Aprecieri critice Tudor Arghezi

Darie Voronca: Tudor Arghezi, fierar al cuvntului (1925)"... ntre

dintii lui, cuvntul se sfarma precum smburii tari. Cuart, fraza
loveste peretii creierului. Sub lovitura de ciocan a lui Arghezi, bolti
vuiesc,vorbe se trezesc serpi, suieratul lor l simti n maduva >[...]
FrazaArghezi", n poem sau n proza, tsneste viril, rasturnnd
sertarelecreierului."
Pompiliu Constantinescu: Tudor Arghezi: Flori de mucigai
(1936)."Temperamentul sau poetic e construit pe contrast: nota
grava, severa si mbina reflexele de plumb cu nota gratioasa, de o
linie supla si simpla npuritatea ei; o ciudata mbinare de virilitate si
gratie feminina, de dur simelodios fuzioneaza ntr-o singura
tonalitate."
Eugen Lovinescu: "Istoria literaturii romne contemporane"
(1937),Capitolul: Sinteza poeziei moderniste si traditionale:Tudor
Arghezi"S-a spus ca Tudor Arghezi aduce o limba noua; n
realitate, limba lui este limba obisnuita, devenita nsa o noua limba
poetica prin putinta scriitorului de a da o functie poetica unor
cuvinte considerate pna la dnsul ca nepoetice. Meritul nu e de a
o fi ndraznit, ci de a o fi realizat, prin prezenta unei temperaturi
suficiente pentru o conversiune de valori."
George Calinescu: "Istoria literaturii romne de la origini pna n
prezent" (1941) capitolul Modernistii"Florile de mucigai sunt opera
de rafinament, de subtilitate artistica, ele presupun un cer al gurii
dedat cu mirodeniile. Cititorul necultivat n sens artistic se sperie de
ele si le crede vulgare, desi raritatea si savoarea sunt nsusirile lor
ca si ale operei lui Rabelais. Punctul de plecare l formeaza
observarea limbajului cu un puternic miros, argotic, al puscariasilor
[...]Cea mai inocenta observare pe care poate s-o faca un cititor
este ca nu percepe unda lirica, simtindu-se, dimpotriva, strnit la
rs. Prin amestecul seriozitatii cu bufoneria intram ntr-o specie de
poezie pe care noi o avemde mult."


Constantin Ciopraga: "Personalitatea literaturii romne. Tudor
Arghezi: modernitate si suport popular" (1973)"Luciditatea si
lirismul sunt la Arghezi nu numai elemente compensatorii,
stimulndu-se pe undeva reciproc, ci coordonatele personalitatii
nsesi. Suntem n prezenta unui creator de natura faustica, proteic.
Dintr-o perspectiva iau fiinta psalmii, ntrebarile, revolta
existentiala, din alta, ca reactie antiintelectuala, poezia materiei,
interesul pentru formele primare, concilierea cu frumosul simplu de
lnga pamnt."
Tudor Vianu: "Impresia generala lasata de lirica lui Arghezi este
aceea a unei mari tensiuni interne, a unui dramatism esential,
niciodata exprimate n formele si cu accentele aceleiasi intensitati,
n tot trecutul poeziei noastre, si n care se exprima vocatia
revolutionara a unei noi epoci [...]".
N. Balota: Tudor Arghezi n "Arte poetice ale secolului XX" (1976)
"Pentru Arghezi, transfigurarea estetica este o continuare si o
mplinire. Dar pe lnga acest proces si conjugat cu el, remarcam
altul, esential n aceasta poetica: revelarea. Prin transparenta
mizeriei umane, a reziduurilor suferintei acumulate, ca si a raului
multiplicat, se reveleaza un har; prin transfigurarea sensibilului se
reveleaza spiritualul."