Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Geografie
Specializarea Planificare teritoriala



















HARTILE MARINE











Dobre Florin Ionut
Grupa 114

HARTILE MARINE
Geografia este unul din cele mai vechi domenii ale cunoasterii.Ceea ce a retinut un
personaj de la inceputurile istoriei Europei,faimosul Ulisse/Odiseu,din indelungile sale
peregrinari impuse de razboiul troian si de revenirea in Ithaka a fost cunoasterea
cetatilor/oraselor si a obiceiurilor popoarelor intalnite.Iar autorul Odyseei,Homer este considerat
parintele geografiei,calificativ ce i-a fost acordat de catre geografii antici.Ulterior,si mai ales in
timpurile noastre este acreditata idea ca Herodot trebuie considerat adevaratul fondator al
geografiei(desi el este mai degraba cunoscut ca si parintele istoriei).
Cel mai vechi observator al relatiei om-mediu,mai prcis al influentei exercitate de mediu
asupra omului a fost Hipocrate(parintele tutelar al medicilor),lucrarea revelatoare in acest sens
fiind Despre aer,apa si locuri.Pe el ca medic l-a preocupat influenta climei si a pamantului
asupra sanatatii oamenilor.El observa ca naturii locului ii corespund forma corpurilor omenesti si
dispozitia sufletului;ca oamenii se resimt de schimbarile vanturilor corpurile lor se modifica dupa
ele;ca scitii se deosebesc de egipteni la infatisare,care e diferita,la unii din cauza excesului de
frig,ca in Egipt oamenii sunt molesiti de caldura si lipsiti de curaj si hotarare,in timp ce scitii sunt
cruzi,vicleni si furiosi.
Aparitia geografiei in coloniile grecesti de pe tarmul Asiei Mici nu este deloc
intamplatoare,ele fiind situate in apropierea marilor
civilizatiidinMesopotamia(Babilon,Asiria),Persia si din E si SE Mediteranei(Fenicia si
Egiptul).Thales a imaginat primul model materialist asupra
originii lumii. Thales din Millet(fig.1)
El a afirmat ca elementul primordial in explicarea lumii este
apa;pornind de la apa primara s-a nascut pamantul,care este
oarecum un element rezidual si de asemenea aerul si focul,care
sunt vapori,exalari ale apei.Thales este primul din lunga lista de
ganditori care a dat un nou curs filosofiei grecesti si implicit
geografiei.Alaturi de Hipocrate,alti filosofi,ganditori au atras
atentia asupra actiunii exercitate de mediu asupra oamenilor.Intre
cei mai cunoscuti ii amintim pe Platon si Aristotel.Dintre autorii
milesieni se remarca Hecateu care a realizat prima descriere
sistematica a lumii insotita de o harta destul de corecta a
tinuturilor din din spatiul egeean.
In spatiul cultural European,geografii din Millet au fost cei care au introdus notiunea de
continent,precum si denumirile de Asia si Europa.Pe hartile vremii cele doua continente erau
despartite de o intindere de apa,care prin pozitia sa s-a numit de atunci Marea Mediterana(la
mijlocul uscatului).
Revenind la primele secole de existenta ale geografiei sa spunem ca originea numelor de
Europa si Asia era de mult uitata in epoca lui Herodot.Acesta a fost un adevarat explorator al
Lumii Vechi care a facut cunoscuta grecilor intreaga lume accesibila cunoasterii lor,si aceasta
atat prin calatorii in cele mai indepartate regiuni(din stepele pontice la Assuan si din
Mesopotamia pana in S Italiei si N Africii la Cartagina),cat si prin inregistrarea celor auzite de el
in calatoriile respective despre alte locuri neincalcate de el.
Reconstruction of the Oikoumene (inhabited world) -
ancient map from Herodotus, c.450 BC(fig.2)
Noptile albe intalnite la latitudini subpolare sunt
semnalate ulterior de catre Pytheas,primul navigator polar
al omenirii.El constata vara,nopti de doua sau trei ore,zile
de douazeci si una pana la douazeci si doua de ore.
Herodot este cel mai de seama reprezentant al directiei geografice antice elene-oferind informatii
despre clima,fauna,relief,comunicatii,popoare,orase;ele descrie intre altele Babilonul ca cel mai
mare oras al lumii si semnaleaza utilizarea bitumului(ca liant).Despre caracterul popoarelor
Herodot mentiona ca el depinde de numeroase cauze atat naturale,cat si de ordin social-
istoric,observatii destul de valoroase.Cele noua volume ale Historiilor sale sunt extreme de
interesante prin explicatiile care le aduce autorul diferitelor fenomene naturale si situatii
antropogeografice intalnite personal sau incluse in relatarile altora.
Dupa Herodot,in secolele urmatoare,geografia antica face progrese insemnate,atat in
domeniul teoriei,al ideilor,cat si in cel al cartografiei.Sub raport conceptual cea mai mare
realizare este cea privitoare la forma sferica a pamantului.Ea a fost formulata si argumentata de
catre Aristotel.El a introdus si conceptia despre atmosfera ca invelis al Terrei si a dezvoltat
conceptia zonalitatii climatice,in raportul in care a dezvoltat si unele idei antropogeografice.Pe
langa adevaruri el a produs si o serie de enunturi inacceptabile in prezent,dar care au avut un
anumit rasunet pana tarziu in Evul Mediu.Intre ele doua au avut consecinte pe planul extinderii
orizontului geografic si anume prima ca intre sudul Indiei si Lybia este o legatura
terestra,transformand Oceanul Indian intr-o mare inchisa.
Cea mai importanta contributie a lui Aristotel priveste insa metoda de lucru,stiintifica.Este
vorba de metoda inductive,metoda folosita si in zilele noastre in explicarea fenomenelor lumii
reale,concrete din jurul nostru.





Erathostene a fost primul care a folosit notiunea/cuvantul Geografie spre a desemna
studiul/descrierea Pamantului;tot el este cel care a calculate pe baze geometrice cu o eroare de
numai 0,5 % dimensiunea Pamantului.Toate rezultatele mai insemnate sunt consemnate in cea
mai importanta lucrarea a sa Geographica,o lucrare in 3 volume.
Elaborarea de harti a continuat si dupa moartea lui Erathostene.Hiparh este primul care a
incercat sa foloseasca in cartografie-proiectiile pentru a inlatura distorsiunea creata prin
reprezentarea in plan a suprafetei curbe a pamantului;tot el a elaborate notiunile de latitudine si
longitudine geografica.Un alt mare geograf care a calculate pe baze algebrice dimensiunile
Pamantului ajungand la o valoare apropiata de cea data de Erathostene a fost Poseidonios din
Rhodos.
Marele geograf Strabon(64 i. Hr-17 d.Hr) a redactat pe baza impresiilor personale si a
textelor autorilor anteriori lui o impunatoare lucrare in 17 volume,intitulata Geographica.Cu cele
conesmnate personal in lungile calatorii si cu cele compilate din alti autori,Strabon a realizat
acea monumentala opera care-l evidentiaza drept cel mai de seama reprezentant al geografiei
regionale antice.In Geographica intalnim o remarcabila sinteza a gandirii geografice
antice.Pentru antropogeografie,lucrarea lui Strabon este destul de importanta prin faptul ca
evidentiaza si adaptarea activa a omului la mediu.Este pentru prima data cand se pune problema
reactiunii omului impotriva mediului.Fig.4-Harta lumii in viziunea lui Strabon

Cel mai cunoscut dintre geografii acestei
perioade de apogeu a antichitatii romane a
fost insa Ptolemeu in a carui opera s-a
condensat intreaga stiinta geografica a
lumii antice grecesti din perioada de
apogeu a Imperiului Roman.Ptolemeu a
impartit stiinta geografica in doua
parti:geografia si chorografia.In geografie
el a inclus geografia matematica si
cartografia deoarece el considera geografia in primul rand drept stiinta reprezentarii cartografice
a Pamantului.In viziunea lui geografia studiaza pamantul privit ca intreg.Chorografia in
schimb,descrie amanuntit diferitele tari si teritorii.Principala lucrare a lui Ptolemeu este
Geographia/Geografiki ifighisis.Este un opus monumental in 8 carti ,foarte putin descriptive
fata de impresia data de titlul sau.Primul volum include explicatiile privind principiile de
calculare a dimensiunilor Pamantului,impartirea in grade,calcularea latitudinii si longitudinii si
prezentarea proiectiilor cartografice.El de altfel a propus proiectia conica si pseudo
conica,proiectii ce ii poarta numele.Ultimul volum,al 8-lea cuprinde harti ale diferitelor parti ale
lumii,iar celelalte 6 sunt pline de tabele cu coordonatele matematice a circa 4000 de locuri.Un
lucru,acum banal,este ca de la Ptolemeu avem amplasarea N in partea de sus a hartii si a E in
partea dreapta.
Cu Ptolemeu se inchide perioada de glorie a geografiei antice europene,care a permis
conturarea geografiei ca domeniu al cunoasterii stiintifice.Putem afirma un lucru extrem de
semnificativ pentru izvoarele geografiei umane.Este vorba de consolidarea,in ultima parte a
antichitatii europene mai prcis in perioada romana,a geografiei practice,utilitare.
Antropogeografia in Evul Mediu
Evul mediu este apreciat,ca fiind o perioada neagra pentru cunoasterea stiintifica
europeana,in particular pentru cea geografica.Majoritatea textelor geografice antice(scrise in
greaca) sunt inaccesibile celor mai multi dintre putinii stiutori de carte.Se evidentiaza dupa
prabusirea Imperiului roman de Apus,scriitori din Imperiul Roman de Rasarit care continua
traditia chorografica relatand cu prioritate evenimente din partea rasariteana,sud-estica a
continentului aflata sub presiunea tot mai puternica a barbarilor.
Albert cel Mare(1193-1280) este cel care reinvie in lumea culturala occidentala gandirea
geografica antica si pe baza scrierilor arabe,respinge idea aristoteliana dupa care in zona
ecuatoriala temperaturile sunt extreme de ridicate,primejduind viata oamenilor.
In nordul continentului vikingii au descoperit si au colonizat Islanda(sec.9) si mai apoi
Groenlanda(sec.10-14).Cele mai utilizate material cartografice devine acum portulanele care
aveau inscrise ce ele linia tarmurilor si porturile ce interesau pe navigatori.Totusi a existat un
anume spatiu geografic in care s-a realizat legatura,continuitatea fireasca in evolutia stiintei
noastre.Este vorba de lumea araba,care a aparut si s-a afirmat incepand cu secolul al 8-lea in
cadrul celui mai mare stat inaltat in Lumea Veche,dupa prabusirea Imperiului Roman.Geografii
arabi au preluat mostenirea lui Ptolemeu,au realizat o seama de harti si de lucrari care-pe de o
parte au extins orizontul cunoasterii geografice al anticilor,iar pe de alta parte au aprofundat
cercetarea geografica.
Al Masudi a indreptat eroarea intalnita in hartile lui Ptolemeu in privinta Oceanului
Indian,afirmand ca acesta nu este o mare inchisa,ci are legaturi spre E.
Al Muqadassi este considerat un deschizator de drumuri in cercetarea la teren a
fenomenelor geografice.In lucrarea sa Cel mai bun indreptar pentru cunoasterea climatelor
prezinta numai acele lucruri pe care le-a vazut cu proprii ochi,adica strict observatiile personale
si nu apeleaza la compilarea diferitelor surse mai vechi sau mai noi.
Al Idrisi(1099-1180) este considerat cel mai mare cartograf al lumii arabe.El a calatorit in
V Europei(Franta,Anglia) si a fondat vestita scoala de la Palermo.El considera ca impartirea
lumii in 5 zone climatice este prea simpla si a sugerat existent unui sistem climatic mai
complex.Principala sa realizare a fost un mapamond cu peste 70 de harti regionale,din care o
parte se regasesc in lucrarea sa Recreatii geografice.
Ibn Khaldum considerat ultimul mare geograf arab medieval poate fi considerat parintele
geografiei istorice prin acele scrieri in care a analizat ascensiunea si decaderea imperiilor.
In domeniul cartografiei,arabii desi cunoasteau proiectiile cartografice si retelele de
coordonate nu le-au folosit;din acest motiv hartile arabe sunt mai putin exacte si in plus,aidoma
hartilor chineze aveau nordul in partea de jos a hartii si vestul in partea dreapta.
Un alt popor mare al Evului Mediu(si nu numai) cel chinez se face si el remarcat prin
actiuni de largire a propriului orizont geografic.Spatiul imens politic unificate mai intai de catre
arabi si apoi de catre mongoli a creat si europenilor conditii pentru expansiunea cunoasterii
geografice.Dintre misionari il amintim pe calugarul Franciscan Wilem van Roebroek,el fiind
primul geograf crestin care aduce informatii mai detaliate despre China si locuitorii
sai.Informatiile sale au starnit interesul negustorilor venetieni si genovezi pentru aceasta tara
indepartata.Dintre acestia se va ridica Marco Polo a carui experienta asiatica extraordinara a fost
conesmnata in cartea numita Il milione.

Marile Descoperiri Geografice
Sfarsitul Evului Mediu coincinde cu Renasterea,iar pe plan geopolitic cu disparitia
califatului arab si a IMperiului Bizantin.Initial Marile Descoperiri Geografice au constituit un
precedent,la scara mult mai mare,al acelor gold rush ce au marcat mijlocul si sfarsitul secolului
al 19 lea.
In timp ce portughezii au avansat rapid in lungul tarmului occidental,atlantic al
Africii,depasind Ecuatorul si mai apoi ajungand,prin Bartolomeo Diaz,la extremitatea sudica
numita Capul Bunei Sperante,Cristofor Columb debarca la 12 octombrie 1492 pe insula San
Salvador din arh.Bahamas,primul uscat din Lumea Noua,incredintat fiind ca a ajuns in
apropierea continentului Asiatic.Navigand in continuare printer insule debarca la 28 octombrie
pe o insula mai mare-Cuba,pe care o cosidera a fi Cipangul/Japonia din cartea lui Marco
Polo.Columb mai realizeaza inca 3 calatorii in spatiul insular numit de atunci Indiile de
Vest(1493-1496,1498-1500,1502-1504),atingand si tarmurile continentului American in zona
Hondurasului.Cristofor Columb a murit in 1506 convins ca a ajuns in Asia rasariteana.El are
marele merit de a fi eliminat pentru totdeauna izolarea ce a facut ca timp de milenii Lumea Noua
sa evolueze total independent de cea Veche.Noi popoare si noi populatii au intrat in orizontul
cunoasterii europene,noi spatii s-au oferit spre valorificare,pe calea colonizarii.
Fig.6-Cristofor Columb
In acest timp portughezii au ajuns in India(1498-Vasco Da Gama) si in cateva decenii au
reusit sa elimine monopolul arab al comertului din Oceanul Indian.Ba mai mult,ei au avansat in
in Asia de SE,apoi in cea rasariteana,ajungand in 1543 in Japonia.
La inceputul secolului al 16 lea are loc un eveniment de rasunet si anume expeditia
spaniola sub comanda portughezului Fernando Magellan(1519-1522) care realizeaza prima
calatorie in jurul lumii,si implinind visul lui Cristofor Columb,acela de a ajunge in Est calatorind
spre Vest.
Fig 7-Calatoria lui Magellan

Valorizarea si dezvoltarea teoriei geografice antice
In doar trei decenii(1492-1522)cunoasterea geografica a inregistrat evenimente dintre cele
mai insemnate.S-a dovedit practice forma sferica a Terrei,s-au descoperit noi continente,s-a
confirmat existent Oceanului Planetar unic.Toate aceste teritorii trebuiau sa isi faca loc pe harti
fiind necesare noi tehnici,mai precise de intocmire a acestora.Se realizeaza astfel o noua
proiectie cartografica(Mercator 1569);se intocmesc harti ale lumii care se actualizeaza pe masura
noilor descoperiri.Pana in secolul al 17 -lea cartografia este o parte esentiala a cunoasterii
geografice.Ea devine autonoma abia atunci cand Terra devine cunoscuta aproape in totalitate,cel
putin in trasaturile sale esentiale,geografii lasand matematicienilor preocuparea perfectionarii
tehnicilor de reprezentare.Un mare castig pentru geografie,legat de marile descoperiri
geografice,este cel al revitalizarii geografiei regionale,informationale,geografie cu un puternici
caracter utilitar,aplicativ.Numeroasele calatorii si expeditii au oferit un bogat material pentru
lucrarile enciclopedice geografice asupra lumii.In astfel de lucrari intalnim desigur si observatii
asupra fenomenelor si elementelor cadrului natural.
Prima lucrare,care s-a bucurat si de un mare succes la vremea sa a fost Cosmographia
universalis intocmita de Sebastian Munster (1544).Ea poate fi considerata prima lucrare de
geografie descriptive moderna in care se trece la probleme geografie regional.
Unii dintre geografii acestei perioade continua sa fie si oameni ai bisericii,care ies din
aceste tipare chrografice si emit idei dintre cele mai interesante,practice.Intre acestia se
remarca,de departe,Richard Hakluyt,aflat in anturajul reginei Elisabeta I a Angliei.Acesta i-a
propus reginei un plan de colonizare sistematica a coastei rasaritene a Americii,situate la N de
pen.Florida.In cea mai cunoscuta lucrare a sa The principal navigations-1589 scoate in
evidenta renasterea maritime a Angliei,care va deveni in secolul al 19-lea regina marilor.
Un alt englez de seama este Nathaniel Carpenter care in 1625 scrie prima lucrare
geografica in limba engleza,in care alaturi de unele elemente ce tin de determinismul devenit
deja clasic,aflam si descrieri foarte precise ale multor tinuturi.Un aspect interesant intalnit la
Carpenter este impartirea geografiei in 2 mari sectiuni:geografia generala si speciala/regional.
Pe continent,tot in aceasta perioada se evidentiaza olandezul Ph.Cluver cu lucrarea
Introductio in geographiam universam tam veteram quam novam,o lucrare scrisa in 6
volume,publicata in 1624.In acest text este prezentata printre altele deosebirea de continut
/obiect de studio dintre geografie,cosmografie,chorografie si topografie.El a realizat de asemenea
o geografie istorica a Germaniei (1616) dezvoltand o noua directie in antropogeografia
europeana.
Bernhard Varen,genialul geograf de la mijlocul secolului al 17 lea si autor al
lucrariiGeographia Generalis este primul care goleste textele geografice de informatii sau
trimiteri teologice.Lucrarea sa apreciata elogios pana tarziu folosita de marele geografi si filosof
Kant este prima lucrare de geografie generala moderna.Totusi asa cum afirma un geograf
american modern,Preston James cele doua sectiuni ale geografiei,in viziunea lui Varenius sunt
parti reciproc interdependente ale unui intreg.Explicatia o avem in faptul ca el urma sa publice o
continuare a Geografiei generale intitulata Geografia speciala in care aspectele
antropogeografice s-ar fi aflat la locul lor;din pacate aceasta intentie nu s-a materializat,Varenius
murind la numai 28 de ani(1650).Lucrarea lui Varenius a fost considerata de multi geografi drept
prima lucrare stiinftiica din domeniul nostru ,bucurandu-se de un mare ecou in lumea
europeana,influentand dezvoltarea geografiei timp de mai bine de un secol.
Marile Descoperiri Geografice au indus un flux enorm de informatii foarte greu de
prelucrat si interpretat;primul care a facut-o a fost Varenius unul dintre cei mai mari geografi ai
tuturor timpurilor.
Concomitent cu continuarea explorararilor geografice se realizeaza progrese
semnificative pe taramul geografiei teoretice,al sistematizarii enormului material adunat de
aceste expeditii.Un exemplu in acest sens este furnizat de celebrul botanist Carl Linne care a
efectuat insotit de grupuri de student,expeditii in Suedia Centrala si in Laponia si a patronat
calatorii ale acestora la mari distante-in Asia de SE,in Africa de Sud si Americi.In scrieri se fac
simtite unele nuante teoretice atunci cand societatile sunt analizate prin prisma raporturilor lor cu
cadrul natural,cu mediul in care ele se dezvolta.
In timp ce Montesquieu facea afirmatiile despre puternica influenta a mediului
asupra omului,invatatul rus M.V Lomonosov exprima idea ca suprafata terestra este este in
continua schimbare,adaugand si ideea existentei unor legaturi de interdependenta intre toate
componentele mediului geografic.El considera ca geografia studiaza natura,populatia, si
economia in unitatea lor precum si diferentele lor teritoriale.Lomonosov este si cel ce a folosit
primul(in 1759) termenii de geografie economica si harta economica.Data fiind relatia redusa
stiintifica dintre Rusia si Europa Occidentala,aceste consideratii avangardiste fata de spiritul
geografic al vremii au ramas isolate,necunoscute,si implicit fara impact asupra evolutiei teoretice
a geografiei europene.

Immanuel Kant-teoretician si practician al geografiei
In a doua jumatate a secolului al 18-lea se remarca figura impunatoare a lui
Immanuel Kant,foarte cunoscut ca filozof,dar in acelasi timp un remarcabil geograf.Kant s-a
nascut si a trait toata viata Konigsberg.Kant s-a apropiat de domeniul stiintelor naturii,aducand
contributii deosebit de importante precum teoria/ipoteza privind formarea Universului sau
explicarea originii vanturilor de vest,precum si a caracteristicilor acestora.Kant a predat timp de
40 de semestre geografia la Universitatea din Konigsberg/Kaliningrad,curs cu patru prelegeri pe
saptamana,care s-a dovedit a fi printre cele mai populare in universitatea amintita.
Pentru Kant geografia reprezenta o modalitate a cunoasterii empirice,directe,necesara abordarilor
sale filozofice.Mai mult,el considera ca studiul geografiei este cel mai nimerit pentru a dezvolta
judecata sanatoasa a omului.El explica mai intai,ca a te orienta inseamna a folosi o directie data
cu scopul de a le gasi pe celelalte;a te orienta inseamna strict sensul a afla unde este
rasaritul(orientul).Principala contributie kantiana in domeniul geografiei ramane insa cea a
fundamentarii filosofice a stiintei noastre.Prin aceasta,Kant propune o viziune asupra stiintei
noastre prin care o separa de religie,semnand divortul amiabil dintre cele doua domenii ale
cunoasterii umane.
Kant clasifica fenomenele accesibile cunoasterii umane din doua puncte de vedere:primul in
raport cu natura lor;al doilea in raport cu pozitia lor in timp si spatiu.Prima abordare o defineste
ca fiind una logica,a doua ca fiind una fizica.Clasificarea logica ofera bazele stiintelor
sistematice:studiul animalelor este zoologia,cel al rocilor este geologia,cel al grupurilor sociale
este sociologia etc.
Clasificarea stiintifica ofera baza stiintifica geografiei si istoriei.Istoria studiaza
fenomenele care se dezvolta/intampla intr-o anumita perioada de timp,iar geografia studiaza
fenomenele care apartin aceluiasi spatiu.In continuare Kant procedeaza la deosebirea in cadrul
geografiei a nu mai putin de sase ramuri,geografia fizica fiind esentiala pentru celelalte
cinci.Acestea din urma erau geografia matematica,geografia morala,cea politica,comerciala si
geografia teologica.In viziunea lui Im.Kant,istoria si geografia sunt stiinte esntiale,deoarece
fara ele nu se poate ajunge la deplina intelegere a lumii.Esentiale dar diferite,Kant separa
geografia de istorie si confera geografiei o pozitie proprie importanta in randul stiintelor.Se poate
spune fara teama de a gresi ca Im.Kant s-a dovedit a fi liantul,puntea de legatura dintre geografia
antica si medieval-renascentista-cu enormul material faptic acumulat gratie marilor descoperiri
geografice dar nesistematizata,exceptand lucrarea genial a lui Varenius pentru a-si merita pe
deplin numele de stiinta,pe o parte si geografia modern ape de alta parte.
Dintre aspectele conformiste si imputabile(acum) ale gandirii geografice kantiene
mentionam cele legate de impactul conditiilor naturale asupra omenirii,asupra civilizatiilor din
diferitele parti ale Terrei.
In privinta geografiei umane apare tot mai clara nevoia de cercetare a spatiului si a
societatii impreuna-lucru de altfel recomandat de Im.Kant.Aparitia lucrarii lui Ch.Darvin
Originea speciilor(1859) a declansat in geografie o adevarata frenezie pozitivista care a
consacrat pentru o buna perioada de timp sperararea,in cercetarea geografica,a elementelor de
ordin fizic(natural) de cele de ordin social-antropic.Ideile teoretice ale lui Kant asupra geografiei
au fost din pacate aproape uitate in secolul al 19-lea,perioada in care cercetarea geografica a fost
calchiata dupa ceea a stiintelor sistematice abordand cu prioritate procesele ce au loc natura si
societate si urmarind prea putin-analiza spatiala,corelatiile spatiale dintre fenomene in anumite
perimetre,zone,regiuni.Odata cu Kant geografia germana isi contureaza tot mai mult statutul
stiintific,abordarile urmarind doua directii:prima numita politico-statistica,urmarind
sistematizarea materialului geografic,iar cea de-a doua-numita geografia pura si avea in vedere
prezentarea faptelor geografice,avand ca unitate de lucru segmente regionale stabilite dupa
limite naturale.