Realizat de : Meca Alexandra

Dragulin Cristina

Clasa a XI-a F
CUPRINS
Analizatorul cutanat
Analizatorul olfactiv
Analizatorul gustative
Analizatorul visual
Analizatorul acustico-vestibular
Analizatorul motor
Analizatorul cutanat
Pielea este invelisul caie protejeaza organismul uman de agresiunile mediului extern. In
piele se afla un numar mare de receptori foarte sensibili, care au rolul de a sesiza
diferentele intre cald si rece, apasare, mangaiere, durere etc.Aceasta este alcatuita din trei
straturi principale :

Epiderma, stratul superficial al pielii, este alcatuita dintr-un epiteliu stratificat de tip
cornos, ale carui celule se regenereaza in permanenta. Epiderma contine terminatii
nervoase libere si este strabatuta de fire de par si de canalele excretoare ale glandelor
sudoripare.
Derma, situata sub epiderma, este alcatuita din tesut conjunctiv. Stratul superficial al
dermei formeaza spre epiderma papilele dermice. Derma contine canalele de excretie ale
glandelor sudoripare, o retea vasculara si receptori nervosi.Receptorii sunt: terminatiile
nervoase libere (receptori ai tactului si presiunii), discurile Merkel (de percepere a
proprietatilor fine ale obiectelor), corpusculii Meissner (de percepere a atingerilor foarte
fine si a vibratiilor cu o frecventa mai mica de 60 cicli/sec), corpusculii Krause (de
percepere a temperaturilor scazute).
Derma mai contine partea superioara a foliculului pilos, glande sebacee si un muschi
neted piloerector. Acest muschi ridica firele de par sub actiunea impulsurilor nervoase
primite prin fibrele simpatice.
Hipoderma este stratul profund care separa pielea de structurile subiacente. Este
formata din tesut conjunctiv lax, bogat in celule adipoase, indeplinind rolul de rezerva
nutritiva, de izolator termic si mecanic. Hipoderma contine partea profunda a foliculilor
pilosi, glomerulii glandelor sudoripare, o retea vasculara si receptori nervosi (corpusculii
Vater-Pacini, Ruffini si Golgi-Mazzom).
Prin receptorii pe care ii contine, pielea asigura sensibilitatea tactila, presionala si
vibratorie, termica si dureroasa.
Receptorii tactili sunt sensibili la cele mai mici atingeri ale pielii.
ANALIZATORUL OLFACTIV
Segmentul periferic al analizatorului olfactiv
este reprezentat de celulele olfactive din
mucoasa olfactiva.Asa cum s-a mai
aratat,mucoasa olfactiva are o suprafata de
circa 2-3 cm,acoperind lama ciuruita a
etmoidului,fata mediala a cornetului nazal
superior si o mica parte din septul nazal(partea
superioara).Ea este alcatuita din epiteliu olfactiv
si din corion.Epiteliul,la randul lui,este format
din trei tipuri de celule asezate pe doua straturi:
olfactive,de sustinere si bazale.
Celulele olfactive sunt neuroni bipolari
senzitivi.Ele reprezinta primul neuron senzitiv al
analizatorului olfactiv.Dendritele lor sunt
asezate la polul apical si depasesc celulele de
sustinere,terminandu-se printr-o umflatura
numita buton olfactiv.Din acest buton pleaca 6-8
cili olfactivi care au rolul de a receptiona
excitattile olfactive.Axonii pornesc de la polul
bazal,patrund in corion,unde intra in constructia
filetelor nervului olfactiv.Acesta traverseaza
gaurile lamei ciuruite ale etmoidului si ajung la
bulbul olfactiv,unde fac sinapsa cu dendritele
celulelor mitrale.
Celulele de sustinere sunt celule epiteliale
de forma prismatica.Ele au microcili la polul
apical.Pe langa rolul de ustinere,aceste celule
mai indeplinesc si un rol trofic.
Celulele bazale sunt asezate pe o
membrana bazala foarte subtire,care desparte
epiteliul olfactiv de corion.Ele au rolul de a
inlocui sau de a regenera epiteliul.
Corionul este format din tesut conjunctiv in care se gasesc capilare sanguine, capilare
limfatice si fibre nervoase amielinice.Tot in corion se mai gasesc glande tubuloacinoase de
tip seros, care se deschid la suprafata epiteliului senzorial si al caror produs de secretie
umezeste in permanenta mucoasa olfactiva.
Segmentul intermediar sau calea de conducere(calea olfactiva) este alcatuita din axonii
celulelor olfactive care formeaza narvii olfactivi si din axonii celulelor mitrale care
alcatuiesc tracturile olfactive.Celula olfactiva reprezinta primul neuron
senzitiv(protoneuronul),iar celula mitrala,cel de-al doilea neuron
senzitiv(deutoneuronul).Axonul unei celule olfactive,dupa ce a traversat lama ciuruita a
etmoidului si a patruns in bulbul olfactiv,face sinapsa cu dendritele mai multor celule
mitrale.Axonii care alcatuiesc tracturile olfactive ajung la centrii primari si secundari de
integrare a mirosului fara a face releu in talamus.
Segmentul central sau de perceptie este alcatuit din centrii primari si centrii
secundari.Centrii primari sunt reprezentati de trigonul olfactiv, substanta perforata
anterioara si girul subcalos.Centrii secundari sunt reprezentati de girul hipocampului si
nucleul amigdalian situat in profunzimea santului lateral al emisferelor cerebrale.Intre
centrii primari si centrii secundari exista numeroase conexiuni.De asemenea,intre centrii
secundari,hipotalamus si trunchiul cerebral exista conexiuni care participa la formarea
arcurilor reflexe legate de miros.
Rolul fiziologic al anlizatorului olfactiv comporta trei aspecte principale:prevenirea
patrunderii in corp,pe calea aerului,a substantelor vatamatoare; aprecierea calitatii
substantelor alimentare si declansarea secretiilor digestive.Excitantii sau stimulii specifici
receptorilor olfactivi sunt reprezentati de unele substante gazoase sau particule materiale
foarte fine prezente in aer. Orice substanta care excita receptorii olfactivi se numeste
substanta mirositoare,iar senzatia olfactiva produsa de aceasta poarta numele de miros.
Excitatii ajung la receptorii din mucoasa olfactiva prin intermediul coloanei de aer care
patrunde prein nari in timpul inspiratiei.Ei actioneaza asupra receptorilor numai dupa o
prealabila dizolvare in pelicula de lichid situata la suprafata mucoasei olfactive.
Receptorii olfactivi au o sensibilitate deosebita,pentru stimularea lor fiind nevoie doar de
un numar redus de molecule dizolvate in acest mucus.Pragul de excitatie variaza mult de la
o substanta la alta.
Intensitatea senzatiei de miros este
proportionala cu concentratia substantei
din aer.Ea variaza insa si in functie de alti
factori,ca,de exemplu,de configuratia
cailor nazale,de umiditatea,temperatura
si presiunea aerului inconjurator,precum
si de starea de functionare a mucoasei
olfactive.Astfel intensitatea senzatiei de
miros scade foarte mult daca mucoasa
olfactiva este prea umeda sau prea
uscata.Un exemplu il constituie
guturaiul,cand umezirea abundenta a
mucoasei olfactive poate provoca
disparitia temporara a senzatiei de miros.
Sensibilitatea olfactiva reprezinta
fenomenul de adaptare care consta in
scaderea treptata,pana la disparitie,a
intensitatii senzatiei olfactive pentru
anumite substante care actioneaza timp
indelungat saupra celulelor olfactive.
Sensibilitatea olfactiva pentru aceste
substante reapare insa daca excitarea
receptorilor este intrerupta pentru o
perioada de timp prin inlaturarea
substantei excitante.Adaptarea este
specifica pentru fiecare substanta in
parte.
ANALIZATORUL GUSTATIV
Segmentul periferic al analizatorului gustativ este reprezentat de mugurii gustativi din mucoasa
linguala.Ei sunt asezati la nivelul papilelor caliciforme (circumvalate) , fungiforme si foliate. Papilele
filiforme sunt raspandite pe toata intinderea mucoasei linguale si nu contin muguri gustativi.Un numar
mic din asemenea muguri se gasesc si in mucoasa epiglotei,a valului palatin si a faingelui,precum si in
mucoasa buzelor si a obrajilor.
Mugurele gustativ este situat intre celulele epiteliale care acopera peretii laterali ai papilelor.El este
alcatuit din celule senzoriale gustative si din celule de sustinere. Extremitatea externa a mugurelui
gustativ este prevazuta cu un scurt canal,numit canalul gustativ,delimitat de celulele epiteliale ale
mucoasei linguale.La randul lui,canalul gustativ se deschide la suprafata epiteliului printr-un por
gustativ.Celulele senzoriale gustative impreuna cu celulele de sustinere alcatuiesc o formatiune
ovoida.Polul apical al celulelor gustative prezinta cateva prelungiri,denumite cili gustativi (microvilozitati).
Acesti cili sunt grupati in canalul gustativ,unde vin in contact cu substantele sapide.Cilii gustativi
reprezinta regiunea sensibila a celulei gustative care vine in contact cu moleculele substantelor sapide
dizolvate in saliva. Fibrele nervoase care patrund in mugurele gustativ formeaza un plex situat in corionul
de sub membrana bazala.
Din acest plex pornesc fibre care se arborizeaza in jurul mugurelui gustativ (fibre perigemale) si in
interiorul lui (fibre intragemale).Aceste fibre nervoase fac sinapsa cu celulele gustative.Ele sunt dendrite
ale neuronilor senzitivi din ganglionii nervosi situati pe traiectul nervilor cranieni care inerveaza mucoasa
linguala(nervul facial,nervul glosofaringian,nervul vag).
Segmentul intermediar sau calea de conducere(calea gustativa) este alcatuita din inlantuirea a trei
neuroni senzitivi.Primul neuron senzitiv se afla in ganglionii nervosi de pe traiectul nervilor
facial,flosofaringian si vag.Dendritele acestor neuroni fac sinapsa cu celulele gustative,iar axonii lor fac
sinapsa cu cel de al doilea neuron senzitiv situat in nucleul tractului solitar din trunchiul cerebral.De aici
pornesc alte fibre,care impreuna cu lemnisculul medial ajung la cel de al treilea neuron senzitiv din
talamus.De aici pornesc fibrele talamocorticale care se proiecteaza pe scoarta cerebrala.
Segmentul central se afla in scoarta cerebrala,in portiunea inferioara a girului post central.
Rolul fiziologic al analizatorului gustativ este de a impiedica patrunderea in organism,pe cale digestiva,a
unor substante nocive,si indeosebi a alimentelor alterate.Acest analizator,impreuna cu cel
olfactiv,intervine in declansarea secretiei salivare si a celorlalte sucuri digestive.
Experientele facute pe animale arata ca analizatorul gustativ regleaza ingestia de
alimente.Astfel,animalul isi alege hrana in functie de necesitati.Un animal caruia i s-au injectat doze mari
de insulina si care se gaseste in stare de hipoglicemie alege din mai multe feluri de mancare hrana cea
mai dulce.Pe de alta parte,animalele carora li s-au sectionat nervii gustativi ingera alimente fara
discriminare.
La om se deosebesc patru tipuri principale de
senzatii gustative sau de
gusturi:acru,sarat,dulce si amar.In raport cu
acestea,substantele sapide se impart in
substante acre,sarate,dulci si amare.In afara
acestor tipuri fundamentale de senzatii
gustative , mai exista o gama larga de tipuri
intermediare care dau gustul variat al
alimentelor.Ele reprezinta combinatii ale
tipurilor fundamentale,la care se adauga
senzatiile olfactive si bucofaringiene provocate
de contactul cu alimentele.Numai o mica parte
din receptorii gustativi sunt stimulati de toate
cele patru tipuri de substante.Majoritatea
mugurilor gustativi au o oarecare specificitate
pentru una din cele patru tipuri de substante.
Gustul acru este determinat de actiunea
acizilor asupra receptorilor.Exista insa unii
acizi,ca , de exemplu,acidul boric care sunt
insipizi. Sensibilitatea pentru substantele acide
este mai mare in portiunea mijlocie a limbii,pe
partile laterale.Gustul sarat,provocat de
excitarea receptorilor prin sarurile ionizate,este
perceput mai bine pe marginile limbii,catre
regiunea lor anterioara.Exista si saruri care
produc un gust sarat-amar,sarat-dulce sau
acru.Gustul dulce este provocat de un numar
important de substante (zaharuri,alcooli,
aldehide ,cetone,etc.) care excita mugurii
gustativi situati in mucoasa de pe varful
limbii.In sfarsit,gustul amar este determinat de
un numar mare de substante care actioneaza
asupra receptorilor gustativi de la baza
limbii.Dintre substantele amare amintim
alcaloizii (strignina, chinidina,nicotina,etc.)
,sarurile de magneziu, cafeina,etc.
Sensibilitatea receptorilor gustativi variaza de la un grup de substante la altul si de la o
substanta la alta.Pentru fiecare substanta exista un prag de excitatie reprezentat de
concentratia cea mai slaba capabila sa produca senzatia gustativa.In general,pentru
substantele dulci,pragul de excitatie este mai ridicat decat pentru substantele
amare.Intensitatea senzatiei gustative depinde de concentratia substantei existente in
solutie,de numar receptorilor excitati si de temperatura solutiei. Astfel,intensitatea
senzatiei gustative este cu atat mai mare,cu cat concentratia substantei stimulatoare
cuprinde mai multi muguri gustativi. Temperaturile prea ridicate sau prea scazute reduc
intensitatea senzatiilor gustative.Un alt factor il constituie starea mucoasei linguale;cand
aceasta este prea uscata sau acoperita cu depozite provenite din descuamarea epiteliului,
intensitatea senzatiei gustative scade .
ANALIZATORUL VIZUAL
Cea mai mare parte a informatiilor din mediul exterior este receptionata prin vaz.Vederea are un rol
esential in adaptarea la mediu,orientarea spatiala,in mentinerea echilibrului si in activitatile specific
umane.
Segmentul receptor este inclus in globul ocular. Globul ocular este constituit din: invelisuri, aparatul
optic si receptorul.
Invelisurile globului ocular: tunica fibroasa, sclerotica, este o formatiune conjunctiva, alba la exterior
,cu rol protector.pe ea se insera musculatura extrinseca a globului ocular(drept-superior,inferior si
intern,oblic inferior,drept lateral, oblic superior).Tunica vasculara, coroida, este pigmentata si
vascularizata. Are functii trofice si confera interiorului globului ocular calitatea de camera obscura. Din ea
se constituie in partea anterioara a globului ocular irisul si corpul ciliar (musculatura intrinseca a globului
ocular)cu fibre circulare si radiare. Tunica nervoasa, retina, cuprinde celulele fotoreceptoare.
Aparatul optic cuprinde mediile transparente: corneea transparenta este nevascularizata,bogat inervata
prin terminatii nervoase libere, umoarea apoasa din camera anterioara este un lichid transparent, secretat
permanent de procesele ciliare si drenat prin sistemul venos, cristalinul este o lentila biconvexa,
transparenta,invelita intr-o capsula-cristaloida. Este situat in spatele irisului si legat de corpul ciliar prin
ligamentul suspensor. Nu este vascularizat si nici inervat. Corpul vitros este un gel transparent. El umple
cavitatea posterioara a globului ocular intre cristalin si retina.
Receptorul sau retina, constituita din zece straturi celulare. Stratul profund, format din
celule pigmentare, are functii de protectie si metabolice, asigurand sinteza pigmentilor fotosensibili. Al
doilea strat cuprinde celulele fotosensibile cu conuri si bastonase.
Celulele cu conuri , aproximativ 7 mil/retina,predomina in pata galbena (macula lutea) si constituie in
exclusuvitate fovea centralis, zona cu acuitate vizuala maxima.Pigmentul fotosensibil este
iodopsina.Celulele cu conuri au rol important in vederea diurna,in perceperea culorilor si a formelor.
Celulele cu bastonase , aproximativ 130 mil/retina,sunt mai numeroase la periferie,mai putine in pata
galbena si lipsesc din foveea centralis. Pigmentul fotosensibil este rodopsina.Celulele cu bastonas
asigura vederea la lumina slaba,vederea nocturna. La nivelul stratului de neuroni bipolari si al stratului
neuronilor multipolari din retina se manifesta procesul de convergenta.La nivelul foveei centralis nu se
manifesta convergenta. Un neuron multipolar impreuna cu neuronii bipolari care converg la acesta si cu
celulele fotoreceptoare care converg la neuronul bipolar formeaza o unitate functionala.Acuitatea vizuala
depinde de structura unitatilor functionale asupra carora actioneaza lumina.
Segmentul de conducere, Primul neuron
al caii optice este reprazentat de celulele
bipolare din retina.dendrritele acestora
sunt conectate cu celulele
fotoreceptoare.Al doilea neuron al caii il
constituie celulele multipolare
retiniene.axonii lor formeaza nervii optici.
Fibrele acestora se incruciseaza partial in
chiasma optica,apoi continua sub numele
de tracturi optice pana la corpii geniculati
laterali metatalamici unde fac sinapsa cu
al treilea neuron.Axonii neuronilor
metatalamici de releu au proiectie
corticala.
Segmentul central este localizat in lobii
occipitali ai emisferelor cerebrale,de o
parte si de alta a scizurii calcarine,unde
se afla aria optica primara.In jurul
acesteia exista zona de asociatia vizuala
care determina realizarea notiunii de
spatiu necesara in orientare si
recunoastere si asigura memoria vizuala.
ANALIZATORUL ACUSTICO-
VESTIBULAR
Urechea extern este alctuit din pavilionul urechii i conductul auditiv extern.
Pavilionul auricular, inserat ntre apofiza mastoid i articulaia temporo-mandibular, este reprezentat
de un schelet cartilaginos elastic acoperit de un tegument subire, aderent la pericondru pe faa extern.
Conductul auditiv extern, lung de 25-30 mm, este format dintr-un segment cartilaginos extern i un
segment osos, mai scurt, situat n grosimea osului temporal. Tegumentul care cptuete conductul este
subire, aderent la periostul subadiacent n poriunea osoas i mai gros, coninnd foliculi piloi i
glande ceruminoase n poriunea cartilaginoas.
Inervaia senzitiv este asigurat de nervul trigemen prin nervul auriculo-temporal i ramuri senzitive
din nervul facial.
Urechea medie este alctuit din casa timpanului mpreun cu lanul osicular (ciocanul, nicovala i
scria) i anexele acestuia: trompa Eustachio i sistemul celularmastoidian.
Casa timpanului este o cavitate aerian interpus ntre urechea extern i cea intern, traversat de
lanul osicular. Este divizat n trei: recesul epitimpanic (atica), mezotimpanul i recesul hipotimpanic.
Atica se continu cu antrul mastoidian printr-o poriune mai ngust. Multiplele formaiuni care
despart atica de mezotimpan, pot favoriza o aerare defectuoas pentru aceasta, cu retenia secreiilor n
inflamaii. Recesul hipotimpanic este n raport cu golful veneijugulare.
Membrana timpanic formeaz peretele lateral al casei fiind constituit din pars tensa i pars falccida,
avnd n structur cinci straturi histologice: epiodermic, epitelial extern, lamina propria, epitelial intern i
mucos.
Peretele intern alctuit din baza stncii temporalului are ca repere importante: promotoriul, fereastra
vestibular, fereastra timpanic i sinus tzmpani.
Mucoasa care cptuete cavitile urechii medii este de tip pseudostratificat ciliat n jurul orificiului
trompei Eustachio i epiteliu cubic stratificat, n rest, cu celule mucoase i glande submucoase.
Trompa Eustachio face legtura ntre urechea medie i rinofaringe. La adult, cele dou treimi
anterioare sunt cartilaginoase, iar treimea posterioar este osoas, iar la sugar, poriunea osoas
reprezint mai mult de jumtate din lungimea trompei. Mecanismul de deschidere al trompei este
muscular. Muchiul peristafilin extern realizeaz prin contracie deschiderea activ a trompei. nchiderea
trompei cartilaginoase ncepe la captul su istmic posteroextern i progreseaz spre captul antero-
intern.
Urechea intern este alctuit dintr-un sistem de canalicule labirint.
Labirintul osos, provenit din capsula labirintic format prin osifiere enchondral poate prezenta
anomalii hispatologice i biochimice.
Labirintul membranos este format dintr-o cavitate ce conine endolimfa. Perilimfa separ labirintul
membranos de peretele intern al labirintului osos. Vestibulul membranos este format din dou vezicule
(utricula i sacula) care conin maculele n care se gsesc receptorii senzoriali periferici sensibili la
stimulrile acceleraiei liniare. Cele trei canale semicirculare conin receptori stimulai de acceleraiile
unghiulare.
ANALIZATORUL MOTOR
Analizatorul motor (kinestezic) primeste excitatiile n legatura cu pozitia si miscarile diferitelor segmente
ale corpului, transmise din muschi, tendoane, aponefroze, ligamente, periost, articulatii, ...
* Segmentul periferic al acestui analizator este reprezentat de proprioceptorii din aparatul locomotor.
Excitantii acestor receptori sunt agenti mecanici ca: vibratia, presiunea, extensia, contractia etc. La
nivelul diferitelor organe se gasesc receptorii specifici ai acestui analizator: fusurile neuromusculare - la
nivelul muschilor, corpusculii Golgi - n tendoane, corpusculii Vater-Pacini - n articulatii si tendoane,
terminatii nervoase libere - n muschi, tendoane, articulatii, periost etc.
* Segmentul de conducere este reprezentat de fibrele senzitive ale nervilor spinali; protoneuronii acestor
fibre se gasesc n ganglionii spinali, iar axonii lor patrund n maduva spinarii, apoi spre centrii superiori
pe doua cai:
- caile sensibilitatii proprioceptive constiente (fasciculele Goll-Burdach) si
- caile sensibilitatii proprioceptive inconstiente (fasciculele spinocerebeloase anterioare - Gowers si
posterioare - Flechsig).
Caile proprioceptive constiente, dupa un releu n bulb (al II-lea neuron senzitiv), strabat lemniscul si ajung
la talamus (al III-lea neuron), dupa care se proiecteaza pe scoarta.
Caile proprioceptive inconstiente se proiecteaza pe cortexul cerebelos.
* Segmentul central se afla n zona senzitivo-motorie parieto-frontala (ariile 1, 2, 3, 4 si 6). Aici are loc
analiza informatiilor aduse de caile sensibilitatii proprioceptive constiente si transformarea lor n senzatii.
Rolul fiziologic al analizatorului kinestezic consta n participarea lui la desfasurarea normala a activitatii
motorii a diferitelor grupe musculare scheletice, a aparatului locomotor n general.
Analizatorul motor al vorbirii are receptori asemanatori celor kinestezici si se gasesc n aparatul fonator
(faringe). Fibrele senzitive ale nervilor cranieni V, VII, IX si X culeg excitatiile de la receptorii respectivi si
le conduc la scoarta cerebrala, n centrul miscarilor voluntare (aria promotorie = centrul Broca) ale
vorbirii.