Introducere

Istoric descoperirea arcului electric

Istoria sudrii cu arc electric ncepe cu descoperirea arcului electric de Sir Humphrey Davy n 1801.
n timpul experimentelor de electricitate el a descoperit c se poate crea un arc electric de nalt
tensiune prin aducerea a dou conductoare n apropiere. Acest arc producea o lumin strlucitoare i
genera o cldur considerabil, putnd fi meninut dup dorin, iar durata i intensitatea puteau fi
variate. Davy a demonstrat arcul electric la Institutul Regal al Angliei n 1808, unde descoperirea a
strnit un mare interes.
Oricum mult timp a rmas o jucrie tiinific, deoarece nimeni nu-i gsea o ntrebuinare practic.
De fapt, Davy nu a utilizat termenul de arc la descoperirea lui dect 20 de ani mai trziu. Probabil
prima ncercare de utilizare a cldurii intense a arcului cu electrod de carbon pentru sudare a fost
fcut n 1881, cnd Auguste De Meritens a utilizat un electrod de carbon la sudarea cu arc a plcuelor
conductoare a bateriilor. n acest experiment, el a conectat piesa la polul pozitiv al unei surse de curent,
i a legat vergeaua de carbon la polul negativ n aa fel nct distana dintre vergea i pies s poat fi
controlat. O parte din cldur s-a pierdut n aerul nconjurtor, dar n pies a ajuns suficient pentru a
asigura mbinarea.
Dezvoltarea sudrii.
Un incident dramatic n timpul primului rzboi mondial a fcut posibil aplicarea pe scar mare a sudrii cu
arc. Vasele germane staionau n portul New York la izbucnirea rzboiului, au fost avariate de echipajele lor,
astfel nct vasele s nu poat fi folosite de aliai. Paguba era att de mare nct era clar necesitatea
revoluionrii proceselor pentru a repara vasele rapid.
Marina a chemat experi n sudur de la dou companii de ci ferate i acetia au recomandat ca reparaiile
s se fac prin sudur cu arc electric. Majoritatea vaselor avariate au fost restaurate substanial prin acest
procedeu, dup care s-a dezvoltat rapid.
Istoria otelului
Otelul este un aliaj din fier si alte elemente : carbon , mangan , fosfor , sulf , siliciu, urme de oxigen
, azot si aluminiu . Carbonul si celelalte elemente din aliaj actioneaza ca un agent de intarire . Otelul
are un continut de carbon sub 2,11 % ; aliajele fier carbon, cu mai mult de 2,11 % carbon se
numesc fonte.
Istoria otelului incepe din antichitate. Cel mai vechi obiect din otel este o bucata de feronerie , excavat
intr-un sit arheologic din Anatolia ( Kaman-Kalehoyuk) ce dateaza de aproximativ 4000 de ani. Atunci
cand continutul de carbon este peste 0,3% materialul devine dur si casabil daca se stinge in apa la o
temperatura de 850-900 grade Celsius. Fragilitatea sa poate fi redusa prin reincalzirea sa in intervalul
350-500 grade Celsius, proces numit calire. Judecand dupa microstructura artefactelor ramase,
egiptenii cunosteau acest tip de tratament termic in jurul anului 900 i.Hr. Astfel produceau un material
ideal pentru fabricarea de sabii si cutite. De asemenea exista dovezi care atesta producerea
otelului tratat termic in timpul dinastiei Han (206 i.Hr 25 d.Hr ). Cu toate acestea civilizatiile antice nu
stapaneau in totalitate metodele de producere a otelului, utilizarile sale erau limitate si supuse unor
procese de productie foarte lungi