43.

Chewy Granola Grievances – Partea a doua

BELLA
Senzaţia limbii lui lângă a mea mi-a făcut fiecare celulă din corp să se trezească la
viaţă, şi mi-am înăbuşit un geamăt când Edward mi-a găsit şoldul şi m-a tras mai
aproape. Cea mai bună cale să stau atentă.
Întreaga zi a fost o învălmăşeală, şi deşi nu l-am lăsat pe Edward să vadă, am
petrecut fiecare oră consumând cafea din termosul meu numai să rămân coerentă. De
obicei nu ascundeam faptul că eram atât de obosită, dar ştiam că el m-ar duce în
cantină să dorm, şi aş rata toată asta.
Limbile noastre se împleteau cu dor, şi felul în care el îmi strângea şoldul mi-a adus o
amintire scurtă: după-amiaza aceea de acum mai mult de o lună când m-a presat de
peretele de cărămidă din spatele meu. Am gemut în gura lui Edward la amintirea
aceasta, şi el şi-a mişcat trupul să se mute mai aproape, în timp ce dorinţa şi excitarea
mă energizau cu fiecare minut care trecea.
El nu s-a mai purtat aşa niciodată. Mi-a cuprins obrazul şi mi-a mângâiat părul, în
timp ce limba lui se mişca delicat peste a mea. Era delicat şi iubitor – nu era dominat şi
grăbit. Am simţit un junghi familiar de vină şi ruşină pentru că eram confuză, ce
versiune preferam de fapt.
Au fost dăţi când aproape m-am gândit să menţionez despre terapie din nou numai
să obţin reacţia lui precedentă – până când am realizat când de oribilă şi răutăcioasă aş
fi fost, ceea ce mi-a făcut din nou pieptul să se umple cu vină şi confuzie.
Sincer, eram prea obosită să uzez efortul mental necesar ca să mă gândesc la
sensurile complexe din spatele acestui lucru, aşa că l-am lăsat să mă sărute aşa, şi am
iubit fiecare secundă din adoraţia lui reverneţioasă a buzelor mele şi a feţei mele şi a
părului meu. A trebuit să alung impulsul de a-i provoca personalitatea mai grăbită.
Mâna lui a început să urce pe partea mea laterală şi eu mi-am arcuit trupul spre el să-
mi împletesc degetele în părul lui de pe ceafă. El a zâmbit în sărut pe măsură ce mâna
lui urca, şi am fost moment confuză de amuzamentul lui până când mâna lui mi-a
cuprins brusc sânul.
Am gâfit surprinsă, şi el s-a îndepărtat uşor, deschizându-şi ochii să-mi întâlnească
privirea cu un zâmbet, apoi şi-a lins buzele şi mi-a masat leneş sânul cu palma. Ochii lui
erau atât de cenuşii şi am fost imediat îngrijorată de felul cum păreau să fie
deconcentraţi. Aproape se mutau dintr-o parte în alta în timp ce nasul lui l-a atins uşor
pe al meu şi eu am gemut involuntar. Nu m-a mai atins în felul ăsta de... atât de mult
timp, şi începea să-mi facă sângele să fiarbă, iar respiraţia mi-a devenit sacadată.
El a considerat geamătul meu ca o încurajare şi şi-a mutat rapid mâna în jos spre
bata hanoracului meu, a trecut-o dedesubt în timp ce buzele lui au mers spre gâtul
meu. Am înclinat capul să-i ofer un acces mai bun în timp ce mâna lui rece urca din nou
spre sânul meu.
- Mmm – a gemut el lângă gâtul meu, şi eu mi-am muşcat buza când degetul lui mare
mi-a frecat sfârcul prin material. Te-ai schimbat din cel roşu, dar nu-mi pasă. – a
mormăit el lângă pielea mea şi şi-a băgat degetul sub sutien, surprinzându-mă din nou
când am gâfâit şi m-am arcuit involuntar spre mâna lui. Oricum toate arată bine pe
podeaua mea. – a chicotit el din gât şi a continuat să mă maseze.
Mă luptam cu îndemnul de a sări în poala lui în timp ce fredonam la senzaţia mâinii
lui.
- Ce e cu interesul ăsta brusc pentru lenjeria mea intimă? Am întrebat distrasă în timp
ce îi miroseam părul şi îl trăgeam mai aproape.
 Eram recunoscătoare pentru îndrăzneala lui, pentru că mie chiar îmi plăceau
săruturile uşoare, dar am decis că în felul ăsta era mai bine.
- Ai fost aşa crudă noaptea trecută – a gemut el în gâtul meu în timp ce eu m-am
arcuit spre el ca sa ma apropii mai mult. Sper să realizezi că am picat testul ăla din
cauza ăstora – a mormăit el şi s-a mutat la celălalt sân, iar eu am gemut.
Mi-am trecut degetele prin părul lui şi mi-am încruntat confuză sprâncenele.
- Ce? Am întrebat cu respiraţia tăiată în timp ce dinţii lui mi-au zgâriat lobul urechii.
- Trebuie să-mi spui cum ai reuşit să treci de sistemul de siguranţă al lui Carlisle – a
respirat el răguşit lângă urechea mea. Pentru că... la dracu`, Bella. Încerc de ani întregi
să fac asta – a şoptit el şi şi-a reîntors buzele la gâtul meu, şi limba lui mi-a atins pielea,
iar pe mine aproape m-a distras complet, dar am reuşit să mă trag înapoi.
I-am întâlnit privirea întunecată şi el încă îşi lingea buzele şi mă mângâia în timp ce
eu mi-am încruntat confuză sprâncenele.
- Despre ce naiba vorbeşti? Am întrebat în timp ce încercam să mă îndepărtez şi am
rezistat plăcerii oferite de mâna lui blocată strâns între carnea şi sutienul meu.
Buzele lui s-au ridicat într-un rânjet şi s-a îndreptat din nou spre gâtul meu.
- Nu te preface că nu-ţi aminteşti toată tachinarea aia cu dezbrăcatul.
El a chicotit leneş lângă pielea mea şi eu am încercat încă o dată să mă trag înapoi.
- Ce? Mi-am repetat slab întrebarea, pentru că eram complet pierdută în conversaţie
şi mâinile lui nu mă ajutau să mă concentrez.
El şi-a scuturat capul lângă gâtul meu chicotind din nou şi nu şi-a oprit mişcările
mâinii. Mă făcea să mă simt bine. Foarte bine. Aproape m-am resemnat să las baltă
conversaţia asta ciudată înainte să mă gândesc mai bine la ea, dar când am încercat să
mă îndepărtez din nou, buzele şi limba lui erau pe gâtul meu, şi eu am început să mă
frustrez.
Mi-am pus mâinile pe umerii lui şi am încercat să-l împing, dar el nu s-a clintit, aşa că
am făcut singurul lucru care ştiam cu siguranţă că o să funcţioneze.
- Prăjitură – am spus rapid şi poate mai iritat decât intenţionasem.
Mâna lui a ieşit imediat de sub sutienul şi hanoracul meu, şi s-a îndepărtat cu un
geamăt şi un mârâit, reluându-şi poziţia lângă perete. Ochii lui erau grei şi mici; şi-a
trecut mâna prin păr şi se uita încruntat înainte. Mi-am aşezat sutienul şi hanoracul şi
m-am încruntat la expresia lui frustrată.
- Ce s-a întâmplat noaptea trecută? Am întrebat uşor, înclinându-mi capul şi
întinzându-mă după mâna lui.
Uram să-l frustrez, şi să folosesc cuvântul de rezerevă în situaţii care nu erau legate
de panica mea chiar era nedrept. El s-a ofensat şi mi-a permis să-i iau mâna, apoi mi-a
întâlnit privirea şi a arcuit o sprânceana.
- Te-ai strecurat în camera mea, ţi-au dat jos tricoul, ţi-ai arătat sânii, îţi sună ceva
cunoscut? A vorbit el pe un ton dur şi cu sprâncenele ridicate aşteptător.
M-am uitat în ochii lui pentru mai multe momente să aflu dacă glumea sau nu cu
mine, sau eram atât de somnoroasă că pur şi simplu am înţeles greşit cuvintele. Dar el
părea serios. Încă se uita încruntat.
- Edward – am început eu şi mi-am dres uşor glasul, şi nici nu aveam idee ce se
întâmpla. Nu am ieşit deloc din dormitorul meu noaptea trecută – am şoptit cu o voce
apologetică în timp ce îi ţineam mâna şi încercam să îl calmez cu o mângâiere delicată
a degetului meu mare.
Buzele lui umflate s-au curbat într-un zâmbet, uitându-se la mine cu o expresie
neaşteptat de amuzată. A mea a rămas neschimbată în timp ce îi mângâiam mâna şi îi
cercetam ochii verzi derutată. După ce s-a uitat la mine mai multe momente cu o
expresie pierdută, zâmbetul i s-a transformat într-o linie dură şi sprâncenele i s-au
încruntat uşor.
- Nu-ţi mai bate joc de mine – a şoptit el şi şi-a tras uşor mâna.
Eu trebuie să mă fi holbat la el cu gura căscată.
- Vorbest serios! – am insistat eu, simţindu-mă destul de jignită că el nu mă credea,
dar Edward s-a ofensat şi m-a privit suspicios.
Deveneam din ce în ce mai frustrată, apoi i-am spus cu voce tare rutina de seară.
- La opt am făcut prăjituri, la nouă eram în pat, am citit patru capitole din cartea mea,
am folosit baia la 3:27, şi apoi am stat sub pătură până a răsărit soarele, şi nu am ieşit
deloc din cameră, Edward.
Frustrarea mea se îndrepta spre zona periculoasă odată ce cuvintele îmi ieşeau din
gură şi el devenea vizibil din ce în ce mai supărat. M-am uitat mai multe momente în
ochii lui verzi agitaţi, nesigură ce să faccu asta. Faţa lui a rămas dură şi acum cuta
constantă de pe fruntea lui s-a adâncit, iar ochii lui ţineau aceeaşi mişcare ciudată şi
deconcentrată. Deodată, a sărit de pe pământ şi ochii lui au devenit furioşi când şi-a
smuls ghiozdanul şi s-a întors spre mine cu o privire ameninţătoare.
- Tu – a arătat cu degetul spre mine acuzator – vorbeşti numai prostii. – a scuipat el
cuvintele, întorcându-se pe călcâie şi dând buzna spre spaţiul dintre clădiri în timp ce
eu mă holbam ăn urma lui şocată.
Mi-a luat o vreme să-mi recâştig gândirea raţională înainte să mă ridic şi m-am
apropiat de cantină să îl caut, dar când am intrat pe uşă şi m-am uitat spre masă, am
observat că locul lui Edward era gol. Am lăsat uşa deshisă şi m-am uitat în parcare,
înainte să realizez că maşina lui lipsea.
Încă derutată şi sincer, puţin rănită, am intrat în cantină şi am mers spre Alice, pentru
că încercam să-mi dau seama ce se întâmplă.
- Tu vrei ce? A întrebat ea nevenindu-i să creadă, în timp ce eu mă mutam agitată de
pe un picior pe altul lângă ea.
Am gemut frustrată, lipsindu-mi răbdarea şi energia ca să mă cert cu Alice.
- Alice, te rog. Ştiu să conduc o maşină.
Sunam ca un copil disperat, dar ea irosea timpul. Ea a râs înainte să se întoarcă la
mâncarea ei, evident ignorându-mi cererea. Jasper s-a uitat la mine cu regret din
cealaltă parte a ei, iar eu am luat o gură de aer să mă calmez. M-am aplecat spre
urechea ei şi Emmett m-a privit curios din partea cealaltă a mesei.
- E vorba de Edward – am şoptit rugător, iar furculiţa ei s-a oprit în aer şi ea mi-a
aruncat o privire.
Am stat acolo câteva momente, devenind incredibil de frustrată şi mă pregăteam să
merg pe jos acasă înainte ca ea să ofteze înfrântă şi să înceapă să se caute în poşetă.
- Dacă Porsche-ul moare, tu mori.
Ea mi-a dat o privire cruntă când i-am smuls cheile şi i-am zâmbit strâmb ca
mulţumire. Nici măcar nu am aşteptat să răspund la vreo întrebare, şi am ieşit din
cameră, mergând direct spre Porsche-ul galben. Mă zăpăcea.
- Tehnologie germană stupidă şi supraapreciată – am mormăit în timp ce am ieşit din
parcare şi am descoperit că frâna şi acceleraţia erau foarte sensibile.
Am lăsat dificultatea de a conduce vehicului în stare de epuizare – şi semnele de
circulaţe – să mă distragă de la agitaţia care îmi umplea pieptul când m-am apropiat de
strada noastră. Am fost uşurată când am localizat maşina argintie în poziţia ei obişnuită
când am parcat alături. Fără ezitare, am ieşit din maşină şi m-am îndreptat spre curtea
casei Cullen. Eram norocoasă că Esme şi Carlisle erau amândoi la serviciu când am
păşit pe cărare şi am privit dubios uşa.
 Nu aveam de unde să ştiu cât de furios era de fapt pe mine sau dacă va deschide
măcar uşa, şi mie încă îmi lipsea răbdarea să mă cert. Decizând că nu mai vroiam să
aştept până să aflu ce naiba se întâmplă, am apucat mânerul şi am intrat grăbită.
Casa era liniştită şi părea goală când am păşit timidă în camera de zi. Dar maşina lui
era în parcare şi eram destul de sigură că el era în dormitorul lui, aşa că, cu o respiraţie
tremurătoare, am început să urc scările.
Era ciudat faptul că mă simţeam atât de în largul meu – ca şi cum aş fi locuit odată în
casa aceasta, deşi rar petreceam timp în altă cameră decât a lui Edward. Degetele
mele atingeau uşor balustrada pe măsură ce urcam şi treceam cu grijă de camere până
la etajul doi.
Când am ajuns la etajul al doilea, anxietatea şi nerăbdarea m-au doborât şi urcam
dâte două trepte deodată, aproape împiedicându-mă de propriile mele picioare, până
când am ajuns în hol şi mă apropiam precaută de uşa camerei lui.
Era deschisă, dar doar puţin şi am putut să detectez un sunet vag de hârtie
şifonându-se când mi-am lipit palma de lemn şi am deschis-o puţin ca să pot arunca o
privire înăuntru.
- Edward? L-am strigat uşor când am păşit în cameră.
El era în genunchi, încă purtând jacheta lui de piele şi răvăşea mizeria de pe podea
când mi-a întâlnit rapid privirea şi a mormăit ceva a recunoaştere. Eu am aşteptat
nesimţindu-mă în largul meu, privindu-l căutând ceva pe podea şi mi-am lăsat privirea
să se plimbe prin camera pe care odată o cunoşteam atât de bine.
Nu am mai văzut-o de mai bine de o lună şi m-am încruntat la toate hainele aruncate
la nimereală pe podea şi atârnând pe canapeaua neagră, mişcându-mă inconfortabil.
Era puţină dezordine, dar m-am gândit că el rar avea vizitatori, aşa că îşi permitea să
fie puţin neglijent. Patul stătea impunător în spaţiul din cameră şi cred că am scos un
oftat plin de dor când l-am privit şi mi-au revenit amintirile. N-am văzut ceva mai
confortabil în toată viaţa mea.
M-am reîntors să-l observ cum s-a aplecat şi părea că se uită sub pat.
- Ce cauţi? Am şoptit precaută, muşcându-mi buza de jos cu dinţii.
Vroiam să-mi explice comportamentul lui ciudat înainte să înnebunesc gândindu-mă
la ce e mai rău, dar el părea atât de hotărât când a continuat să caute sub pat. El şi-a
scuturat capul şi părul lui ciufulit a atins covorul când şi-a aplecat capul mai jos şi ochii
lui au scanat spaţiul argintiu de sub canapea.
- Nenorocitele de... – el s-a oprit şi s-a ridicat oftând, pocnindu-şi degetele şi
închizându-şi ochii ca şi cum încerca să-şi amintească ceva. Ăă... blestematele alea
de... chestii pentru păr – a terminat el lamentabil, arătând spre părul lui ca să
sublinieze cuvintele.
Eu mi-am încruntat sprâncenele la cuvintele pe care le-a folosit. Chestii pentru păr?
- Elastic de păr? M-am eschivat eu arcuind o sprânceană când el şi-a continuat
căutarea, uitându-se pe sub hainele de pe podea.
El şi-a scuturat capul, aşa că am continuat să ghicesc.
- Um, clame de păr? M-am eschivat slab din nou, căutând în adâncul minţii mele
termeni care denumesc accesorii pentru păr, şi el s-a ridicat de pe podea, chinuindu-se
să-mi întâlnească privirea.
- Da.
El a dat rapid din cap, părând că i s-a tăiat respiraţia când pieptul i s-a umflat.
- Nenorocitele de clame de păr.
Şi apoi s-a ridicat pur şi simplu în picioare şi s-a holbat la mine. Nu ştiam ce să spun
sau ce să cred. De ce ar avea Edward clame pentru păr?
 - Clamele de păr ale cui? Am întrebat într-o şoaptă mică, jucându-mă cu mânecile
hanoracului meu.
Mâinile lui s-au ridicat în părul lui şi el a prins doi pumni mârâind de frustrare,
uitându-se urât la mine.
- Cele pe care le aveai noaptea trecută în păr, Bella – a spus el printre dinţii încleştaţi
şi şi-a îngustat ochii la mine.
Eu am încremenit. Edward nu mi-a vorbit niciodată aşa şi eu mă simţeam oribil să îl
supăram, dar... nu am avut noaptea trecută din un fel de clame – şi cu siguranţă nu în
dormitorul lui. La expresia mea goală, el a mârâit din nou şi a reînceput să cerceteze
podeaua şi să se uite pe sub blugi şi cămăşi, în timp ce eu stăteam şi îl priveam
nedumerită.
Mişcările lui au devenit mai febrile în timp ce arunca prin jur haine şi hârtii, ochii lui
mărindu-se şi cercetând cu privirea fiecare obiect, iar respiraţiile i-au devenit gâfâieli.
Edward părea atât de disperat şi înnebunit când a căzut pe podea, căutând sub pat şi
sub canapea pentru a treia oară, încât am început să fac cel mai iraţional şi mai
nebunesc lucru. L-am ajutat să caute.
M-am simţit destul de ridicol când am început să ridic pernuţele de pe canapea şi să-
mi afund degetele prin pliuri să găsesc acele... clame de păr, dar nu puteam să nu-l
ajut când el arăta aşa. Întotdeauna eram o echipă şi deşi mă îndoiam că o să găsim
chestiile alea, primul meu instinct a fost să... ajut. Era absurd, dar aproape i-am cerut
să-mi descrie cum arătau când am început să ridic hainele de pe podea şi să cercetez
covorul auriu cu ochii, presupunând că atenţia mea ar trebuit focalizată pe podea ca şi
a lui.
El mi-a acordat minimul de atenţie când am început să caut cu el, aruncându-mi o
privire ocazională de apreciere a creativităţii mele când am început să scutur cămăşile.
O mare parte din mine spera de fapt să le găsim când am început să caut prin
buzunarele blugilor de pe podea. Asta era ceva nebunesc, pentru că dacă într-adevăr le
găseam, ar fi trebuit să însemne că aparţineau altei fete. Gândul ăsta mi-a făcut inima
să se strângă.
În cele din urmă am realizat ce făceam şi, simţindu-mă destul de ridicolă, m-am întors
să-l observ cum dădea la o parte aşternuturile de pe pat ca să-şi continue căutarea.
Ochii mei s-au mărit de groază.
- Ea a fost... – m-am oprit şi am încercat să scuip cuvintele, solicitând sănătatea
mintală. Am fost... eu în patul tău aseară? Am întrebat într-o şoaptă strangulată când el
s-a întors cu faţa la mine.
El şi-a încruntat sprâncenele şi pieptul încă i se umfla, şi eu nu eram sigură ce
simţeam. A fost cineva, vreo fată în patul lui? Eram geloasă pe... mine sau pe
altcineva? El şi-a scuturat capul şi eu am oftat uşurată, dar el a părut mult mai
înverşunat.
- Erai acolo – a arătat spre canapea şi a început să meargă grăbit spre mine. Chiar
aici dracului, Bella. Nu-ţi aminteşti?
El s-a oprit lângă mine şi mi-a prins dur braţul, uitându-se în ochii mei cu o expresie
înnebunită. Mă enerva atât de mult încât aproape... am cedat şi am recunoscut să îmi
amintesc. Dar sincer nu am fost în camera lui, aşa că am rămas tăcută şi mi-am
scuturat capul precaută.
Faţa lui s-a întristat şi el mi-a eliberat braţul, mergând spre pat şi prăbuşindu-se pe el
cu un oftat înfrânt. A chicotit o dată şi capul i-a căzut în mâini în timp ce eu mă holbam
la el.
 - Unul dintre noi şi-a pierdut naibii minţile – a murmurat el în mâinile lui, şi sincer nu-i
puteam spune lui lucrul ăsta, dar... ştiam că nu eram eu aceea.
Am fost somnoroasă şi dezorientată din când în când, dar noaptea trecută mi-o
aminteam foarte bine. El a chicotit din nou în mâinile lui şi deodată s-a ridicat de pe
pat, mergând spre canapea, a prins-o de partea din spate şi a înclinat-o ca să caute în
spatele ei. Absurditatea situaţiei şi insistenţa lui începeau să mă irite.
- N-am fost aici, Edward – am spus ferm în timp ce îl priveam răsturnând canapeaua
cu faţa în jos.
El nu m-a ascultat şi a continuat să caute. Eu deveneam din ce în ce mai frustrată.
- Când ai dormit ultima oară? Am întrebat aspru şi el a încremenit brusc.
El a fost tăcut câteva momente, uitându-se la perete în locul unde a fost canapeaua,
apoi s-a întors spre mine.
- Sincer, nu-mi amintesc – a recunoscut el într-o şoaptă joasă şi încordată, şi inima
mea s-a frânt puţin când s-a aşezat pe podeaua dezordonată în faţa mea şi s-a uitat în
ochii mei.
Părea atât de pierdut şi eu mi-am dorit să-i alung tristeţea când am îngenunchiat în
faţa lui şi am realizat... că nu a fost altă fată în camera lui. Nimeni nu a fost în camera
lui. Eu am oftat şi ochii lui făceau din nou chestia aia ciudată şi inima mi-a bubuit în
piept de îngrijorare.
- Poate... – am şoptit şi m-am uitat agitată în jurul camerei dezordonate. Poate că
erai...
Am ridicat din umeri, degetele mele tragând din nou de mânecile hanoracului când i-
am evitat privirea şi m-am luptat să-i spun teoria mea fără să-l jignesc.
- Aveai halucinaţii sau ceva? M-am eschivat precaută în timp ce degetele mele ridicau
şi trăgeau şi eu mi-am suprimat o grimasă când am auzit cuvintele care mi-au ieşit din
gură şi care zăboveau în aerul dintre noi.
După câteva secunde, i-am întâlnit îngrijorată privirea şi n-am fost deloc surprinsă de
ceea ce am văzut pe faţa lui. Aş fi arătat la el dacă el m-ar fi acuzat pe mine că sunt
nebună. El arăta fustrat şi acuzator, iar ochii i s-az îngustat. Am înghiţit în sec.
- De ce trebuie să fiu eu ăla? A spus el ameninţător, iar expresia lui a devenuit
suspicioasă în timp ce eu mi-am supt buza de jos între dinţi.
Îmi lipsea hotărârea de a da glas opiniei mele, iar ochii lui au devenit incredibil de
furioşi.
- Carlisle mi-a spus tot despre episodul psihotic din sala de sport.
El s-a ridi cat de pe podea, neîntrerupându-mi privirea uluită când s-a ridicat drept şi
şi-a lăsat nasul în jos spre mine.
- Tu ai obişnuiţa de a pierde conctactul cu realitatea, Bella.
El părea aproape uşurat când cuvintele i-au ieşit din gură şi umerii i s-au relaxat
vizibil sub jachetă. Negarea era evident un râu şi în ţara lui Edward, dar al naibii să fiu
dacă o să-l las să mă facă să cred... cum le-a numit Edward? Porcăriile astea?
Mi-am adunat fiecare picătură de energie produsă de cafeină şi furie, mi-am încleştat
maxilarul, mi-am ridicat bărbia şi m-am ridicat de pe podea, întâlnindu-i privirea. Cel
puţin eu am fost drăguţă când mi-am făcut insinuarea. El părea de-a dreptul mulţumit.
Mi-am rotit umerii şi mi-am îngustat ochii la el şi... cum îndrăznea? Ştiam unde am
fost noaptea trecută. El trebuia cu adevărat să se trezească şi să-şi dea seama ce
provoacă lipsa de somn, şi cumva se droga? El a început să mă privească într-un fel pe
care îl ştiam foarte bine. Într-un fel pe care îl uram de la oamenii obişnuiţi, dar mai ales
de la iubitul meu. El mă privea de parcă eu eram nebună. Ei bine, la dracu` cu asta şi...
 - Du-te dracului – am scuipat eu cuvintele, incredibil de jignită de insistenţa lui de a
pune toată treaba asta pe umerii mei.
M-am menţinut pe poziţie în timp ce îl priveam şi îl provocam cu ochii să repete ce a
spus. El a şuierat şi i-am putut vedea pumnii încleştându-se, apoi i-am văzut ochii verzi
strălucind şi buzele lui ridicându-se într-un zâmbet amar.
- Du-te dracului? – a început el făcând un pas spre mine şi aproape atingându-mi
trupul când şi-a înclinat capul şi s-a uitat în ochii mei. Aş putea să încerc să mă culc din
nou cu tine... – a mormăit el şi s-a mutat mai aproape, pieptul lui atingându-l pe al meu
şi s-a uitat curios în ochii mei. Dar m-aş salva de la o tonă de dezamăgire dacă aş face-i
singur – a şoptit el şi buzele lui s-au transformat imediat într-o linie dură când s-a
aplecat la câţiva centimetri de faţa mea. La urma urmei, mâna mea niciodată nu spune
“prăjitură”.
El mi-a scupat cu amărăciune ultimul cuvânt în faţă, şi după un moment în care
cuvintele mi s-au învârtit în jurul capului, mi-am simţit buzele depărtându-se şi ochii
mărindu-mi-se de şoc. Ochii lui se plimbau înainte şi înapoi în ai mei şi eu am simţit
înţepătura familiară provocată de lacrimi din cauza reacţiei mele oarecum întârziată, şi
am realizat că a spus toate astea intenţionat.
Aveam două opţiuni şi maxilarul a început să-mi tremure din cauza instinctului meu
primordial, şi m-am uitat la ochii lui în care nu se zărea niciun regret. Aş putea să plâng
şi să recunosc că acest comentariu era probabil cel mai dureros lucru care mi l-a spus
cineva vreodată. Aş putea recunoaşte că a atins o coardă sensibilă şi m-a făcut să mă
întreb dacă eu ca femeie merit dragoste şi afecţiune şi un viitor cu nuntă şi copii. Aş
putea fi o fată slabă şi smiorcăită care lasă un măgar să o rănească cu insultele lui
intenţionate – doar ca să se simtă el mai bine. Aş putea să las totul aşa şi să fug
departe de tot în camera mea albastră, unde aş plânge patetică cu hohote.
Prostii. Am fost bruscată şi bătută şi aproape mutilată, şi Edward Cullen nu avea să
mă facă să plâng din cauza unor cuvinte negândite. Să-mi urmez instinctual
primordial… nu ar fi sufficient, aşa că am clipit să alung lacrimile în timp ce mi-am oprit
buza din tremurat.
Va trebui să-mi urmez al doilea instinct. Mâna mi s-a ridicat de lângă coapsă şi fără
niciun moment de gândire, am ridicat-o şi am pus fiecare strop de putere de care eram
în stare în forţa palmei mele şi am izbit-o de faţa lui cu un zgomot care a răsunat în
cameră.
O înţepătură bruscă şi aspră mi-a trecut prin mână când s-a izbit de obrazul lui. Am
privit cu uimire cum capul lui s-a mutat într-o parte şi corpul i s-a legănat din cauza
forţei loviturii. El a încremenit când s-a stabilizat pe picioare, capul lui încă era întors
când şi-a ridicat propria mâna spre faţa lui, iar privirea mea i-a traversat uşor palma.
M-am holbat la dosul palmei mele şi maxilarul mi-a căzut din nou, complet uimită
că… l-am lovit pe Edward şi cumva am avut destulă energie să fac asta cu putere. Un
val străin de adrenalină mi-a străbătut trupul şi respiraţia mi s-a accelerat, şi, ciudat
lucru… mă simţeam eliberată. Să priveşti un bărbat în faţă şi în sfârşit să ai tupeul să…
te aperi era eliberator într-un fel care mi-a făcut umerii să vibreze de o putere pe care
nici nu ştiam că o deţin.
Mult mai bine decât să fug plângând, am decis. Buzele mi-au zvâcnit în timp ce îmi
deschideam şi închideam pumnul, iar înţepătura dispărea gradual.
Încet, ochii mi-au umbla de la palma lui Edward la faţa lui, unde el îşi freca calmant
obrazul şi se uita la mine surprins. Mi-am ţinut spatele drept şi m-am uitat la el crunt în
timp ce mi-am lăsat mâna să-mi cadă. Nu-mi părea rău.