04/2005

Cellalt epistolar senecan (Antonio P. Martina ed., Seneca e i Cristiani, Pubblicazioni

dellUniversita Cattolica, Milano, 2001)
nr. 4, 2005 (112), p. 132.
Antonio P. Martina ed., Seneca e i Cristiani, Pubblicazioni dell Universit
Cattolica, Milano, 2001.


n octombrie 1999, Biblioteca Ambrosiana din Milano a gzduit Congresul International
Seneca si Crestinii, organizat pentru a celebra bimilenarul nasterii lui Lucius Annaeus
Seneca; sursele antice nu au ngduit o celebrare precis, pentru c trebuie s ne
multumim cu aproximarea anului nasterii lui Seneca, ntre 4 .Cr. si 1 d.Cr. Dac
acceptm data cea mai trzie ca autentic, putem spune c ne aflm n fata unui mic
miracol editorial: la bimilenarul bine calculat, a aprut volumul n care Prof. Antonio
Martina (Directorul Institutului de Filologie Clasic si Papirologie al Universittii
Catolice Sacro Cuore din Milano) a editat actele congresului.
Cteva dintre capitolele acestui volum snt reveniri la misteriosul epistolar paulino-
senecan, care a avut parte de o faima ambigu: a fost mereu demascat ca text falsificat,
revenind, iar si iar, n controversele ptimase sau reci ale filologilor. Epistolarul, a crui
existent este atestat de pasaje din Ieronim si Augustin, a fost citit si comentat n Evul
Mediu cnd, tocmai datorit autorittii acestui text, prietenia dintre Seneca si Sf. Pavel era
considerat un fapt istoric si, mai mult dect att, se contura teza unui Seneca adept al
crestinismului. Transmiterea nentrerupt a Epistolarului din sec. al IX-lea pn n sec. al
XIV-lea este atestat de numrul impresionant de manuscrise care l conserv, peste patru
sute, dovad palpabil a rspndirii operei, a succesului de care se bucura si a faptului c
era o oper cerut si cutat. Raportarea critic la Epistolar se face simtit abia n vremea
Renasterii, fr a anula ns opinia traditional care l consider o oper autentic.
Lorenzo Valla l crede un text apocrif; Erasmus este mai aspru, vznd aici n chip vdit
opera unui falsificator, responsabilitatea pentru creditul de care s-a bucurat pe nedrept
revenindu-i lui Ieronim.
Maria Grazia Mara (LEpistolario apocrifo di Seneca e San Paolo, pp. 41-54)
plaseaz textul n sec. al IV-lea, ntr-o perioad cnd comunittile crestine s-au strduit s
pun n valoare personalitatea Sf. Pavel, ca model de convertire si de viat crestin. Este
ceea ce declar Grigore al Nyssei, care l numeste pe Sf. Pavel cea mai bun cluz
pentru imitarea lui Christos. Scrisorile acestuia au devenit scrierile biblice cele mai
comentate n vremea aceasta, acum (sec. IV-V) aprnd 21 de comentarii la epistolele
paoline, dintre care 15 n zona oriental, greac si siriac, iar sase n zona occidental. n
secolele al XVIII-lea si al XIX-lea au existat ncercri de a demonstra c Seneca se
familiarizase cu crestinismul, ntemeiate pe confruntarea unor fraze paoline si senecane.
Cei care parcurg aceste ncercri, ne-o spune fr menajamente Alberto Grillin (Seneca e
la plenitudo temporum, pp. 73-86), se simt deziluzionati, dac nu chiar iritati, de prea
ftisa cunoastere superficial a doctrinei si a textelor stoice, precum si a conceptiilor
fundamentale comune ale scolilor elenistice. O prob a seriozittii scrierii este faptul c
cei doi au fost pusi s scrie latineste, ceea ce era logic doar ntr-o cronologie trzie, din
vremea cnd greaca era ru cunoscut n Occident.
Verdictul a fost dat de Erasmus: si legas illum ut paganum, scripsit Christiane; si ut
Christianum, scripsit paganice (dac l citesti ca pe un pgn, a scris ca un crestin; dac l
citesti ca pe un crestin, a scris ca un pgn). Subiectul rmne ns ademenitor si n
mileniul al treilea. Marco Navoni (Seneca all Ambrosiana, pp. 159-237) d una dintre
explicatiile posibile, inatacabil ca orice statistic: n Biblioteca Ambrosiana operele
senecane cu cea mai bun reprezentare cantitativ snt tragediile (unsprezece manuscrise)
si o oper spurie, De quattuor uirtutibus cardinalibus liber (sau Formula honestae uitae),
oper de compilatie a episcopului de Braga, Martin (tot unsprezece manuscrise); cam
acelasi raport ntre autentic si spuriu este atestat si de epistolare: opt codice transmit
scrisorile ctre Lucilius, nou corespondenta cu Sf. Pavel.