18.02.

2014
Curs 1


Examen scris.
Dreptul administrativ este o ramura a dreptului public,alaturi
de dreptul constitutional international public financiar,dreptul
uniunii europene. Inca din antichitate, s-a fundamentat
existenta a doua mari ramuri ale dreptului,cel public si cel
privat distinctia dintre ele regasindu-se in adagiul lui Ulpian :
publicum just est quod ad statum rei romanae spectat,privatum
est quod ad singulorum pertinet. Aceasta inseamna ca dreptul
public este cel care studiaza viata statului,a cetatii, raporturile
intre cetate si cetatean pe cand dreptul privat cerceteaza dr
intre particulari.
Institutia fundamentala a dr adm este administratia
publica,etimologic cuv adm provine din prepozitia ad,care
inseamna la si minister care inseamna servitor,ea fiind de
la inceput conceputa ca o actiune in supusenie,ca o activitate
prin care anumite structuri duc la indeplinire deciziile luate de
alte structuri. Administratia este o componenta a puterii
executive,una din cele trei clasice puteri ale statului,alaturi de
puterea legiuitoare si cea judecatoreasca. Teza existentei in stat
a 3 puteri,a fost fundamentata pt prima data in antichitate de
catre Aristotel,si dezvoltata ulterior de catre Montesquieu in
lucrarea despre spiritul legilor. Teoria *separatiei puterilor in
stat*,este una din teoriile pe care s-a cladit gandirea juridica si
politica moderna,alaturi de teoria *contractului social* si teoria
*drepturilor naturale*. Ideea de separare a puterilor,s-a nascut
in perioada absolutismului monarhic,in care prerogativele celor
3 clasice puteri erau concentrate intr-o singura mana,cea a
monarhului. S-a constatat,un fenomen existent in toate
timpurile anume,acela care detine puterea,are tendinta
naturala sa abueze de ea,de aceea ptr a stopa abuzulputerea
trebuie sa opreasca puterea,adica puterile sa fie incredintate
unor titulari diferiti care sa se controleze si sa se contracareze
reciproc. Precizam insa, ca niciodata si nicaieri puterile nu au
fost complet separate una de cealalta,ca intotdeauna a existat
o colaborare care sa realizeze echilibrul necesar functionarii
unui stat.
Mai mult chiar,exista autoritati publice,care apartin unei
puteri,dar realizeaza prerogative specifice altei sau altor puteri.
Ex: seful statului,indiferent de forma de guvernamant(republica
sau monarhie),apartine puterii executive. Peste tot in lume
insa,el este cel care promulga legile adoptate de
Parlament,act care semnifica investirea legii,cu forta juridica
obligatorie pentru toti. Dreptului de a promulga legea,ii
corespunde cel de a se opune promulgarii utilizand proceduri
specifice fiecarui stat. Ex: in Romania,Presidinte poate fi sa
sesizeze CCR,in cadrul controlului prealabil sau a priori de
constitutionalitate,atunci cand considera ca legea prezinta vicii
de constitutionalitate,fie sa ceara Parlamentului reexaminarea
legii,daca o considera inoportuna.
Ex: De asemenea seful statului,peste tot in lume este cel care
acorda gratierea individuala,si de regula numeste
judecatorii,exercitand astfel atributii in sfera puterii
judecatoresti. Mai mult chiar,incepand cu secolul 20 au aparut
in statele moderne,autoritati publice care au caracter autonom
si nu se pot incadra prin statutul lor,in niciuna din cele trei
clasice puteri. Ex: CCR,este singurul organ special si specializat
de jurisdictie constitutionala din Romania,cu misiunea de a
garanta suprematia constitutiei. Ea nu apartine insa puterii
judecatoresti,pentru ca justitia in Romania se exercita numai de
ICCJ,si de celalalte instante judecatoresti prevazute de
lege.(Judecatorii,tribunale si curti de apel)
Aceste realitati,au determinat ca principiul separatiei puterilor
in stat,sa nu mai fie reglementat expres in constitutiile
adoptate in a doua jumatate a sec 20,cum erau pana atunci,ci
cum s-a procedat si cu,constitutia Romaniei,in varianta sa
initiala. Abia prin legea de revizuire din 2003 (legea 429/2003),a
fost consacrat acest principiu,prin art. 1 alin.4,conform
carui:statul roman,se organizeaza conform
principiului,separatiei si echilibului puterilor in stat-legislativa-
executiva-judecatoreasca,in cadrul democratiei
constitutionale. Autoritatile publice,care realizeaza
prerogativele celor trei puterii in stat sunt reglementate in
titulul 3,care s.n. Autoritati publice,in urmatoarea structura:
1. Parlamentul,care este definit ca organ reprezentativ al
poporului roman,si unica autoritate legiuitoare a
tarii.(cap1)
2. Presedintele (cap 2)
3. Guvernul (cap3)
4. Raporturile Parlamentului cu Guvernul(cap4)
5. Administratia publica (cap 5)
6. Autoritatea judecatoreasca (cap 6)
Autoritatile publice,de rang constitutional care nu se incadreaza
si in clasica trinitate a puterilor,avand caracter autonom sunt
reglementate in constitutie,fie in alte titluri,fie in titluri
separate. Ex: Avocatul poporului,care este autoritate autonoma
cu misiunea de a supraveghea respectarea drepturilor si
libertatilor persoanelor fizice,e reglementat in constitutie in
titlul2,referitor la drepturile,libertatile si indatoririle
fundamentale. CCR,e reglementata distinct in titlul 5,iar curtea
de conturi,data fiind misiunea sa de a controla modul de
formare,administrare si de intrebuintare a resurselor financiare
ale statului,si ale sectorului public este reglementata in titlul 4
privind economia si finantele publice.