Sunteți pe pagina 1din 11

RECENZIE

TITLUL: Tlcuirea Dumnezeietii Liturghii


AUTOR: Sfntul Nicolae Cabasila
TRADUCERE I NOTE: Pr. Prof. Dr. Ene Branite
EDITURA: Institutului Biblic i de Misiune Ortodoxa
ANUL: 2011

Precuvntare
Sfntul Nicolae Cabasila, personalitatate marcanta a secolului XIV. Nscut in 1319 la
Tesalonic, cu o dubla natura intelectuala, adic doua adnci chemri, una spre mistica, spre
sfinenie, iar alta spre o rafinata cultura umanista. Chiar daca nu a fost preot alegnd discreia
de a romane un simplu laic, Sfntul si-a mplinit vocaia teologica, prin cele doua lucrri ale
sale: Tlcuirea Dumnezeietii Liturghii si Despre viaa in Hristos, care exprima faptul ca
viaa in Hristos este accesibila tuturor, nu doar monahilor, intricat toi am primit Taina
Sfntului Botez, devenind membri ai Bisericii. In lucrarea de fata Sfntul Nicolae Cabasila
arata ca Sfnta Euharistie este o mncare nepieritoare, pe care noi trebuie sa o dorim
fierbinte. De aceea trebuie sa ne curativ prin sfintele strduine, care sunt necesare pentru a
ne pregti ca sa-L primim pe Hristos.
Capitolul I: despre scopul Sfintei Liturghii, in general
In acest capitol, Sfntul Nicolae Cabasila, arata ca Sfnta Liturghie are o dubla
semnificaie, aceea de a preface darurile de pine si vin in Trupul si Sngele Domnului, si de
a-i sfinii pe credincioi. Chiar daca, Dumnezeu ne da in dar toate cele sfinte, fora ca noi sa-i
dam nimic in schimb, totui si noi trebuie sa ne infatisam naintea Sfintei Taine pregtii si cu
vrednicie, prin intermediul rugciunilor si al cantorilor care ne ntorc cu gndul la Dumnezeu
si ne sdesc in inima frica si gndul la Acesta. Ele ne mai sfinesc deoarece noi l vedem pe
Hristos in ele, aducndu-ne aminte de lucrarea si patimile Sale. Caci in sine sfinirea darurilor
comemoreaz moartea, nvierea si inaltarea Mnuitorului, care la rndul lor se prefac in trupul
cu care El a fost rstignit, a nviat si S-a inaltat la cer. De aceea tot ce se savarseste in Sfnta
Liturghie ne aduce aminte de lucrarea mntuitoare a lui Hristos, care ni se infatiseaza in
timpul Liturghiei, chiar in fata ochilor notri, ca sa ne sfineasc sufletele. Iar noi trebuie in
timpul slujbei sa contemplam si sa nea aintim ochii cugetului spre Hristos, alungnd din
inima orice gnd strin ca sa obinem sfinenia.
Capitolul II: Pentru ce cinstitele Daruri nu se pun de la nceput pe Sfnta Masa
Acest capitol arata ca Darurile care sunt aduse de credincioi nu sunt imediat sfintite,
deoarece intai ele se afirosec, iar apoi devin cinstite daruri, inchinate lui Dumnezeu. Pentru
ca si Hristos la Cina cea de Taina, inainte de a binecuvanta painea si vinul, le-a aratat intai lui
Dumnezeu-Tatal, inchinandui-le ca daruri.
Capitolul III: Darurile sunt inchinate lui Dumnezeu, ca o parga a vietii omenesti
Sfntul Nicolae Cabasila arata ca prin darurile de pine si vin pe care le aducem la
Sfnta Liturghie, simbolizeaza insasi viaa noastra, deoarece acestea alcatuiesc hrana noastra,
prin care ne-o intretinem, iar viaa nu numai ca se sustine prin harana, dar este simbolizata
prin ea.
Capitolul IV: De ce se cuvine ca darurile sa fie o parga a vietii omenesti
Acest capitol prezinta faptul ca daca Dumnezeu ne-a dat noua viaa, si noi trebuie sa i-
o dam pe ea prin intermediul painii si vinului, care l aducem spre sfintire. Noi, insa ii aducem
hrana care intretine viaa trecatoare, pentru a dobandi viaa de dupa moarte , pe care insusi
Hristos a facut-o posibila prin moartea si nvierea Sa. De aceea noi terebuie sa avem mereu in
inima cuvintele Sfntului Apostol Pavel:,,Pentru ca, primindu-ne El astfel, ca partasi ai mortii
si ingroparii Sale, sa ne faca vrednici de viaa lui cea noua (Romani 6,3) .
Capitolul V: De ce nu se afiroseste o pine intreaga, ci numai o parte
Acest capitol infatiseaza faptul ca mirida ce se pune pe Sfntul Disc, simbolizeaza
faptul ca trupul Domnului a fost ales, adus si inchinat lui Dumnezeu, iar in cele din urma
jertfit de Insusi Hristos, care El singur si-a ales trupul din mijolocul firii omenesti.


Capitolul VI: Pentru ce preotul inscrie Patima lui Hristos in pine
In acest capitol, Sfntul Nicolae Cabasila arata faptul ca mirida ce se scoate dintr-o
prescura si se duce ca dar alcatuieste in sine o istorisire, prin acte simbolice, a Patimilor si a
mortii lui Hristos. Prin aceste acte simbolice preotul arata adevarul si realitatea acestor lucrri
au fost preinchipuite si precedate oamenilor mai inainte, astfel si preotul intipareste in pine
jertfa in sine.
Capitolul VII: Ce intelegem prin ,,pomenirea Domnului
Sfntul Nicolae, arata ca in Sfnta Liturghie, preotul face o anamneza a Patimilor si a
mortii Domnului, deoarece prin acestea s-a savarsit mantuirea noastra, nu prin minuni,
deoarece ele au fost facute pentru ca oamenii sa creada cu adevarat ca Domnul era
Mantuitorul fagaduit.
Capitolul VIII: Despre cele ce se savarsesc in painea de la proscomidie
In acest capitol ni se arata una din partile importante ale proscomidiei, atunci cand
preotul taie prescura in mai multe parti spune cuvintele de la Isaia 53. El intipareste in pine
crucea aratand astfel felul jertfei, apoi impunge agnetul cu copia in partea dreapta, fapt ce
simbolizeaza impungerea sfintei coaste, apoi rosteste cuvintele de la Ioan 19, 38. Aratand ca
din coasta Mantuitorului a curs sange si apa.
Capitolul IX: Pentru ce a poruncit Domnul a facem acestea intru pomenirea Lui
In acest capitol se vorbeste despre faptul ca Domnul a poruncit ca noi sa facem acestea
intru pomenirea Lui, pentru a ne arata recunostinta, caci precum oamenii isi fac statui,
columne, mausolee in cinstea tot a unor oameni, care au facut fapte curajoase insa noi, prin
aceasta aducere de daruri trebuie sa avem in gand pe Insusi Binefacatorul nostru.
Capitolul X: Despre cele ce se rostesc la proscomidie, dupa pomenirea Domnului. Aducerea
darurilor este de multumire si totodata de cerere
In continuarea Proscomidiei, preotul scoate o mirida din prescurile ramase. O mirida
pentru Maica Domnului si una pentru unuia sau altuia dintre Sfinti, ori pentru iertarea
pacatelor celor vii, sau ale celor morti. Aceste cuvinte au uin duble inteles: multumirea si
cererea, adic noi ii multumim lui Dumnezeu, pentru toate cate ne-a dat si ii cerem sa ne dea
toate cate ne lipsesc. De aceea se cuvine ca noi sa ne aducem aminte de cele ce am primit de
la dansul, prin rugaciune, inainte sa cerem ceea ce avem nevoie.
Capitolul XI: Pentru ce se acopera darurile si depre cele ce se rostesc atunci
In acest capitol continua proscomidia, preotul aseaza deasupra painii steluta. Dupa
rosteste proorociile despre prunc, iar apo acopera cu Sfntul Acoperamant peste Disc si potir
si tamaiaza peste tot, deoarece in prunc, era acoperita si puterea lui Dumnezeu intrupat, pana
la vremea minunilor. Dupa ce rosteste si savrseste acestea vine la Sfnta Masa si stand in fata
acesteia incepe Sfnta Liturghie.
Capitolul XII: Despre slavirea lui Dumnezeu de la inceputul Liturghiei (si ectenia cea mare)
In acest capitol ni se prezinta inceputul Sfintei Liturghii care incepe slavirea lui
Dumnezeu. Mai intai de toate slavirea, deoarece atunci cand ne indreptam cu gndul la
Dumnezeu, ne vine in minte slava cea mai presus de fire, puterea si maretia Lui. Dupa
binecuvantare incepe ectenia mare. Biserica ne invata ca trebuie sa ne rugam ,,cu pace caci
ea cuprinde si marturisire si cerere. Preotul este cel care trebuie sa indemne la rugaciune pe
credincioi, sa-i indemne sa se roage cu pace pentru toate lucrurile nu doar pentru ei insisi,
deoarece rugaciunea nu are nici un fel de valoare , mai degraba sa cerem lui Dumnezeu ceea
ce avem nevoie(Matei 6, 11 si Luca 11, 3).
Capitolul XII: Ce inseamna ruga ,,Doamne miluieste
In acest capitol Sfntul Nicolae arata ca aceasta rugaciune cuprinde o multumire si o
marturisire. Sfntul arata aici ca cuvantul mila are intelesul cererii imparatiei lui Dumnezeu.
Iar prin faptul ca mila lui Dumnezeu este aceeasi cu imparatia lui, o spune chiar Hristos(Matei
5,7 ;Luca 12,37; Ioan 8, 35)
Capitolul XIV: Despre indemnul ,,toata viaa noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam
Acest capitol arata cat de mare folos are mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, deoarece
nu este dat oricarui sa se incredinteze pe sine insusi lui Dumnezeu. Sfntul Nicolae arata ca,
pentru ca un om sa i se dedice cu totul lui Dumnezeu, are nevoie de ,, unitatea credintei adic
o credinta statornica, nu una indoielnica si ,,impartasirea Sfntului Duh adic harul
Dumnezeiesc care vine prin Sfnta Taina a Botezului dar cel mai important este sa nu ne dam
fiecare ,,pe noi insine ci ,,unii pe altii caci legea iubirii ne porunceste sa ne ingrijim mai
intai de aproapele nostru.
Capitolul XV: Despre asa-numitele ,,antifoane si despre rugaciunile din timpul lor
Capitolul de fata arata ca in timp ce diaconul rosteste ectenia, preotul se roaga in taina
in Sfntul Altar, pentru ca Dumnezeu sa reverse peste credincioi milele sale cele bogate, de
aceea la sfarsit acesta rosteste cu glas tare ecfonisul pentru ca toi din lacas sa laude pe
Domnul, de aceea, la sfarsit, credinciosii adauga ,,Amin. Cantarea antifonica exprima
multumirea si martusirea pe care noi o ducem lui Dumnezeu, dupa care urmeaza ectenia mica.
Dupa se canta antifonul 2, in timp ce preotul se roaga in Altar pentru cei e iubesc podoaba
casei lui Dumnezeu. Dupa terminarea antifonului si dupa ecfonis, incepe antifonul 3. In acest
timp se face intrarea cu Sfnta Evanghelie, care este insotita de faclii si cadelnite aprinse, apoi
asteapta sa se termine cantarea, rugandu-se in taina ca intrarea lui in altar sa fie insotita de
sfinii ingeri.
Capitolul XVI: Simbolismul Sfintei Liturghii, pe scurt
Acest capitol este o repetare a primului capitol, si el vorbeste despre faptul ca Sfnta
Liturghie este o anamneza a mortii, invierii si inaltarii Domnului. Intreaga slujba este ca un
curs unitar de istorie, ce are o desavarsita armonie, de la inceput pana la sfarsit.
Capitolul XVII: Tlcuirea primului antifon
In acest capitol se arata marea iubire de oameni a lui Dumnezeu. Coborarea Fiului din
slava Dumnezeirii si smerenia le numeste Psalmistul David ,,mila si adevar. Deci mila pentru
ca Hristos din marea sa bunatate si iubire s-a facut partas suferintelor noastre, iar adevar o
numeste deoarecd toate in comparatie cu legea cea noua palesc ca o lumanare ce se stinge.
Acest adevar are sens de dreptate si judecata, deoarece Domnul a zdrobit pe diavol prin
acestea.
Capitolul XVIII: Ce inseamna cantarile din prooroci de la inceputul Liturghiei (Tlcuirea
antifonului al doilea)
Acest capitol arata ca cantarile proorocesti de la inceputul Liturghiei simbolizeaza
vremea dinaintea propovaduirii lui Ioan, de aceea si cinstitele daruri, care inchipuiesc pe Iisus
Hristos inca nu sunt aratate, ci stau puse de o parte si acoperite.


Capitolul XIX: Tlcuirea antifonului al treilea
Odata cu acest antifon, Hristos este din ce in ce mai aproape de noi. De aceea acesta
este asezat inainte de iesirea si intrarea cu Sfnta Evanghelie, care-L inchipuie pe Hristos,
care inchipuie pe Hristos, care ca un bun pastor nu a trimis pe altii, dupa oaia pierduta ci a
cautat-o El singur, si a dus-o pe umerii sai(Matei 18, 12-13). De aceea, noi trebuie sa
intampinam in cantari de slava.
Capitolul XX:Despre iesirea cu Sfnta Evanghelie si imnul trisaghion:
Dupa terminarea antifoanelor, preotul stand in mijloc, cu fata spre Altar, ridica Sfnta
Evanghelie si o arata poporului, acest lucru amintind de iesirea la propovaduirea Domnului,
apoi cantam pe Dumnezeu cel in treime laudat, asa cum am invatat din aratarea Mantuitorului,
la botez. Aceasta cantare arata legatura dintre Vechiul si Noul testament, dar si unirea
ingerilor si a oamenilor intr-o singura Biserica si o singura ceata. Noi cantam acest imn cu
glas tare, deoarece cel ce s-a salasluit intre noi ne-a asezat impreuna cu ingerii facandu-ne loc
in ceata lor.
Capitolul XXI: Despre rugaciunea trisaghionului si despre Sfintele indemnuri
Inainte de cantarea intreit-Sfanta, preotul se roaga in taina lui Dumnezeu, ca sa ne
sfinteasca sufletele si trupurile noastre pentru a-I putea sluji Lui cu Sfinenie mereu.
Terminand cantarea intreit-sfanta, preotul indeamna pe credincioi sa nu fie nepasatori, ci cu
luare-aminte la cele ce se canta si se savarsesc. Apoi prin indemnul ,,Pace tuturor aminteste
credinciosilor de intelepciunea cu czre trebuie sa ia aminte la Sfintele Taine, adic sa avem
gandurile pline de credinta. In final, exclamatia ,,drepti ne aminteste ca pentru a fi aproape
de Dumnezeu, trebuie sa fim permanent intr-o stare de veghe, de cucernicie, iar nu de
lenevire.
Capitolul XXII: Despre citirile din Sfnta Scriptura, ordinea si simbolismul lor
Dupa citirea Apostolului si Evangheliei, adunarea credinciosilor canta un imnn de
slava lui Dumnezeu, deoarece insusi Evanghelia intruchipeaza pe Hristos, iar daca l-am aflat
pe Hristos, am aflat totul. Citirile din Sfnta Scriptura inchipuiesc aratarea in lume a
Domnului. De aceea, inainte de a fi citita, Evanghelia este aratata credinciosilor, acest fapt
simbolizand prima aratare (Epifania) dar Evanghelia nu se citeste de la inceput, deoarece
Domnul nu a aratat dintr-o data puterea Sa si pe de-a-ntregul, ci a inaintat de la ce era
neascuns, la ce era vadit.
Capitolul XXIII: Despre rugaciunile de dupa citirea Evangheliei
Dupa citirea Evangheliei,preotul se roaga in taina ca rugaciunea credinciosilor sa fie
primite de Dumnezeu. in vechime preotii in acest moment al Sfintei Liturghii ii indreapta pe
catehumeni din ceata credinciosilor o rugaciune ca ei sa se invredniceasca de botez la vremea
cuvenita.Apoi preotul rosteste o rugaciune ca nepatat de nicio pofta sa stea inainte sfantului
jertfelnic iar pe credincioi sa-i faca vrednici pentru primirea sfintei Taine.\
Capitolul XXIV : Despre aducerea cinstitelor Daruri la Sfnta Masa
In acest moment al sfintei Liturghii preotul merge la proscomidiar ridicand cu evlavie
Cinstitele Daruri in dreptul fruntii,iesind din altar,pasind solemn prin Biserica apoi ducandu-
se la Sfnta Masa iar credinciosii ingenuncheaza cu toata cucernicia.Acesta simbolizeaza
drumul lui Hristos din Galileea,spre Ierusalim,locul unde trebuie sa Se jertfeasca.In acest
moment trebuie sa ingenunchem caci nu exista alta forma de rugaciune care sa ne dea nadejde
mai tare,decat cea adusa prin infricosatoarea jertfa.
Capitolul XXV: Despre rugaciunile de dupa intrarea cu Cinstitele Daruri si despre
indemnurile preotului catre popor
Apoi,preotul se curateste pe sine prin rugaciune,caci este aproape de Sfinirea
Darurilor.Dar pregateste si poporul cautand sa-l faca vrednic de primirea harului,prin
rugaciune,prin iubirea dintre dansii,marturisirea credintei.Apoi urmeaza o ectenie,iar apoi
preotul indeamna pe credincioi la pace intre dansii,decurge iubirea fata de Dumnezeu,din
credinta vie si desavarsita in El
Capitolul XXVI: Despre marturisirea credintei,despre indemnurile si rugaciunile preotului
pentru credincioi si depsre raspunsurile acestora
Acum preotul indeamna pe credincioi sa primeasca intelepcoiunea iar credinciosii
rostesc Simbolul de Credinta,dupa care ii indeamna la sfatuirea in credinta cea
adevarata,nelasand vreo indoiala sa ne patrunda in suflet deoarece numai asa vom puteaaduce
darurile noastre naintea lui Dumnezeu. In continuare Sfntul Nicolae arata ca toata darea
cea buna si tot darul desavarsit(Iacov 1,17) este felurit,dupa fiecare fata Treimica de la Fiul
cere har,de la Tatal dragoste,de la Duhul impartasirea. Noi trebuie sa ne rugam mereu pentru
ca acestea sa nu dispara de la noi.Dupa care preotul inalta sufletele credinciosilor spre cer,prin
cuvintele Sus sa avem inimile iar credinciosii raspund Avem (inimile inaltate) catre
Domnul
Capitolul XXVII : Despre rugaciunea de multumire si despre sfinirea darurilor
In acest capitol are loc punctul culminant al Sfintel Liturghi,cand are loc Sfinirea
Darurilor,cand preotul cade in genuchi rostind cuvintele folosite chiar de Hristos Insusi.De
acum painea si vinul nu mai sunt doar inchipuiri,ci este insusi Preacurat Trupul lui Hristos si
Insusi Scump Sngele Sau,care s-a zamislit de la Duhul Sfant si s-a nascut din Sfnta Fecioara
Maria
Capitou lXXVII:Pentru ce credem cu tarie in aceasta Taina
Acest capitol arata temeiul instituirii Tainei provocate chiar de Domnul,care a trimis pe
Duhul Sfant sa se pogoare peste Sfinii Apostoli pentru a rmane permanent cu noi.El
savarseste Tainele prin mainile si limba preotilor.
Capitolul XXIX:Despre cele ce ne obioecteazxa unii latini cu privire la sfinirea darurilor si
raspuns la obiectia lor
Acest capitol arata obiectiunile unor latini asupra Sfintirii Darurilor si anume,faptul ca
cuvintele instituirii sunt active si nu mai este nevoie de rugaciunea preotului.La fel ca si
porunca Domnului despre inmultirea rasei umane,care a fost spusa doar o data si este perpetua
pana in zilele noastre.Dar oare pentru a te inmulti nu e neboie de casatorie? Iar daca n-ar mai
trebuii rugaciune preotului pentru ce Domnul a grait sa o faceti intru pomenirea mea Caci
daca nesigura este aceasta rugaciune,atunci nesigure sunt si rugaciunile la hirotonie sau
puterea sfintitoare a Sfntului Mir,caci daca n-ar mai putea sa existe,caci ele depind una de
alta.
Capitolul XXX: Sfinirea daruruilor se savarseste si in Biserica latina la fel ca la noi
Acest capitol arata ca si latini folosesc o rugaciune prin care insa nu cer prefacerea
Darurilor,ci o ridicare a lor de la pamant la cer.Ei se roaga deoarece spun ca ele sunt doar
pine si vin,rugandu-se sa fie duse pe jertfelnic pentru a fi jertfite,ca unele ce sunt insa
nejertfite.Dar pentru ca sa fie jertfite,este nevoie de preot,jertfa si altar,adic de Hristos,El
fiind toate.Noi nu ne rugam pentru sfinirea Darurilor ci pentru ca ele sa ne fie noua
sfintitoare,ca Dumnezeu Care le-a sfintit pe ele,sa ne sfinteasca si pe noi prin insele.
Capitolul XXXI : Pentru ce la sfinirea darurilor preotul invoca pe Tatal,iar nu pe Fiul
Acest capitol arata ca la sfinirea darurilor preotul invoca pe Tatal pentru ca Mantuitorul
are puterea ce a sfinti prin fireasa dumnezeiasca,nu prin cea umana,caci puterea dumnezeiasca
o are in comun cu Tatal,dupa cumputem vedea la cina cea de Taina,cand Si-a inaltat ochii
spre cer si a inchinat Tatalui painea.
Capitolul XXXII : Despre jertfa insasi si ce se jertfeste
Capitolul ne vorbeste despre faptul ca jertfa se savarseste chiar in clipa Sfintirii
Darurilor.In acest fel ne stirbim si nu schimbam nimic in cele ce trebuie sa credem despre
jertfa si anume ca nu este un simbol a jertfei Domnului ci o jertfa adevarata,ceea ce se
jertfeste e insusi Trupul lui Hristos si ca jertfa lui Hristos este una singura,cea adusa pe
cruce.Dar nu este vorba de o noua junghiere ci de un act de prefacere
Capitolul XXXIII : Despre rugaciunile de dupa jertfa si pentru ce pomenim acum pe
sfinti,mai ales pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu
Acum preotul avand in fata pe insusi Mielul cel jertfit,se roaga ca darurile primite sa-si
faca efectul pentru cei pomeniti la proscomidie,atat vii cat si adormiti.Preotul se roaga si
pentru ca Sfinii,dar mai ales pentru Sfnta Maria,dupa cum arata
nta Fecioara pentru ca ea sa mijloceasca pentru noi.Asadar jertfa noastra nu este doar una de
cerere ci si de multumire,dupa cum arata randuielile din Liturghia Sfintilor Ioan si Vasile cel
Mare
Capitolul XXXIV : Despre sfarsitul anaforei si ectenia urmatoare
Dupa ce sa rugat pentru cele de trebuinta tuturor preotul se roaga pentru sine ca sa fie
sfintit de Sfintele Daruri adic sa primeasca iertarea pacatelor,harul lucreaza in Sfintele Daruri
intr-un indoit chip,adic se sfinesc ele insele si ne sfinesc si pe noi,dar numai daca suntem
pregtii pentru sfintire,daca nu,ne pricinuieste o paguba foarte mare.De aceea preotul se
roaga pentru credincioi ca acestia sa se impartaseasca din Sfintele Taine cu cuget
curat,dobandind iertarea pacatelor,impartasirea Sfntului Duh si mostenirea Imparatiei
Cerurilor
Capitolul XXXV : Despre rugaciunea dea de Dumnezeu data(Rugaciunea
Domneasca),plecarea capetelor si despre multimea,cererea si slavirea aduse lui
Dumnezeu,dupa aceea
In acest moment al Liturghiei preotul se roaga pe Dumnezeu sa-i invredniceasca a
rosti cu indraznire rugaciunea in care cutezam a-L chema pe El Tata ca unii care am ajuns
vrednici de infierea dumnezeiasca.Dupa preotul indeamna pe credincioi sa-L recunoasca pe
Dumnezeu ca si stapan,facandusi datoria fata de El,plecandu-si capetele cu umilinta.
Capitolul XXXVI: Despre inaltarea Sfntului Trup si despre cantarea Unul Sfant
Acum preotul se apropie de Masa Euharistica si cheama pe credinciosi spre impartasire,
dar nu pe toti, ci doar pe cei care se straduiesc sa atinga desavarsire si sa devina sfinti, precum
este si Biserica Sa. Caci sfintenia aceasta o avem noi de la Hristos si prin Hristos.
Capitolul XXXVII: Ce semnificatie are apa calda care se toarna in Sfintele Taine
Acum, preotul toarna apa calda in potir si se impartaseste, lucrul acesta simbolizand
Pogorarea Duhului Sfant. Pana acum s-a putut observa ca Sfanta Liturghie este o anamneza a
intregii iconomii a Mantuitorului Hristos, al carei rezultat este venirea Sfantului Duh in
Biserica. Acest lucru inseamna turnarea apei calde in potir.
Capitolul XXXVIII: In ce fel intruchipeaza Sfintele Taine Biserica
Acest capitol arata ca Sfintele Taine si Biserica sunt Una, adica sunt inseparabile una de
alta, precum mladitele in vita. De aceea Sfantul Apostol Pavel spune ca prin impartasirea cu
Sfintele Taine, credinciosii traiesc cu adevarat viata in Hristos, fiind alipiti de Capul nevazut
al Bisericii si incorporati in Trupul lui.
Capitolul XXXIX: Despre chemarea credinciosilor la impartasire si raspunsul lor
Acum, preotul se intoarce spre credinciosi, indemnandu-i sa se apropie cu frica si cu
cutremur de Sfintele Daruri, deoarece ele sunt izvor de viata vesnica pentru cei ce se vor
impartasi cu ele. Iar, ca raspuns credinciosii rostesc formula din Ps. 117, 26-27, acest fapt
aratand ca, credinciosii binecuvinteaza pe Hristos, ca pe Unul ce este acum cu ei, si care va fi
cu ei pururea.
Capitolul XL: Despre rugaciunea preotului pentru credinciosi, dupa impartasirea acestora
Prin rugaciunea preotului, din acest moment al Sfintei Liturghii se arata faptul ca
mostenirea este legatura stransa dintre om si Hristos, prin care El S-a facut stapan al mintii
si al vointei oamenilor. Acest lucru insemnand ca noi, prin libertatea pe care ne-a dat-o
Dumnezeu recunoastem ca Hristos este Dumezeu adevarat si Stapanul a toata faptura, primind
jugul lui pe umerii nostri.
Capitolul XLI: Pentru ce preotul numeste Jertfa slujba cuvantatoare
Slujba cuvantatoare vrea aici sa insemne slujba lucratoare, adica preotul prin rugaciunile
sale implineste si aduce harul Sfantului Duh in credinciosi, prin care prin intermediul
Sfintelor Daruri, ii sfinteste pe acestia.
Capitolul XLII: Pentru ce Sfanta Jertfa se numeste numai Euharistie
Se numeste asa deoarece sunt mai multe motivele de multumire decat cele de cerere in
Dumnezeiasca Liturghie, pentru ca noi ne rugam pentru cate am primit de la Dumnezeu, ca de
pilda iertarea pacatelor, si cerem sa dobandim de exemplu Imparatia Cerurilor. Dar cele care
le avem, spre exemplu pacea si sanatatea, daca le-am pierdut nu trebuie sa cerem socoteala lui
Dumnezeu de ce ni le-a luat ci sa ne vedem barna din ochiul nostru, recunoscand ca am gresit
si astfel Dumnezeu ne va ierta.
Capitolul XLIII: Despre obsteasca multumire pentru impartasirea cu Sfintele Taine si despre
rugaciunile de la sfarsitul Liturghiei
Preotul, acum la sfarsitul Liturghiei indeamna pe credinciosi sa multumeasca lui
Dumnezeu, Cel ce i-a impartasit cu Preacuratul Trup si Cinstitul Sange al Fiului Sau, dar nu
cu nepasare, ci cu sufletul atintit spre El. Pana acum preotul s-a rugat in taina, acum insa iese
la amvon si rosteste rugaciunea obsteasca pentru toti in mijlocul Bisericii, iar apoi imparte
painea de la proscomidiar credinciosilor, taind-o in bucatele. Apoi toti credinciosii rostesc o
parte din Psalmul 112 si celelalte, iar la sfarsit preotul face otpustul, infatisandu-L pe Hristos,
ca adevaratul nostru Dumnezeu, adica nu unul dintre dumnezeii mincinosi si inchipuiti, dar nu
doar pe Hristos, ci si Treimea cea de o fiinta si nedespartita