Cu multi ani inainte, dar si acum, in anumite zone (dar din ce in ce mai rar) exista inca

asa numitele casatorii aranjate. Inainte fata sau baiatul trebuia sa se casatoreasca (dar nu era o
lege) cu cineva gasit/recomandat de familie. De multe ori asemenea aranjamente functioneau,
de alte ori nu. Astazi, in special in zonele rurale din Nordul tarii exista inca acest obicei, dar
nu pot zice cu siguranta daca acest obicei este atat de puternic cum a fost inainte. De obicei,
in Albania inainte de casatorie se face logodna, care consta intr-o intalnire formala a celor
doua familii (baiatului si fetei) si se schimba inelele de logodna.
Traditia zice ca acest act sa de faca in fata famililor, dar in ziua de astazi multi tineri
opteaza sa treaca peste acest obicei. La cina logodnei de obicei participa doar persoane foarte
apropriate familie, rude si rareori prieteni. La nuntile aranjate logodna (care dura uneori 2-3
ani) servea ca un test pentru noul cuplu, ca un timp in care tinerii se se cunoasca si sa
hotarasca daca au un viitor impreuna sau nu.In Nordul tariiexista deja un obicei mai vechi ca
muntenegrinii si sarbii sa vina in Albania sa-si cauta neveste.
Obiceiurile sunt un pic diferite decat cele din Romania. Nunta in Albania de obicei
incepe luni, cand primi oameni (de obicei rude) incep sa vina in vizita si sa ajute gazda cu
pregatirile. Acest lucru continua pana miercuri. Joi, este prima zi de vizite oficiale si fata se
imbraca in rochia alba de nunta. In aceasta zi, vin in vizita prietenii si prietenele
fetei/baiatului dar si prietenii din partea tatalui. Musafirii sunt serviti cu cate 4-5 randuri de
dulcuri si cu bauturi alese. De obicei la barbati se ofera (printre altele) raki, iar la femei
diferite lichioari. Cadourile de nunta (de obicei bani in plic) se dau in timpul acestor vizite.
Vineri este ziua cand fata trimite zestra la viitorul ei sot. Aici sunt incluse aproape
toate lucrurile care contine si o zestra din Romania. La familia baiatului se organizeaza o
mica petrecere si se aranjeaza patul pentru prima noapte a cuplului in casa noua. In multe
familii, usa dormitorului unde se va culca cuplul se lasa deschisa si se va inchide abia dupa ce
tinerii casatoriti vor intra in ea. In ziua de vineri vin in vizita rudele si de obicei vizitele incep
dimineata pana seara tarziu. Spre deosebire de Romania in Albania o nunta dureaza mai mult
(de fapt sunt 2 nunti).
Sambata la pranz (sau seara) se face nunta la familia fetei. De obicei se invinta rudele
si prietenii si o nunta normala cuprinde in jur de 100 de invitati, dar acest numar variaza
intotdeauna in functie de preferinte. Se serveste rakiu (din belsug) si alte bauturi alcolice,
cum ar fi berea si vinul. Carnea preferata este cea de miel, iar cap de miel se ofera la
persoanele mai in varsta. Oferirea capului de miel este un semn de respect fata de persoana
careia i-se le ofera.
Undeva pe la mijlocul nuntii, vin sa participe la nunta 10-12 persoane din familia
baiatului. In momentul intrarii acestei delegatii se canta si se danseaza melodii si dansuri
specifice acestui moment. Musafirii stau la petrecere timp de cateva ore si dupa aceea pleaca
sa pregateasca petrecerea lor, care va avea loc a doua zi.
Duminica la ora 10 dimineata, ginerele cu parintii lui se urca intr-o masina alba,
decorata cu panglici si baloane si pornesc spre casa fetei. De obicei, masina unde sta ginerele
este acompaniata de alte masini (prieteni, rude) si toti claxoneaza pana cand ajung la casa
fetei. Este foarte comun, ca in duminicile din timpul verii, intre 9-11 dimineata sa innebunesti
(pur si simplu) de la sunetul care scot cloaxoanele masinilor care merg la nunti. De obicei,
familia fetei lasa pe cineva in apropierea casei ca sa pandeasca masina cu care vine ginerele si
sa anunte familia inainte ca masina sa fie parcata in fata casei.
O data aflat ca masina este in apropiere, incepe petrecerea la casa fetei. De obicei sunt
orchestre de 4-5 persoane care canta melodii speciale despre venirea ginerelui si plearea fetei
de la parinti. Aceste melodii sunt foarte frumoase, dar se pare si foarte emotionale pentru
mame (uneori si pentru tati) care incep sa planga de bucurie ca fata lor se casatoreste si de
tristetea ca le pleaca un copil de acasa. Melodile si dansurile continua timp de vreo 15-30 de
minute dupa care ginerele o ia in mod oficial pe fata de la casa parintiilor. Petrecerea la
ginere are loc de obicei duminca la pranz. Aici participa toti rudele si prietenii ginerului si
mai vine o delegatie din familia fetei. De obicei, aceasta delegatie are o persoana mai
mult decat a avut delegatia din partea ginerului (din pacate nu stiu explicatia acestui obicei).
Momentul culminant a petrecerii este atunci cand ginerele dansand isi arde baticul
celibatarului. De obicei, se arde un batic alb si se canta melodii specifice acestui moment.
Dupa aceea, se serveste tortul si cuplu isi schimba hainele (acesta este un obicei nou, eu l-am
intalnit doar o data, dar din ce am auzit este un obicei care se raspandeste foarte rapid) si se
imbraca in haine traditionale albaneze. Petrecerea in ambele familii dureaza de obicei intr 5 si
7 ore. Duminica seara se inchide usa dormitorului care a fost lasata deschisa timp de o
saptamana si luni vin in vizita rudele apropiate ale familiei. Pentru prima data, ei sunt serviti
cu dulciuri si bauturi de catre noua doamna a familiei.
De mentionat este ca nuntile in Albania au un caracter mai putin religios decat cele
din Romania. Nu este deloc de mirare daca un cuplu face nunta fara a se casatori vreodata la
biserica sau la moschee. Acest obicei a fost distrus de catre comunisti, care in 1967 au inchis
toate bisericile si moscheele din Albania si oamenii se casatoreau doar la starea civila.
In Albania nu se sarbatoreste cununia civila, care are de obicei loc la un cerc familial
foarte strans, dar uneori participa si prieteni.






Personalitati romanesti cu
ascendente albaneze

Victor Ponta
Victor-Viorel Ponta (n. 20 septembrie 1972, Bucuresti) este un om politic roman,
presedinte al Partidul Social Democrat din februarie 2010, copresedinte al Uniunii Social-
Liberale, deputat de Gorj. Ponta este din 7 mai 2012 prim-ministru al Romaniei.

Cariera in Partidul Social Democrat

A intrat in politica in 2001 la invitatia lui Adrian Nastase, caruia i-a fost asistent la
catedra de Drept International Public. Adrian Nastase i-a remarcat curajul politic si i-a propus
un rol in Guvernul Romaniei: sef al Corpului de Control al Guvernului. Tot Adrian Nastase i-
a fost si coordonator al lucrarii de doctorat, terminata in 2003.
In noiembrie 2003 a fost ales presedinte al Tineretului Social Democrat, functie pe
care a ocupat-o pana pe 18 noiembrie 2006.
In iulie 2003 a devenit vicepresedinte al Partidului Social Democrat (PSD). A
indeplinit aceasta functie pana in 10 iulie 2004, cand a avut loc o restructurare in PSD, prin
suspendarea delegatiei permanente si infiintarea unui Birou Coordonator.


Presedinte al PSD

In februarie 2010, Victor Ponta a candidat la presedintia Partidului Social Democrat,
cu un mesaj de innoire, dinamizare si regasire a identitatii social-democrate a partidului si a
fost ales noul lider al formatiunii. Ponta a aliniat PSD la Alianta de Centru-Dreapta (ACD),
compusa din Partidul National Liberal (PNL) si Partidul Conservator (PC), din reuniunea
celor trei formatiuni rezultand Uniunea Social-Liberala (USL).
Mai apoi, a semnat o alianta cu Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei
(UNPR), partid desprins din PSD, intitulata Alianta de Centru-Stanga (ACS). In august 2012,
a fost ales vicepresedinte al Internationalei Socialiste, in cadrul congresului care a avut loc la
Cape Town.


Prim-ministru al Romaniei

In urma caderii Guvernului Ungureanu, ca rezultat al adoptarii motiunii de cenzura propusa
de Uniunea Social-Liberala, in luna mai 2012, Victor Ponta a fost investit in functia de prim-
ministru al Romaniei si in fruntea guvernului, devenind astfel cel mai tanar prim-ministru din
Europa.
Printre masurile de guvernare luate de premierul Victor Ponta inca din primele zile de la
preluarea mandatului se numara: cresterea salariilor bugetarilor pana la nivelul lor din 2010,
returnarea esalonata a contributiilor la asigurarile de sanatate (care au fost retinute
pensionarilor in timpul guvernelor anterioare Boc si Ungureanu printr-un act normativ
declarat ca neconstitutional de catre Curtea Constitutionala) si suspendarea deciziei
guvernului anterior privind infiintarea unei sectii in limba maghiara la Universitatea de
Medicina si Farmacie din Targu Mures. De asemenea, guvernul Ponta a suspendat din functie
prefectii numiti de guvernele anterioare.
La data de 17 decembrie 2012 presedintele Traian Basescu a semnat decretul de
numire a lui Victor Ponta ca prim-ministru al Romaniei, el fiind singura propunere a vreunei
aliante de partide parlamentare. La data de 27 martie 2013 a devenit ministrul interimar al
Justitiei.

Kristaq Antoniu
Kristaq Antoniu, cunoscut de asemenea sub varianta romaneasca a prenumelui sau,
Cristache Antoniu (n. 25 decembrie 1907, Kora d. 17 martie 1979, Tirana) a fost un
actor, respectiv un tenor si bariton de opereta roman si albanez. A fost Artist al Poporului al
Republicii Populare Albania.
S-a nascut la Kora, in Albania, de unde a fost exilat in Romania unde a trait, a studiat
si a avut o cariera de actor si cantaret pana in 1935, dupa care s-a stabilit in Albania. A
terminat Conservatorul Dramatic din Bucuresti si apoi Centro Sperimentale di
Cinematografia din Roma.
Faima sa de actor si cantaret de opera, respectiv de opereta in special, si-a castigat-o
in perioada tarzie a anilor 1920 si de inceput a anilor 1930 interpretand variate roluri
dramatice si lirice pe diferite scene dar si in roluri de actor de film din diferite filme
romanesti.
In anii 1930, in calitate de cantaret si dirijor, impreuna cu un grup de muzicieni, a
facut tururi muzicale in intreaga Europa. In 1935, ca urmare a unor conditii favorabile care i-
au fost oferite si a succesului avut in tara natala a familiei sale, Antoniu se stabileste in
Albania, extinzandu-si reputatia sa artistica, consolidandu-si cariera profesionala si devenind
o figura importanta in domeniul interpretarii ariilor clasice precum si a cantecelor din folclor
interpretate intr-o maniera specifica muzicii clasice.
Antoniu a decedat in Tirana.

Victor Eftimiu
Victor Eftimiu (n. 24 ianuarie 1889, Boboshtic, Albania - d. 27 noiembrie 1972,
Bucuresti) a fost un dramaturg, eseist, povestitor, scriitor si traducator roman de origine
megleno-romana, respectiv membru al Academiei Romane si francmason roman din perioada
interbelica.
Director al teatrelor Comedia (1913) si National (1920, 1930 si 1944-1945), director
general al teatrelor (1920), al Teatrului National si al Operei din Cluj (1927). A colaborat la
ziarele si revistele vremii, intre care: Luceafarul (la care a si debutat in 1904), Viata literara
(1906), Tara noastra. In 1932 primeste Premiul National pentru Literatura, iar la 31 mai 1948
este ales membru titular al Academiei Romane.
In 1935 obtine in francmasonerie gradul 33 si ultim al Ritului Scotian Antic si
Acceptat si este ales Venerabil al Lojii bucurestene Mesterul Manole. In actul I din opera sa,
Mesterul Manole reproduce aproape cuvant cu cuvant, ceremonialul de initiere in gradul al
treilea, cel de Maestru.
Victor Eftimiu a fost autorul pieselor de teatru in versuri Insir'te margarite, Omul
care a vazut moartea, Cocosul negru, Prometeu. A introdus teatrul poetic in Romania dupa
modelul lui Federico Garcia Lorca in literatura spaniola.





Kanun-ul, (Kanuni i Lek Dukagjinit) este un cod de legi dezvoltat de Lek
Dukagjini si folosit cu precadere in Albania de Nord si Kosovo, incepand cu secolul 15, pana
in secolul 20. De curand, a cunoscut o revigorare, dupa caderea regimului comunist la
inceputul anilor 90.

Evolutia

Acest cod de legi era unul obisnuit, transmis din generatie in generatie. A fost scris
abea in secolul 19 de catre Shtjefn Gjeovi. Kanun-ul ii este atribuit printului albanez Lek
Dukagjini, insa regulile au evoluat si codul a suferit schimbari de-a lungul timpului.
Kanun-ul este impartit in 13 categorii: Biserica, Familie, Casnicie, Casa, Bunuri, Proprietati,
Munca, Transferul de Proprietate, Cuvant Dat, Daune, Infractiuni in Atentia Legii, Lege
Judiciara si Exceptii.
Unele dintre cele mai infame reguli ale codului descriu cu lux de amanunt cum anume
trebuiesc privite omorurile. Cel mai adesea, o crima duce la razbunari sangeroase, care
dureaza pana ce toti barbatii din ambele familii implicate sunt ucisi. Unii asociaza kanun-ul
cu vendetta italiana. In prezent, regulile kanun-ului au revenit in obiceiurile zilnice ale
oamenilor, tot mai deznadajduiti de situatia pe care le-o ofera guvernul local si politia,
ambele complet lipsite de putere. Exista organizatii care incearca sa medieze vrajba dintre
familii, incercand sa-i faca sa ierte sangele (In albaneza: me e fal gjakun), insa adesea
singura scapare a barbatului aflat in cercul acesta, este sa stea inchis in casa (care este
considerata un refugiu sigur de kanun), sau sa paraseasca tara. In albaneza, denumirea pentru
vrajba de sange este gjakmarrja.
Enver Hoxha, fost conducator al Albaniei intre sfarsitul celui de al Doilea Razboi
Mondial pana la moartea sa din anul 1985, a incercat sa stopeze practicarea kanun-ului. Dupa
caderea comunismului, anumite comunitati au incercat sa revigoreze vechile traditii, insa
parti din acestea au fost pierdute, lasand temeri de a fi prost interpretate.
In prezent, Codul Penal albanez nu contine prevederi ale kanun-ului care au legaturi cu vrajba
de sange si nicio prevedere din acest cod nu se afla in sistemul legal albanez.

Cazuri remarcabile

In luna decembrie, in anul 2000, la Londra, un imigrant albanez a ucis un conational
in circumstante stranii. Dupa omor, nimeni nu ar fi banuit ce drama avea sa declanseze acesta
crima la mii de kilometri distanta.
Tanarul albanez provenea din zona Malsia e Madhe, din nordul Albaniei, iar familia
sa locuia intr-un catun muntos in care legile nescrise ale kanun-ului, inca existau. Mai exact,
provenea din familia Cefa. Cel mai cunoscut membru al acestei familii, regizorul Ndoc Cefa,
era in momentul acela directorul Teatrului dramatic Migheni din orasul Shkodr si
presedintele consiliului local. Intr-o zi, a fost instiintat conform unui stravechi ceremonial, ca
se afla in cercul de razbunari al gjakmarjjei si este primul pe lista neagra a razbunarii.
Conform kanun-ului, familia celui ucis avea dreptul sa razbune moartea acestuia,
ucigand la randul sau pe unul din membrii barbati ai familiei ucigasului. Pentru viitoarea
victima, exista doua solutii: fie sa-si accepte soarta si sa fie rapusa, fie sa se ascunda in turnul
de veghe, o institutie care-i asigura imunitatea si care a existat pana in anii 50 in toate satele
albaneze. Iar pentru ca la Shkodr nu exista un astfel de turn, Ndoc Cefa a fost nevoit sa se
izoleze in propriul apartament vreme de trei ani. In tot acest timp, a condus teatrul si consiliul
local numai prin curieri sau prin telefon.
Indignati de faptul ca un intelectual, un om respectabil si cu o lunga cariera regizorala
precum este Ndoc Cefa, este in pericol sa-si piarda viata pentru simplul motiv ca a fost inclus,
fara voia lui, in cercul razbunarii, un grup de artisti si oameni de cultura din Franta au hotarat
sa se implice. Au redactat un memoriu adresat presedintelui Albaniei, in care i-au cerut sa-l ia
pe regizor sub protectia sa. Tentativa nu a dat roade si astfel, Ndoc Cefa a fost fortat sa se
refugieze in Statele Unite.


Albanezii din Romania


Albanezii din Romania sunt membrii unei minoritati etnice, care numara
aproximativ 520 de persoane, in conformitate cu rezultatele recensamantului din 2002.
Numarul lor real este insa estimat la aproximativ 10.000 de persoane, cei mai multi
declarandu-se actualmente drept "romani".
Aproximativ jumatate dintre ei locuiesc in Bucuresti, iar restul se afla in centre urbane
mari precum Timisoara, Iasi, Constanta si Cluj-Napoca. Cei mai multi dintre ei sunt crestini
ortodocsi, stramosii lor refugiindu-se din regiunea Kor (sudul Albaniei) in perioada
otomana in decursul mai multor secole. Exista insa si multi albanezi musulmani (in
Dobrogea, comunitatea albaneza musulmana dateaza inca din perioada otomana, pe cand
celelalte comunitati albaneze musulmane s-au format in perioada interbelica, emigrand din
motive economice din Iugoslavia), numarul lor fiind estimat la aproximativ 3.000 persoane.
Fiind o minoritate recunoscuta oficial, albanezii au un reprezentant in Camera
Deputatilor. Acest deputat este desemnat de Liga Albanezilor din Romania.


Originile albanezilor din Romania


Comunitatea albaneza din Tarile Romane a fost atestata pentru prima oara in Valahia
in timpul domnitorului Mihai Viteazul: intr-un raport al autoritatilor habsburgice din
Transilvania se specifica faptul ca peste 15.000 de albanezi au primit dreptul sa se aseze in
Muntenia. Satul Calinesti din fostul judet Saac (azi judetul Prahova) a fost una dintre
asezarile in care au fost colonizati, dupa cum este evidentiat intr-un document emis de rivalul
lui Mihai Viteazul, Simion Movila, care confirma dreptul lor de a locui in continuare in
localitate. O comunitate albaneza in Bucuresti este atestata pentru prima oara in 1628.
In Moldova, albanezul Vasile Lupu a devenit domnitor in 1634.
Comunitatea albaneza a crescut numeric si a capatat o mai mare importanta in epoca
fanariota, cand un mare numar de emigranti albanezi si-au deschis afaceri in multe targuri si
sate, sau erau angajati in garda domnilor si boierilor munteni, fiind cunoscuti ca arbanasi,
arvaniti sau arnauti (din limba turca: arnavut).
Secolul de aur al Comunitatii albaneze din Romania a fost secolul al XIX-lea, epoca
in care Bucurestiul devenise un important centru de sprijin al miscarii de eliberare si renastere
nationala a popoarelor din Balcani. Albanezii din Romania au fost prezenti in miscarea
revolutionara din 1821 atit in oastea lui Tudor Vladimirescu, precum si in cea condusa de
printul grec Ipsilante. Patriotul si omul de cultura albanez Naum Panajot Veqilhaergi din
Braila va fi autorul primului abecedar al limbii albaneze publicat in anul 1844, iar printesa
romana de origine albaneza Elena Ghica (avind ca scriitoare pseudonimul Dora dIstria) va
publica numeroase articole pentru a face cunoscuta in opinia publica a vremii cauza nationala
a albanezilor. Ea a intocmit si prima monografie despre albanezii din tara noastra sub titlul
Gli albanesi in Rumenia, publicata la Firenze in 1873.
Miscarea nationalista albaneza din Imperiul Otoman Rilindja Kombtare s-a
manifestat activ in Muntenia, care a devenit un centru al initiativelor culturale ale unor
intelectuali precum Dora d'Istria, Naim Frashri, Jani Vreto si Naum Veqilharxhi (autorul
primului abecedar albanez, tiparit la Bucuresti in 1844). Aleksander Stavre Drenova a
conceput versurile imnului national albanez Hymni i Flamurit pe vremea cand locuia in
Bucuresti. Melodia imnului national albanez este cea a cantecului patriotic romanesc Pe-al
nostru steag e scris Unire compus de Ciprian Porumbescu.
Comunitatea albaneza a suferit in timpul regimului comunist cand, incepand cu 1953,
asociatiile sale culturale au fost inchise. Drepturile pierdute au fost recastigate dupa Revolutia
romana din 1989, insa numarul celor care se declara albanezi in zilele noastre a scazut
dramatic fata de anul 1920.
Intre anii 1856-1878 si in perioada interbelica traia o comunitate albaneza si in judetul
Ismail din sudul Basarabiei unde au fost inregistrati la recensamantul din 1930 1.776 albanezi
(0.8% din populatia judetului). Cei mai multi traiau in plasa Bolgrad, in localitatea Caracurt
(azi Jovteneve, Ucraina): 1.754 albanezi, alcatuind 62,4% din populatie.
Dupa primul razboi mondial se constata venirea unui nou val de albanezi,mai ales din
Macedonia iugoslava, din motive economice, de data aceasta stabilindu-se si in orasele
transilvane Oradea, Cluj, Medias, Sibiu, Sighetul Marmatiei, Baia Mare, Tirgu-Mures, ca
muncitori si meseriasi (bragagii, cofetari). Multi au venit, din toate teritoriile albaneze, pentru
a studia in institutele de invatamint romanesti. Viata Comunitatii se revigoreaza, cu deosebire
la Bucuresti si Constanta, sub egida Societatii Bashkimi, dar si a altora infiintate pe criterii
geografice sau religioaase. Intre publicatiile editate in aceasta perioada se remarca ziarul
Shqiperia e Re (Albania Noua) cu aparitie continua intre anii 1919-1935.
Incepind cu instaurarea totalitarismului din Romania, cit si in Albania, viata
Comunitatii se degradeaza continuu, mai ales dupa desfiintarea abuziva, in anul 1953, a
ultimei organizatii a albanezilor din Romania. S-au inchi granitele, au fost rupte relatiile de
familie, unii albanezi au emigrat in America, Turcia, altii s-au reintors in Iugoslavia (cei
veniti din Macedonia). Dupa razboi nu a mai existat nici o publicatie care sa cuprinda
informatii legate de viata Comunitatii, unii albanezi de teama opresiunilor nationaliste s-au
temut sa-si mai recunoasca nationalitatea. Numai la Bucuresti, din initiativa unor intelectuali,
se mai organizau scurte manifestari cu ocazia sarbatoririi Zilei Independentei Albaniei.
Albanezii din Romania au avut un rol important in dezvoltarea Miscarii de eliberare
nationala si a cuceririi Independentei de stat a Albaniei. Naum Veqilhargi a tiparit in
Romania primul abecedar al limbii albaneze si un manifest de redesteptare nationala; medicul
Ioan Mihailide si alti albanezi din Bucuresti trimiteau bani in patrie pentru sustinerea scolilor
de limba albaneza; societatile Drita si Dituria au tiparit carti ale patriotilor albanezi ce
erau difuzate albanezilor de pretutindeni; medicul dr. Ibrahim Temoera recunoscut ca un
iluminist nu numai de albanezi, dar de intreaga lume musulmana a Dobrogei; din anul 1905,
de sub conducerea printului Albert Ghica a stimulat unitatea albanezilor pentru cucerirea
independentei tarii. In anii interbelici o mare parte a intelectualitatii albaneze a fost pregatita
in Romania, iar unii albanezi de aici au ocupat posturi importante in Albania. Negustorul
Pandeli Vangheli a ajuns prim-ministru si presedintele senatului, Dimitrie Berati ministru de
externe etc.




Evolutie demografica:

1595: 15.000

1893: 30.000

1920: 20.000 in Bucuresti

1930: 4.670 (4247 cu limba materna albaneza); cu Dobrogea de sud si Basarabia

1940: 40.000; cu Dobrogea de sud si Basarabia

1995: cca 15.000


Date statistice in functie de religie:

50% ortodocsi

50% musulmani


Simboluri:

Drapelul rosu cu vulturul bicefal in centru. Societatea Bashkimi (Unirea), infiintata
in anul 1906 a adoptat drapelul national albanez cu inscriptia Societatii deasupra vulturului
bicefal.
Drapelul albanez era ridicat cu ocazia sarbatorilor mari romanesti si albaneze inca din
primul deceniu al secolului XX la sediile societatilor culturale albaneze sau la diferite
manifestari ale acestora
Imnul albanez este Cintecul steagului, text scris de poetul albanez din Romania,
Asdreni (Aleks Stavri Drenova) pus pe notele cintecului (Pe-al nostru steag e scris unire) ale
compozitorului roman Ciprian Porumbescu, cintat prima data la Bucuresti in anul 1907,
adoptat de catre albanezi in 1912 la proclamarea Independentei de stat ca imn pina in zilele
noastre.