile lui se regsesc masiv n schimbrile promovate de Revoluia francez
din 1789.Rasunetul ideilor lui Rousseau este dovedit de faptul ca "Declaratia drepturilor omului si ale
cetateanului", devenita program al Revolutiei de la 1789, din Franta a fost elaborata pe baza
"Contractului social", regasit, n mare parte apoi, n prima Constitutie republicana a Frantei, precum si n
alte constitutii europene. Impactul puternic al ideilor contractualiste rousseau-iste a fost asupra
iacobinilor care au vzut n minitratatul de drept politic, Contractul social, instrumentul de distrugere
a statului monarhic-feudal, de construire a unei noi ordini politice. Jean Jack Rousseau n lucrari criticnd
regimul din Franta a scos n evidenta noi cai de solutionare. In special Rousseau sustinnd ca statul
apartine poporului i nu conducerii a fost eficient n nsuirea ntelesului de stat-natiune. A initiat
prabuirea suveranitatii divine a regelui i n loc a scos n evidenta vederea suveranitate a poporului.
Rousseau sustinnd ca toti oamenii s-au nascut egali i liberi a subliniat stringenta continuarii i n viata
sociala a egalitatii i libertatii. Cu notiunea de consens social a atras atentie la reprezentarea vointei
generale, a pus bazele legilor i constitutiei actuale. Razboaiele la care a participat n sec. 18 Franta a
adus statul n pragul falimentarii cu exceptia regelui i aristocratiei poporul traia n saracie i mizerie,
toate acestea au constituit motive ce au instigat revolta.

TEST 15: Immanuel Kant
1.1Prezentai ideile lui Immanuel Kant referitor la stat i drept.
Filosofia sa politic pleac de la filosofia sa moral, care are n centru noiunea de lege universal a
raiunii, umanitatea ca scop n sine. Scopul Statului, dup Kant, este numai protecTia dreptului; statul
trebuie s asigure cetTenilor posibilitatea de a se bucura de drepturile lor, dar nu trebuie s se amestece
n activitTile individuale, nici s ngrijeasc de activitTile individuale. El si-a ndeplinit funcTia sa,
cnd a asigurat libertatea tuturor; n acest sens trebuie s fie Statul de drept.n mai multe texte politice, el
si arat preferinTa clar pentru ordinea ntruchipat de drept: e mai bun un stat puternic care i ofer
suveranului puterea de a garanta dreptul, dect un stat slab ce duce la haos.Kant reia ideile lui
Montesquieu si recunoaste existenTa a trei puteri n stat (legislativ, executiv si judectoreasc), ns
consider c aceast triad trebuie vzut ca o ficTiune: ea aminteste faptul c orice concentrare excesiv
a puterii devine un leagn al despotismului. n schimb, nu trebuie s pun n discuTie unitatea dreptului.
Cele trei puteri nu sunt, de altfel, separate, ci complementare.

1.2Analizai raportul dintre drept i moral n concepia lui Immanuel Kant.
Kant face distinctie intre ceea ce apartine dreptului si ceea ce apartine vointei, adica moralitatii.Dreptul
in opinia lui kant nu poarta decit asupra actelor exterioare ale oamenilor, deci acestea fiind inferioare
actelor morale care poarta asupra interioritatii umane.Libertatea nu intemeiaza si nu se intemeiaza decit
pe actele morale.Chiar daca dreptul este intemeiat pe ratiune el nu poate sa-si extinda sfera asupra
actelor pur interioare, acestea raminind in afara reglementarilor dreptului.Dreptul in conceptia lui Kant
deriva din moralitate, o moralitate ce functioneaza ca o constringere, ca un imperativ.Pentru a actiona
in conformitate cu conceptul unei legislatii rationale interioare, omul trebuie sa fie supus constringerilor
juridice si morale.In morala fiecare om se raporteaza la sine insusi conform regulii autonomiei vointei,in
drept fiecare om se raporteaza la fiecare om si la ceilalti conform unui principiu de constringere.Dreptul
se fondeaza pe constiinta pe care o are fiecare de a fi obligat sa se conformeze legii.

1.3Adaptai ideile lui Im. Kant din lucrarea Despre pacea perpetu la ideia contemporan despre
integrare european.
. A gndi pacea nu este o iluzie politic, le amintete Kant eventualilor si detractori: este un
ideal spre care umanitatea trebuie s tind. Despre pacea perpetu, tratat tiprit de Kant n 1795,
prezint principiile filosofice ale dreptului internaOional. Kant susOine c vocaOia umanitOii este de a
forma un Stat unic; timpul cnd popoarele se vor uni n acest mod este nc departe, dar nu putem
tgdui c tendinOa este n acest sens, nici nu ne putem ndoi c scopul va fi atins. Fr ndoial c
opera lui Immanuel Kant marcheaz etapa cea mai important n istoria doctrinei pacifismului. Lucrarea
Zum ewige Frieden reprezint concluziile practice ale conceptelor sale sociologice asupra rzboiului si a
pcii. Se pronunT pentru crearea unui Congres al Statelor, mprtsind ideea c pacea se va statornici
definitiv pe msur ce libertatea popoarelor va fi cstigat si rzboiul nlturat pentru totdeauna.Planul
lui Kant de organizare a lumii preconiza o Uniune de state, aceasta fiind, dup el,singurul mijloc de a
mpiedeca rzboiul si de a nltura violenTa. Kant credea c rzboaiele pot fi nlocuite cu arbitrajul. De
altfel, toate principiile stabilite de ctre el n Spre pacea etern sunt astzi aproape universal
recunoscute. Aceasta ne arat c doctrine de acest fel nu sunt numai exerciTii dialectice, ci chiar factori
istorici, care nsoTesc si reglementeaz progresul real.




TEST 16: Utilitarismul englez (Jeremy Bentham, John Mill, Herbert Spencer)
1.1Expunei ideile lui Jeremy Bentham ca fondator al utilitarismului englez.
Bentham considera ca utilul este cel care poate aduce fericirea unui numar cit mai mare de oameni,
constituindu-se astfel o adevarata democratie fondata pe interconexiunea indivizilor ce isi urmaresc
fiecare interesul.Bentham nu intemeiaza utilul pe ratiune ci pe placere ca simplu sentiment.B.inlocuieste
contractul social cu utilul, el considera ca contractul este un simplu sofism, menit sa consolideze pozitia
guvernarii.Statul si dreptul sunt un sistem de echilibru intre interesele fiecaruia si interesele comunitatii.
Exista totusi la baza societatii reguli dar nu fondate pe ratiune ci pe utilitate.B.promoveza egoismul ca
regula a convietuirii sociale.Iar scopul individului este de a acumula maximum de avantaje
personale.Interesele individuale sunt singurele reale statul avind ca misiune coordonarea care asigura
fericirea tuturor.
1.2Determinai efectele adaptrii oamenilor la viaa social pe baza teoriei lui Herbert Spencer.
Pe baza concepiilor evoluioniste, Spencer a construit un sistem ntreg de filosofie.
Potrivit lui Spencer, viaa este un gigantic proces ritmic, o micare continu de formaie i de
descompunere. Sensul acestei micri este ceea ce constituie evoluia, iar ea consist n mod mai precis
dintr-o trecere de la omogen la heterogen, de la nediferenial la diferenial, de la incoerent la coerent.
Societatea uman este asimilat unui organism biologic. Prin efectul seleciei naturale, speciile se
transform, adaptndu-se ncetul cu ncetul condiiilor mediului, cele care nu se adapteaz, pier.
O privire interesant asupra relaiei om societate o realizeaz Herbert Spencer. Contemporan i
admirator al lui Ch. Darwin, Spencer proiecteaz o viziune organicist, considernd societatea ca un cmp
al luptei pentru existen. n domeniul dreptului, Spencer formuleaz un ansamblu de Principii de Etic
absolut, intre care principiul fundamental este: Fiecare poate s fac ceea ce voiete, numai s nu
lezeze libertatea egal a celorlali; complementarul acestui principiu se refer la consecine, i el sun
astfel: fiecare trebuie s suporte consecinele propriei sale naturi i ale propriei sale conduite.


n baza acestor principii, Spencer formuleaz o list a drepturilor naturale ale omului, derivate din ele:
dreptul de a se mica liber, dreptul de proprietate, dreptul liberului schimb, dreptul libertii de credin,
libertatea cultului, a cuvntului, a presei libere, etc.Esena concepiei lui Spencer este organizarea vieii
sociale, astfel nct individului s i se permit maximum posibil de drepturi i liberti, statul fiind doar un
protector al acestora.

1.3Apreciai contribuia lui John Mill la dezvoltarea doctrinei utilitariste.
Mill va schimba in totalitate utilitarismul, adaptindu-l societatii.El va aduce o noua clasificare a placerilor
in cele fizice si cele spirituale.Astfel placerile spirituale sunt superioare celor fizice, chiar daca mai greu
de atins.Pentru Mill utilitatea este fundamentul moralei. Conform acestui principiu actiunile sunt
corecte proportional cu tendinta lor de a promova fericirea si sunt incorecte in masura in care tind sa
produca inversul fericirii.Prin fericire Mill intelege prezenta placerii si absenta durerii(nu placere fizica ci
spirituala).Mill isi constituie propria viziune despre utilitarism avind in vedere distinctia bine persona-
bine public.El considera ca sacrificiul unui individ poate fi considerata cea mai inalta virtute.
John Stuart Mill incearca sa concilieze notiunile de justitie cu cea de interes, recurgind la notiunea de
interes general, superior interesului individual. Pentru Mill utilitatea este fundamentul moralei. Conform
acestui principiu aciunile sunt corecte proporional cu tendina lor de a promova fericirea i sunt
incorecte n msura n care tind s produc inversul fericirii. Prin noiunea de fericire Mill nelege
prezena plcerii i absena durerii, dar termenul de plcere trebuie neles ntr-o accepiune general
care nu nseamn doar plcere fizic ci i plcerea frumosului, a decorativului, a delectrii. Mill nu
abandoneaz teoria lui Bentham i accept utilitatea ca fiind un principiu al valorilor morale motiv
pentru care o aciune poate fi judecat n funcie de fericirea pe care o aduce unui anumit numr de
indivizi.Spre deosebire de Jeremy Bentham, Mill accentueaz diferena dintre plceri i imagineaz o
ierarhie a plcerilor care ar sta la baza conceptului de fericire. Mill nu este un hedonist (hedonismul
privit ca o doctrin a porcilor), el vorbete de dou categorii de plceri: trupeti i spirituale. Ultimele
sunt dezirabile, cci spune acesta, sunt superioare calitativ plcerilor trupeti, deci implicit conduc la o
fericire mai mare.Mill i construete propria viziune despre utilitarism avnd n vedere distincia bine
personal - bine public. Acesta este un alt punct n care utilitarismul lui Mill se deosebete de cel al lui
Bentham, motiv pentru care utilitarismul lui Mill este numit i Utilitarism altruist. Dei Mill este
contient c un obiectiv ca acela de a ajusta binele personal n funcie de binele public este un demers
dificil care nu poate fi atins cu uurin, el consider c sacrificiul unui individ poate fi considerat cea mai
nalt virtute

TEST 17: George Hegel
1.1Relatai principalele idei politico juridice a lui Georg Hegel.
Un exponent al istoricismului, i anume al curentului istoricismului filosofic sau idealismului obiectiv, se
consider filosoful german Georg Wilhem Hegel n abordarea problemei dreptului Hegel pornete de la
ideea de baz a sistemului su filosofic - ce este raional este real i ce este real este raional. Aceast
idee, dup Hegel, st la baza att a spiritului universal, ct i a naturii.
Statul n/i pentru sine este eticul n ntregime, realizarea libertii reale care este, n acelai timp,
scopul absolut al raiunii.Ideea etic a statului presupune ca universalul s fie legat cu libertatea deplin
a particularilor i cu propirea indivizilor astfel, ca interesul familiei i al societii civile s se reuneasc,
impunndu-se statului, dar, totodat, n recunoaterea c universalitatea scopului nu poate progresa
far tiina i voina proprie a particularitii, care trebuie s-i pstreze drepturile ei. Deci numai atunci
cnd n ambele momente generalul i particularul i pstreaz puterea, numai atunci un stat poate fi
considerat ca stat pe deplin articulat i cu adevrat organizat.
1.2Analizai evoluia spiritului obiectiv dup Georg Hegel.
Trebuie s reinem c Hegel a fost, n primul rnd, un filosof idealist, a crui gndire nu a ncremenit la
nivelul unui cult al statului, adic la nivelul spiritului obiectiv; el a fost profund i definitiv ataat de ideea
absolut. Una din nuanele subtile ale spiritului universal se refer la spiritul-naiune. Fiecare popor are
propria sa istorie ghidat de un spirit naional specific, care atinge cea mai nalt form de exprimare n
cadrul statului-naiune. Fiecare popor are constituia pe care o merit. Naiunile au o evoluie proprie i
se dezvolt gradual, trecnd prin etapele de cretere, maturitate i declin. Dac spiritul subiectiv aparine
entitilor individuale, iar
spiritul obiectiv este specific contextelor sociale, spiritul absolut iese n eviden ca stadiu nalt de
dezvoltare metafizic. Locul suprem n cadrul acestei evoluii e rezervat de Hegel artitilor i filosofilor,
singurele entiti capabile s se simt confortabil n cercul restrns al gndirii pure.

1.3Evaluai distincia dintre stat i societatea civil pornind de la ideile politico - juridice ale lui Georg
Hegel.
Hegel i apoi Karl Marx defiena societatea civil ca: ...o stare atins de popoarele avnsate, dar marcate
ns de egoism i avariie, lips de coeziune moral, deci se referea n special la ordinea economic i
social cu principii proprii, independent de cerinele etice, juridice sau politice.
Ideea de societate civil reprezint treapta de mijloc pe drumul organizrii sociale de la familie la stat.
Destinul conceptului de societate civil n opera lui Hegel trebuie judecat de pe un palier teoretic n care
statul apare ca ntruchipare absolut a ideilor universale de libertate, dreptate i moralitate. Totodat,
statul exprim ideea de ntreg, de unitate civil deplin i reprezint un factor unic de stabilitate social
i politic. la baza constituirii societii civile se afl trei moment eseniale: deplina coeren ntre
trebuinele individuale i sistemul trebuinelor sociale; asigurarea libertii individuale; alturi de
ocrotirea proprietii, impunerea unei puteri administrative care s aib grij de interese particulare i
comune ale societii.Referindu-se la ideea de stat Hegel i-a imaginat o structur piramidal de
organizare politic i administrativ. n prefaa Prelegerilor de filosofie a istoriei a oferit un top
cratologic n cadrul cruia locul suprem revine monarhului. Urmtorul nivel este ocupat de funcionarii
de stat i guvernani, iar ultimul loc revine corporaiilor i strilor. Relaia individului cu statul este
mediat de societatea civil, n sensul c realizarea idealurilor individuale este n strns legtur cu
satisfacerea intereselor comune ale cetenilor.





TEST 18: Hans Kelsen
1.1Descriei normativismul i premizele teoriei pure a dreptului la Hans Kelsen.
In principala sa lucrare, Doctrina pura a dreptului, considerata de exegeti ca fiind expresia desavrsita
a normativismului juridic, autorul respinge categoric teoria dreptului natural, teoria sociologica privind
justitia si teoria scolii istorice asupra dreptului. Convingerea lui Kelsen era ca teoria dreptului trebuie sa
fie pura, adica sa respinga orice influenta de natura politica, morala, sociologica ori istorica, sa fie o
teorie eliberata de orice ideologie politica si de toate elementele stiintelor naturii, constienta de
legitatea proprie a obiectului ei si in acest fel constienta de specificul ei
Kelsen a sintetizat urmtoarele premise ale teoriei pure a dreptului:
-scopul teoriei dreptului este s readuc haosul i multiplicitatea la unitate;
-teoria pur a dreptului este tiin. Ea nu vizeaz dorina sau voina n drept, ceea ce trebuie s fie n
drept ci ceea ce este;
-tiina dreptului este o tiin normativ, nu o tiin a naturii;
-teoria dreptului ca tiin normativ nu are ndatorirea de a cunoate eficacitatea normelor juridice.
Conceptul pe care se fundamenteaza normativismul lui Kelsen este cel de validitate, in sensul ca
validitatea oricarei norme juridice este asigurata sistemic, in functie de conformitate cu norma juridica
superioara. Astfel, crede autorul, teoria dreptului ramane pura, adica este ferita de orice amestec din
afara sferei stiintei strict juridice. Aceasta inseamna ca validitatea normei juridice nu depinde nici de
eficacitatea sa, nici de actul de vointa care i-a dat nastere, ci este legata doar de ansamblul edificiului
juridic existent intr-un anume spatiu si intr-un anume timp.
1.2Demonstrai identitatea statului i dreptului n doctrina lui Hans Kelsen.
Dreptul, n concepia lui Kelsen, este o ierarhie de norme, dar nu o succesiune de cauze i efecte cum
este cazul legilor naturale studiate de tiinele naturii (ex. dac este nclzit un metal, acesta se dilat,
dilatarea fiind cauzat de nclzire; un ho trebuie pedepsit, furtul nu este cauza pedepsei, pedeapsa nu
este efectul furtului). Statul se identific cu dreptul pentru c el nu este altceva dect un sistem juridic,
un sistem de conduit uman i o ordine de constrngere social. Statul nu poate fi i aciona dect n
virtutea normelor juridice care l calific ca atare. Or, ncercarea de a legitima un stat ca stat de drept
este n realitate perfect inadecvat, pentru simplu motiv c orice stat trebuie s fie cu necesitate stat de
drept.Astfel in acceptiunea lui Kelsen Statul ale carui elemente esentiale sunt poporul ,teritoriul si
puterea se defineste ca o ordine juridical relative centralizata, limitata in domeniul sau de validitate
spatial si temporal supus direct dreptului international si eficace in ansamblu si in general.Pentru ca
statul si dreptul sunt unul si acelasi fenomen a vorbi despre un stat de drept devine un pleonasm.Statul
nu este altceva decit personificarea ordinii de constringere.

1.3Apreciai trsturile normei juridice pornind de la ideile lui Hans Kelsen.
Dup Kelsen, norma juridic se caracterizeaz prin cinci trsturi:
-imperativul ipotetic, spre deosebire de imperativul categoric (norma moral) care-i fr condiii, fr de
ce, fr pentru c, prevederile normei juridice snt subordonate unei condiii, dac nu plteti datoria,
confiscarea bunurilor; svrirea unei infraciuni - pedeapsa etc.;
-constrngerea;
-validitatea, norma juridic provine dint-o norm superioar, preexistent, deoarece ea este conceput
ca o component a sistemului;
-nlnuirea dreptul constituie un sistem ordonat, coerent. Aceast ordonare se realizeaz pe niveluri,
care constituie piramida nivelurilor juridice. Or, ordinea juridic este o piramid, o ierarhie format
dintr-un anumit numr de niveluri de norme juridice, ntre care exist o condiionare ce determin
fundamentul validitii sale, existnd i norma fundamental - Grundnorm. Aceasta nu face parte din
teoria pur a dreptului, natura acesteia formnd obiectul tiinei politice, eticii sau religiei.
-eficacitatea norma juridic este valabil numai dac este efectiv.
Din concepia lui Kelsen asupra dreptului rezult aa-numitul monism kelsian: identitatea statului cu
dreptul; a dreptului obiectiv cu cel subiectiv; a dreptului public cu cel privat; a dreptului naional cu cel
internaional

TEST 19: Herbert Hart
1.1Relatai ideile neopozitiviste a lui Herbert Hart.
Herbert Lionel Adolphe Hart sustine ca fiecare norma, fiecare cuvint, fraza ar avea un sens, o
acceptie centrala unica nesusceptibila de dispute, determinata de uzajul lingvistic comunsi care poate fi
descoperit prin analiza contextului si referinta la limbajul comun. Functiile esentiale ale dreptului, ca
mijloc de control social, trebuie cautate nu in litigiile private ci in modul in care este folosit pentru a
controla, conduce si organiza viata in afara instantelor. Normele se caracterizeaza prin generalitate si
permanenta. Normele de baz se clasific n trei categorii: analitice ntlnite la Hans Kelsen, normative
ntlnite la Kant i empirice ntlnite la Hart.La Hart dreptul ca sistem de reguli capata realitatea sa
nu de la stat ci de la o oarecare norma fundamentala, regula finala, seperioara.

1.2Stabilii condiiile minime ale existenei unui sistem de drept dup Herbert Hart.
Herbert Hart pornete de la idea fundamental c scopul minim a vieii sociale a omului e
supravieuirea.Aceasta creeaz necesitatea existenei dreptului i morale. Din punct de
vedere structural, dreptul este format din dou categorii de norme: norme juridice primare i
secundare. Cele primare au 3 dezavantaje:incertitudinea, caracterul static, ineficacitatea presiunii
sociale care asigur norma data.Orice sisitem juridic este format din unitatea normelor primare i
secundare. El indic 2 condiii minime de existent a unui system juridic: 1) respectarea de ctre
majotitatea populaiei a normelor juridice valabile; 2)admiterea de ctre autoriti a normelor de
cunoatere, de schimbare i de deciziie n calitate de modele publice i commune de conduit.

1.3Apreciai raionalitatea normelor juridice i morale dup Herbert Hart.
Hart sustine ca fiecare norma, fiecare cuvint, fraza ar avea un sens, o acceptie centrala unica
nesusceptibila de dispute, determinata de uzajul lingvistic comunsi care poate fi descoperit prin analiza
contextului si referinta la limbajul comun. Functiile esentiale ale dreptului, ca mijloc de control social,
trebuie cautate nu in litigiile private ci in modul in care este folosit pentru a controla, conduce si
organiza viata in afara instantelor. Normele se caracterizeaza prin generalitate si permanenta.
The Concept of Law (1961) este o analiz a relaiei dintre drept, constrngere i moral. Este de
asemenea o ncercare de a gsi rspunsul la ntrebarea dac toate legile ar trebui conceptualizate n
sens de ordine constrngtoare sau de comenzi morale. Hart susine c nu exist o legatur logic
necesar ntre lege i constrngere, nici ntre lege i moral. El afirm ca a clasifica toate legile ca ordine
constrngtoare sau comenzi morale ar nsemna o simplificare a relaiei dintre drept, constrngere i
morala. n opinia lui Hart, o conceptualizare a legilor n acest fel, de ordine coercitive sau comenzi
morale ar impune ideea fals a uniformitii diferitelor tipuri de legi i a funciilor sociale diverse pe care
dreptul le are. O astfel de conceptualizare a dreptului ar avea ca efect o interpretare gresit a scopului i
funciilor acestuia, dar i o ntelegere deformat a coninutului, originii i criteriilor de clasificare a
legilor.Legile sunt reguli care interzic indivizilor s acioneze ntr-un anume mod; le-ar putea impune
diverse obligaii. Legile impun pedepse asupra indivizilor care au fcut vreun ru altor indivizi. De
asemenea, n aceast lucrare, Hart, specific modul n care trebuie fcute contractele, dar i felul n care
documentele oficiale trebuie create. Pot specifica de asemenea modul de convocare al legislaturilor sau
modul de funcionare al Curilor de Judecat. Specific modul n care noile legi sunt activate, dar i
modul n care legile vechi pot fi modificate. Pot exercita o putere coercitiv asupra indivizilor prin
impunerea unor penaliti asupra acelora care nu ii ndeplinesc datoriile i obligaiile. Cu toate acestea,
nu toate legile pot fi considerate nite ordine constrngtoare deoarece unele legi pot s confere unor
indivizi puteri sau privilegii, fr s le impun acestora datorii sau obligaii.





TEST 20: Doctrina liberalist
1.1Prezentai fundamentele liberalismului.
Curentul liberalist asa cum reiese chiar din denumirea sa este legat de conceptul de libertate.SE
cunoaste ca dea lungul istoriei liberalismul a fost criticat pentru ca ideile liberale nu se gasesc in viata
sociala reala si ca aservirea a continuat sa ramina una din rocile societatii contemporane.Cu toate
acestea liberalismul a ramas o miscare care a condus la afirmarea individualitatii umane, constituita ca o
contrapondere la etatism.In zilele noastre liberalismul a stat la baza miscarilor care a condus la
eliminarea totalitarismelor.Liberalismul este un curent rational si echilibrat a carui conceptie se
fundamenteaza pe afirmarea individului dar nu prin desfiintarea oricarei autoritati ci prin crearea unui
climat social in care puterea sa fie limitata prin drept.Reducerea sferei de influenta a statului in
problemele ce tin de domeniul privat este unul din telurile democratiei liberale.

1.2Analizai egalitatea condiiilor ca principiu de baz a democraiei evideniat Alexis de Tocqueville.

Alexis de Tocqueville n lucrarea Despre democraie n Americaeste de fapt o meditaie
asupanobilimii, pentru c Tocqueville ncurajeaz egalitatea n drepturi, iar nobilimea este acea clas
social,care, prin dorina de a domina, nu permite dezvoltarea acestei noi concepii.
i atrage atenia urmrile pe care le produce aceast egalitate a condiiilor. Acest fapt implic o
anumitorientare a spiritului public, o formulare ct mai accesibil a legilor, atrage dup sine percepte
noi aleguvernanilor, iar celor guvernai le formeaz o atitudine fa de superiorii lor, aa cum
Tocqueville nu a mai cunoscut-o.Egalitatea aceasta are o mare influen deopotriv asupra celor care
guverneaz i a celor ce sunt guvernai.Tocqueville afirm c atuncicnd inegalitatea este legea
obinuit a unei societi, cele mai profunde inegaliti nu sar n ochi, cndtotul este aproximativ
la acelai nivel, cele mai mici inegaliti rnesc. De aceea dorina de egaliate devinemai greu de potolit
pe msur ce egalitatea este mai mare. . In aceste conditii, el vede egalitatea ca un intreg compus din:
-egalitatea in fata legii;
-egalitatea politica;
-egalitatea de conditii..
Egalitatea condiiilor nseamn, mai nti, instaurarea unei egaliti de drept ntre indivizi n locul unei
jurisprudene distincte pentru fiecare stare sau ordin, cum se ntmpla n Vechiul Regim; n al doilea
rnd, egalitatea condiiilor nseamn mobilitate social potenial ca urmare a abandonrii principiului
ereditii; n sfrit, egalitatea condiiilor nseamn o puternic i continu aspiraie spre egalitate ce ia
locul viziunii ierarhice tradiionale asupra societii. ns egalitatea condiiilor nu semnific i dispariia
diferenelor i inegalitilor economice i sociale dintre indivizi; de fapt,spune Tocqueville, principiul
democratic impune o egalitate imaginar n ciuda inegalitii reale dintre acetia.

1.3Evaluai conceptul libertii individuale pornind de la ideile lui F.Hayek.
Libertatea zice Hayek este inseparabila de responsabilitate.Libertatea nu inseamna doar ca individul are
atit oportunitate cit si povara optiunii ea mai inseamna si ca el trebuie sa suporte consecintele actiunilor
sale ca va fi laudat sau blamat.In zilele noastre Hayek este de parerea ca sentimentul responsabilitatii a
disparut, acest lucru fiind explicat prin frica de responsabilitate si implicit prin frica de libertate. Friedrich
Hayek.El definete libertatea ca acea stare n care coerciia la care unii oameni ii supun pe semenii lor
este redus, att ct este posibil acest lucru n societate sau posibilitatea de a aciona conform propriilor
decizii i planuri, precum i independena fa de voina arbitrar a altuia.Starea n care un om nu este
supus coerciiei, prin voina arbitrar a altuia sau a altora este adesea denumit libertate individual
sau personal.
Hayek afirma ca ordinea sociala se poate stabili numai avind ca reper individul uman ca scop si nu ca
mijloc.


Test 21:Teoria non-dreptului

TEST 22: Teoria psihologic a dreptului
1.1Descriei ideile lui Nicolae Petrajiky ca fondator a teoriei psihologice a dreptului.
Teoria psihologic a fost ntemeiat la nceputul sec. Al XX-lea, fiind dezvoltat n lucrrile
savantului L.LPetrasycki. El i concentreaz atenia asupra studierii fenomenului dreptului, aynd la
baz viaa luntric a omului, n cercetrile lui Retrasycki, tiina empiric cerceteaz existena uman
sub aspectele fizic i psihic. Dreptul, ca fenomen al existenei, aparine laturii psihice i poate fi
explicat numai prin prisma proceselor psihice emoionale i intelectuale. El este un fenomen emotiv.
Spre deosebire de emoiile morale, emoia juridic face parte din sfera emoiilor irnperativ-atributive.
In timp ce emoiile morale se caracterizeaz prin adeziune liber, emoiile juridice nu snt libere,
deoarece o alt persoan poate s insiste i s impun realizarea acestei emoii . Dreptul se divizeaz n
drept autonom i drept pozitiv. Dreptul autonom constituie emoiile generate de ndemnul contiinei.
Dreptul pozitiv este edificat pe o autoritate strin, ce-i gsete expresie n actul normativ, stabilind,
astfel, prescripii juridice obligatorii pentru toi subiecii de drept. Normele juridice, fiind o emanaie a
statului, reprezint o reflecie a emoiilor.

1.2Stabilii rolul emoiilor n drept conform teoriei psihologice a dreptului.
Dreptul se divizeaz n drept autonom i drept pozitiv. Dreptul autonom constituie emoiile generate
de ndemnul contiinei. Dreptul pozitiv este edificat pe o autoritate strin, cei gsete expresie n
actul normativ, stabilind, astfel, prescripii juridice obligatorii pentru toi subiecii de drept. Normele
juridice, fiind o emanaie a statului, reprezint o reflecie a emoiilor.Dreptul, ca fenomen al existenei,
aparine laturii psihice i poate fi explicat numai prin prisma proceselor psihice emoionale i
intelectuale. El este un fenomen emotiv. In timp ce emoiile morale se caracterizeaz prin adeziune
liber, emoiile juridice nu snt libere, deoarece o alt persoan poate s insiste i s impun realizarea
acestor emoii.

1.3Formulai o atitudine fa de ideea despre drept ca factor psihologic al vieii sociale promovat de
teoria prsihologic a dreptului.
coala psihologic, a reuit s releveze, prin unghiul su de vedere, o serie de idei cluzitoare att n
procesul de elaborare, ct i n cel de aplicare a dreptului, deoarece procesele psihologice snt tot att de
importante, precum cele economice, politice etc. n plus, orice act normativ, ce urmeaz a fi pus n
aciune, trebuie s aib la baz un mecanism psihologic, care s reflecte motivele i valorile ce trebuie
realizate. Dreptul, ca fenomen al existenei, aparine laturii psihice i poate fi explicat numai prin prisma
proceselor psihice emoionale i intelectuale. Astfel, el este un fenomen emotiv i face parte din sfera
emoiilor imperativ-atributive.Contiina moral pune temelia obligaiei morale i are la baz emoiile
morale, care, la rndul lor, l pot determina pe om la o anumit aciune sau, dimpotriv, l pot stvili de a
aciona liber. Normele juridice, fiind o emanaie a statului, reprezint o reflecie a emoiilor.

TEST 23: Mircea Djuvara
1.1Descriei principalele idei filosofico - juridice a lui Mircea Djuvara.
O contribuie remarcabil a lui Mircea Djuvara s-a produs n planul analizei raportului dintre drept, stat
i naiune. Respingnd ideea dreptului pur i pozitivismul juridic care au instaurat divinizarea absolut a
autoritii legii scrise fr s o controleze prin apelul la ideea de justtie, dovedindu-se a fi astfel o
concepie greit i chiar primejdioas, Mircea Djuvara a fost convins c dreptul se ntemeiaz
pretutindeni pe realitile istorice ale comunitii umane concrete.Astfel, poporul romn i ntemeiaz
dreptul pozitiv pe viaa naional.Naiunea este o realitate istoric ridicat la rangul de ndatorire etic
suprem, iar statul a devenit numai expresia ei juridic.Djuvara sustine ca Filosofia dreptului se leaga de
teoria cunoasterii si este nevoita sa-si intinda cercetarile in domeniul epistemologiei.M.Djuvara pune in
centru atentiei individual uman,acesta fiind cel ce creaza valorile, morale sau juridice avind inscrisa in el
in mod apriori principiul justitiei.
1.2Analizai raportul dintre dreptul pozitiv i dreptul raional la Mircea Djuvara
Dreptul, precizeaz M. Djuvara arat actele permise, interzise sau impuse n societate pe baza ideii de
justiie. El face o distincie important ntre dreptul raional i dreptul pozitiv.Astfel, toate judecile
prin care se constat justiia aciunilor n societate, de dreptul pozitiv, sunt numite aprecieri de drept
raional.Dreptul raional este i sursa idealurilor de justiie pe care fiecare societate i le furete
raportnd ideea de justiie la condiiile ei specifice. Justiia, apreciaz juristul romn, este o valoare
raional i se impune prin propria sa autoritate. . Spre deosebire de conceptul dreptului natural,dreptul
rational conceput de Mircea Djuvara este variabil in loc si timp, in functie de schimbarile obiective
.Dreptul pozitiv, respectiv normele juridice impuse prin cutume i legi, este dreptul care se aplic ntr-o
societate la un moment dat i care trebuie s dezvolte, s aplice i s organizeze principiile i normele
dreptului raional.Djuvara considera ca dreptul pozitiv nici nu se poate concepe fara un drept gindit si
anume dreptul rational, si ca acesta din urma intemeiaza dreptul pozitiv ii da viata si il patrunde in toate
manifestarile reale.Djuvara va sustine ca aplicarea dreptului pozitiv nu este posibila fara sa nu intervina
judecati intemeiate pe principia juridice superioare dreptuli pozitiv.

1.3Apreciai rolul voinei legislatorului la aplicarea legii, pornind de la ideile lui Mircea Djuvara.
Pentru realizarea justiiei este nevoie de o conducere politic,pentru realizarea unei ordini in aciunile
naiunii este nevoie de conducerea unei elite politice, de o legatur solid ntre condui i conductori.
Iat de ce Mircea Djuvara considera c politicul nu poate fi desfcut de juridic, ci el este forma cea mai
nalt a juridicului,ntruct se subordoneaza ideii de justiie.Asa fiind, activitatea rationala a legislatorului
nu mai pare suficienta pentru realizarea acestei ordini de drept rational. Pentru aceasta Mircea Djuvara
merge cu conceperea judiciarului pana la interzicerea avocatilor de a face greva: pentru ca avocatul ,,
este si trebuie sa ramana aparatorul ordinii legale, el reprezinta in definitiv subtilitatea rafinata a ratiunii
si a convingerii, adica Dreptul insusi, in lupta victorioasa cu forta patimasa si brutala.
TEST 24: Eugeniu Sperania
1.1Expunei principalele idei despre stat i drept ale lui Eugeniu Sperania.
Principalele sale opera:Principii fundamentale de filosofie juridic (1936), Via, spirit, drept i stat
(1938), Introducere in filosofia dreptului (1946). Din activitatea sa filosofico-juridica putem delimita citeva
probleme cheie care au fost abordate de ginditor.:-contributia sa la conturarea statului dreptului ca stiinta-aprecierile cu
privire la opera de legiferare si autoritatea legii-combaterea teoriilor rasiste privind dreptul-raportul dintre drept
subiectiv si drept obiectiv-preocuparea de a descoperi legile obiective ale evolutiei dreptului.Statul este prin originea sa o
dezvoltare,o amplificare a nevoii de justitie.Statul tinde sa devina un scop insine.Scopul principal si fundamental al
statului dupa E.S. este de a asigura si apara aplicarea consecventa a unui anumit ansamblu de principii referitoare la viata
sociala,adica realizarea unei justitii conceputa intr-unanumit mod.
1.2Generalizai i analizai legile obiective ale evoluiei dreptului dup Eugeniu Sperania.
Abordand problema legilor evoluiei dreptului, Eugeniu Sperania stabilete urmtoarele dou legi
generale, i anume: 1) Dreptul, ca unul dintre aspectele sociale ale vieii, evolueaz in mod analog cu
orice proces vital; 2) Dreptul, ca fapt spiritual, evolueaz prin afirmarea progresiv a spiritualitii
omeneti.Dreptul obiectiv:dreptul este un system deductiv de norme sociale destinate ca,printr-un minimum de
justitierealizabila sa asigure un maximum de socialitate intr-un grup social determinat.Dreptul subiectiv:interes garantat
printr-o norma sociala.Are 3 elemente:1.interesul2.obiectul interesului3.garantarea interesului printr-o
norma.Ginditorul recunoaste ca exista dovezi suficiente care sa demonstreze faptul ca poate exista norme ce
aparainteresele individuale independente de atitudinea societatii.aceste norme tot fac parte din drept deoareceprovin
din ratiunea umana.De asemenea E.S. specifica ca aceste norme,acest drept nu fa vi recunoscutniciodata de dreptul
obiectiv deoarece este o creatie a societatii pentru societate si are drept scop unmaximum de sociabilitate posibila.

1.3Estimai sanciunea ca element definitoriu pentru drept (prin prisma ideilor lui Eugeniu Sperania).
Speranta afirma ca sanctiunea sau nesanctiunea nu caracterizeaza numai normele de drept, ea se
exercita sub toate aspectele vietii sociale.Societatea insasi este o realitate care ne constringe si ne obliga
sa ne suordonam modului ei de a fi.Sperantia afirma ca constringerea este o modalitate de imitatie prin ea
procesul de uniformizare deci de imitatiune se generalizeaza si se inlesneste.Constringerea dupa Djuvara
este o consecinta a nevoii de identitate.La nivel social normele sunt impuse de mase care instinctive
elaboreaza normele coercitive.Normele pe care aceste sanctiuni sunt destinate sa le garanteze, nu sunt ele
insele creatia legislatorului ci sunt formule agreate si adaptate fanatic de catre spiritul colectiv.

TEST 25: coala dreptului natural
1.1Prezentai evoluia istoric a colii dreptului natural.
Germenii acestei teorii au aprut n antichitate, iar ca teorie cu pondere i o influen major ea s-a
manifestat n gndirea filozofic i politico-juridic din evul mediu,ntemeietorul coliidreptului natural
este considerat filozoful grec Socrate .Ideile sale despre adevr,echitate, justiie vor fi preluate mai
trziu de discipolii si, precum i de ali cugettori de seam. n perioada evului mediu teoria dreptului
natural a fost dezvoltat de ctre Toma dinAquinounul dintre cei mai de vaz reprezentani ai Scolasticii.
Un alt reprezentant al colii dreptului natural, perioada modera, este Jean-Jacques Rousseau, autorul
lucrrilor Contractul social i Discursul asupra origina i fundamentelor inegalitii dintre oameni
1.2 Comparai conceptul clasic a dreptului natural i conceptul dreptului natural renscut.
Teoria contractului social se dezvolt n epoca modern si contemporan sub forma dreptului
natural renscut, ncercndu-se explicarea necesitii aprrii unor drepturi eseniale ale omului n
societate. Acestedrepturi sunt proclamate n unele documente internaionale, fr a fi calificate explicit
ca drepturi naturale.
1.3Evaluai importana istoric a colii dreptului natural.
Anume in cadrul acestei scoli sa pus germenii privind asa concepte ca adevar, echitate- elemente
esentiale in cadrul sistemului de drept.Echitatea, dup Socrate, reprezint expresia cunoaterii umane.
Mai trziu aceste idei vor fi preluate i dezvoltate de discipolii si, precum i de ali cugettori de
seam.La fel sa pus bazele necesitatii situarii oamenilor intro stare rea intr-o uniune care sa-i proteje -
statul si anume despre asta vorbea Platon: Temeliile oricrei societi, le formeaz trebuinele omeneti
care, dup natura lor, snt materiale, intelectuale i morale. Aceste trebuine i ndeamn pe oameni s
se adune laolalt din neputina n care se afl fiecare individ, de a le mpca i pentru ajutorul ei poate
cere i da semenilor si n scopul acesta.Urmnd ideile lui Socrate, conform crora nici un om nu este n
mod voluntar injust, Platon consider c legea este mijlocul principal ce poate determina un om s fie
just sau injust. Binele i rul se reflect att ntre oameni, ct i ntre state. nelepciunea este singurul
scop ctre care fiecare legiuitor bun trebuie s-i ndrepte legile sale.Astfel, binele va domina pacea,
linitea, organizarea.Ideile lui Platon, ca rezultat al apropierii de viaa concret, au o nsemntate
istoric deosebit, deoarece trateaz geneza dreptului i realitatea empiric n contextul existenei sale.
TEST 26: Istoricismul n drept
1.1Prezentai principiile fundamentale a curentelor istoricismului.
Ideea principala era opozitia absoluta fata de lege, nu se recunosteau legile, legile reprezinta o stopare a
evolutiei dreptului , unicul izvor al dreptului este obiceiul.Deasemenea era considerat ca izvor al
dreptului constiinta juridica populara.Se negau codificarile si legile.O alta teza a acestui curent era ca
dreptul se naste in mod spontan ca si limba, se cristalizeaza in mod inconstient, se dezvolta in strinsa
legatura cu spiritul poporului.O alta teza este ca legiuitorul este un organ al constiintei umane, el nu
dispune de putere creatoare de drept.Si o ultima teza a acestui curent este ca legile nu au o valabilitate
si o aplicabilitate universala.
1.2Determinai i argumentai legtura dintre istoricismul juridic (coala istoric a dreptului) i
istoricismul filosofic
1.3Analizai raportul drept-obicei n contextul ideilor istoricismului juridic (colii istorice a dreptului).
Nu legea, ci cutuma reprezint principalul izvor al dreptului i baza acestuia. n raport cu cutuma, legea
nu are dect o importan secundar,legea nu formeaz reglui contiente, ea nu poate face altceva
dects capteze ceea ce s-a dezvoltat de la tine n viaa social de-a lungul istoriei unui popor si s-i
asigure formularea.Teoria acestei coli afirm c exist o corelaie esenial intre orice manifestare
juridic igeniul naional al poporului respectiv. Pentru aceast coal dreptul nu se nate ca un produs
reflectat allegislatorului; dreptul este un produs organic al societaii i legea, cand formeaz reguli
constiente, nuface decat s prind ceea ce a crescut de la sine n viaa social i istoric, spre a-l pune n
formule. n aceste condiii dreptul de astzi este produsul lent i foarte complex al unei lungi desfsurri
istorice.coala istoric a dreptului a asociat astfel dreptul cu istoria. Dreptul sustinea Savigny nu e facut,
ci seface singur. Dreptul este un un fenomen natural, comparat de catre Savigny cu limba pe care o
vorbim,care nu este o creaie individual i nici nu se nate din vointa cuiva. Ea este rezultatul
culturii,credinelor, educaiei etc a unui popor de-a lungu timpului.Ca i limba unui popor tot aa i
dreptulreflect instituiile n procedeele, n scopurile i n amnuntele sale cele mai mici, ntreg
trecutulistoric alunui popor.
TEST 27: Pozitivismul n drept
1.1Prezentai principalele idei a lui Auguste Comte ca fondator al curentului pozitivist.
Termenul de pozitivism a fost folosit pentru prima oara de Henri, contele de Saint-Simon pentru a
indica metoda stiintifica si legtura ei la filosofie. Adoptat n cele din urm de Auguste Comte, acesta
devine un puternic curent filozofic ce a influentat diferite domenii ale stiintei, ncepnd cu secolul al
XVIII-lea. Comte a urmrit infiinarea unei filosofii pozitiviste, corespunztoare ultimului stadiu la care
omenirea trebuia s tind, dup ce a trecut prin starea teologic i acea metafizic, ce reprezentau trepte
necesare ale omenirii, in mersul ei de la copilrie spre maturitate pe care o reprezint cea de a treia
treapta, a spiritului pozitiv. doctrina pozitivist promovat de Comte se limiteaz la instaurarea unui stat
totalitar n care puterea este acaparat de un grup de savani, care n numele tiinei transform politica n
dogm. Se resping deci, ideile revoluionare promovate pn la el, numite drepturile omului, drepturi
naturale i morale, inalienabile. Individul fiind doar un titular de drepturi pe care i le confer societatea.
Prin urmare tot punctul de greutate al concepiei lui Comte cade asupra faptelor omeneti, asupra relaiilor
dintre oameni, relaii care-i constituie pe oameni ntr-un tot, ntr-o societate n care oamenii sunt legai
printr-o interdependen, o solidaritate foarte activ ntre ei.n aceste condiii nu poate fi vorba de
drepturi, exist numai puterea societii de a ne constrnge s facem anumite lucruri. Legea intervine cu
constrngerea efectiv social.

1.2Analizai raportul stat-drept pe baza concepiilor pozitivismului etatic.
O doctrin desprins din coala pozitivist, care ncepe s se afirme n Germania secolului al XIX-lea i
ine pn la inceputul secolului XX, este pozitivismul etatic n care se pune accentul pe puterea de stat.
Argumentele ce au stat la baza constituirii acestui nou curent, pot fi sintetizate ca fiind, singurele drepturi
subiective sunt cele garantate de Stat, iar aceste drepturi trebuie s fie izvorte din sursele juridice etatice;
dreptul este faptul etatic pozitiv, adic dreptul este validat prin stat; dreptul se nate din voine exterioare
individului i reglementeaz condiia exterioar a acestuia; statul este legat doar de reguli create de el
nsui; se promoveaz astfel autolimitarea statului. Deosebit de interesant este teoria autolimitri statului
ca singurul corectiv posibil al ntregii puteri de Stat. Autolimitarea puterii este necesar pentru c dac
absolutizm puterea de stat, i atunci el va putea din punct de vedere juridic s fac totul, el nu poate s
suprime ntreaga ordine juridic s fondeze anarhia, pentru c astfel el se distruge pe el nsui. Statul este
limitat de ordinea juridic a crei expresie suprem este ordinea constituional pentru c Constituia
determin formele sau condiiile de exercitare a puterii publice, ea excluznd orice putere care se exercit
n afara acestor condiii de form (...).Din punctul de vedere al dreptului, voina oamenilor care au creat
statul a fost determinat de fore, provenind din propriile lor instincte de sociabilitate, i de aceea nu
trebuie confundate aceste impulsuri naturale care sunt causa remota a Statului, cu actul de creaie efectiv
a statului care este causa proxima.

1.3Determinai funciile dreptului pornind de la ideile curentului pozitivist.
Dreptul este un fenomen istoric, sub forma instituiilor, pe care sociologia l studiaz. El reprezint ceva
pur material i observabil prin simurile noastre. Dreptul, consider Duguit, nu trebuie s sanc ioneze
obligaii, garanii sau s aib caracter punitiv. Toate aceste caractere au fost dobndite o dat Cu
intervenia statului n viaa societii i, mai ales, din momentul m care guvernanii au nceput a-i
impune propria voin guvernailor.

TEST 28: Fundamentele ontologiei juridice
1.1Definii conceptul de realitate juridic i evideniai formele ei.
Realitatea juridica alaturi de altele cum sunt:realitatea morala, realitatea politica, realitatea artistica
sunt inalienabile realitatii socialein conditiile istorice determinate.Ea vizeaza in principal raporturile
juridice dintre oameni ce alcatuies adevaratul fundament ontologic al dreptului.Elementul definitoriu
constituitiv , fundamental al realitatii juridice il reprezinta faptul juridic.Deci formele realitatii juridice
sunt faptele juridice, constiinta juridica, fenomenul dreptului, ordinea de drept.
1.2Determinai particularitile spaio-temporalitii n domeniul dreptului
Ca orice fenomen social legile juridice se raporteaza si el la cele doua elemente de relatie care impun in
mod firesc si inevitabil anumite limite puterii lor de actiune si le circumscriu cimpul de aplicare:spatiul si
timpul.Actiunea legii in timp si in spatiu.

1.3Evaluai formele de existen a dreptului.
Sensul principiului unic al egalitii formale se manifest (i exist) n urmtoareleforme de
existen a dreptului:1) n norma de drept (juridic) n form de reguli de conduit a subiecilor de
drept;
2) n raportul juridic n form de relaii reciproce ale subiecilor de drept, formal egali, liberi
iindependeni;
3) n contiina juridic n form de contientizare a sensului i cerinelor principiului de drept(n
deosebirea i coraportul su cu legea) de ctre membrii asociaiei juridice date;
4) n capacitatea juridic n form de recunoatere a indivizilor (a asociailor, uniunilor lor) caformal
egali, liberi i independeni unul de altul, ca subieci ai relaiilor de tip
juridic;
5) n proceduri juridice n form de ordine egal i corect de dobndire i realizare a
Drepturilor i obligaiilor de ctre toi subiecii, de rezolvare a conflictelor despre drept etc.Deaceea,
dreptul i manifest existena n toate aceste forme juridice, dar nu numai n unasingur (norm de
drept), sau n trei forme (norma juridic, raportul juridic, contiina juridic).ns fiecare dintre aceste
forme de existen a dreptului ndeplinete o anumit funcie a sa iocup un loc al su anumit n
contextul general al existenei dreptului. i n general, dreptulexist peste tot, i n toate acele cazuri i
fenomene, unde se respect i se aplic principiulegalitii formale

TEST 29: Elemente de epistemologie juridic
1.1Explicai noiunile de gnoseologie, epistemologie, adevr, adevr juridic
Gnoseologia (gnosis = cunoatere; logos = teorie) juridic este teoria general a cunoaterii dreptului,
care cerceteaz cum are loc cunoaterea dreptului i care este adevrul despre drept
Prin epistemologie se intelege teoria cunoasterii stiintifice, iar epistemologia juridica se ocupa cu
cercetarea modului cum juristii dobindesc verifica si aplica cunostintle in domeniul dreptului.
Adevar-Concordan ntre cunotinele noastre i realitatea obiectiv; oglindire fidel
a realitii obiective n gndire; ceea ce corespunde realitii, ceea ce exist sau s-a
ntmplat n realitate.
Adevar juridic-


1.2Identificai modurile de abordare i aspectele adevrului juridic.

1.3Estimai specificul cunoaterii n drept.
Cunoasterea juridical constituie o realitate care in toata complexitatea ei este paralele cu realitatea
sociala si suprapusa ei , dar ea nu se poate niciodata produce separat ci se aplica intotdeauna acestor
realitati.Specific pentru orice domeniu al cunoasterii jridice este ca constructiile sunt abordate de pe
pozitiile a cel putin doua persoaneplasate intr-u raport juridic determinat . Fenomenul supus cunoasterii
juridice este legatura intre aceste doua sau mai multe persoane care isi coreleaza interesele si
convietuiesc in grupuri organizate, respectind un anume echilibru a relatiilor soiale, subiectul si obiectul
cunoasterii juridice se unesc intro singura realitate acea a omului ca personalitate culturala care
actioneaza si savirseste anumite fapte.

TEST 30: Fundamentele axiologiei juridice
1.1Definii conceptul de valoare i evideniai tipurile de valori.
Valorile sunt expresia efortului omului de a restabili un acord ntre el i lume,acord care nu este dat, ci
trebuie creat de el i impusexistenei. Ele sunt cel mai profund resort al progresului umanitii, cruia i
suntsubordonate, deliberat sau spontan, cunoaterea i aciunea. Orice act uman este
condiionat valoric, iar progresele veritabile realizate de umanitate au fostntotdeauna nnoiri n ordine
valoric.tipuri de valori:vitale, economice, politice, juridice, morale, estetice, teoretice, religioase
Valoarea este acea relaie ntre subiect i obiect n care, prin polaritate i ierarhie, s e ex pr i m
pr e ui r ea ac or dat ( de o per s oan s au c ol ec t i v i t at e uman) unor obiecte, nsuiri
sau fapte (naturale, sociale sau psihologice) n virtutea capacitiiacestora de a satisface anumite
necesiti, dorine, aspiraii sau i dealuri umaneistoricete condiionate.

1.2Analiazai dreptul ca form de manifestare a libertii.
Dreptul est ein genere ceva sfint afirma Hegel-numai fiindca el est eexistenta in fapt a conceptului
absolut,a libertatii constiente de sine.Reflectind asupra fundamentului dreptului,Mircea Djuvara scria
,,libertatea este fundamentul dreptului.Spre a pune problema daca o fapta a cuiva este dreapta sau
nedreapta trebuie mai intii sa punem postulatul ca acel cineva a fost liber,atunci cind a facut-o.Daca nu
a fost liber,atunci orice problema de drept dispare si apare numai o problema stiintifica,alta decit cea a
dreptului.Compatibilitatea drept-libertate nu este o relatie oarecare ci exprima o nota definitorie a
dreptului,si anume demersul kantinian cu privire la relatia drept-libertate este f semnificativ: ,,filosofia
deptului porneste de la o vointa libera.Fiecare o poseda ca pe un bun innascut si inalienabil;insa
convetuirea dntre vointele libere ar fi cu neputinta daca n-ar interveni limitarea lor reciproca ,si aici
limitarea poate fi considerata defapt stabilirea unor anumite drepturi si obligatii.
1.3Evaluai dreptatea ca valoare juridic suprem.
DREPTTEa este Principiu moral i juridic care cere s se dea fiecruia ceea ce i se cuvine i s i se
respecte drepturile; echitate; Spunem ca e drept sa respectam si nedrept sa incalcam drepturile legale ale
cuiva: libertatea personala, proprietatea etc. Daca cineva fura bunul altuia, nu ezitam sa consideram ca nu
a procedat drept. In acest sens spunem ca dreptate inseamna respectarea legilor. Dreptatea difera de
respectarea legilor in sensul urmator: o lege poate fi nedreapta daca ea acorda unor oameni drepturi care
nu li se cuvin. Daca o lege in vigoare intr-o tara consfinteste sclavia sau impiedica libertatea presei, atunci
ea da nastere nedreptatii. Dreptatea, pentru Aristotel ca si pentru Platon, este o virtute morala care trebuie
examinata atent. Aristotel spune ca "dreptatea e virtutea perfecta, nu la modul absolut, ci in comparatie cu
celelalte. dreptatea, nu se pot afla in lege, ci in realitatea care este adusa in fata justitiei. Valoarea
suprema pe care trebuie sa o respectam nu este legea, ci demnitatea persoanei umane si protectia
drepturilor si libertatilor acesteia de aici si rezulta suprematia dreptatii.

Test 31 :Concepia sociologico-juridic a lui Max Weber
1.1Prezentai concepia sociologico juridic a lui Max Weber.
Cea mai cunoscut lucrare a sa este eseul Etica protestant i spiritul capitalismului, lucrare care a
fost piatra de temelie n studiile sale de sociologie a religiilor. n aceast lucrare, Weber a argumentat
faptul c religia este una dintre cauzele cele mai importante, care explic diferenele de dezvoltare
dintre culturile Occidentale i cele Orientale, i a subliniat importana protestantismului ascetic care a
condus la naterea capitalismului, a birocraiei i a statului raional-legal din Vest.ntr-o alt lucrare
important, Politica, ca i vocaie, Weber definete statul ca o entitate ce posed monopolul asupra
folosirii legitime a forei. Sociologia weberian este numit i sociologie comprehensiv, deoarece nu
vizeaz sensul obiectiv al aciunii, ci sensul gndirii. Totodat, el a adus o contribuie valoroas n
dezvoltarea metodologiei tiinelor umaniste i, n special, a tiinelor politice.Max Weber face o
distinctie categorica intre viata sociala reala si modul nostru de a cunoaste aceste realitati .Oricit de
perfectionata si orice metoda ar folosi o stiinta sociala ea nu poate surprinde intreaga bogatie a vietii
reale.
1.2. Explicai atitudinea lui Max Weber fa de dreptul natural
In lucrarile sale arata ca notiunile de obicei, conventie si drept, (in care ultimul deriva din
dezvoltarea treptatain timp a primelor) coexista in timp.Weber apreciaza ca sociologia juridica trebuie sa
stabileasca opozitia dintre cele trei tipuri de drept:- dreptul material supranatural (mistic si religios);-
dreptulmaterial relativ,rational (procedural sau institutional);- dreptul (formal si material)in intregime
rational
secularizat cu ajutorul logicii formale.Dreptul privat il considera legat de economie iar cel public de
politic.
1.3Argumentai ideea de raionalizare progresiv a dreptului prin prisma concepiei sociologico-
juridice a lui Max Weber.
Max Weber face o descriere ideal - tipica a birocratiei, prin invocarea a sapte mari caracteristici, unele
cunuanta strict juridica, altele cu reverberatii in planul dreptului, deplin existente si la institutiile juridice,
sianume:1).continuitatea principiilor pe care se bazeaza autoritatea; aceasta este la randul sau inserata
intr-o ordinelegala pe care nu face, intr-un fel, decat sa o inlocuiasca si sa o aplice;2).existenta unui corp
de reguli impersonale ce delimiteaza clar sferele de competenta, drepturile si
obligatiilefiecaruia;3).existenta unei ierarhii de functii, adica de legaturi de subordonare clar
stabilite;4).preponderenta calificarii ca regula de acces la diferitele functii, cu excluderea altor criterii cum
ar firelatiile de rudenie, clientela si altele, ceea ce inseamna:5).existenta unui sistem de pregatire si mai
ales de examinare care sa permita detectarea si atestarea acestor calificari;6).separarea functiilor de
conducere de proprietatea asupra mijloacelor de productie; si, in sfarsit7).preponderenta procedurii scrise
in desfasurarea activitatii cotidiene.

Test 32 : Libertate i responsabilitate
1.1 Prezentai specificul relaiei responsabilitate- libertate.
Libertatea este aceea care permite individului s decid modul n care se va comporta, maniera n
care va aciona. Comportamentul rezult dintr-un eu cu care omul nu se poate nc identifica
(viitor), i un eu care nu mai este (trecut). Omul i este propriul viitor n msura n care poate
decide pentru acest viitor, chiar dac el nu este nc acest viitor (contiina care-se-face,
contiina-proiect). Decizia n legtur cu propriul viitor depinde numai de el, din contientizarea
faptului c omul este i totodat nu este nc acel viitor. Astfel conceptul de libertate are drept
consecin responsabilitatea deciziei, care produce/genereaz angoasa
1.2 Determinai semnificaia libertii pentru fundamentarea sistemului democratic n
concepiile filosofie Greciei Antice. 5p.
Marii ganditori ai antichitatii grecesti ( Socrate, Platon, Aristotel ) mai tarziu Epictet, dar si cei
romani precum Marcus Aurelius, Cicero, au dezvoltat o serie de puncte de vedere cu privire la
libertate. Grecii au acordat o atentie deosebita libertatii sociale, si in special celei politice, de care
trebuie sa beneficieze cetatenii in cadrul statului ( cetate = polis ) in care traiesc .Libertatea
individuala a reprezentat pentru ei o problema mai putin interesanta, sau una secundara .Aristotel (
384 322 i.e.n. ) in lucrarea sa Politica precizeaza ca omul insusi in esenta sa este o fiinta sociala,
traitoare in stat ( polis ), este dupa expresia sa zoon politikon , adica un animal social-politic, care
trebuie sa participe in primul rand la treburile statului si sa se supuna legilor sale .Adevaratul cetatean
,om liber, trebuie sa participe la activitatea politica a statului , ceea ce cere timp si educatie, intrucat
aceasta participare nu se face fara un temei educational si nici la intamplare .Cetateanul insusi trebuie
sa stie si cand si cum sa se supuna legilor statului , si cand si cum sa comande si sa ia decizii majore
cu privire la evolutia problemelor statului sau .Cetatenii lui Aristotel sunt oameni liberi , dar libertatea
lor nu este totuna cu a face ce vrei . Pentru un astfel de ideal, de libertate individuala Aristotel nu
manifesta nici un fel de simpatie .
1.3Evaluai importana valorilor morale pentru sistemul dreptului. 7p.
Inca de la inceput trebuie sa spunem ca dreptul si moral se identifica si se diferentiaza totodata .Ceea
ce aproprie dreptul de morala este aceea ca urmaresc acelasi scop si anume aflarea adevarului si
realizarea binelui. La prima vedere cele doua notiuni despre care vorbim, drept si morala, se aprorie
sub raport formal .Atat normele juridice cat si cele morale au o ipoteza (se refera la o anumiata
categorie de oameni),dispozitie(impun o anumita conduita) si sanctiune(in drept cu efecte imediate,iar
in morala blamul ). Morala este stiinta moravurilor ,totalitatea regulilor care guverneaza raporturile
dintre oameni (Stefan Odobreja),Este stiinta profilaxiei si a terapeuticii raului (C.Voicu).
Romanii spuneau jus est ars boni et aequi ,adica dreptul e arta binelui si a echitatii ,valori
imprumutate de la morala.Asadar dreptul e o morala legiferata ,normele morale devin norme
juridice .Exista o notiune intre drept si morala si anume dreptatea.Ea este un liant intre cele doua ;ca
si dreptul si morala, dreptatea este o valoare ,un scop urmarit deopotriva de primele doua.dreptatea
este cea mai publica si cea mai legala dintre virtuti(Hart).

Test 33 :Fundamente conceptuale n gndirea filosofico-juridic
1.1Definii principalele concepte filosofico-juridice (stat, drept, justiie, dreptate echitate). 3p.
Cuvntuldrept deriv din latinescul directus i are nelesul de linie dreapt, rigl saudrept. Este
corespondentul termenului jus drept, dreptate, licit.
Din punct de vedere filosofic, dreptul este conceput n sensul de justee sau echitate, pornind de la
ideile lui Platon, Aristotel si mai apoi Toma dAquino. Filosoful grec, Platon vorbete de idea de dreptate,
de justee, un ideal al dreptii, un ideal ce nu poate fi atins i mai ales gsit n lumea sensibil n care ne
aflam.
Orice lege, restrnge libertatea individual ntr-o anumit msur, iar aa cum spunea filosoful german,
Immanuel Kant: Dreptul este tiina care limiteaz libertaile pentru a le pune de accord. Aici se pune
problema definirii dreptului din punct de vedere deontologic. Una dintre teoriile dreptului este cea a
dreptului natural, care i are rdcinile n antichitatea greac. O variant a teoriei dreptului natural
aplicat la stat o constituie teoria contractului social. Soluia oferit de Russeau este Contractul Social ,
care nu distinge egalitatea natural, ci, dimpotriv, nlocuiete printr-o egalitate moral i legitim
toat inegalitatea fizic dintre oameni pe care a putut-o lsa natura, astfel putnd fi inegali ca for sau
ca geniu, devin toi egali prin convenie i prin drept.

Dreptatea, conform DEX reprezint principiul moral i juridic care cere s dea fiecruia ceea ce i se
cuvine i s i se respecte drepturile. Dreptatea mai poate avea nelesul de reparare a unei nedrepti
svrite cuiva. Dreptatea este echitate, justiie, lege. Concepia asupra dreptii pe care John Rawls o
dezvolt se bazeaz pe dou principii: mai nti, fiecare persoan care particip la o practic sau care e
influenat de aceasta, are un drept egal la cea mai larg libertate care e compatibil cu o libertate de
acelai fel pentru toate persoanele; i, n al doilea rnd, inegalitile sunt arbitrare n msura n care nu
ne vom putea atepta ca ele
s conduc la avantajul tuturor. Aceste principii formuleaz dreptatea ca un compus cuprinznd trei idei:
libertatea, egalitatea i recompensa. Aristotel vorbea despre dreptate i merit. Etica teleologic a lui
Aristotel vizeaz scopul unei aciuni, iar scopul dreptii trebuie s fie meritul. John Stuart Mill, i
propune s analizeze n opera Utilitarismul, conceptul de dreptate din perspectiva utilitii generale,
respectiv din perspectiva idealului realizrii binelui comun.
Statul de drept este angajat s respecte drepturile i libertile ceteneti, s urmreasc ocrotirea
acestora i s lupte pentru adevr. Luptnd pentru adevr, statul de drept va regsi dreptatea pentru c
dreptatea zace n ceea ce e drept i adevrat, n ceea ce este echitabil.

1.2Determinai semnificaia ideii de bine comun n cadrul diverselor abordri filosofico-juridice.
Binele comun, conform libertarismului juridic, este forma juridic de recunoatere i rea-lizare a binelor
individuale dup principiul egalitii formale. Noiunea de bine
(individual i comun) include in sine, aadar, diferite interese, pretenii, voine ale diferitor subieci
(persoane fizice i juridice) doar in msura in care ele corespund normei juridice generale, sunt in
concordan cu criteriul unic al permisiunilor i interdiciilor juridice, sunt posibile i admise in cadrul
ordinii juridice generale. In acest sens se poate spunec, noiunea de bine desemneaz interesul
(pretenia, voina etc.)calificat in mod juridic. Conform concepiei libertariste a binelui comun in
multitudinea diferitor scopuri, interese, pretenii, voine contrare ale membrilor comunitii date, calea
juridic ctre consimmantul general const in gsirea, afirmarea i aciunea situaiei reglementate de
ctre norma juridic universal i general-obligatorie adic concretizarea principiului egalitii formale,
a msurii libertii i echitii egale pentru
toi. Inceputul juridic general, reprezentat in binele comun este unitatea formal a deosebirilor, acel
general, care unete deosebirile, adic acea form i norm juridic universal, acea dimensiune
universal, in care este exprimat insi posibilitatea coexistenei acestor deosebiri dup o norm de
libertate egal, comun pentru toi. Binele comun, aadar, -este nu negarea deosebirilor dintre interese,
pretenii, voine, scopuri etc.
a subiecilor izolai, ci condiia general a posibilitilor lor. Dreptul nu ii supune lui insui viaa, nu
unific interese diferite, nu distruge libertatea voinei subiecilor aparte etc., ci doar reprezint i
desemneaz ordinea (normele, formele, dimensiunile, instituiile, procedura etc.) necesar pentru
manifestarea exterioar, aceeai de echitabil i liber
pentru toi, a acestor deosebiri. Acceptarea diferitor scopuri, interese, voine, pretenii etc., in mod
inevitabil contrare unele altora, - cu condiia recunoaterii i pstrrii atat a acestor deosebiri insi, cat
i a libertii i capacitii juridice a purttorilor lor este posibil doar in temeiul dreptului i in cadrul
unei ordini juridice anumite.
1.3Evaluai importana conceptelor filosofico-juridice n fundamentare sistemului de drept
contemporan.
Inelegerea filosofico-juridic a statului ca form de organizare a puterii publice in societate are o lung
i povuitoare istorie. Aceast istorie a ideilor statului de drept (in formele sale nedezvoltate, iar
ulterior tot mai dezvoltate) demonstreaz, c conceptul statului de drept contemporan, cu toat
noutatea i insuirile distinctive, s-a format in
decursul evoluiei istorice i in baza teoretic a ideilor anterioare despre statul de drept. Diferite aspecte
ale influenei antice asupra teoriei ulterioare a statului de drept se grupeaz in jurul tematicii
intermedierii i perfectrii juridice a relaiilor politice. Aceast tematic include in sine mai intai de toate
asemenea aspecte ca construcia echitabil a polisului (oraului-statantic), a puterii i legilor lui,
repartizarea raional a imputernicirilor intre diferite organe de stat, distincia formelor corecte i
incorecte de
guvernare, rolul determinant al legii in viaa polisului in organizarea interdependenei statului i
ceteanului, interconexiunea dreptului i statului, importana legalitii ca criteriu al clasificrii i
caracterizrii diferitor forme de guvernare etc. Ideile autorilor antici (Solon, Socrate, Platon, Aristotel,
Polibiu, Cicero i a.) cu privire la cercul de probleme menionate au exercitat o influen hotratoare
asupra invturilor
despre divizarea puterilor in stat i despre statul de drept in epoca Modern.In concepiile timpurii cu
privire la divizarea puterilor in stat (a lui J.Locke, Ch.Montes-quieu i a.) era vorba in primul rand despre
limitarea juridic a puterii monarhului, despre cutrile unei asemenea forme de monarhie
constituional-juridic, in care puterea ar fi fost imprit
intre diferite pturi sociale ale societii (intre monarh, aristocraie i starea a treia) i instituiile statale-
juridice autoritare care le reprezint interesele.Comparand libertatea popoarelor antice i a celor
contemporane, el meniona, c in antichitate prin libertate aveau in vedere libertatea politic (adic
libertatea accesului cetenilor la participarea la treburile de stat), iar in condiiile contemporane prin
libertate se are in vedere inaite de toate libertatea personal, libertatea civil, ineleas ca
independent anumit fa de stat.

Test 34 :Adevrul juridic
1.1 Prezentai specificul adevrului juridic. 3p.
Conform opiniei filosofului Antony Flew expus in dictionarul filosofic si logic editata la Oxfort
devarul este ,,aceea ce este in conformitate cu faptele,concordonta cu realitatea''.Problema
adevarului a fost discutata pe larg de catre filosofi dar mai ales idealistii din sec XIX care au ajuns la
concluzii ca sint 4 teorii cu privire la adevar:1.teorie a adevarului corespondenta care a fost
caracterizata de Aristotel in opera ,,Organon'' :adevrul este in concordanta cu realitatea. 2.teoria
adevarului-coerenta care a fost mult asociata prin intermediul idealismului obiectiv si consta in
faptul ca adevarul este privit ca un sistem intelegind prin aceasta ca progresul cunoasterii este un
sistem unic si adevarul este predicabil numai din acet sistem si prin sistem. 3.teoria pragmatista-
problema adevarului este o problema a economiei,bunastarii, iar o asertiune este adevarata doar
daca se face a fi cea mai avantajoasa pentru si pe un termen cit mai lung. 4.teoria redundatiei-
afirmarea adevarului prin actiune.

1.2 Determinai tipurile de adevr si relatai despre esena lor. 5p. Tipologia adevarului se
poate constitui dupa mai multe criterii:
a) dupa modalitatile fundamentale ale cunoasterii teoretice,sistematice,specializate exista adevar
stiintific,adevar artistic,adevar filosofic.
b) Limitindu-ne la limitile adevarului propriu cunoasterii stiintifice,dupa un criteriu
epistemologic,putem deosebi adevarul formal de adevarul factual.Acel formal este caracteristic
teoriilor care nu au o referinta reala,in special logica matematica.Acel factual reprezinta o relatie
intre enunturi si referentii lor.El nu este definibil ci doar caracterizabil.
c) Dupa ramurile stiintei,putem separa adevarul logic,adevarul matematic,adevarul moral,adevarul
juridic.
d) Aplicind un criteriu logic de analiza tuturor adevarurilor din stiinta putem separa adevarul
analitic de adevarul sintetic.Acel analitic este propriu acelor propozitii care sunt adevarate in
virtutea intelesului termenilor.Acel sitetic este propriu acelor propozitii care redau experienta.El
nu poate fi atestat prin cale logica si se recurge la fapte.

1.3Evaluai importana adevrului juridic n funcionarea, respectare i promovarea principiilor
democratice. 7p. Adevarul,dezirabil pentru a fi valorizat pt costiinta
juridica este acela caracterizat printrun grad ridicat de evaluare a corespondentei,reprezentativ,cit mai
precis,cert-trasaturi validate prin mijloace specifice,fiind necesare in acelasi timp norme si institutii
juridice care sa ofere solutii satisfacatoare situatiilor pe care le ridica viata sociala,complexitatea
problematicii adevarului,cu nenumarate ipostaze care includ si necunoasterea adevarului sau
eroarea.Ca toate regulile care tin de disciplina sociala,dreptul este chemat sa fie realizat
efectiv,perceptele sale fiind destinate sa indrume conduita subiectilor.


Test 35:Cunoaterea ca problema fundamental a filosofiei dreptului
1.1Prezentai specificul cunoaterii n drept. 3p. Cunoaterea este
familiarizarea cu cineva sau ceva, ce poate include fapte, informaii, descrieri sau abiliti dobndite prin
experien sau educaie.n filozofie, studiul cunoaterii este numit epistemologie i fillozoful Platon a dat
faimoasa definiie a cunoaterii drept convingere adevrat justificat. Caracterul evaluat al
cunoasterii din cadrul dreptului tine de esenta stiintelor juridice. In incercarea de a descoperi esenta
stiintelor juridice majoritatea autorilor considera ca primul pas in realizarea acestui lucru este
dezvaluirea, cunoasterea esentei si identitatii dreptului.De modul greit al lui Kant de a pune problemele
au fost mai mult sau mai puin influenai toi urmaii lui epistemologi. La Kant, ca un rezultat al
apriorismului su, apare concepia c toate obiectele date nou ar fi reprezentrile noastre. De atunci,
aceast concepie a devenit tez fundamental i premiz a aproape tuturor sistemelor de teorii ale
cunoaterii.
1.2 Determinai formele de cunoatere n drept i esena acestora. 5p.
Cunoasterea a priori si cunoasterea a posteriori. Problema cunoasterii a priori este aceea de a explica
dacasi cum este posibil ca unele adevaruri sa fie intemeiate indiferent de experienta. Inseamna, cu
alte cuvinte, a ne intreba daca putem sti ceva despre lumea inconjuratoare cu totul independent de
experienta. In fapt, problema nu se reduce la intrebarea daca exista cunostiinte a priori. Aceasta
vizeaza, in ultima instanta, insasi posibilitatea metafizicii, adica posibilitatea de a cunoaste in vreun fel
ceea ce depaseste limitele experientei noastre. In functie de raspunsul la problema cunoasterii a
priori se va aprecia ca a vorbi despre Dumnezeu sau despre suflet, de pilda, are sau nu are sens.
1.3 Evaluai importana cunoaterii n dezvluirea adevrului juridic. 7p. Socrate ne atrage atentia
ca unele cunostinte sunt inutile si ca este necesar ca noi sa stim ce ne este util, ce trebuie sa cunoastem
in mod necesar si la ce trebuie sa renuntam pentru ca nu ne este folositoare o anumita cunostinta.
Degeaba spune Socrate stim noi sa explicam cum se produce ploaia daca nu stim cand trebuie sa facem
lucrarile pamantului, cand trebuie sa insamantam si sa recoltam, si degeaba stim noi cum se produce
miscarea astrelor daca nu stim cine suntem noi insine si incotro ne indreptam. Deci sa ne indreptam
cunoasterea spre lucrurile utile si sa evitam cunostintele fara de folos..
Aristotel, in lucrarea Metafizica face un pas inainte si elaboreaza teoria adevarului- corespondenta.
Potrivit lui Aristotel, adevar este un enunt in care se spune ca nu este ceea ce nu este si ca este ceea ce
este si fals este un enunt care ne spune ca nu este ceea ce este si ca este ceea ce nu este. Deci Aristotel
considera ca este adevarata o cunostinta care corespunde realitatii la care se refera si este falsa o
informatie care nu corespunde realitatii la care se refera.
Bergson opune cunoasterea intuitiva cunoasterii prin concepte, cunoasterii intelectuale. Cunoasterea
intelectuala, spune el, fragmenteaza si coreleaza experientele noastre subordonand-o nevoilor practice.
Expresia desavarsita a acestui tip de cunoastere este cunoasterea stiintifica a carui tel nu este de a ne
releva fondul lucrurilor, ci de a ne oferi cele mai bune mijloace de a actiona asupra lor. Daca realitatea
autentica reprezinta calitate, cantitate, continuitate si evolutia creatoare, ea nu poate fi cunoscuta prin
cooperarea dintre simturi si ratiune.