Detectori cu semiconductori de tip n-i-p (NIP)

Determinarea energiei radiatiilor penetrante (X sau ) necesita detectori

cu volum sensibil mare, deci cu grosimi mari pentru stratul saracit de purtatori
liberi. Cresterea grosimii acestuia pe baza cresterii tensiunii de polarizare inversa
este limitata asa cum s-a aratat anterior.
O metoda de obtinere a unor regiuni sensibile groase usor realizabila
deoarece nu necesita material de baza de mare rezistivitate consta in
compensarea acceptorilor in exces dintr-o regiune a materialului de tip p ( !"-
!"" #.cm) cu a$utorul unor impuritati interstitiale de litiu. %cest element este un
donor cu o slaba energie de ionizare& ","'e( in siliciu si ","")*e( in germaniu.
+olosind aceasta metoda de compensare cu litiu, propusa initial de ,ell (!)*"),
rezistivitatea regiunii compensate poate creste !"
-
#.cm, iar grosimea peste
!"mm.
Denumirea de ./, provine de la existenta a doua $onctiuni in dispozitiv& la
supra0ata 0rontala o $onctiune n
1
-i, iar catre contactul o2mic o $onctiune i-p
(0ig.3.')). /n aceasta notare 4i4 are semni0icatia de 4intrinsec4 dat 0iind 0aptul ca
rezistivitatea materialului compensat se apropie de valoarea intrinseca.
+ig. 3.'* a) Detector plan 5i(6i) si b) Detector 7e(6i) coaxial
Compensatia este posibila datorita marii mobilitati a litiului in retelele
siliciului si germaniului. Constanta de di0uzie a litiului interstitial este de !"
8
ori
mai mare decat a impuritatilor substitutionale (de exemplu 9 sau ,). :a se 0ace
in 0elul urmator& litiul este depus prin evaporare (la temperaturi de '-"-;""
o
C) pe
un cristal de tip p si prin incalzire di0uzeaza in volum 0ormand dupa un timp t
"
o
$onctiune n
1
p, gradata liniar, planul $onctiunii stoec2iometrice 0iind situat la
distanta c de supra0ata (+ig. 3.;").
Daca $onctiunii ast0el 0ormate i se aplica (intr-o a doua etapa) o tensiune
inversa su0icient de mare (sute de volti) pentru ca viteza de dri0t pe care o
imprima ionilor 6i
1
sa 0ie mai mare decat cea de di0uzie, acestia se vor deplasa
din regiunea bogata in 6i
1
spre regiunea de tip p cu de0icit de 6i
1
, compensand
impuritatile acceptoare. Ca urmare a deplasarii ionilor, in $urul planului x < c se
produce uni0ormizarea concentratiei acestora la nivelul .
D
< .
%
. 5e tinde spre o
stare de ec2ilibru in care campul electric are con0iguratia din 0igura 3.;"c. /n $urul
planului x < c se 0ormeaza (intre x < a si x < b) o regiune intrinseca (+ig. 3.;"b) a
carei grosime d creste cu durata di0uziei (dri0tului). 5-a demonstrat ca&
(3.8=)
unde >
6i
este mobilitatea ionilor de 6i
1
, ?
i
-tensiunea inversa aplicata, iar t
dri0t
este
timpul cat ionii de litiu se deplaseaza in camp. De exemplu pentru a obtine
d<3mm in 5i este necesar un timp de dri0tare de 3 zile la ?
i
<!""( si o
temperatura @<!-"
o
C.
+ig. 3.;" (ariatia concentratiei impuritatilor de la supra0ata $onctiunii&
a) dupa prima di0uzie a 6iA b) dupa aplicarea tensiunii inverse (dri0tul ionilor 6i
1
)A
c) variatiile sarcinii, campului, potentialului
:xperienta arata ca o crestere ulterioara a tensiunii de polarizare nu mai
produce o crestere a grosimii d a stratului saracit ci doar o intensi0icare a
campului electric care are ca e0ect o colectare mai rapida si mai e0icienta a
sarcinilor libere generate de radiatia incidenta in volumul sensibil de grosime d.
Detectorii de tip ./, nu sunt stabili in timp. Datorita mobilitatii mari a
ionilor 6i
1
acestia pot migra c2iar si la temperatura camerei daca detectorul este
pastrat mult timp 0ara tensiune de polarizare (?
i
). 5e recomanda deci pastrarea
acestor detectori cu tensiunea inversa aplicata. /n cazul detectorilor ./,
construiti pe baza de siliciu p se poate obtine o stabilitate buna in timp c2iar si la
temperatura camerei daca doparea se 0ace cu 7a si nu cu 9. 6a detectorii ./,
cu 5i se pot obtine usor grosimi ale zonei sensibile de 3-*mm sau c2iar !"mm,
putand 0i ast0el utilizati pentru detectia particulelor incarcate slab ionizate ca&
protoni cu energii peste !"Be(, particule C peste ;"Be(, electroni cu energii
peste !Be(. Dezolutia energetica a acestor detectori este mult imbunatatita daca
sunt raciti la temperatura azotului lic2id. /n acest scop s-au construit vase DeEar
speciale care contin azotul lic2id, iar cristalul detector este in contact termic cu
azotul prin intermediul unui conductor termic (o ti$a de Cu). %cesti detectori 5i(6i)
sunt 0oarte des utilizati si pentru detectia radiatiilor X de energii cuprinse intre ! -
*"Fe(.
,rocesul de compensare descris mai sus poate 0i numit 4extern4 in sensul
ca litiul a 0ost di0uzat din exterior. /n cazul 5i exista si metode de compensare din
4interior4, producand 0os0or in cristalul de 5i prin transmutatie provocata la
iradierea cristalului cu neutroni lenti, con0orm procesului&
(3.8))
5ectiunea reactiei este de ",!!G","! barn si continutul izotopic al
'"
5i in
elementul natural este de ',"-H.
Betoda nu poate 0i aplicata in cazul 7e deoarece se obtine atat acceptor
(
8!
7e) cat si donor (
8-
%s) care se compenseaza reciproc&
(3.=")
Odata cu cresterea energiei radiatiei ce urmeaza a 0i detectata, utilizarea
unui detector de tip n-i-p cu cristal de 7e pare mai logica datorita 0aptului ca
puterea de stopare a 7e este de aproape doua ori mai mare decat a 5i. %sa cum
s-a vazut mai sus in cazul 7e procesul de compensare se poate 0ace numai prin
di0uzarea ionilor de litiu din exterior. Dezavanta$ul acestor detectori consta in
0aptul ca :
g
pentru 7e este mica, si ca atare curentul generat termic la
temperatura camerei este mare. /n plus, ionii de litiu au o mobilitate mai mare in
7e decat in 5i, ast0el ca detectorii de tip n-i-p cu germaniu sunt 0unctionali numai
raciti la temperatura azotului lic2id (88I) cu un vas DeEar (0ig. 3.;!). Datorita
acestui inconvenient detectorii 7e(6i)
nu sunt utilizati in spectrometria
particulelor incarcate de mare energie,
0iind insa utilizati cu mult succes pentru
detectarea radiatiilor , practic in
exclusivitate in spectrometria de inalta
rezolutie.
Bentionam 0aptul ca in
spectrometria este strict necesar
obtinerea unui raport 0otopicJnivel
Compton cat mai mare. Deoarece
raportul dintre sectiunea 0otoe0ectului si
e0ectul Compton este proportional cu K
;
rezulta ca acest raport este de
('3J!;)
;
L38 ori mai mare pentru 7e(6i) decat pentru un detector 5i(6i). /n
realitate, datorita proceselor de imprastiere multipla Compton acest raport este
c2iar mai mare decat 38 ceea ce indica o superioritate neta a detectorilor 7e(6i)
0ata de 5i(6i) in spectrometria de inalta rezolutie. /n plus posibilitatea obtinerii
unor cristale de 7e(6i) cu volume sensibile M!""cm
'
0ace ca acesti detectori sa
aiba o e0icacitate rezonabila si o rezolutie energetica competitiva cu a
spectrometrelor magnetice. ?n ast0el de detector se incapsuleaza in aluminiu
pentru a-l 0eri de in0luenta luminii care prin generare de perec2i electron-gol ar
duce la cresterea zgomotului detectorului. O sectiune printr-un cristal 7e(6i) de
0orma coaxiala este prezenta in 0ig. 3.')b. Dezolutia energetica obtinuta cu un
detector 7e(6i) pentru picul de !'''Fe( al
*"
Co este de ",;-H 0ata de numai
-,)H obtinuta cu .a/(@l).