Sunteți pe pagina 1din 28

S

1
viata lui noica
Sorin Lavric
T
E
XT
equivalences
arguments
2.2003
S

2
edition: M. Diaconu, A. Rezus & S. Vieru (eds.)
c 2003 arguments [L
A
T
E
X2

-edition]
c 2003 Sorin Lavric (Bucharest, Romania) [text]
c 2003 Salvador Dal Estate [logo Salvador Dal: Centaure]
c 2001 Dinu Laz ar (Bucharest, Romania) [photo C. Noica]
c 2003 equivalences [pdfL
A
T
E
X hyperscreen]
This electronic edition is a non-prot publication
produced by pdfT
E
X 14.h &
created by L
A
T
E
X2

with hyperref & hyperscreen


pdfT
E
X14.h c 2001 H` an Th e

Th` anh
L
A
T
E
X2

c 19932001 the L
A
T
E
X3 project team et al.
hyperref c 19952001 Sebastian Rahtz
hyperscreen c 2001-2002 Adrian Rezus [based on pdfscreen]
pdfscreen c 19992001 C. V. Radhakrishnan
typeset by romanianT
E
X c 19942001 Adrian Rezus
printed in the netherlands December 8, 2003
S

3
Sorin Lavric
Viat a lui Noica
Bucuresti
2003
S

4
S

5
Viat a lui Noica
1
Provenit dintr-o familie cu vechi radacini aromane, al carei nume putea gasit
n secolul al XIX-lea n numeroase regiuni din sudul Dunarii, Constantin Noica, al
treilea copil al lui Grigore si Clementa Noica, s-a nascut n comuna Vitanesti din
judet ul Teleorman n 12 iulie 1909. Cine ia n mna o carte a lui Noica cautnd n sa
biobibliograca data de nastere a lozofului, da peste o dubla data: 12 si 25 iulie 1909.
Explicat ia e simpla: n 1919, statul roman a adoptat calendarul gregorian (Biserica
ortodoxa va adopta acelasi calendar cinci ani mai trziu) si, grat ie decalajului de 13 zile
fat a de cel iulian, toate datele anterioare anului 1919 au primit, ca surplus numeric, 13
unitat i. Pentru a nu se crea nsa confuzii temporale, multa vreme cele doua calendare
au fost folosite n paralel, si de aici cele doua numere care apar n dreptul zilei de
nastere a lui Noica.
Orict ne-am stradui sa gasim n locul de nastere a lui Noica sau n familia n care
s-a ivit semne prevestitoare ale vocat iei lui Noica, nu vom gasi. Comuna de cmpie,
cu largi ntinderi netede nlauntrul carora ochiul nu are de ce sa se agat e, Vitanesti
nu are nimic dintr-o asezare n care sa simt i ca acolo se poate face lozoe. Daca
1
Sorin Lavric (b. 1967) graduated in general medicine (at the Carol Davila Institute, Bucharest,
1993) and in philosophy (University of Bucharest, 1996). He is a member of the Romanian Society for
Phenomenology [Societatea Romana de Fenomenologie] and is currently preparing a PhD Dissertation
on The Ontology of Constantin Noica (University of Bucharest, promotor: Prof. Dr. Gabriel Liiceanu).
His publications include The Christmas Book [Humanitas, Bucharest 1997] a translation from Martin
Heidegger [Parmenide, Humanitas, Bucharest 2001; in collaboration with Bodgan Minca], a series
papers on the philosophy of Constantin Noica, an edition of his major books Becoming unto Being
and Letters on the Logic of Hermes [Bucharest, Humanitas 1998], etc.
S

6
este adevarat ca ecare loc si are spiritul lui, un genius loci, peisajul Vitanestiului
nu-t i ofera nici un motiv sa crezi ca, n acele mprejurimi, spiritul locului ar unul al
lozoei.
Cu familia lucrurile stau aidoma ca n cazul cmpiei: platitudine stearpa a unui
neam de altfel viguros genetic si nanciar, dar suferind de o nevolnicie crasa n lumea
spiritului. Simplu spus, propensiunea culturala a familiei Noica n t inuturile romanesti
nu a depasit niciodata pragul obisnuit al mplinirii umane, spre care tind oamenii nor-
mali: capatarea unui statut social trainic, mbrat isarea unei meserii aate la moda
(medic, avocat, inginer) ntemeierea unei familii solide printr-o buna aliant a matri-
moniala si, apoi, umplerea timpului cu tabieturi mondene: calatorii n strainatate,
vilegiaturi n stat iuni celebre, frecventarea unor cercuri ct mai apropiate protipen-
dadei politice si nanciare.

In acest climat de domestica si previzibila viat a, aparit ia
lui Noica a nsemnat, n raport cu spiritul tradit ional al familiei, un caz aberant. Caci
este o aberat ie sa-t i arat i totala inaptitudine, ba chiar ntreaga desconsiderare fat a de
toate ndeletnicirile practice n care ceilalt i membri ai familiei exceleaza. Cnd ai un
tata mosier mare, cu 3 500 pogoane de pamnt [pentru nceput], ale carui pasiuni snt
agricultura, calaria si femeile frumoase, ba chiar cnd ai un frate medic, a carui mare
si unica pasiune este rugby-ul, cum pot i tu, Constantin Noica, dnd la o parte fagasul
cutumei, sa te apuci sa faci lozoe?
Iata asadar lumean care Noica a aparut: omprejurime naturala straina lozoei si
o familie bine mplntata n traiul cmpenesc al ethosului rustic. Partea buna a acestei
stari de lucruri este ca, traindn bunastare si tihna, si primind o educat ie aristocratica
dupa obiceiurile vremii (guvernanta, nsusirea nca din copilarie a limbilor straine),
Noica s-a pomenit la un moment dat ca poseda o natura umana slefuita de timpuriu
S

7
n vederea lozoei. Tot ce avea de facut de acum ncolo era sa lase n voia ei, n
deplina ei manifestare, o natura care nu numai ca fusese parca anume croita pentru
lozoe, data ind funciara inaderent a a tnarului Noica la valorile si practicile epocii,
dar care, pe deasupra, beneciase de o prelucrare culturala de pe urma careia nu se
putea ivi dect ce s-a ivit: un om nascut si facut pentru lozoe. Un caz aberant, daca
e sa-l judeci dupa criteriile lumii de azi, sau un caz aparte de geniu pustiu, daca e sa-l
categorisesti dupa normele lozoei.
Gimnaziul si clasele superioare de liceu Noica le-a facut n Bucuresti, locuind la
casa din capitala a familiei. Daca despre anii gimnaziali de la liceul Dimitrie Cantemir
nu se pastreaza date biograce pe seama carora sa pot i spune ceva despre tnarul
Noica de atunci, n schimb, o data cu nscrierea la liceul Spiru Haret, n perioada
19241928, marturiile colegilor si propriile marturisiri t i dau putint a de a schit a un
prim portret al adolescentului Noica. Ar o greseala sa t i nchipui ca Noica a fost
o inteligent a prematura a carei vocat ie s-a manifestat de la nceput si ntr-o forma
deplina. Nu-i scria pe frunte ca e Noica, desi chipul si prestant a te duceau imediat cu
gndul la un om cu stofa aristocratica.

In liceu a fost ntruchiparea elevului srguincios
si cuminte, care nu iese din vorba profesorilor, care nu si ngaduie gesturi de bravada
scolareasca si pentru care a elev nseamna a avea, pe linie, note ct mai mari. Acesta
a fost Noica, elevul silitor si nechiulangiu, elevul cu note ntotdeauna mari, oferind o
imagine n deplin contrast cu cea a colegului sau Mircea Eliade, care, ntr-un singur
an, avusese nu mai put in de cinci corigent e.

Intr-un cuvnt puteai citi n el viitorul
soarece de biblioteca, tn arul studios n a carui minte nu ncape alta preocupare dect
cea a spiritului.
De fapt, n suetul lui Noica, ca de altfel n suetul tuturor adolescent ilor, pot i
S

8
ntlni coexistent a a doua tendint e contrarii, a doua atitudini pe ct de opuse pe att
de resti: pe de o parte, o tendint a centripeta pe care o pot i numi foarte bine

spirit
de fronda; pe de alta parte, o tendint a centrifuga, si anume nevoia inerenta a oricarui
suet tnar de a se darui unei cauze din afara lui. Grat ie celei dinti tendint e, caut i
instinctiv sa te denesti opunndu-te uzant elor si obiceiurilor, ncercnd sa faci ceea
ce ceilalt i nu fac. E pornirea de a te deosebi de ceilalt i, de a excentric, de a iesi n
evident a. Grat ie celei de-a doua tendint e, simt i nevoia sa-t i denesti int a adernd la
spiritul sau umoarea ce framnta mint ile semenilor tai.
Din derularea acestor doua miscari potrivnice a prins int a personalitatea lui No-
ica si metabolismul viet ii lui interioare. Din cauza retractilitat ii centripete, de fronda
mpotriva gustului comun, Noica avea sa aleaga lozoa, citind la 18 ani Critica
rat iunii pure. E greu de crezut ca la 18 ani pot i nt elege mare lucru din acea carte,
dar Noica, cum el nsusi marturiseste n

Fisa clinica din Sase maladii ale spiritului


contemporan, citind aceasta carte s-a simt it pe veci conscat de gndirea speculativa.
Aceasta e principala ndeletnicire a carei cauza poate gasita n atitudinea retractila
de tip centripet.

In schimb, n categoria gesturilor provocate de daruirea de tip centri-
fug, intra nu mai put in de cinci forme de risipire sociala: poezia, gazetaria, angajarea
politica, misionarismul cultural si casatoria. Acestea snt singurele forme de risipire
carora Noica le-a cazut prada si prin care Noica s-a pierdut printre ai sai. Dar sa nu
anticipam.
Elev ind la liceul Spiru Haret, n rea lui Noica se face simt ita vibrat ia lirica.

Incepe sa scrie poezii asa cumncep sa scrie tot ii tinerii: dintr-o vaga euforie expansiva
si din dorint a nemarturisita de a-si epata colegele. Nimeni nu a nceput sa scrie poezie
cu alt gnd dect acela de a face curte femeilor, si chiar si atunci cnd, pe parcurs,
S

9
motivat ia aceasta a fost nlocuita de o alta, freamatul interior de efuziune lirica a
ramas unul de sorginte erotica. Poetul scrie pentru femei chiar si atunci cnd sust ine
contrariul. Noica nu a facut nici el except ie, chiar daca poeziile pe care le-a publicat
n revista Vlastarul a liceului Spiru Haret nu snt unele de spovedanie sau chemare
erotica. Si poate ca o minima sinceritate fat a de sine l-a facut pe el, adolescentul dornic
de a face ceea ce colegii lui de generat ie nu faceau, sa se ndeparteze treptat de poezie.
Cu sau fara aceasta minima sinceritate se stie cu certitudine ca un cuvnt hotartor
n lepadarea lui Noica de poezie a avut-o Ion Barbu.

In 1927, Constantin Noica, sau
Dinu cum i spuneau prietenii, l-a avut drept profesor de matematica la Spiru Haret
pe poetul Uvedenrodelor. Ion Barbu, dndu-si seama repede ca mintea acelor tineri nu
avea nimic n comun cu frumuset ea arida a construct iilor imaginare de tip matematic,
le-a declarat sumbru ca snt inapt i si nedemni de matematici, ca refuza prin urmare
sa le mai predea matematica si ca, n timpul ce ramasese pna la terminarea anului,
le va preda poezie franceza. Si astfel, traind ora dupa ora n atmosfera poeziei lui
Baudelaire, Rimbaud si Villon, Noica s-a simt it ncurajat sa-i dea spre lectura lui Ion
Barbu cteva din exercit iile poetice proprii. Rezultatul a fost ca a primit raspicat sfatul
sa renunt e la poezie, caci nu ntr-acolo putea sa bata vocat ia cuvntatoare a lui Noica.
Si astfel, prin cuvntul unuia al carui discernamnt n materie de poezie nu putea
pus la ndoiala, Noica s-a vazut descurajat n proiectele lui lirice.
Terminnd liceul, Constantin Noica se nscrie la Facultatea de Filozoe si Litere
din Bucuresti, pe care o va absolvi n 1931. Timp de trei ani de zile va trai sub vraja
celui care a dat, ca nimeni altul, tonul lozoc al epocii interbelice: Nae Ionescu. Omul
acesta cu chip de lup si cu sprncene arcuite draceste, a carui privire patrunzatoare t i
dadea ori si a carei faima era direct proport ionala cu scandalurile n care se lasase
S

10
trt, omul acesta desprins de tot si toate, neavnd parca nimic sfnt n el, dar reusind,
printr-un har pedagogic fara pereche, sa nsamnt eze n suetul student ilor nebunia
lozoei, omul acesta capabil sa calce n picioare orice canon universitar si orice norma
de conduita profesorala cu o usurint a friznd impertinent a, omul acesta care venea n
fat a student ilor si le spunea:

Ehee, voi sntet i student i, asadar trebuie sa citit i. Eu?


Eu snt profesor, asadar nu mai citesc..., ei bine omul acesta a fost, se pare, cel mai
mare profesor de lozoe pe care l-a avut Romania vreodata. Daca att ia tineri au
ales lozoa n perioada interbelica, simt ind ca orice ar face, nu au ncotro si tot la
lozoe trebuie sa se ntoarca, daca lozoa a devenit asadar un modus vivendi pentru
niste tineri carora probabil ca nici nu le-ar trecut prin cap sa faca n alta situat ie
lozoe este pentru ca, la un momenta dat, l-au ntlnit la Facultatea de Filozoe din
Bucuresti pe Nae Ionescu. Acelasi lucru s-a ntmplat cu Noica. Fascinat ia exercitata
de Nae Ionescu asupra lui Noica a lasat urme indelebile, chiar daca la senectute, Noica
avea sa se dezica de Nae Ionescu, printr-o vorba pe care e bine sa o luam cum grano
salis:

A fost un sarlatan(Jurnalul de la Paltinis). Sarlatan sau nu, Nae Ionescu a


nsemnat prezent a profesorala declansatoare a unei mari vocat ii n suetul lui Noica.
Cu o natura seducatoare aproape demonica, Nae Ionescu a atras de partea lozoei
mai mult i tineri dect tot i ceilalt i profesori interbelici la un loc. Nu trebuie sa-l credem
pe Noica cnd spune n Jurnalul de la Paltinis ca nu a avut magistrii si ca gndirea lui
nu a fost conscata de gndirea nici unui gnditor.

In realitate a avut, iar daca nu mai
mult i, atunci cel put in unul, si acesta a fost Nae Ionescu. Cum tot asa gndirea lui a
fost conscata macar de un lozof, si acela a fost Hegel.
Desi cucerit de felul de a lozofa al lui Nae Ionescu, Noica nu a fost totusi un
apropiat al acestuia. Lucrul acesta cu sigurant a l-a marcat, desi nu a lasat sa se arate.
S

11
Nu era un obisnuit n casa lui Nae, cum era de pilda Mircea Vulcanescu, si nici nu i-a
fost asistent, precum Mircea Eliade. Ba nici macar un tnar simpatizat de Nae nu a
fost, asa cum era de pild a Mihail Sebastian. Adevarul este ca Nae Ionescu nu-l agrea
pe Noica, pesemne din cauza rii sale egmatice si excesiv de politicoase, la a carei
vedere aveai impresia ca ai de-a face cu un ipocrit. Cu toate ca era o prezent a discreta
si retrasa, evitnd certurile si necautnd sa surprinda prin nimic, ceea ce putea adesea
sa irite la Noica era tocmai felul lui de a excesiv de politicos.

In Noica exista un prisos


de atitudine curtenitoare, un surplus de umoare onctuoasa, vadita n tonul aproape
mieros al vorbirii sale si n postura prevenitoare si calda amanunte care nu aveau
cum s a nu te duca cu gndul la o gura ipocrita a lumii mondene.

In realitate, Noica
nu era un ipocrit, ci o re egmatica ndaratul careia se ascundea un mare luptator.
Era genul de om ce nu strneste antipatii radicale, dar nici nu este din cale afara de
simpatizat. Datorita acestor amanunte, Noica nu i-a placut lui Nae Ionescu.
Cam asa era Noica n perioada student iei. Pna si n privint a femeilor, impresia
lasata era asemanatoare. Conduita manierata, fara de cusur, fat a de femei putea sa
dea senzat ia ca le face multora curte, cnd de fapt conduita lui t inea de educat ie si
nu de patima. Noica facea o curte curtenitoare, nu una erotica. Era un maestru al
conversat iei, stiind sa arate interlocutorului mai multa atent ie dect primea n schimb,
facndu-l pe preopinent sa traiasca cu convingerea ca este mai important dect Noica.
Atent ia aplicata asupra celuilalt incita cochetaria femeilor, magulite de a obiectul
unei asemenea darnicii prevenitoare, nsa, daca ar fost nclinate spre o minima
introspect ie, ar recunoscut singure ca ceea ce le ateaza n prezent a lui Noica era
politet ea lui si att. Cu alte cuvinte, Noica nu era un crai, nu era un barbat care sa
fac a furori. La rndul lui, pret uia femeile, dar putea si fara ele.
S

12
Terminnd facultatea, Noica este nrolat n serviciul militar ntre 1931 si 1932,
la Batalionul de Vnatori de Munte de la Sinaia. Dupa terminarea stagiului militar
se ntoarce n Bucuresti, unde, semn al unui vadit gest de fronda, se rade n cap si
se angajeaza ca bibliotecar la Seminarul de Istoria Filozoei, cu toate ca nimic nu-l
ndemna sa o faca. Neavnd griji pecuniare, lucrul ca bibliotecar timp de cteva luni
nu poate explicat dect prin dorint a lui Noica de a face ceva ce nu se facea n rndul
colegilor lui de generat ie. Vroia sa faca altceva, vroia sa e altcineva.

In 1932 se nint eaza

Criterion-ul, societate de cultura la ale carei ntruniri


Noica va participa timp de aproape doi ani. Perioada

Criterion-ului are o dubla


semnicat ie: cercul

Criterion-ului a reprezentat o atmosfera de emulat ie culturala


a carei intensitate a ntet it spiritul de concurent a spirituala al lui Noica; n al doilea
rnd,

Criterion-ul a fost recipientul de dospire a unor ambit ii nat ionaliste din a caror
distilare se va naste, n suetul lui Noica, germenii viitoarei convertiri legionare. Tot i
prietenii lui Noica de la

Criterion Mihail Polihroniade, Haig Acterian, Mircea Elia-


de vor mbrat isa, mai devreme sau mai trziu, cauza miscarii legionare. Cu sigurant a
ca Noica a fost el nsusi pus n fat a acestui drum, cum tot att de sigur e ca a trebuit
sa-si justice ntr-un fel, n ochii colegilor, refuzul de a intra n Miscarea Legionara
nca din anii 30.

In adevar, Noica nu era un om de act iune si de angajament social.
Simt ea foarte bine ca, daca era sa faca ceva pentru renvierea culturala a Romaniei,
calea pe care trebuia sa paseasca nu era cea a aruncarii n politica, ci cea mult mai
discreta si aparent mai put in ecienta a luptei culturale.

In aceasta perioada, evolut ia launtrica a preferint elor culturale l mpinge pe Noica


spre matematic a.

In ciuda verdictului necrut ator pe care Ion Barbu li-l daduse acelor
elevi de la Spiru Haret din rndul carora facea parte si Noica, Noica se nscrie n 1933
S

13
la Facultatea de Matematica, dar nu urmeaza dect un an cursurile ei, deoarece, destin
implacabil, aici l are ca profesor pe... Ion Barbu. Cu aceeasi hotarre cu care l sfatuise
sa lase odinioara poezia, Ion Barbu i da de nt eles acum ca acelasi lucru trebuie sa-l
faca cu matematica. Coincident a aceasta nefasta, grat ie careia Noica este respins de
doua ori, din lumea poeziei si a matematicii, prin intervent ia aceluiasi om, Ion Barbu,
aduce cu o ordalie la care Noica a fost supus doar spre a-si gasi adevarata vocat ie.
Caci, lecuit denitiv de ispitele adolescent ei si nemaiavnd altele de acest fel, Noica se
va ndrepta ncetul cu ncetul catre lozoe. Dar nu nainte de a mai savrsi nca doua
gesturi de fronda a caror semnicat ie este transparenta.

In 1934, dnd peste capat planurile tatalui sau, a carui intent ie era sa-l nsoare
pe Noica cu fata dintr-o familie buna, o anume Cesianu, Noica se nsoara fulgerator,
strnind pna si uimirea prietenilor apropiat i, cu o tnara englezoaica pe care o cunos-
cuse ntmplator ntr-o excursie: Wendy Muston. Se muta imediat la Sinaia, renunt nd
la fervoarea viet ii capitalei si ncepe sa traduca romanele polit iste ale lui Edgar Walla-
ce din limba engleza pentru Editura Hertz. Va traduce de-a lungul a doi ani 8 romane
polit iste, supunndu-se parca unui program premeditat de supercialitate liber asu-
mata.
Wendy Muston nu era o femeie frumoasa, nsa rea ei, de o vioiciune si o vitalitate
molipsitoare, creau n jur o aura de entuziasm si buna dispozit ie ce compensa din plin
lipsa nurilor trupesti. Cu dint i mari si proeminent i, a caror dezvelire n urma ecarui
zmbet i mprumuta ceva din nfat isarea taioasa a maicilor benedictine, Wendy nu
putea trezi ntr-un barbat altceva dect o considerat ie ce nu depasea respectul politicos
cuvenit femeilor cu slefuire culturala. Si probabil ca tocmai asta a dat fru liber hotarrii
lui Noica de a o alege drept consoarta: caci Noica nu se numara printre barbat ii carora
S

14
o frumuset e la moda, croita dupa sabloanele estetice ale epocii, sa-i poata tulbura
tihna. Era prea meent fat a de gustul umorilor publice pentru ca, plecndu-se n fat a
etalonului curent de masurare a frumuset ii feminine, sa-si aleaga o femeie potrivit
acestui etalon. Vroia ceva deosebit si si-a ales ceva deosebit: o amtrioana desavrsita
n pielea unei fragile si voioase doamne.
La Sinaia va locui n vila socrilor, unde si petrecea cea mai mare parte din an,
nentrerupndu-si sejurul montan dect pentru scurte drumuri la Bucuresti. Se plimba,
traduce si scrie articole de gazeta pe care le trimite ziarelor bucurestene. Risipa ga-
zetareasca a lui Noica, impresionanta din punct de vedere cantitativ, nu avea n ochii
lui dect un singur rost: acela al formarii unui stil propriu. Noica stia prea bine ca pen-
tru a ajunge sa scrie bine trebuia mai nti sa scrie mult. Ceea ce va si face, risipindu-si
energia scriitoriceasca ntr-un numar imens de articole ale caror teme acopereau toata
gama posibila de subiecte publicistice: politica, cultura, viat a mondena, comentariu
pe marginea actualitat ii romanesti etc.
Dar n 1935 Noica se mbolnaveste de tuberculoza renala. Daca e sa ne luam dupa
marturia lui, cauza ar de gasit ntr-o raceala contractata la schi n iarna lui 1935.
Versiunea este greu de crezut, caci tuberculoza este mai nti o boala a saraciei, de
care Noica nu avea parte, iar mai apoi tuberculoza cere, spre a se raspndi, o clima
calda, ceea ce iarasi nu era de gasit la Sinaia. Una peste alta, fara a insista asupra
acestor aspecte epidemiologice, este de ret inut ca Noica va contracta o pielonefrita
tuberculoasa grava, ca va operat de o somitate a lumii chirurgicale interbelice,
profesorul Burghele, si ca, n urma renalectomiei practicate de Burghele, Noica va
ramne, de la vrsta de 26 de ani, cu un singur rinichi. Revelat ia de soc pe care o
traieste un om caruia i ramne, n plina vigoare a vrstei, un singur rinichi pentru
S

15
restul viet ii nu poate avea ca rezultat dect ntarirea convingerii ca totul n viat a t ine
de un r de pai si ca, n fat a ntmplarilor viet ii, trebuie sa te narmezi cu o platosa
interioara impenetrabila la hazardul lumii. Straniu este ca pentru Noica platosa nu
va sta n credint a crestina, ci n viat a launtrica pusa n slujba dobndirii unei idei
n lozoe. Ceea ce la alt ii este insurect ie mistica menita a rupe cercul absurd al
existent ei, la Noica avea sa capete chipul trairii exclusive n lumea ideilor.

Eu snt
negustor de idei, avea sa declare la proces. Desi schimnic prin re si temperament,
Noica nu a fost nicicnd o natura religioasa, si nu se poate sa nu uimit vaznd
cum, de-a lungul ntregii lui viet i, e ca era n nchisoare, n domiciliul obligatoriu
sau n pustietat ile alpine ale Paltinisului, Noica si-a putut cladi o lume de liniste, de
exuberant a interioara si de optimism expansiv doar pe temeiul unor idei si al unor
gnduri umane care, oricta pasiune ar strnit n suetul lui, nu puteau un reazem
n clipele de ananghie. Si totusi Noica asa a fost, un om a carui patima s-a consumat
exclusiv n lumea ideilor laice ale lozoei de tip clasic; o lume a unor idei ce noua
ni se par cteodata, vai, respingator de abstracte, dar care, pentru el, erau tot att
de reale ca viat a. Noica a fost asadar dintre acei oameni pentru care mntuirea, daca
exista, este de gasit n ideea pe care o descoperi prin propriile puteri.
Pnan 1938 Noica ramnen Sinaia, dar n primavara aceluiasi an pleaca la Paris cu
o bursa a statului francez, unde va sta pna n primavara lui 1939. Euforia culturala a
capitalei franceze i amplica ambit iile carturaresti: ar vrea sa citeasca tot, sa parcurga
cart ile tuturor lozolor lumii, sa cuprinda ct mai repede toate gndurile lor. Un fel
de impetuozitate renascentista, de om dornic a sti totul, i framnta int a si mintea
si, hotart a nu lasa nimic necercetat, ncepe, cu o migala si o aplicat ie maniacala, sa
citeasca cart ile literaturii franceze n ordine alfabetica. Dupa un an reusise sa ajunga
S

16
la litera C, sarind nsa peste Balzac, a carui grafomanie titanica l scosese din rabdari
pn a si pe imperturbabilul Noica.

In noiembrie 1939, Corneliu Codreanu este asasinat din ordinul regelui Carol al
II-lea. Dintr-un impuls de simpatie fat a de o miscare politica la care pna atunci nu
avusese ndemnul sa adere, dar la care acum, o data cu disparit ia capului ei, simt ea
nevoia sa puna umarul, Noica trimite de la Paris o telegrama catre sei miscarii,
anunt ndu-si adeziunea la acest partid politic. E vorba de clasica compatimire pe care
unii oameni o simt fat a de cel care a suferit o nedreptate, compatimire ce culmineaza
adeseori ntr-o participare generoasa la cauza celui care a suferit-o.

Intors n t ara, si pregateste lucrarea de doctorat, pe care o va sust ine n mai 1940,
iar n luna august a aceluiasi an va face primul gest gazetaresc de rezonant a legionara.
Scoate ntr-un singur numar revista Adsum, pe care o scrie toata singur si o publica
din bani proprii, o revista al carei titlu este ct se poate de sugestiv: Adsum; cu alte
cuvinte

Snt aici, snt de fat a.

In 6 septembrie 1940, Romania devine stat nat ional legionar, iar Noica si pune n
chip ocial condeiul n slujba miscarii legionare. Timp de doua luni de zile, n inter-
valul septembrie-octombrie 1940, Noica va redactorul-sef al ociosului de orientare
[extrema] dreapta Bunavestire, si va semna 19 articole cu cont inut legionar.

In octombrie 1940 pleaca la Berlin n calitate de referent de lozoe la Institutul


Romano-German. Peste numai o luna, pe 27 noiembrie, n t ara este asasinat de catre
legionari Nicolae Iorga, iar Noica simte ca adeziunea lui la aceasta miscare trebuie sa
ia sfrsit. Se spune ca ar avut intent ia de a trimite de acolo o telegrama catre Horia
Sima spre a-l nstiint a ca, asa cum la moartea lui Codreanu simt ise imboldul de a
intra n miscarea legionara, tot asa, acum, la moartea lui Iorga, simt ea nevoia sa iasa
S

17
din ea.

In realitate, Noica nu si-a dus intent ia pna la capat pentru simplul fapt ca
nu avut niciodata o asemenea intent ie. Noica nu s-a dezis de miscarea legionara nici
dupa moartea lui Iorga.
Aat la Berlin, colegii germani i cer lui Noica sa scrie o succinta istorie a lozoei
romanesti, pentru a face cunoscuta part ii germane zestrea speculativa a spiritualitat ii
romanesti. Cu un optimism netulburat Noica se asterne pe treaba, ncredint at ind ca
lucrul la o asemenea carte nu poate dura mult. Dar curnd optimismul i este nlocuit
de stupoare, caci Noica are brusc revelat ia trista ca, vrnd sa scrie o istorie a lozoei
romanesti, nu are de fapt despre ce anume sa scrie. Gndul acesta umilitor ca nu
exista o lozoe romaneasca si ca el apart ine unui culturi careia nu i se poate atribui
o lozoe proprie este prghia dureroasa ce l va mpinge pe Noica ca, pe tot restul
viet ii, sa caute sa puna temelia unei lozoi romanesti.

In primavara anului 1941 Noica se ntoarce n t ara unde, razboiul ind n plina
desfasurare, este de ndata mobilizat, dar, supus unui examen medical succint, este
declarat inapt pentru serviciul militar din cauza lipsei unui rinichi.

In ianuarie 1942 i se naste un baiat, Razvan, si peste doi ani o fetit a, Dina. Ne e
greu s a ni-l nchipuim pe Noica n postura de tata: oricum am cauta sa ni-l imaginam,
e cevan rea lui Noica care mpiedica orice apropiere de imaginea unui tata.

Oamenii
mari nu snt buni, scrie Noica n Jurnalul lozoc,

caci ei nu traiesc pentru ceilalt i,


ci pentru spiritul din ei. Noica traia pentru spiritul din el, nu pentru semeni si nici
pentru copii.
Anul 1943 l gaseste pe Noica n Bucuresti, unde va candida pentru prima si ultima
oara la un examen de ocupare a unui post universitar: postul de conferent iar la catedra
de Filozoa istoriei si culturii. Drept contracandidat i Noica i-a avut pe Mircea Eliade
S

18
si pe un anume Ion Zamrescu, al carui nume astazi nu ne mai spune nimic. Ceea
ce este uimitor n acest episod este ca Noica a anexat dosarului prezentat comisiei de
examinare o declarat ie de intent ie n care marturisea ca, n caz n care Mircea Eliade,
atasat cultural la Lisabona n acea vreme, se prezenta la examen, el, Noica, nt elegea
sa se retraga. Noica recunostea n acest fel ca Eliade este mai pregatit si mai demn
de a ocupa acest post. Este una din put inele dovezi de onestitate culturala pe care
cultura romana, viespar de orgolii si frecusuri meschine, le poate nfat isa luminei zilei.
Soarta a vrut ca Eliade s a nu se prezinte la concurs, cum asijderea a vrut ca Noica sa
piarda concursul n favoarea celui de-al treilea candidat.
Vara anului 1944, prevestitoare a unor rasturnari drastice n istoria lumii, sileste
autoritat ile romane sa-i mobilizeze chiar si pe soldat ii necombatant i.

In consecint a,
Noica este nrolat ca translator si, semn vadit al scurgerii capricioase a istoriei, va
ndeplini acest rol mai nti n lagarul de prizonieri americani din Timis, pentru ca
apoi, n septembrie 1944, sa l gasim n lagarul de prizonieri... germani din Craiova.
Imediat dup a 23 august 1944, soldat ii americani, parasind lagarul din Timis spre a
lua drumul Occidentului, i-au propus lui Noica sa plece mpreuna cu ei. Acela a fost
momentul cnd Noica a avut de ales: sa ramna n t ara si sa nfrunte colapsul Romaniei
mpreuna cu ea, sau sa plece n Occident si sa lupte de acolo mpotriva opresiunii
sovietice. Alegerea lui Noica a fost sa ramna aici.
Dupa demobilizare, Noica se ntoarce la Sinaia, dar vremea tihnei si a meditat iilor
solitare trecuse. Reforma Agrara din 1945 i consca familiei Noica cea mai mare parte
a pamntului, iar lui Grigore Noica, cardiac cronic, inima nui rezista de atta suparare.
Moare n 1946, iar Constantin Noica devine brusc capul familiei, ind silit sa preia
atribut iile de administrator peste singura mosie ce le mai ramasese, cea de la Chiriacu,
S

19
o suprafat a de pamnt de 50 de hectare. Asa ca n aceasta perioada l gasim la mosia
Chiriacu de lnga Alexandria, ncercnd sa faca o munca la care nu se pricepea si pe
care, de altfel, o detesta din toata inima. Tot n aceasta perioada, mai precis ncepnd
din 1944, Noica si ridicase n Padurea Andronache de lnga Bucuresti o casa de vara,
un chalet dupa model elvet ian cu un singur etaj, al carei rost nu putea dect unul
singur: sa adaposteasca o scoala de lozoe asa cum si dorise Noica nca din anul
1940, anul scrierii Jurnalului lozoc:

Visez o scoala n care sa nu se predea, la drept


vorbind, nimic. (Jurnal lozoc) Asa se face ca n 19451946 Noica si alterneaza
perioadele de stat la mosia Chiriacu cu scurte sederi la casa Andronache. Aici Noica
si-a vazut, pentru prima data si pentru scurt timp, visul cu ochii.
Sa ne transpunem pentru o clipa n atmosfera acelei vremi. Desi Romania avea
sa mai e pna n decembrie 1947 monarhie, teroarea sovietica s-a insinuat otravitor
nca de la nceputul anului 1945. Era o teroare insidioasa, dar tenace, ind exercitata
numai la adapostul ntunericului. Brusc aai ca a mai fost ridicat un vecin, ca a mai
disparut un om politic, ca o cunostint a plecase nu se stie unde sau ca o ruda fusese
chemata spre a da explicat ii. La lumina zilei nu se ntmpla nimic, caci n mod ocial
nca se respira aerul democrat iei, dar deja frica patrunsese n suetele oamenilor. Ei
bine, n aceasta perioada, Noica nu gasise ceva mai bun de facut dect lozoe. T ara
moare si... Numai ca nu asa stateau lucrurile, caci Noica nu facea lozoe pentru ca,
din dispret luciferic fat a de t ara, si vedea de pret ioasele lui tabieturi spirituale, ci
pentru ca, grat ie naturii lui, el nu putea face altceva. Daca a fost un om asupra caruia
mprejurarile exterioare nu au putut exercita dect o inuent a minima, acela a fost
Noica. Asadar, n aceasta perioada, Noica nu gaseste altceva mai bun de facut dect
scoala lozoca. Trec anii si, cu domiciliul obligatoriu la Cmpulung, lipsit de bani
S

20
si de statut social, Noica, traind ntr-o austeritate friznd mizeria, nu gaseste asadar
altceva mai bun de facut dect... scoala de lozoe. Urmeaza nchisoarea, este eliberat,
se muta n Bucuresti, traieste ntr-un prapadit de apartament n Berceni si, urmarit
discret de Securitate, Noica nu gaseste altceva mai bun de facut n apartamentul lui de
doua camere dect... scoala de lozoe. Iese la pensie, si lasa nevasta si apartamentul
din Bucuresti, se urca n creierii munt ilor si, timp de 12 ani de zile, ntr-o saracie lucie
si ntr-un mediu natural salbatic, Noica nu gaseste altceva mai bun de facut dect...
scoala de lozoe. Aceasta a fost una din trasaturile de caracter cele mai izbitoare
ale lui Noica: ca n ciuda maleabilitat ii politicoase si prevenitoare de care stia sa dea
dovada fat a de semeni, omul acesta era acolo, n ungherele numai de el stiute ale int ei
sale, de o inexibilitate draconica. A vrut scoala, a facut pna la urma scoala, a vrut
sa aib a o idee, a avut pna la urma o idee, a vrut sa scrie cart i de lozoe, a scris pna
la urma cart i de lozoe.

Intrunirile de la casa Andronache aveaunfat isarea unor matinee, dineuri sau serate
muzicale, dupa partea de zi n care protagonistii scolii se ntlneau. Pe acolo au trecut
Mircea Vulcanescu, Alexandru Dragomir si Mihai Radulescu. Nu lipseau domnisoarele
si doamnele,

cuconetul din lumea buna, a caror prezent a, se stie bine, aduce o nota
de caldura si pitoresc n uscaciunea livresca a cercurilor de lozoe. Aici se cntau la
piane cteva piese de Bach sau Haendel, se recitau poezii de Rilke sau Byron, si apoi
unul dintre tinerii lozo t inea o prelegere n fat a auditoriului. Se serveau dulciuri,
cafele si bauturi racoritoare.

In 1946, cnd teroarea se ntet ise si viitorul Romaniei se ncadra n mod previzibil
n conturul sumbru al rusicarii progresive, Noica face un gest ce nu poate sa nu
strneasca uimirea: se duce la Tribunalul Poporului din Bucuresti si se autodenunt a ca
S

21
fost legionar si chiabur.

Ii putem gasi felurite motivat ii gestului lui Noica, de pilda ca
nu a mai ndurat incertitudinea si tensiunea acelor zile si s-a gndit sa curme calvarul,
sau ca, dintr-un curaj nebunesc a simt it nevoia sa e solidar cu cei care, odinioara,
mersesera alaturi de el pe trotuar si care, acum, nfundau puscariile. Important este
ca cei care ntruchipau autoritatea din acel tribunal l-au privit ca pe un picat din luna
si i-au cerut sa se duca acasa.
Dndu-si seama ca soarta lui culturala e pecetluita si ca trecutul lui legionar va
pluti ca un sceptru malec asupra viitorului familiei, Noica divort eaza n 1947 de
Wendy, pentru a-i da acesteia si copiilor posibilitatea de a pleca din t ara. Divort ul are
loc, dar Wendy, n ciuda straduint elor depuse pe lnga autoritat i, va primi dreptul sa
plece din t ara abia n 1955. Pna atunci, Wendy, mpreuna cu cei doi copii, va trai
ntr-o mizerie grea, fara nici un ajutor din partea statului, ind bunaoara silita, pentru
a supraviet ui, sa dea lect ii de limba engleza.

In 1948 colectivizarea i va lua lui Noica si hectarele mosiei de la Chiriacu, expro-


piere care, daca pe un altul l-ar adus la disperare, pe Noica l-a daruit cu sentimentul
unei uriase eliberari: scapase n sfrsit de supliciul administrarii unei proprietat i ce
nu-i trezea dect oroarea aristocratului ce se pomeneste vechil peste propriul pamnt.
React ia de usurare pe care Noica a resimt it-o la pierderea mosiei este semnul cel mai
lamurit al constitut iei lui interioare. Asemeni unui anahoret caruia nu-i pasa de pose-
siunea materiala, ba chiar o percepe pe aceasta ca pe o povara menita a-i lua timpul
pe care nu nt elegea sa-l petreaca dect n lumea gndirii, Noica, structuraliceste, avea
o viziune asupra lumii n virtutea careia orice posesie materiala este o piedica n calea
libertat ii individuale (vezi Manuscrisele de la Cmpulung). Noica era convins ca omul
trebuie sa e eliberat de servitut ile materiale spre a trai slobod si deplin n univer-
S

22
sul culturii. Tot ce mpiedica omul sa e o int a culturala trebuia nlaturat, iar una
din piedicile apasatoare n calea mplinirii culturale a omului era proprietatea privata.
Cum sa te mai preocupi de tine si de cultura daca mintea ta e macinata de grijile
legate de ceea ce posezi? Si atunci ce e rau n faptul ca omului i se ia cauza grijilor
sale?

In mai 1949, cnd opresiunea ncetase de mult de a mai una nvaluita n discret ia
arestarilor nocturne si cnd masurile punitive denlaturare a oricarui potent ial oponent
se luau la lumina zilei, autoritat ile comuniste si ndreapta n ne atent ia asupra lui
Noica, expulzndu-l din Bucuresti si claustrndu-l n provincie. I se impune domiciliu
obligatoriu la Cmpulung-Muscel, cu interdict ia de a parasi mprejurimile orasului.
Aici, n ciuda previziunilor pragmatice pe care le putem face n genere despre evolut ia
interioara a unui om caruia i se luase totul, pentru Noica ncepe cea mai fecunda
perioada a viet ii sale. Sa ne transpunemn pielea lui: i se luasera proprietat ile, familia,
statutul social, dreptul de a publica cart i. Era o persona non grata. Noua oameni din
zece, daca ar pusi ntr-o asemenea situat ie precara, nu vor gasi resurse interioare
pentru a continua sa traiasca. Numai ca Noica, cu o alcatuire interioara grat ie careia
si putea gasi motivat ia de a trai si de a face lozoe chiar si n mprejurarile n care
n mod normal un om nu mai poate gasi nici o motivat ie, a nceput abia acum sa e
adevaratul Noica. Pna atunci Noica fusese un intelectual sobru si de buna factura
culturala, dar nimic mai mult. Era un exeget stralucit, un traducator bun si un eseist
cu talent narativ. Dar aceste nsusiri nu pot face dintr-un intelectual un mare lozof.
Mai e nevoie de ceva, de o fulgurat ie interioara, de o rasucire crncena n interiorul
tau si de ridicarea insurect ionala mpotriva lumii ce amenint a sa te doboare. Iar Noica
tocmai asta a facut.

In fond, morala ce se desprinde din cei aproape 10 ani petrecut i la
S

23
Cmpulung este ca, atunci cnd nu mai esti nimic din punct de vedere social, pot i nca
sa i totul printr-o idee. Sau cu alte cuvinte: cnd nimic nu te ndeamna sa continui
abia atunci merita sa continui cu adevarat.
La Cmpulung, Noica si-a capatat ideea lozoca si totodata si-a trasat principalele
coordonate ale lozoei sale de mai trziu. Tot ce va face ulterior n lozoe si are
germenii init iali n aceasta perioada de

delir cultural cum el nsusi o numeste n


Jurnalul de la Paltinis.
Tot la Cmpulung o va ntlni n mai 1949 pe Mariana Nicolaide, aata acolo
mpreuna cu copilul ei si cu parint ii primului ei sot . Sot ul ei murise pe front, la un
an dupa casatorie, iar Mariana Nicolaide, desi avea buletin de Bucuresti, prefera sa-si
petreaca timpul la Cmpulung, alaturi de socrii aat i aici n domiciliu fort at. Noica
se va casatori cu Mariana n 1953, ceea ce va nsemna pentru Mariana pierderea
buletinului de Bucuresti.

In cei 10 ani petrecut i aici, Noica va da int a celei de-a doua ipostaze a scolii
sale lozoce, ind frecventat de prieteni si cunostint e din Bucuresti: Nicu Steinhar-
dt, Alexandru Paleologu, Mihai Radulescu, Arsavir Acterian. Aceasta scoala sui ge-
neris, mai degraba un seminar lozoc pentru oameni cu gusturi ne si ranat dis-
cernamnt cultural, s-a desfasurat n cadrul unor ntruniri clandestine n casa lui Noica
din Cmpulung.

In 1958, puterea comunista, recurge la un val de arestari n toata t ara ca masura


prolactica de ntmpinare a unor evenimente asemanatoare Revolut iei din Ungaria
din 1956.

In consecint a, Noica este arestat, anchetat la Malmaison si apoi la sediul
Securitat ii din Pitesti, ind n cele din urma trimis n judecata si condamnat la 25
de ani de munca silnica cu conscarea ntregii averi. Alaturi de el vor arestat i tot i
S

24
participant ii la seminariile private organizate de Noica la Cmpulung, iar lotul lor va
purta la proces numele de grupul Noica. Noica va executa la Jilava 6 din cei 25 de
ani de nchisoare, ind eliberat n august 1964.
Din 1965 se stabileste n Bucuresti, unde va lucra ca cercetator la Centrul de
Logica, avnd drept domiciliu un apartament cu doua camere in Berceni, pe strada
Ornamentului.

In acest apartament, Noica va t ine seminarii private pe marginea -
lozoei hegeliene, platonice sau kantiene. Printre participant i se numara mai tinerii
sai colegi de la Centrul de Logica (Sorin Vieru) sau de la Institutul de Arta (Gabriel
Liiceanu si Andrei Plesu).

In 1974, Noica si schimba domiciliul mutndu-se n Drumul
Taberei, ntr-un apartament cu doua camere, unde locuieste si astazi cea de-a doua
lui sot ie, Mariana Noica.

In 1975 iese la pensie si, despovarat de servitut ile cetat enesti fat a de stat, si ca-
uta n mprejurimile muntoase ale Sibiului un loc unde sa se poata aseza pentru tot
restul viet ii, cu gndul de a face lozoe. Mai nti incercase la Snagov in vila Aslan,
unde, neavind bani sa plateasca chiria, oferea chelnerilor si administratorului vilei,
drept compensat ie pentru contravaloarea chiriei, meditat ii de engleza. Apoi ncearca
la Cisnadie si Cisnadioara, dar, ntmpinnd condit ii care nu erau pe placul lui (clima,
cazare, masa zilnica), se va stabili denitiv la Paltinis. Acolo, n numai ct iva ani de
zile, Noica va da int a celei mai originale scoli de lozoe pe care istoria culturala a
t arilor din fostul lagar comunist a cunoscut-o (vezi Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la
Paltinis, Humanitas,
2
1996). Grat ie lui Noica, lozoa a cunoscut n Romania comu-
nist a o notorietate cum nu mai cunoscuse si cum nu va mai cunoaste vreodata.

In anii
batrnet ii, Noica oferea imaginea unui barbat uscat iv, plin de entuziasm si dovedind o
rabdare politicoasa cu oricine venea la Paltinis ca sa-l vada. Ticurile tineret ii se accen-
S

25
tuasera, capatnd nsa patina vrstei si staiful personalitat ii omului. Dregerea glasului,
cu care Noica si preceda orice cuvnt, avea ceva din ritualul meticulos cu care unii
barbat i fumatori de pipa si dreg vocea nainte de a spune ceva. Gesturile onctuoase
s-au pastrat si ele, ind nsot ite de aceeasi atitudine curtenitoare si prevenitoare pe
care Noica a avut-o dintotdeauna.

In urma unui accident stupid petrecut n 27 noiembrie 1987 (vrnd sa prinda sau
sa alunge un soarece ce nimerise n camera lui, s-a mpiedicat de marginea covorului
si a cazut), Noica si-a fracturat soldul si, din cauza emboliei survenite cteva zile mai
trziu, avea sa moara prin edem pulmonar la Spitalul Clinic din Sibiu n ziua de 4
decembrie 1987. Grat ie insistent elor discipolilor sai si prin intervent ia mitropolitului
Antonie Plamadeala, Noica a fost nmormntat acolo unde si marturisise dorint a sa e
nmormntat: n preajma Schitului din Paltinis, lnga biserica cu hramul

Schimbarea
la fat a.
S

26
S

27
S

28

S-ar putea să vă placă și