Vasile Voiculescu

Despartire
Cnd falfaisi naframa n albul steag al minii
Se oglindea amurgul n apele fntnii;
Alaturi, sagetata n inima de frica,
n clipa despartirii gemu o turturica,
O rodie necoapta cazu, de vierme roasa,
Crapnd, nabusita de iarba somnoroasa
Si, trist, pe poarta serii spre umbrele pieirii
Iesea, palit si rece, luceafarul iubirii,
Trecnd ca peste-o rana, pe-un vnat cer ca fierea.
Plecat peste fntna, vedeam n fund durerea
Cum turbura adncul venind sa se adape
Si prefacea n snge clestarul scump de ape,
Cum se stingea amurgul si vestedul luceafar
Si cum porneai departe si singura tu, cea far?
De mila, lund cu tine n albul steag al minii,
Ca-n zari sa mi le fluturi, naframele luminii,
Lasndu-ma, din golul fntnii cu balaur,
Sa ma priveasca noaptea cu ochii ei de aur,
Pe cnd, cernd si dndu-si c-un bun ramas iertarea,
Se-mbratisau n umbra iubirea si uitarea.