LUMINA SFÂNTĂ

Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui.

Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.
(Romani 12:7)

04/06/08 Prof. Ioan Hapca http://geocities.com/ihapca2002/

 1. O flacără coboară din
ceruri
• Una dintre puţinele minuni care au loc, în
fiecare an, în zilele noastre este aceea a
apariţiei Sfintei Lumini la Sfântul Mormânt
în noaptea de Înviere, adică a acelei lumini
neaprinse de mână omenească.

• Asupra acestui fapt există numeroase

mărturii, sute şi sute de credincioşi fiind
prezenţi în momentul când, în noaptea
Învierii lui Hristos, luminează pe pământ
pentru câteva minute un foc nematerial, o
lumină care poate fi ţinută în mână fără a te
arde.
 2. Minunea are loc de
Paştele Ortodox
• Minunea se întâmplă în fiecare an, de
Paştele Ortodox, care este sărbătorit
la o dată diferită de cel catolic şi
protestant, din cauza folosirii
calendarului iulian, şi nu a celui
gregorian, utilizat în Occident.

• Sfânta Lumină se aprinde în

Ierusalim, pe Mormântul Domnului
nostru Iisus Hristos, în Sâmbăta Mare,
ziua, între orele 12.30-14.30, în timpul
în timpul Vecerniei Mari.
 3. Un miracol mai puţin
cunoscut
• Miracolul ceresc al Focului Sacru este puţin
cunoscut şi popularizat, deoarece Patriarhia
Ortodoxă din Ierusalim nu a îngăduit nimănui
să vulgarizeze acest moment sublim.

• Nici chiar populaţia de astăzi a Ierusalimului

nu este la curent cu miracolul divin al venirii
Sfintei Lumini, căruia nu i se dă importanţa
cuvenită. Sunt israelieni care nu ştiu exact
ce se întâmplă în Biserica Sfântului Mormânt
în Sâmbăta Mare.
 4. Mărturii româneşti
• Românii au avut ocazia să afle despre ceremonia
Focului Sacru din cartea părintelui Iosif TRIFA, "Pe
urmele Mântuitorului", după un pelerinaj românesc
la Locurile Sfinte, din anul 1925.

• Ulterior au mai asistat la acest miracol şi alţi

preoţi români, care au adus mărturie despre Focul
Sacru în faţa creştinilor ortodocşi. Unul dintre
aceştia este şi prof. Ion LAZĂR, care a scris apoi
cartea "Lumină din lumină".

• O altă mărturie este cea a părintele CLEOPA ( în

Pelerinul român), care a fost la locurile sfinte în
anul 1974 cât şi cea a Pr. Prof. Constantin
GALERIU („Duhovnici români în dialog cu tinerii”)
din anul 1993.
 5. Cum se manifestă?
• Lumina Sfântă se manifestă diferit de la un
an la altul: ca o stea strălucitoare, ca
roua, ploaia sau zăpada strălucitoare ori
nori, ca înger sau porumbel, ca flăcări de
foc care nu mistuie, ca sclipiri de lumină
sau ca fulgere, ca o lovitură de trăsnet, ca
o lumină albastră care creşte în
intensitate şi devine albă.

• Timp de aproximativ trei minute, flacăra

lumânărilor aprinse din Focul ceresc nu
arde, iar credincioşii îşi ating faţa, gura,
mâinile, hainele, spre binecuvântare şi
tămăduire.
 6. Mormântul păzit
• Sfântul Mormânt este controlat încă din noaptea
Vinerii Mari, după prohod, de către câţiva poliţişti
civili necreştini - un arab, un turc şi o persoană din
partea statului Israel. Ei verifică ca toate obiectele
din interior să nu aibă vreo sursă de foc, verifică
lespedea Sfântului Mormânt şi controlează corporal
pe arhiereul grec care presară vata pe mormântul
Domnului.

• Apoi se sting toate luminile şi se pecetluieşte uşa

Sfântului Mormânt cu două mari peceţi, benzi de
pânză albă cu ceara şi sigilii la capete, în formă de
X. Gardienii rămân de pază la uşa Mormântului,
până când se aprinde Sfânta Lumină.
7. Patriarhul percheziţionat
• Sâmbătă în jurul orei 12, patriarhul se
dezbracă, şi rămâne numai în stihar alb,
cu epitrahil, mânecuţe şi brâu. Mai întâi
este controlat peste tot de poliţiştii
necreştini, în prezenta reprezentanţilor
oficiali armeni, catolici şi copţi, să nu
aibă vreo sursă de foc.

• Apoi patriarhul desigilează uşa Sfântului

Mormânt, prin ruperea peceţilor şi întră
în prima încăpere, numită "Capela
Îngerului," însoţit, după tradiţie, de un
arab musulman.
 7.1. Mărturia Patriarhului
• Iată ce spune Patriarhul Ierusalimului Diodorus
despre aceasta:

• "Intru în Mormânt şi îngenunchez cu frică sfântă

în faţa locului unde a zăcut trupul lui Hristos
după moarte şi de unde a înviat. Îngenunchind
în faţa acestui loc unde El a înviat din morţi
suntem aduşi în imediata apropiere a Învierii
sale slăvite.

• Catolicii şi protestanţii numesc biserica

aceasta Biserica Sf. Mormânt. Noi o numim
Biserica Învierii.

• Învierea este pentru creştinii ortodocşi centrul

credinţei. Prin Învierea Lui, Hristos a câştigat
victoria finală asupra morţii, nu doar asupra
morţii sale, ci şi asupra morţii celor ce sunt
aproape de El."
 7.2. L umin a
•
„Nedefin ită”
"Îmi găsesc drumul prin întuneric în
camera interioară unde cad în genunchi.
Aici spun anumite rugăciuni care ne-au
fost transmise de-a lungul secolelor şi
după aceea aştept. Câteodată aştept
câteva minute, dar în mod obişnuit
minunea se întâmplă imediat după ce am
spus rugăciunile.

• Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat

Iisus se revarsă o lumină nedefinită, în
mod normal cu o tentă albăstruie, dar
culoarea se poate schimba şi lua multe
nuanţe. Nu poate fi descrisă cu cuvinte
omeneşti.
 7.3 “Lumina răsare din piatră”
• „Lumina răsare din piatră ca şi ceaţa care se ridică
deasupra unui lac, piatra pare a fi acoperită de un
nor, dar este lumină. Lumina se comportă diferit în
fiecare an. Uneori acoperă doar piatra, alteori
luminează tot Mormântul, aşa încât oamenii de
afară văd Mormântul plin de lumină. Lumina nu arde!
Niciodată nu mi-am ars barba în toţi cei 16 ani de
când sunt Patriarh al Ierusalimului şi am primit
Focul Sfânt. Lumina are altă consistenţă, diferită de
lumina focului care arde în candelă.
• La un moment dat Lumina se înalţă şi formează o
coloană în care focul este de natură diferită, aşa că
pot aprinde lumânările mele de la ea. După ce am
primit flacăra, ies şi dau Focul întâi Patriarhului
Bisericii Ortodoxe Armene, apoi Patriarhului Copt şi
după aceea tuturor celor prezenţi în Biserică."
 8. Mărturia unei persoane
aflate în biserică
• De această persoană ne vorbeşte părintele
GALERIU (17 aprilie 1993): „Când am privit
spre Biserica Golgotei, am văzut o femeie
cu cele 33 de lumânări aprinse. Această
femeie este din Bucureşti se numeşte
Ioana Elena Corneanu şi iată ce
mărturiseşte:”
• „Înghesuită şi mişcată de valul lumii îmi
plângea inima. Parcă mă vedeam părăsită
de Dumnezeu – Doamne m-ai lepădat de la
faţa Ta! Patriarhul a intrat în Sfântul
Mormânt. Mă rugam cu lacrimi.
• Deodată, apar fulgere de lumini şi scântei,
ca mărgelele, ca globuleţele. Închid o clipă
ochii, ca fulgerată, iar când îi deschid văd
mănunchiul de 33 lumânări aprins. Lumea
aprinde de la mine. Faţa îmi este scăldată
în lacrimi”.
 9. Mărturia unei persoane aflate
în afara bisericii
• Am stat afară la 100 m de biserică în
curtea din faţă unde erau deja sute de
oameni. Era prima dată când eram acolo şi
nu ştiam când şi cum vine Sfânta Lumină,
când deodată pe la ora 12 s-a făcut brusc
tăcere şi instinctiv m-am uitat la cer (căci
asta se simte în aer acolo, e ca şi cum
câteva minute timpul se opreşte), atunci
mi s-a părut că cerul de deasupra bisericii
fierbe cum fierbe apa în clocot şi dinspre
răsărit veneau nişte valuri azurii care
puteau fi nişte nori, dar nu erau nori pentru
că se terminau exact deasupra bisericii.

• Imediat după aceea, am auzit clopotele şi

strigătele de bucurie ale mulţimii şi am
văzut lumânările care se aprindeau din
mână în mână.
10. Imagini de la Sfântul
Mormânt :Piatra Ungerii
10.1. Lumina “Azurie”
10. Focul Sfânt la
început nu arde
10.2. „Sferă de lumină”
10.3. Vedere din balconul bisericii
10.4. Lumină şi bucurie
sfântă
 11. Întotdeauna lumina a
venit doar la ortodocşi
• Ori de câte ori non-ortodocşii au încercat să
obţină Lumina Sfântă, tentativele lor au
eşuat lamentabil. Se cunosc cel puţin trei
astfel de încercări. Una dintre cele mai
memorabile a avut loc în anul 1579, în
timpul ocupaţiei otomane a Ierusalimului.

• Patriarhul ortodox a fost nevoit sa meargă

într-o biserică alăturată, pentru a fi cât mai
aproape de altarul unde în fiecare an are loc
minunea. Dintr-o dată, un fulger a lovit
năpraznic mijlocul coloanei de marmură din
incinta curţii interioare a Bisericii şi a
crăpat-o, iar prin fisură, Focul Sfânt a trecut
drept spre lumânarea Patriarhului, pe care a
aprins-o.
12. Stâlpul crăpat la anul
1579
 13. În loc de concluzie
• Cine vrea să vadă o mare minune a
zilelor noastre, cine doreşte să se
întărească mai mult în credinţă, să
meargă la Mormântul Domnului de
Sfintele Paşti şi va vedea minune
negrăită.
Persoana care experimentează o astfel
de minune pleacă de la Ierusalim
complet schimbată. Pentru mulţi
dintre cei care participă la ceremonie,
viaţa se împarte în două mari
perioade: "înainte" şi "după" miracolul
Luminii Sfinte de la Ierusalim.