Carol cel Mare

De la Wikipedia, enciclopedia liber

Pagina Charlemagne trimite aici. Pentru alte sensuri vedei Charlemagne (dezambiguizare)
Carol cel Mare
conductor al francilor

Carol cel Mare a fost lider militar i politic al francilor n evul mediu
timpuriu. A cucerit o mare parte a vestului i centrului Europei . Ca
rege, Carol a revitalizat viaa politic i cultural care dispruse
odat cu dezintegrarea Imperiului Roman de Apus.
Domnie 768 - 814 rege al lombarzilor n 774, mprat n 800
ncoronare ca mprat, la 25 decembrie 800
Nscut date posibile 742, 747 sau 748
loc necunoscut,
posibil Herstal,Prm, Jupille, Aachen
Decedat 28 ianuarie 814
Aachen
Predecesor Pepin cel Scurt, Carloman
Succesor Ludovic cel Pios
Casa Regal Carolingienii
Tat Pepin cel Scurt
Mam Bertrada de Laon
modific
Carol cel Mare (n german Karl I, der Groe, latin Carolus
Magnus, francez/englez Charlemagne), (n. 742/748 - 28 ianuarie814, Aachen), a
fost rege al francilor din 768 pn la moarte, i fondator al Imperiului Carolingian. n timpul
domniei sale a cuceritItalia i a fost ncoronat Imperator Augustus de papa Leon al III-lea pe 25
decembrie 800, unii istorici vznd aceasta ca o ncercare de a renvia Imperiul Roman de Apus.
Imperiul Carolingian a fost n Europa, ntr-un anumit sens, un stat rival fa de Imperiul Roman de
Rsrit, cu capitala la Constantinopol (denumit i Imperiul Bizantin). Carol cel Mare face parte
din dinastia Carolingian, i este vzut uneori ca printele fondator att al Franei ct i
al Germaniei, i de unii istoriografi ca printe al Europei. A fost primul conductor al unui imperiu
n Europa occidental de la prbuirea Imperiului Roman cu capitala la Roma.
[1]

Cuprins
[ascunde]
1 Originea
2 Carol domnete singur pe tron - 771
3 Rzboiul cu saxonii - 772
4 nfrngerea longobarzilor - 774
5 Rzboaiele contra maurilor - 778
6 Bavaria pierde independena - 788
7 Ocrotitorul bisericii i Romei
8 Extinderea imperiului spre est - dup 800
9 Conflictele cu Bizanul, 806 - 812
10 Monumente n Europa
11 Note
12 Bibliografie
13 Vezi i
14 Legturi externe
Originea[modificare | modificare surs]
Locul naterii se presupune c ar fi localitatea Prm unde ar fi trit mama sa Bertrada. Tatl
su Pepin cel Scurt provine din familiaMerovingian i Carolingian de
lng Lttich (Liege) Belgia de azi.
Pippin Mijlociul
(* n jur de 635,
714),
majordom
[2]
francon
Chalpaida
( vor
714), aa-
zisul
Friedelehe
NN NN
Martin,
ducele
de Laon,
(* n jur
de 660,
680)
Bertrada
cea n
vrst,
(* 660,
nach 721),
fondatoarea
mnstirii
dinPrm
Childerich II.
(* n jur de 655,
toamna 675),
regemerovingian al
Francilor
Bilchide,
fiica lui
Sigibert
III.
Charles Martel
(* n jur de 689, 741),
majordom francon
Chrodtrud
(* 690, 724)
Heribert von Laon,
(* 680, 747)
Conte de Laon
Gisele de Aquitania
Pippin cel Tnr
(* 714, 768), rege al Francilor
Bertrada cea Tnr
(* um 725, 783)
Carol cel Mare (* 748, 814),
mprat i fondator al Imperiului Carolingian
Carol domnete singur pe tron - 771[modificare | modificare surs]

Charlemagne i Papa Adrian I
La moartea tatlui su Pepin cel Scurt n anul 768, Carol cel Mare mparte tronul cu fratele
su Carloman, care moare n anul 771. Carol va domni singur asupra francilor care, fiind
proaspt trecui la cretinism, nu pot renuna la obiceiurile barbare neglijnd religia i cultivarea
lor. n Sachsen, azi Germania de nord, saii continu s practice religia barbar, n
sud longobarzii au conflicte cu biserica catolic de la Roma, iar n Cordoba sarazinii (maurii) se
extind spre nord, n est pericolul invaziei avare, toate acestea mpreun ameninau Imperiul
Franc.
Rzboiul cu saxonii - 772[modificare | modificare surs]

Carol cel Mare este ncoronat camprat al Occidentului de ctrePapa Leon al III-lea.
n anul 772 ncep rzboaiele cu saxonii care dureaz timp de 32 de ani. Dup aceste rzboaie
Carol este denumit (Pater Europae). Scopul acestor rzboaie era convertirea la catolicism i
alipirea de Imperiul Franc a teritoriului saxonilor care triau ntre Marea Nordului iMunii
Harz respectiv ntre Elba i Rin.
nfrngerea longobarzilor - 774[modificare | modificare surs]
n martie 773 lui Carol i se cere ajutor de ctre legatul papal trimis la curtea sa, mpotriva
longobarzilor care triau n nordul Italiei de azi i ameninau Roma papal. Carol pornete o
expediie militar din martie 773 pn n vara anului 774, cnd reuete s-l nving
peDesiderius, regele longobarzilor.
Carloman, fratele mort i fostul rival a lui Carol, se cstorise cu fiica lui Desiderius, regele
longobarzilor, cu toate c ncheiase n prealabil cu Carol I un pact de alian.
Desiderius pornete o incursiune militar contra papei Adrian I ca acesta s sfineasc ca regi
franci pe cei doi fii ai fratelui mort (Carloman), care au primit azil la curtea lui Desiderius.
Carol nfrnge oastea lui Desiderius, proclamndu-se n Pavia ca rege al longobarzilor,
recunoscnd suveranitatea papei iar teritoriul din jurulRomei (Patrimonium Petri) ca stat de sine
stttor sub conducerea papal (stato pontificio, stato de la Santa Chiesa).
Rzboaiele contra maurilor - 778[modificare | modificare surs]

Moartea lui Roland, Pictur dinsecolul al XV-lea
Expediia contra maurilor s-a pornit pentru a acorda sprijinul cerut de emirul din Saragossa contra
emirului Abd ar-Rahman I din Cordoba (756 - 788). La retragerea sa din Spania, ariergarda sa a
fost surprins de ctre basci. Btlia de la Roncesvalles care a urmat este cntat n Cntecul lui
Roland. Teritoriul din Pirinei era numai n parte sub controlul francilor, acest teritoriu ntinzndu-
se pn la oraele Girona, Cerdagne, Urgell i Barcelona. n anul 806, acest inut este numit
"Marca spaniol". Unul din rezultatele angajamentului militar al francilor n regiune este
constituirea principatului Andorra. Pentru mbuntirea relaiilor politice dintre arabi i franci, se
spune c n anul 801 califul din Bagdad Harun al-Rashid i-ar fi druit lui Carol I, elefani, dintre
care unul era alb.
Bavaria pierde independena - 788[modificare | modificare surs]
n anul 788 Bavaria va fi integrat n Marca avar aparinnd imperiului franc, marc situat n
estul imperiului ulterior fiind denumit 856Marchia Orientalis ca inut de grani i aprare n
faa avarilor. Tasilo III prin de Bavaria a crui via a fost cruat de Pepin cel Scurtcut, ns
fr succes s pstreze independena Bavariei printr-o alian cu longobarzii care erau deja sub
stpnire franc i cu ducele saxon Arichis II von Benevent care era interesat de asemenea la o
rezisten mpotriva dominaiei france.
Aceast coaliie a fost dezmembrat de franci prin asediul oraelor Capua i Salerno 786/787, iar
regiunea din preajma Salzburgului din 798 este separat de Bavaria devenindprovincie
bisericeasc subordonat unui episcop catolic (asemenea provincii bisericeti ca Bamberg,
Berlin, Freiburg, Hamburg, Kln, Mnchen-Freising, Paderborn, Salzburg i Viena au exitat mult
timp n Germania i Austria).
Integrarea Bavariei i Saxoniei n imperiul franc au fost condiii eseniale pentru alctuirea de mai
trziu a Sfntului Imperiu Roman.
Ocrotitorul bisericii i Romei[modificare | modificare surs]

Statuie n muzeul de istorie din Frankurt pe Main
n anul 795, va fi ales pap Leon al III-lea care se asigur de sprijinul lui Carol I trimindu-i
acestuia ca protector al bisericii (patricius romanorum) cheia de la mormntul Sfntului Petru i
stindarde din Roma.
Sistemul papal era frmiat n acel timp prin rezistena unor nobili, ajungndu-se un conflict
deschis n lupta pentru putere ntre aceste fraciuni i noul pap care duce la un
atentat 799 contra papei, Leo III se refugiaz sub protecia lui Carol la Padeborn, aici probabil s-a
ncheiat nelegerea cu papa pentru sfinirea lui Carol ca mprat .
Unii istorici menioneaz c probabil dac ar fi bnuit Carol inteniile papei n-ar fi acceptat
sprijinirea bisericii.
n vara anului 800 Carol pornete spre Roma, la 23 decembrie n faa porilor Romei trebuie s
depun un jurmnt de puritate sufleteasc, care urma s-l apere de nvinuirile nobililor. n ziua
de Crciun anul 800 va fi ncoronat de pap ca mprat al Sfntului Imperiu Roman , primind titlul
de Karolus serenissimus augustus a Deo coronatus magnus pacificus imperator Romanum
gubernans imperium, qui et per misericordiam dei rex Francorum atque Langobardorum,
ca patronus et advocatus al bisericii, patriarhulIerusalimului trimite lui Carol cheile Mormntului
Sfnt ca simbol de ocrotitor al cretinilor, Carol a preluat definitiv i funcia mpratului
bizantin, Basileios care pretinde s fie considerat mcar egalul mpratului franc.
Carol se considera Augustus Imperator Renovati Imperii Romani (mpratul noului imperiu
roman), el era legitimat de biseric prin denumirea de sanctus (sfnt) astfel unitatea dintre stat i
biseric era hotrt printr-o doctrin de stat.
Extinderea imperiului spre est - dup 800[modificare | modificare
surs]

Clrei carolingieni (manuscris dinsecolul IX)
Pentru a umple golul format n nord estul imperiului (Transalbingien) prin deportarea sailor,
Carol I permite slavilor de pe Elba (Abotriii sau Obotriii) i francilor s se aeze aici.
Conflictele cu danezii din 804 datorit sprijinirii sailor i prigonirii slavilor, jefuirea
inutuluiFriesland (810) de ctre regele danez Gttrik (Godfred), care dup analele francilor i-a
pregtit o poziie de aprare contra francilor (808) ntre rurile Teene i Schlei, aprare care a
fost consolidat (810) prin zidul de aprare al sailor (Limes Saxoniae).
Relaiile dintre slavi, sai i turingi au fost de asemenea ncordate. In anul 789 francii pornesc o
campanie militar contra wililor, iar dup nfrngerea rezistenei sailor, n 806 contra sorbilor,
ducele acestora Miliduoch fiind n prealabil omort.
Urmeaz ocuparea Boemiei (805 -806) de ctre franci.
n anul 845 sunt n Regensburg botezai 14 duci din Boemia n timpul lui Ludovic Piosul nepotul
lui Carol n timpul cruia imperiul s-a dezbinat prin Tratatul de la Verdun, n 843, Boemia
devenind mrul discordiei pentru francii din est, din anul 862 devine i Ungarianesigur.
Extinderea francilor spre est determin o influen politic i cultural german n Europa
central.
Conflictele cu Bizanul, 806 - 812[modificare | modificare surs]

Hart: Imperiul din timpul lui Carol cel Mare
Nicefor I (802 - 811) mpratul bizantin (Basileus) refuz s recunoasc titlul de mprat a lui
Carol cel Mare, o solie franc (803) trebuie s se rentoarc umilit dinBizan.
Conflictele se agraveaz cnd Carol pretinde i apoi trateaz Dalmaia i Veneia ca teritorii ale
sale.
Nicefor rspunde printr-o blocad maritim a Veneiei, fiul lui Carol Pepin regele Italiei ocup
Veneia, lucru care-l determin pe mpratul bizantin s nceap tratativele.
La sfritul anului 810 o solie bizantin sosete n Italia. Pentru c fiul lui Carol murise ntre timp
( 8 iulie 810), solia bizantin este primit la Aachen, dar Carol nu accept compromisurile
bizantine.
ntre timp Nicefor I cade ntr-o campanie militar contra bulgarilor ( 26. Juli 811).
Puterea politic este preluat de ginerele mpratului bizantin Mihail I Rangabe (811 - 813) prin
nlturarea cu sprijinul bisericii ortodoxe a lui Staurakios fiul lui Nicefor I.
Spre deosebire de predecesorul su (Nicefor I) Mihail I este interesat pentru o alian cu francii,
trimind o solie bizantin la Aachen, care recunoate oficial titlul lui Carol cel Mare, acesta din
urm trebuind s renune la Dalmaia i Veneia.
Urmaii lui Mihail I adaug la titlul lor de mprat al romanilor, pe cnd urmaii lui Carol se
numeau numai imperator augustus abia n 996 n timpul lui Otto al III-lea (980 - 1002) din
dinastia Otton titlul este schimbat n Romanorum imperator augustus, ca mprat al Sfntului
Imperiu Roman.
Monumente n Europa[modificare | modificare surs]

Statuia lui Carol cel Mare de la abaia din Zrich(Elveia)

Statuia lui Carol cel Mare din faa primriei dinAachen (Germania)

Statuia lui Carol cel Mare din faa Catedralei Notre Dame din Paris

Statuia lui Carol cel Mare din faa Catedralei Notre Dame din Paris

Statuia lui Carol cel Mare din faa Catedralei Notre Dame din Paris

Statuia lui Carol cel Mare din Lige (Belgia)

Statuia lui Carol cel Mare din Lige (Belgia)

Statuia lui Carol cel Mare din Lige (Belgia)
Note[modificare | modificare surs]
1. ^ Rich.
2. ^ Majordom = Funcia de intendent al domeniilor regale i al palatului n Frana medieval
Bibliografie[modificare | modificare surs]
Barbero, Alessandro (2004). Charlemagne: Father of a Continent. trans. Allan Cameron.
Berkeley: University of California Press. ISBN 0-520-23943-1
Becher, Matthias (2003). Charlemagne. trans. David S. Bachrach. New Haven: Yale
University Press. ISBN 0-300-09796-4
Einhard (1960) [1880]. The Life of Charlemagne. trans. Samuel Epes Turner. Ann Arbor:
University of Michigan Press. ISBN 0-472-06035-X
Ganshof, F. L. (1971). The Carolingians and the Frankish Monarchy: Studies in Carolingian
History. trans. Janet Sondheimer. Ithaca, N.Y.: Cornell University Press. ISBN 0-8014-0635-8
Langston, Aileen Lewers; and J. Orton Buck, Jr (eds.) (1974). Pedigrees of Some of the
Emperor Charlemagne's Descendants. Baltimore: Genealogical Pub. Co.
McKitterick, R. (2008). Charlemagne: The Formation of a European Identity. Cambridge, UK:
Cambridge University Press
Rich, Pierre (1993). The Carolingians: A Family Who Forged Europe. University of
Pennsylvania Press. ISBN 0-8122-1342-4
Oman, Charles (1914). The Dark Ages, 476-918 (ed. 6th ed.). London: Rivingtons
Painter, Sidney (1953). A History of the Middle Ages, 284-1500. New York: Knopf
Pirenne, Henri (1939). Mohammed and Charlemagne. trans. Bernard Miall. New York: Norton
Santosuosso, Antonio (2004). Barbarians, Marauders, and Infidels: The Ways of Medieval
Warfare. Boulder, Colo.: Westview Press. ISBN 0-8133-9153-9
Scholz, Bernhard Walter; with Barbara Rogers (1970). Carolingian Chronicles: Royal
Frankish Annals and Nithard's Histories. Ann Arbor: University of Michigan Press. ISBN0-
472-08790-8 Comprises the Annales regni Francorum and The History of the Sons of Louis
the Pious
Charlemagne: Biographies and general studies, from Encyclopdia Britannica, full-article,
latest edition.
Sypeck, Jeff (2006). Becoming Charlemagne: Europe, Baghdad, and The Empires of A.D.
800. New York: Ecco/HarperCollins. ISBN 0-06-079706-1
Tierney, Brian (1964). The Crisis of Church and State 1050-1300. Toronto: University of
Toronto Press. ISBN 0802067018
Wilson, Derek (2005). Charlemagne: The Great Adventure. London: Hutchinson. ISBN 0-09-
179461-7
Vezi i[modificare | modificare surs]
Franci
List de regi franci
Dinastia Carolingian
Aachen
Lista mprailor bizantini
Premiul Carol cel Mare
Legturi externe[modificare | modificare surs]
Putei gsi mai multe informaii
despreCharlemagne prin cutarea n
proiectele similare ale Wikipediei, grupate
sub denumirea generic deproiecte surori:

Definiii i traduceri n
Wikionar

Imagini i media la Commons

Citate la Wikicitat

Texte surs la Wikisurs

Manuale la Wikimanuale

Resurse de studiu la
Wikiversitate
en Einhard: The Life of Charlemagne, translated by Samuel Epes Turner (Medieval
Sourcebook; ursprngl. erschienen in New York: Harper & Brothers, 1880 - vgl. [1], [2])
en Capitulary of Charlemagne Issued in the Year 802 (Yale Law School)
de Umfassender Stammbaum von Karl dem Groen
de Charlemagne Picture Gallery
de Charter given by Charlemagne for St. Emmeram's Abbey showing the Emperor's seal,
22.2.794 . Taken from the collections of the Lichtbildarchiv lterer
Originalurkunden at Marburg University
de Carol cel Mare
Charlemagne - monarhul universal, 23 ianuarie 2008, Gabriel Tudor, Revista Magazin
Carol cel Mare - regele care a f




Relatii lui Carol cel Mare cu BizantulDonatia lui Constantin.
Incepand cu recuceirearea Italiei, este adus sub constantinopol scaunul
pontifical. Pentru cc 2doua secole imparatii de la Constantinopol imparatii se
imp-lica in alegerea pontifilor.Majoritatea papilor pana catre anul 730 sunt de
origine orientala, in special siriana.Edictul lui Leon al IIII-lea ofera papalitatii
pretextul pentru a iesi de sub tutelea papalitatii.Papalitatea se orienteaza catre
regatul franc in care spera sa gaseasca un aliat si un sprijinimpotriva
Constantinopolului. In acea perioada regatul Franc creste
prestigiul majodomilor palaltului, datorita cucerirlor facute de Carol Martel la
Poatie. Papa Stefan al II-lea seorienteaza catre o alianta cu Pepin cel Scund.
Aceasta alianta a fost materializata pe deopartein dubla interventia a lui Pepin in
Italia, 754-756. In urma careia Pepin cel scund cuceresteteritoriile fostului
exarhat al Ravennei, invingandu-i pe longobarzi. Teritoriile nu sunt
cedateimparatului de la Constontinopol, deoarece bizantinii le considerau de
drept ale imparatului.Pepin le va ceda papei. Evenimentul a stat la baza crearii
statului papal, care isi va duceexistenta pana in 1870(unficarea Italiei).Replica
imparatului Constnatin al V-lea, a fost aceea de a scaote teritoriile din sudul
Italiei siIlyricum, dioceze din S-Italiei de Sub autoriatatea papei, trecandu-le sub
autoritatea patriathului de Constnatinopol. Alianta s-a mai materializat si prin
incoronarea lui Pepin carege al francilor, acelasi papa Stefan al II-lea
incoronandu-l in 754. Alianta s-a mentinut sidupa moartea lui Pepin: Carol si
Carolman(moare in 771). Regelui Franc i se cere sprijinul decatre papa Adrian,
trimisul merge in regatul franc, cerand ajutorul impotriva longobarzilor.Carol
intervine in 773-773 in Italia, in 774 il infranga decisiv pe Desideriu, ia tilul de
rege alfrancilor si al longobarzilor. Se indreapta catre Roma, unde este
intampinat de catre poporulroman, iar in fata basilicii sfantul Petru chiar de papa
Adrian I.Dupa urmeaza o serie de succes de catre Carol cel Mare: conflictul cu
saxonii din 772. Incazul saxonilor se va face crestinarea fortata a acestora. In E
Carol ajunge pana in Panonia sidistruge centrul puterii avare din Panonia. Astfel
incat stapanirea regelui Franc ajungea catreDunarea mijlocie. O alta directie de
actiune a lui Carol a fost catre peninsula iberica, undedeclanseaza rrazboiul
asupra musulmanilor si reuseste sa cucereasca teritorii pana in
zonaBarcelona(devine centrul marcii Spaniei, org de Carol cel Mare).De la un
regat de dimensiuni medii, regatul franc creste prin Saxonia, Italia, N-Pen
Iberica,astfel incat puteea lui Carol, in viziunea lui Eghinhard ajunsese demn de
un imperiu.Pana la anul 800 imperiul roman era unic si indivizibil. In practica
insa, in jurual anului 800,lumea bizantina si cea Occ, romano-germanica erau
prin limba, componenta etnica, respectivinterese sprituale, reprezentau doua
lumi diferite, amandoua pornite din Imperiul Roman, dar cu evolutie distincta.
Astfel ideea imperiului Unic era subrezita.In Momentul apareitiei celui de-al
doilea Imperiu, este precipitat de evenimentele de la Romadin 799. Papa Leon al
III-lea, desemnat pontif in 795. cu o puternica opozitie. In primavaraanului 799,
Leon al III-lea este inalturat in urma unei revolte a populatiei din Roma, a
fostinchis, dar reuseste sa scape cu ajutorul a doi supusi a regelui franc. Si se
refugiraza in regatullui Carol cel Mare. Carol era in campania impotriva
saxonilor, iar in iunie 799 primeste oscriosare din partea lui Alcuin(important ca
sfetnic, critica actiunea venita din partea celei de-a doua rom- detronarea din
partrea Irinei a lui Constantin al VI-lea, pune in evidenta puterearegala ca
fiind sursa de echilibru si restabilire a ordinii). Regalitatea franca este
unicasperanta a lumii crestine, care a fost ruinata prin detronarea lui Constantin
al VI-lea.In tomana anului 799, Leon al III-=lea este reinstalat pe tronul
pontifical, iar in anul urmator.Carol cel Mare merge le Roma. Este primit cu fast
de catre papa Leon al III-lea.


Pe 25 decembrie 800, Carol, cnd se afl n biserica sfntului Petru s se roage n diminea zilei
de Crciun, a fost ncoronat de ctre Papa Leon al III-lea, aclamat de mulime. Ritualul era
inspirat dup cel bizantin, fiind inversat: Leon al III-lea a vrut s demonstreze c el era cel care l
fcea pe Carol mprat. ncoronarea a accentuat ruptur cu Bizanul, nceput cu problema
iconoclasmului i aliana fcut cu Pepin cel Scurt. ncoronarea de ctre papa arat c actul
nvestiturii i recunoaterea mprailor se fcea numai la Roma. Carol era recunoscut ns c cel
mai mare rege cretin al Apusului.