Sunteți pe pagina 1din 2

Domnul Gavrilescu, profesor de pian care da ore particulare la domiciliul elevil

or, se ntoarce cu tramvaiul de la o eleva, ntr-o zi caniculara. n tramvai se discut


a, cu fereala si cu indignare, (E o rusine... ) despre locuinta somptuoasa a tigan
cilor din apropierea traseului tramvaiului, si despre tiganci. Dndu-si seama ca s
i-a uitat servieta cu partituri la locuinta elevei, la m-me Voitinovici, matusa O
tiliei, Gavrilescu coboara din tramvai pentru a se ntoarce si a recupera obiectul.
Mergnd pe trotuar, toropit de canicula, soseste tramvaiul de care avea nevoie, da
r domnul Gavrilescu renunta sa urce n el Se opri si-l saluta lung cu palaria. Prea
trziu! exclama. Prea trziu!... . Trece pe sub umbra nucilor din gradina tigancilor,
este placut impresionat de racoare si cnd o fata tnara, frumoasa si foarte oachesa,
cu salba si cercei mari de aur, iese pe poarta gradinii si l cheama la tiganci, acc
epta.
Este condus de fata ntr-o casuta veche, pe care anevoie ar fi putut-o banui acolo,
ascunsa ntre tufe mari de liliac si boz. ntrebat de o batrna tiganca ce doreste, si
pus sa aleaga trei femei de neamuri diferite, la sugestia batrnei opteaza pentru
o tiganca, o grecoaica, o ovreica, pentru care plateste trei sute de lei (trei lec
tii de pian! exclama el). Apoi, la cererea batrnei tiganci adresata celei tinere,
este dus la bordei, unde ajunge trecnd de casa cea luxoasa care se zarea din strada
, printre nuci. Acolo intra ntr-o ncapere ale carei margini nu le putea vedea, caci
perdelele erau trase si n semintuneric paravanele se confundau cu peretii.
Desi nici o perdea nu se miscase, odaia ncepu sa se lumineze ntr-un chip misterios d
e stralucirea zilei de vara, se simte un parfum sfios si exotic, iar n fata lui Gav
rilescu apar trei tinere fete. Anume, o tiganca, o grecoaica, o ovreica, spune una
din ele. Acestora le face o marturisire la 20 de ani eu am cunoscut, m-am ndragos
tit si am iubit pe Hildegard!. Ele i cer sa ghiceasca, dintre cele trei, care este
tiganca. Dar Gavrilescu, spune autorul, fireste, le ghicise de cum daduse cu och
ii de ele. Cea care facuse un pas spre el, pe de-a-ntregul goala, foarte neagra,
cu parul si ochii negri, era fara ndoiala tiganca. A doua, si ea goala, dar acop
erita de un voal verde pal, avea un trup nefiresc de alb si stralucitor ca sidef
ul, iar n picioare purta papuci aurii. Asta nu putea fi dect grecoaica. A treia, f
ara ndoiala era ovreica: avea o fusta lunga de catifea visinie, care-i strngea tru
pul pna la mijloc, lasndu-i pieptul si umerii goi, iar parul bogat, rosu aprins, e
ra adunat si mpletit savant n crestetul capului.
Gavrilescu nsa nu ghiceste: fata tuciurie era grecoaica, cea cu pielea alba evrei
ca, iar cea cu parul rosu tiganca. Gavrilescu aude de la fata cu pielea tuciurie
ca ea este grecoaica si nu tiganca, cum spusese el, ceea ce lui i declanseaza am
intiri despre dorinta de a calatori n Grecia, de pe cnd era ndragostit de Hildegard
. Jocul continua, dar nici la a doua ncercare Gavrilescu nu ghiceste, socotind ca
fata acoperita cu voalul verde-pal este tiganca, de fapt aceasta fiind evreica. n
urma noii erori, evreica presupune, cu regret, ca incapacitatea de a ghici se da
toreste faptului ca Gavrilescu Si-a adus din nou aminte de ceva, si s-a pierdut,
s-a ratacit n trecut. Daca ar fi ghicit care este tiganca, i spune grecoaica lui Ga
vrilescu, Ti-am fi cntat si ti-am fi dantuit si te-am fi plimbat prin toate odaile
. Ar fi fost foarte frumos.
Profesorul se aseaza la un pian si ncepe sa cnte Nu se mai gndea la nimic, furat de
melodiile noi, necunoscute pe care le asculta parca pentru ntia oara, desi i veneau
una dupa alta n minte, ca si cum si le-ar fi amintit dupa foarte multa vreme.
Dndu-si seama de faptul ca fetele nu mai sunt lnga el, ncepe sa le caute. Trece dup
a un paravan, de unde ncepe o odaie curios alcatuita, cu tavanul scund si neregula
t, cu peretii usor ondulati disparnd si reaparnd din ntuneric.
Simte o caldura puternica si se rentoarce, pentru a cnta din nou la pian, dar gase
ste n cale un paravan despre care nu stia sa fi fost acolo nainte. Merge n lungul p
aravanului, caldura creste si da de un perete racoros, de care se lipeste. Simte
ca i sunt smulsi pantalonii-salvari, cu care se trezise mbracat la un moment dat
fara sa stie cum, dupa ce si-a pierdut lnga zid si tunica primita odata cu salvar
ii, ramnnd astfel gol, mai slab dect se stia, cu oasele iesindu-i prin piele, si tot
usi cu pntecul umflat si cazut, asa cum nu se mai vazuse vreodata.
Ajunge lnga o draperie, de care trage ca sa se acopere cu ea, dar ncepu sa simta ca
draperia l trage, cu o putere crescnda, spre ea, astfel ca putine clipe n urma se
trezi lipit de perete si desi ncerca sa se desprinda lasnd draperia din mini, nu re
usi, si foarte curnd se simti nfasurat, strns din toate partile, ca si cum ar fi fo
st legat si mpins ntr-un sac.
Gavrilescu se trezeste lnga batrna care l primise, aude afara huruitul metalic al tr
amvaiului, iese din cladire si din curte si porneste spre strada Preoteselor, spr
e a-si recupera servieta cu partituri.
Dar sunnd la apartamentul de la numarul 18, etajul I, i se spune, de catre femeia
ce i-a deschis, ca acolo nu locuieste doamna Voitinovici, si nici Otilia, nepoa
ta ei, fata careia i dadea ore de pian. Un tnar, ce dadea sa intre n apartament, l i
nformeaza ca acolo sta el si familia sa, Georgescu, de patru ani. De la niste ve
cini afla ca doamna Voitinovici se mutase de acolo de opt ani.
n tramvai, ndreptndu-se spre domiciliul sau, i se spune ca banii, pe care i avea, s-
au schimbat de un an si nu mai sunt buni, iar pretul biletului de tramvai crescu
se si el de trei sau patru ani.
Ajuns acasa, cheia nu se potriveste iar un vecin, deranjat de bataile puternice n
usa, i spune ca domnul Stanescu, ce locuia acolo, este plecat la bai.
De la crciumarul din apropiere afla ca domnul Gavrilescu a disparut, nu se stie u
nde, n urma cu doisprezece ani, iar sotia sa, Elsa, a plecat n Germania, la rudele
ei.
Gavrilescu revine la casa tigancilor, plateste o suta de lei batrnei si o cere pe
nemtoaica pe care o refuzase la prima vizita. Este trimis n cladirea luxoasa ce
se zarea din strada, unde gaseste, n salon, umbra unei femei tinere, n care o recuno
aste pe Hildegard, aceasta i spune ca l astepta de mult timp si l invita sa mearga
cu ea.
Ies din gradina fara sa mai deschida poarta. Fata l trage usor n trasura condusa de
un birjar, fost dricar, cu care el venise si, la remarca lui Gavrilescu, se ntmpla
ceva cu mine. Daca nu te-as fi auzit vorbind cu birjarul, as crede ca visez, ea ra
spunde: Asa ncepe. Ca ntr-un vis....

Tag-uri:La tiganci - Mircea Eliade -rezumat,La tiganci Mircea Eliade - rezumat,
profesorul Gavrilescu din La tiganci