Sunteți pe pagina 1din 3

Ioan Slavici publica in anul 1881, in volumul de debut Novele din popor nuvela

realista de factura psihologica Moara cu noroc, nuvela reprezentativa pentru


viziunea despre lume a autorului.
Moara cu noroc este o nuvela deoarece are o constructie riguroasa epica in proza,
fir narativ central, conflict concentrat, personaje putine si puternic individualizate.
Nuvela este de factura psihologica deoarece prezinta framantarile de constiinta ale
personajului principal care traieste un conflict interior, sunt folosite tehnici de
investigare psihologica, monolog interior si scene dialogate insotite de detalii
despre gesturi si mimica.
Tehnica detaliului, prezenta tipologiilor de personaje, veridicitatea prezentarii
societatii ardelenesti, perspectiva narativa obiectiva si nu in ultimul rand tema
nuvelei fac din aceasta o nuvela realista.
Tema nuvelei o constituie consecintele nefaste ale dorintei de imbogatire. Aceasta
prezinta incercarea lui ghita de a-si depasi conditia de simplu cizmar, luand in
arenda Moara cu noroc in speranta ca va asigura familiei sale un trai mai bun si
indestulat. Aceasta dorinta de inavutire il dezumanizeaza treptat pe Ghita care isi
pierde intr-un final familia.
Titlul nuvelei este cat se poate de ironic, deoarece Moara cu noroc le aduce
protagonistilor numai ghinion din pricina castigurilor obtinute, care ascund
nelegiuiri.
Perspectiva narativa este a unui narator omniscient si detasat (obiectiva). Pe langa
perspectiva narativa intervine tehnica punctului de vedere in interventiile simetrice
ale batranei (soacra lui Ghita) din inceputul si din finalul nuvelei. Cele doua teze
rostite de batrana: Omul sa fie fericit cu saracia lui, caci, daca e vorba, nu bogatia
ci linistea colibei tale te face fericit , si asa le-a fost dat!... au caracter
moralizator, caracter specific pentru tema si viziunea despre lume a lui Ioan
Slavici.
Conflictul central al nuvelei corespunde conflictului interior al personajului
principal. Acesta oscileaza continuu intre dorinta de a ramane un om cinstit, si
dorinta de a se imbogati alaturi de Lica Samadaul. Conflictul interior al
protagonistului se reflecta si in plan exterior, in confruntarea dintre carciumar si
Lica.
Fiind o nuvela realista, spatiul si timpul apartin verosimilului. Spatiul actiunii este
real, o zona geografica din Ardeal, la hanul Moara cu noroc, iar actiunea se
desfasoara cronologic, pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare
religioasa: de la Sfantul Gheorghe pana la Pastele din anul urmator.
In expozitiunea nuvelei este fixat cadrul actiunii( drumul care merge la Moara cu
noroc si locul unde este situata carciuma) si a conditiei personajului principal,
cizmar sarac dar cinstit si harnic, care se hotaraste sa ia in arenda Moara cu noroc
in vederea castigurilor rapide, cu ajutorul carora se gandea sa deschida un atelier
pentru a asigura familiei sale un trai cat mai bun.
Intriga nuvelei incepe odata cu aparitia lui Lica Samadaul, simbol al raului. Acesta
declanseaza in sufletul lui Ghita conflictul interior, tulburand echilibrul familiei. In
fata lui Lica, Ghita se simte vulnerabil deoarece el simte pericolul care il pandeste
daca i se supune, dar si riscul mult mai mare daca il refuza.
Desfasurarea actiunii ilustreaza amplificarea conflictului psihologic, pe masura ce
Ghita se implica in afacerile necurate ale Samadaului. Carciumarul se instraineaza
tot mai mult de familia sa, devine interiorizat, mohorat si violent, purtandu-se
brutal fata de Ana si fata de copii pe care pana atunci ii protejase. Acesta ajunge
chiar sa regrete ca are o familie deoarece simte ca nu isi poate asuma pe deplin
riscul inavutirii. Ghita devine complicele lui Lica la diferite nelegiuiri si crime si
isi pierde imaginea de om cinstit pe care o avea. Ghita se aliaza cu jandarmul
Pintea, tovaras a lui Lica, pentru a il da in vileag pe Samadau.
Punctul culminant reprezinta dezumanizarea lui Ghita. Ana, dezgustata de lasitatea
sotului ei, intr-un gest de razbunare disperata I se daruieste lui Lica pentru ca, in
ciuda nelegiuirilor comise, el e om pe cand Ghita e doar muiere imbracata in
haine barbatesti
Deznodamantul este unul tragic. Cand Ghita se intoarce la carciuma si afla ca a
fost inselat de Ana acesta o ucide, fiind omorat la randul sau de Raut. Lica da
atunci ordin sa fie gasiti banii carciumarului si apoi sa fie incendiat hanul. Cand isi
da seama ca nu mai are cale de scapare, Lica se sinucide sfarmandu-si capul de
tulpina unui stejar.