Iona - Tabloul I

n primul tablou, Iona pescuiete aezat ntr-o gur imens de pete, n faa mrii. Visul lui
este s prind petele cel mare, dar, precaut, i ia acvariul, pentru ca, n caz de nevoie, s
pescuiasc petii deja prini. Dei este entuziasmat de bogia mrii, constat c este singur i
incearc s se regaseasc strigndu-i numele, dar nici mcar ecoul nu-i rspunde.
Personajul lui Sorescu i explic aceast tcere prin necesitatea de a pstra linitea, pentru a
nu nfuria marea, oamenii, chiar i naufragiaii, trebuind s priveasc fiecare n cercul su i
s tac (simbol al limitei umane).
De la bogia mrii (ce mare bogat avem), Iona ajunge la o meditaie rostit pe un ton grav
referitoare la moarte i via (Ce moarte lung avem!...Ce mare bogat avem!).
Obsesia lui Iona este aceea de a prinde petele cel mare , care-i bntuia visele de mult
vreme, dar n final nu rmane dect cu o f. Vznd c barosanul nu cade in nvod (care
pare greu din cauza umbrei unui nor aezat pe el), Iona pescuiete n acvariu. In apa vede tot
felul de nade frumos colorate i visul lui, ca i al petilor, este de a nghii una dintre acestea,
dar nu reuete. In schimb, este nghiit de petele uria n gura cruia sttuse, n ciuda
strigtelor lui disperate dup ajutor.