PLATON (427-347 i.Hr) apartine epocii clasice a civilizatiei antice grecesti (sec. V IV i.

Hr),
care a dat masura deplina a spiritului grec. A fost discipol al lui Socrate i nvtor al lui
Aristotel . mpreun cu acetia, Platon a pus bazele filozofice ale culturii occidentale. Platon a
fost interesat de matematica, a scris dialoguri filozofice i a pus bazele Academiei din Atena ,
prima instituie de nvmnt superior din lumea occidental.
Pe numele sau adevarat ARISTOCLES(Platon fiind o porecla datorata fruntii ample sau staturii
sale atletice gr.platus-lat, larg), viitorul filosof s-a nascut la Atena intr-o veche si ilustrata
familie aristocratica. La douazeci de ani , intalnind-ul pe Socrate, dascalul care-I va marca
destinul, hotaraste sa se consacre filosofiei, abandonandu-si preocuparile literare anterioare
promitatoare, al caror ecou va razbate insa in creatia sa filosofica. In urmatorii opt ani, adica
pana la sfarsitul tragic al lui Socrate, va fi nedespartit de acesta, devenind cel mai stralucit
discipol al sau.


n viata privata greaca, banchetul era un moment social nsemnat, cand prietenii si cetatenii se
ntalneau, se ospatau mpreuna, iar dupa masa de seara se dedicau libatii-lor ( dex: ritual care
consta in inchinarea unui pahar cu bautura in cinstea cuiva la o petrecere) n simpozioane.
Inclusiv n ocaziile private, banchetul si simpozionul urmau un ritual destul de riguros definit. Cu
toate ca n poemele homerice nu apare o distinctie rigida ntre momentul banchetului si cel al
simpozionului, din epoca arhaica simpozionul se caracterizeaza printr-o desfasurare riguros
reglementata, care l transforma ntr-un eveniment de natura religioasa. n fapt, el era precedat de
o libatie nchinata zeilor si de cntarea unui pian si se caracteriza prin folosirea cununilor,
nchinarile cu vin, amestecat cu apa si servit de paharnici invitatilor, alternau cu cntece, poezii si
conversatii. La banchete si simpozioane de acest gen se credea ca participa si zeii din Olimp.
Desfurarea banchetului la atenienii cultivai este ilustrat n Banchetul lui Platon, de unde
se desprinde imaginea unor ospee care, la plcerile mncrii i vinului, ale bunei tovrii i
distraciei, adugau cutarea unor satisfacii spirituale mai sofisticate, oferind spiritelor alese
prilejul de a discuta i de a schimba idei pe cele mai felurite subiecte. Ca atare, banchetul
constituia un moment important n viaa cultural i social a Atenei i a Greciei clasice n
general.
In urma castigarii concursului Marilor Dionisii din anul 416 i.Hr , Agaton a organizat o
petrecere la care au participat urmatorii invitati: Socrate, Phaidros, Aristodem, Pausanias,
Eryximach, Arsitofan, Agaton, Alcibiade. Cei prezenti renunta la banchet si bautura, hotarandu-
se tina fiecare un discurs pe tema iubirii. Oratorii vor elogia virtutiile zeului Eros, acesta fiind o
divinitate ce pana atunci a fost considerata oarecum nesemnificativa.
Eros, zeul iubirii n mitologia greac, nfiat ca un copil frumos, uneori naripat, cu tolb i
sgei; la romani se numea Amor sau Cupidon.
ROS s. n. 1. dragoste, iubire; (spec.) dragoste senzual; motiv erotic n literatur. 2.
ansamblul dorinelor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. ansamblul
instinctelor de conservare i perpetuare. (< fr. ros /1/, germ. Eros)
Surprinzator pentru cititorii lui Platon este faptul ca insusi Socrate, cat si celelalte personaje
considerau iubirea homosexuala superioara celei heterosexuale (deoarece femeile erau
considerate inferioare). Iubirea fata de un tanar din Grecia Antica era departe de a se incadra
strict in jurul conceptului de homosexualitate.
Vechii greci considerau benefic pt un tanar sa fie sub tutela unui pedagog (mai in varsta ca si
el), care sa il initieze in tainele vietii si cunoasterii.Aceasta relatie presupunea o anumita doza de
erotism insa nu se concretiza in raporturi homosexuale. Relatia consacrata era mai complexa
decat atat, ea implica si o relatie afectiva si educativa.
Desi abordarea iubirii din dialogul de fata este una cu un continut aparent ridicat de
homosexualitate, ultima doctrina expusa de Socrate priveste iubirea pura.
PHAIDROS
Phaidros i ncepe cuvntarea prin a demostra c Eros este cel mai vechi zeu, argumentnd acest
lucru printr-o afirmaie a lui Hesiod i apoi a lui Parmendi. Eros este pricina celor mai mari
fericiri ale omului, deoarece omul dac iubete nu sufer lng persoana iubit, nu face fapte
urte, nu arunc armele la rzboi deoarece Eros le insufl o brbie egal.
In esenta, doctrina expusa de acesta consta in:
- faptele de iubire nu trec bune ori rele in sine si dupa felul in care sunt savarsite si vrednicia
celui caruia ii sunt harazite;
-este un lucru rusinos sa raspunzi intr-un chip netrebnic iubirii unui om netrebnic si e frumos sa
raspunzi frumos iubirii cuiva vrednic de ea;
- netrebnic e indragostitul care slugeste erosului obstesc, care iubeste mai mult trupul decat
sufletul si care astfel nu este statornic in dragostea lui, pt ca ceea ce iubeste este trecator: in data
ce singurul lucru la care ravnise dispare, floarea tineretii unui trup se vestejeste isi ia zborul si
se duce, facand din multele-i vorbe si fagaduinte, vorbe in vant;
- atunci cand nazuintele celui care iubeste si ale celui iubit se intalnesc fiecare dintre ei trebuie sa
se poarte dupa legea lui proprie: cel dintai sa il slujeasca atat cat se cuvine, pe placul celui care il
ajuta sa ajunga mai intelept si mai bun. Atunci si numai atunci si anume cand cele doua legi
devin una singura, este frumos ca iubitul sa raspunda dragostei iubitorului sau, cei doi Eros.
PAUSANIAS
Cei doi Eros alaturati celor doua Afrodite se manifesta ca doua tipuri diferite de iubire.Asa
cum exista si Afrodita Cereasca nascuta din Uranus(zeul cerului) si fara mama, tot asa exista si
un Eros Ceresc, iar Afrodita Obsteasca nascuta din impreunarea lui Zeus cu nimfa Diona este
insotita de Erosul Obstesc.
Acesta din urma, este Erosul oamenilor de rand, care nu alege si nu iubeste sufletul ci trupul
caruia nu-i pasa daca ceea ce face este bine sau rau.Acesta vine de la Afrodita Obsteasca care
este conceputa din impreunarea cu principiul feminin. Celalalt Eros care vine de la Afrodita
Cereasca, are la baza doar principiul masculine, el tine de alegere, de judecata si nu de pasiune.
Aceasta este semnificatia pe care o au personajele lui Platon atunci cand vorbesc despre
iubire. Erosul Obstesc este doar amintit ca o abatere de la randuielile iubirii.
Erosul poate fi Obstesc si Ceresc, acesta din urma iubind sufletul mai mult decat trupul si
fiind dezvoltat sexul masculine.

ERYXIMAH
Eryximah sustine teoria celor doi Eros, lansata de Pausanias, adaugand faptul ca poti sa te
dedai experientelor inferioare iubirii cu o conditie: aceea de a nu face excese.Medicul grec
considera ca Eros e un instrument ce are puterea de a lega sau dezlega orice doua elemente ale
Universului, deasemenea din punctual de vedere al acestuia Erosul se regaseste in orice fiinta.
Discursul medicului Eryximah , prezinta mai multe domenii: medicina , muzica, gimnastica,
agricultura, religia.

ARISTOFAN
Aristofan (cca. 456 i.Hr cca. 386 i.Hr) a fost un dramaturg grec, cunoscut pentru comediile
sale. Este cunoscut deasemenea drept PARINTELE COMEDIEI . Aristofan spune Eros este
cel care impreuneaza franturile vechii naturi; el isi da osteneala sa faca din doua fiinte una
singura; el incearca sa vindece nefericirea firii umane. ; Eros nu-i decat numele acestui dor, al
acestei nazuinte catre unitate.
AGATON
Phaidros i d cuvntul lui Agaton penultimul dintre cei care au vorbit la acel banchet. El dorete
s arate cum este mai nti i apoi ce daruri are Erosul. Agaton crede c e cel mai tnr dintre zei,
cel mai fericit, cel mai bun i cel mai frumos contrazicnd pe Phaidros. El este cel mai tnr
deoarece el este pururea cu tinerii i pentru c el urte btrneea. Eros nu calc pe pmnt nici
pe capete care sunt tari ci pe inimile oamenilor care sunt moi el fiind fiina cea mai delicat st
unde-i locul nflorit i parfumat (trup,suflet) nu pe cel ce nu-i nflorit sau vestejit. Eros este drept,
deosebit de cumptat el e stpnul plcerilor, este viteaz deoarece l stpnete pe Ares i nelept
pentru c este mare inspirator de poezie. Dac iubim, Eros ne trimite darurile sale, sentimentul
nfririi, nrudirii el fiind zgrcit n ur, nepasandu-i de cei ri totodat ncheindu-i discursul.

SOCRATE
n acest moment ntervine ultimul dintre cei care au inut cuvntul i anume Socrate care se simte
pus n ncurctur de discursul frumos al lui Agaton. Socrate critic discursurile rostite spunnd
c nu este bine ca Eros s fie ludat ca s-l vad aa cei ce nu-l cunosc, ci trebuie s se spun
adevrul. . Pn la Socrate cei cinci vorbitori au rostit coala retoric, ntrecndu-se care-l va
elogia mai frumos pe Eros.
Primind ncuvinarea din partea lui Phaidros i a celorlali el i ncepe cuvntarea cu o ntrebare
adresat lui Agaton, ajungnd la rspuns c Eros e o necesitate. Pentru Socrate a iubi este a-i
dori ceva ce nu ai, iar Erosul este dorina ctre unele lucruri n primul rnd i n al doilea rnd
tocmai lucrurile crora le sinim lipsa. Eros duce lips , nu posed frumuseea, binele este
frumusee, deci el este lipsit de cele bune, astfel nimeni nu-l contrazicea pe Socrate n
exprimarea sa. Socrate tie de la Diotim c Eros nu-i nici frumos nici bun. Diotima i spune lui
Socrate c Eros nu este zeu, deoarece este doritor al lucrurilor de care este lipsit i nici muritor,
ci ntre ele, este un ,,daimon o fiin ntre zeu i muritor cu puterea de geniu mijlocitor ntre
lumea de sus i cea de jos, deoarece ntre tiin i netiin exist prerea dreapt.
Exist muli daimani i unul dintre ei este Eros. Tatl lui Eros este Paros (belug) care care se
ospat cu zeii la srbtorii naterii Afroditei i Penia (sracie) care a venit s cereasc ceva de la
osp. Poros fiind ameit a adormit n grdina lui Zeus, atunci Penia mpins de propria ei lips se
culc lng dnsul i-l concepu pe Eros . El a ajuns ntr-o stare de mijloc e cu picioarele goale i
fr culcu cu mama lui i viteaz i gata s prind cei frumos ca i tatl lui. Eros are nzuina
pentru nelepciune deoarece zeii nu filozofeaz. Eros este dragostea pentru cele frumoase,
dobndind acestea el devine fericit. Diotina i spune acestui fel de a iubi Eros, adic o dragoste
obteasc. Prin urmare dragostea este nzuina de a stpni de-a pururea binele, ea nseamnand
procreaia ntru frumos dup spirit i chip ( aici este prezentat motivul pt care fiita procreatoare
se apropie de frumos, se bucur, se vars n plcere, concepe i nate fiirea muncitoare).
Procreaia este singurul lucru care-i st la ndemna unui muritor s devin nemuritor , prin
nateri repetate fiina veche se nlocuiete cu cea nou.
Socrate ajunge la concluzia c omul nu i-ar putea lua lesne un tovar de lucru mai potrivit
dect Eros. ntre timp sosete Alcibiade, care-l ncoroneaz cu panglici pe Agaton, dup ce-l
zrete pe Socrate, i cere cteva panglici napoi ca s-l ncoroneze i pe el. Bea mpreun cu
Socrate cte un psycter i apoi refu s vorbeasc despre Eros i dorete s-l preamreasc pe
Socrate. Alcibiade l elogiaz pe Socrate cu cele mai frumoase vorbe. Socrate este considerat
unul din cei mai buni flautiti, deoarece rspndete aceeai ncntare fr instrumente.


Prin urmare putem concluziona ca, iubirea inseamna nemurire, iubind aspiram spre
nemurire, ba chiar mai mult, Diotima vine cu a doua etapa a iubirii, insa o etapa inaccesibila nici
insusi lui Socrate, si anume contemplatia iubirii- cautarea si gasirea unui corp frumos de tanar,
pentru a-l iubi si pentru a zamisli cu el si in el cuvantari frumoase. Pentru cand initiatul
realizeaza ca frumusetea unui trup este sora cu frumusetea altor trupuri, ca ea se gaseste identica
in toate trupurile frumoase.