Sunteți pe pagina 1din 27

curs 13.

Succesiuni
23.05.2012
Procedura succesorala notariala-> este o procedura necontencioasa in fata notarului, nu este obligatorie.
Actul care finalizeaza aceasta procedura este certificatul de mostenitor.
PETITIA DE EREDITATE
-> sub regimul VCC aceasta actiune nu era reglementata in mod expres de cod, dar era recunoscuta de
practica judiciara si de doctrina. Experienta acumulata de-a lungul secolelor a demonstrat ca aceasta
actiune este necesara si utila.
-> in esenta este vorba despre acea situatie in care o persoana se pretinde mostenitor si detine posesia in
tot sau in parte a unui patrimoniu lasat de o persoana decedata si o alta persoana (ex: fratele defunctului
care este mostenior legal in clasa II, fiind singurul mostenitor legal se pretinde mostenitor si stapaneste
bunurile succesorale si la un moment dat se descopera un testament si vine beneficiarul testamentului care
se spune ca este un legatar universal si doreste sa isi valorifice drepturile fata de fratele defunctului in
exemplul dat).
-> aici nu este vorba despre o actiune in revendicare, caci in cazul unei actiuni in revendicare, cel care
este reclamantul si nu are posesia spune ca este proprietar si cere bunul pentru ca el este proprietar, iar
celalalt spune ca nu i-l da pentru ca este proprietar el. Acesta este conflictul referindu-se strict la
dreptul de proprietate.
-> in cazul petitiei de ereditate, in discutie este calitatea de mostenitor cu vocatie la universalitate; deci
sa nu confundam petitia de ereditate cu actiunea, spre exemplu a legatarului cu titlu particular care solicita
sa i se predea legatul, aici lucrurile stau altfel-> trebuie sa i se recunoasca calitatea de legatar, sa i se
verifice titlul, iar aceasta se realizeaza prin predarea legatului-> si pe urma se pune problema executarii
legatului.
A nu se confunda petitia de ereditate care inseamna un conflict intre doua persoane care fiecare sustine ca
este mostenitor cu vocatie la universalitate si una dintre ele detine bunurile. Daca cel care pretinde ca este
proprietar este deja in posesia bunului, sa presupunem ca legatarul universal este in posesia bunurilor si
vine fratele care nu are posesia, iar fratele contesta drepturile legatarului. In aceasta situatie legatarul nu
are la dispozitie o actiune in petitie de ereditate impotriva fratelui defunctului, acesta neavand posesia
bunurilor succesorale ci va avea la dispozitie doar o exceptie daca actioneaza fratele sau; daca i se
contesta dreptul si vrea sa transeze problemele poate sa introduca o actiune in constatare, daca este in
posesia bunurilor si are si titlul atunci nu are nevoie de actiunea in petitie de ereditate.
-> in NCC aceasta actiune este reglementata la art. 1.130-1.131. O discutie a existat anterior in legatura cu
caracterul prescriptibil sau imprescriptibil al acestei actiuni. Majoritatea autorilor in dreptul nostru
sustineau ca este prescriptibila, altii spuneau ca ea este mixta-> in functie de natura bunurilor care faceau
parte din succesiune, daca de pilda in succesiune existau drepturi de creanta se sustinea ca actiunea este
prescriptibila, daca din mostenire faceau parte imobile atunci actiunea ar fi fost imprescriptibila. Cu totul
indecvat, aici in discutie este conflictul de calitate de mostenitori intre cei 2 si ca atare si pe buna dreptate
in NCC se prevede ca aceasta actiune este imprescriptibila.
-> nu poate o persoana care pretinde ca este mostenitor si are vocatie la universalitate sa introduca o
actiune in petitie de ereditate daca nu a acceptat mostenirea in termen. Unul care a pierdut termenul nu
mai poate veni sa spuna ca este mostenitor, deci fie cei care se afla in interiorul termenul de optiune care
nu a expirat inca sau daca a expirat trebuie sa faca dovada ca a acceptat mostenirea in una din modalitatile
prevazute de lege. Nu poti sa vi sa spui ca introduci actiune in petitie de ereditate, dar nu pot sa fac
dovada ca am acceptat mostenirea in termen. La ora actuala lucurile sunt clare, actiunea este
imprescriptibila, deci oricand se pune in discutie calitatea de mostenitor al unei persoane daca un altul
spune ca este mai indreptatit decat cel care detine posesia bunului. In ipoteza in care actiunea este admisa
sau cand se pune problema ca acela care este parat sa predea bunurile succesorale reclamantului si atunci
se pun problemele clasice, daca intre timp a facut acte de dispozitie, acte de administrare aplicandu-se
regulile de drept comun in aceasta materie.
DOVADA DREPTURILOR SUCCESORALE PRIN CERTIFICATUL DE MOSTENITOR
-> din dispozitiile L. 36/1995 referitoare la notarii publici si activitatea notariala=> notarii publici au
competenta de a emite, elibera la finalul procedurii succesorale notariale certificatul de mostenitor, adica
un act constatator prin care se stabileste sau se stabilesc urmatoarele elemente: compunerea masei
succesorale, calitatea mostenitorilor, cotele ce revin acestora si bunurile care revin legatarilor particulari->
retinem ca certificatul de mostenitor in principiu este un act doveditor care face dovada elementelor
esentiale pentru a putea ca aceia care sunt mostenitori sa se bucure de drepturile succesorale in mod
efectiv.
A nu se confunda certificatul de mostenitor in care se stabilesc elementele despre care am vorbit cu
certificatul de calitate de mostenitor. Exista situatii in care la un moment dat nu se cunoaste
componenta masei succesorale dupa o anumita persoana-> ex: in cadrul procedurilor de restituire a
imobilelor preluate de stat in comunism, terenurilor care intre sub incidenta L. 18/1991 sau imobilelor
care intre sub incidenta dispozitiilor L. 10/2001 s.a.m.d.
-> au fost situatii in care cei care pot dovedi ca au calitate de mostenitor care de pilda sunt rude cu cel
decedat si nu au existat bunuri la data cand a decedat de cujus si ca atare nu s-a facut procedura
succesorala, dar pentru ca avea un act care sa poata justifica calitatea lor de a introduce cererile de
restituire pe baza L. 10/2001 sau L. 18/1991 au interesul sa solicite notarului public eliberarea unui
certificat de calitate de mostenitor-> in aceasta procedura notarul nu mai discuta despre componenta
masei succesorale, ci doar verificand conditiile cerute de lege trimite certificatul respectiv din care rezulta
ca persoana care a solicitat intruneste conditiile legii-> ex: este descendent al defunctului si ca atare ii
elibereaza certificatul de calitate de mostenitor cu care cel interesat poate sa faca dovada in cadrul
procedurilor de restituire; ca este mostenitorul lui "x" care ar fi avut dreptul la masuri reparatorii.
-> a nu se confunda certificatul de mostenitor propriu-zis cu certificatul de calitate de mostenitor.
-> procedura succesorala notariala este una gratioasa, adica este una necontencioasa, prin care cei
interesati sunt de acord ca sunt mostenitori, ca masa succesorala se compune din bunurile "cutare" si
"cutare", ca fiecare au cota de "atata" din mostenire s.a.m.d.-> aceasta inseamna ca certificatul de
mostenitor, actul acela doveditor care se emite la final intre mostenitorii care participa la procedura
succesorala notariala are o esenta contractuala-> e o intelegere ca orice alta intelegere, astfel incat ulterior
unul sau altul dintre cei care au participat la procedura succesorala notariala dintr-un motiv sau altul nu
mai vrea sa recunoasca ce a recunoscut initial-> in acea situatie, in principiu dat fiind faptul ca actul are
forta unui contract nu poate sa revina asupra declaratiilor pe care le-a dat initial, cu exceptia cazului in
care poate invoca un motiv de nevalabilitate; vicii de consimtamant-> deci un motiv care poate sta la baza
anularii unui contract sau oricarui contract; deci numai in aceste conditii poate veni mostenitorul sa
conteste ceea ce a recunoscut initial-> intre cei care au participat la procedura succesorala notariala
certificatul de mostenitor are o forta probanta foarte puternica, chiar legea spune si cea a notarilor publici
si NCC ca are forta pana la dovada contrara-> adica pana la momentul cand este anulat. Fata de terti insa,
cei care nu au participat la procedura succesorala, fie ca este vorba despre mostenitorii care nu au stiut
despre procedura succesorala sau care au aflat ulterior ca s-a descoperit un testament ulterior momentului
la care mostenitorii legali au obtinut eliberarea certificatului de mostenitor, acestia fiind terti-> pot sa
conteste certificatul de mostenitor, deci pot solicita anularea acestuia demonstrand ce ii intereseaza pe
ei-> ex: legatarul universal care a descoperit un testament care este in favoarea lui poate sa isi valorifice
drepturile solicitand anularea, sa presupunem, fata de fratele defunctului care este mostenitor legal
nerezervatar, deci care poate fi exheredat in totalitate-> intr-o astfel de ipoteza fata de tertul care in
exemplul dat este legatarul universal nu se poate invoca certificatul de mostenitor cu forta probanta cu
care se poate invoca intre cei care au participat la procedura succesorala notariala; deci tertul poate ataca.
-> poate veni un tert sa atace un certificat de mostenitor pe motiv ca in masa succesorala a fost inclus un
bun care apartine lui. Deci orice persoana care poate demonstra ca are un drept care a fost incalcat prin
eliberarea certificatului de mostenitor poate actiona pe baza actiunii in anulare.
-> aceasta actiune in anulare a certificatului de mostenitor nu este un autonoma, nu este una care sa zicem
ca se prescrie sau nu se prescrie ci este intotdeauna o actiune care se grefeaza pe o actiune principala. In
exemplul in care fratele, legatarul care a descoperit un testament care este in favoarea lui, el va introduce
ca actiune de baza o actiune in petitie de ereditate, deci invoca calitatea de mostenitor, revendica sa i se
predea succesiunea si solicita anularea certificatului de mostenitor, deci in aceasta ipoteza dat fiind faptul
ca actiunea in petitie de ereditate este imprescriptibila atunci si actiunea in anularea certificatului de
mostenitor este tot prescriptibila. Cand este vorba despre o actiune pe care se grefeaza cea de anulare a
certificatului de mostenitor care este prescriptibila atunci si actiunea in anularea certificatului de
mostenitor este si ea prescriptibila.
-> certificatul de mostenitor nu face dovada absoluta a dreptului de proprietate in privinta bunurilor
succesorale. Este un act care are o esenta contractuala si atunci produce efectele pe care le produce orice
act. Daca se pune problema ca mostenitorii care sunt inclusi in certificatul de mostenitor sa isi valorifice
anumite drepturi fata de un tert care nu are niciun drept, nici in privinta bunurilor succesorale, nici nu are
calitate de legatar sau de mostenitor, fata de acel tert certificatul face dovada drepturilor respective si
mostenitorii le pot valorifica fata de terti, deci tertul nu poate veni sa spuna ca e un act de natura
contractuala si ca fata de el nu produce efecte si sa se respinga actiunea numai pentru acel simplu motiv,
deci el trebuie sa invoce un drept care sa fie valorificabil in contra mostenitorilor si care sa contrazica
intr-un fel sau altul mentiunile din certificatul de mostenitor pentru ca altfel un tert care nu poate invoca
niciun drept care i-a fost incalcat prin emiterea certificatului de mostenitor nu poate invoca
inopozabilitatea acestui certificat fata de el.
-> deci fata de un astfel de tert, certificatul are forta probanta. Tot timpul exista un drept care justifica
actiunea, nu poate nimeni justifica un interes numai asa fara sa poata justifica un interes care sa-l reclame
sau care sa justifice invocarea exceptiei. Tot timpul exista un drept anume pe care il invoca, fie cel care
reclama, fie cel care este parat si nu a participat la procedura succesorala si fata de care certificatul are o
forta probanta mai mica.
PLURALITATEA DE MOSTENITORI
-> acele situatii in care raman 2 sau mai multi mostenitori care au vocatie la universalitate.
-> sigur ca daca cel care decedeaza lasa un singur mostenitor legal, un fiu, in aceasta situatie fiul care a
acceptat mostenirea cu efecte de la DDM-> el este proprietarul patrimoniului succesoral, unic propietar->
dar daca de pilda cel decedat lasa 2 fii care accepta mostenirea, intre cei 2 fii se naste starea de
indiviziune de la DDM-> aceasta inseamna ca fiecare are dreptul pana la data partajului doar asupra unei
cote parti din mostenire, in exemplul dat 1/2, 1/2. Si atunci inseamna ca pe durata de timp de la DDM, de
cand au devenit titulari ai patrimoniului succesoral in cote de 1/2, 1/2 si pana la momentul partajului, cei 2
in exemplul dat, dar pot fi mai multi se naste acea stare de indiviziune cu regimul ei specific, care este
reglementat si in NCC-> art. 634 si urm., deci se aplica regimul juridic de drept comun.
Care este regimul de drept comun in materie de coproprietate sau indiviziune?-> in exemplul acela cu cei
2 frati care au fiecare 1/2, 1/2 fiecare dintre ei poate prin acte individuale fara sa il intrebe pe celalalt sa
dispuna de cota lui si anume sa intraineze 1/2 din cota lui sau sa intraineze toata cota unui tert fara sa aiba
nevoie de acordul celuilalt, dar in privinta bunurilor care fac parte, sa zicem 2 imobile, 3 autoturisme si
alte conturi bancare. In privinta acestor bunuri cu titlu individual niciunul dintre cei 2 nu poate dispune cu
de la sine putere. In privinta unor astfel de bunuri se aplica regimul care rezulta din dispozitiile art.
641alin. (1) din NCC care se refera la actele de administrare si de dispozitie unde se prevede ca "Actele
de administrare, precum incheierea sau denuntarea unor contracte de locatiune, cesiunea de venituri
imobiliare si alte asemenea, cu privire la un bun comun pot fi facute numai cu acordul coproprietarilor ce
detin majoritatea cotelor-parti"-> fata de regimul VCC unde regimul era cel al unanimitatii-> deci
trebuiau ca toti sa fie de acord, in privinta actelor de administrare care sunt enumerate-> aici e suficient
acordul majoritatii pentru a se putea incheia actul respectiv.
-> la alin. (2) se prevede ca "Actele de administrare care limiteaza in mod substantial posibilitatea unui
copropriatar de a folosi bunul comun in raport cu cota sa parte ori care impun acestuia o sarcina excesiva
prin raportare la cota sa parte sau la cheltuielile suportate de catre ceilalti coproprietari nu vor putea fi
efectuate decat cu acordul acestuia". Regula este ca in privinta actelor enumerate la alin. (1) este
suficienta majoritatea, deci nu este necesara unanimitatea, dar in privinta actelor la care se refera alin. (2)
nu se poate incheia niciun act care s-ar rasfrange asupra unuia sau altuia dintre coindivizari fara ca acesta
sa fie de acord.
-> la alin. (3) "Coproprietarul sau coproprietarii interesati pot cere instantei sa suplineasca acordul
coproprietarului aflat in imposibilitate de a-si exprima vointa sau care se opune in mod abuziv la
efectuarea unui act de administrare indispensabil mentinerii utilitatii sau valorii bunului"-> aceasta idee ca
poti suplini consimtamantul apare des, iar ideea de baza a legiuitorului este ca instanta poate suplini
consimtamantul. Era suficient sa se precizeze ca se sanctioneaza potrivit regulilor de la abuzul de drept.
Pentru ca acolo se putea incheia actul fara acordul lui si apoi sa fie pusi la plata pentru ca ceilalti au facut
o gestiune de afaceri in interesul legii. Existau in dreptul civil mecanisme care sa duca la acelasi rezultat
respectand principiile.
-> la alin. (4) se spune "Orice acte juridice de dispozitie cu privire la bunul comun, actele de folosinta cu
titlu gratuit, cesiunile de venituri imobiliare si locatiunile incheiate pe termen mai mare de 3 ani, precum
si actele care urmaresc exclusiv infrumusetarea bunului, nu se pot incheia decat cu acordul tuturor
coproprietarilor. Orice act cu titlu gratuit va fi considerat act de dispozitie"-> in privinta actelor de
dispozitie si exista si acte de administrare care fiind pe durata mai mare incheiate este din nou regula
unanimitatii. Nu se pot incheia aceste acte fara acordul tuturor coproprietarilor.
Poate fi acceptata ideea de la alin. (1) cum ca cu acordul majoritatii coindivizarilor se pot incheia anumite
acte de administrare care sunt mai putin grave. Si in cod si in literatura de specialitate se vorbeste despre
actele de folosinta-> e utilizata aceasta sintagma in sensul ca utilizeaza bunul, il preia fizic si de pilda
daca este vorba despre o locuinta sta in ea si are locuinta acolo, dar daca ne gandim la elementele
dreptului de proprietate, una inseamna uzul adica utilizarea bunului ca atare si alta inseamna folosinta. Ce
continut are folosinta ca element al dreptului de proprietate?-> de a culege fructele sau de a beneficia, de
a valorifica incheind acte cu tertii-> ex: de a inchiria bunul si de a percepe chiria. Exista diferenta,
folosinta intr-un caz si folosinta si in celalalt caz. Chirica-> ar fi mai potrivit sa se vorbeasca despre uz
atunci cand este vorba despre utilizarea bunului conform destinatiei lui si despre folosinta atunci cand este
vorba despre perceperea fructelor sau de valorificarea bunului prin incheierea unor acte prin care se
valorifica fructele civile ale bunului respectiv, de pilda prin locatiune.
In privinta uzului, adica a utilizarii efective a bunului, pe timpul starii de indiviziune, principiul este ca
toti au dreptul sa utilizeze bunul conform cotelor lor, este un enunt la nivel de principiu. Ex: daca sunt 5
coindivizari si bunul este o garsoniera-> in aceasta situatie daca se inteleg coindivizarii pot face un partaj
de folosinta sau chiar daca nu fac un partaj propriu-zis de folosinta pot sa cada de acord ca unul sa
foloseasca bunul pe o anumita perioada si in anumite conditii, dar daca nu cad de acord si nu se inteleg se
poate proceda la un partaj de folosinta care poate fi facut prin acordul partilor sau care poate fi realizat de
catre instanta de judecata.
-> a nu se confunda partajul de folosinta care se refera la modul de utilizare a bunului pe durata
indiviziunii si partajul propriu-zis care inseamna atribuirea proprietatii unuia sau altuia conform cotelor.
Prin natura lui partajul de folosinta este provizoriu-> nu poate dura mai mult decat dureaza indiviziunea.
Poate fi insa mai scurt-> ex: coindivizarii sa se inteleaga numai pentru 1 an ramanand ca pentru timpul
ulterior scurgerii unui an sa realizeze o noua intelegere sau sa procedeze la partajul de proprietate.
-> in privinta uzului, principiul este ca toti au dreptul de a utiliza bunul conform destinatiei, intre
mostenitori pot interveni anumite intelegeri. Ce se intampla in ipoteza in care exista 3 coindivizari, 3 fii ai
defunctului si doar 1 dintre ei utilizeaza bunul-> ceilalti au locuinte in alta parte-> datoreaza ceva cel care
utilizeaza?-> lipsa de folosinta care este echivalenta chiriei pentru un bun similar intr-o zona similara.
Deci cei care nu utilizeaza bunul, in exemplul dat ceilalti 2 frati, coindivizari pot sa ceara sa fie
indemnizati cu echivalentul lipsei de folosinta. Daca vor, daca nu vor pot sa-l lase pe fratele lor sa
utilizeze bunul fara contraechivalent. Poate fi o donatie indirecta, liberalitate.
In ceea ce priveste folosinta-> daca e vorba despre un act de inchiriere pe o durata mai scurta de 3 ani nu
poate unul singur dintre coindivizari-> ex: 3 frati si unul incheie un act de locatiune cu un tert, cei 2 care
nu au participat la incheiera actului pot sa ceara sa declare actul inopozabil fata de ei si potrivit art. 642
din NCC au posibilitatea ca pe calea actiunilor posesorii sa obtina restituirea bunului. In practica judiciara
si in doctrina se considera ca in exemplul dat, un frate a incheiat singur un contract de locatiune cu un tert
si ceilalti nu au participat-> se spunea ca ceilalti 2 nu puteau sa ceara decat partajul. Ulterior s-a admis
posibilitatea de a se declara actul inopozabil pentru ca ar fi mai potrivit, dar altii au sustinut ca actul este
valabil sub conditia rezolutorie ca bunul sa cada la partaj in lotul celui care l-a incheiat, dar tot nu se
rezolva problema pentru ca pana la partaj, implicit, se recunostea ca tertul poate folosi bunul respectiv,
ceea ce nu era normal. Solutia cea mai potrivita este aceea a inopozabilitatii actului-> daca principiul este
acela potrivit caruia coindivizarii trebuie sa fie de acord la incheierea actului si in exemplul pe care l-am
luat nici nu s-a cerut acordul lor si s-a inclacat regula unanimitatii cum era in VCC sau regula majoritatii
cum este in NCC-> intr-o astfel de ipoteza cei care nu au participat la incheierea actului pot sa invoce
inopozabilitatea ceea ce inseamna ca fata de ei actul nu produce efecte. Coindivizarul poate invoca faptul
ca tertul a fost de rea-credinta cunoscand situatia bunului s.a.m.d.
-> ceea ce trebuie sa retinem este faptul ca daca unul sau altlul dintre coindivizari face acte de
administrare, incheie contracte de locatiune sau de cesiune fara acordul celorlalti in aceasta situatie actul
este inopozabil fata de cei care nu au participat. Un astfel de act nu poate sa produca efecte. Dar daca au
cote de 1/2,1/2-> nu se mai poate pune problema cu majoritatea pentru ca este exclusa din start, daca
dovedesti ca nu are niciun interes si ca a facut acest lucru in scop sicanator s.a.m.d.-> s-ar putea sanctiona
abuzul de drept, dar cum e sanctionat?-> prin recunoasterea actului ca valabil sau prin obligarea la daune
interese? Abuzul de drept poate sa apara si intr-o astfel de situatie si daca apare va fi sanctionat potrivit
dreptului comun.
In privinta actelor de dispozitie la alin. (4) al art. 641 se prevede ca trebuie sa fie acordul tuturor
coindivizarilor, astfel incat daca unul a dispus de bun fara acordul celorlalti, actul este inopozabil fata de
cei care nu au participat la incheierea lui, astfel incat fata de ei este ca si cand nu s-ar fi incheiat->
insemnand ca pot sa ceara sa preia bunul, sa-l stapaneasca si utilizeze conform destinatiei sale.
-> de la DDM si data partajului daca, respectandu-se dispozitiile legale, un bun care face parte din
succesiune este instrainat-> este vandut cu acordul coindivizarilor, se obtine un pret si atunci pretul
respectiv sau bunul primit in schimb, prin subrogatie, intra in masa succesorala si va avea regimul bunului
care a iesit din mostenire.
-> pe aceeasi durata de timp fructele bunurilor succesorale se cuvin mostenitorilor in proportie cu cota
care revine fiecaruia din mostenire. Principiul potrivit caruia fructele sporesc masa partajabila este
recunoscut si in NCC-> fructele se cuvin coindivizarilor in proportia cotei-parti ce le revine fiecaruia din
succesiune. Daca sunt 3 frati fiecare are dreptul la 1/3, 1/3-> daca fructele, chiriile au fost incasate doar de
1 dintre ei; cei care nu au incasat au dreptul de a solicita. Cand pot valorifica?:
-> atunci cand este vorba despre fructe naturale-> ex: a cules cerealele si exista in materialitatea lor
bunurile respective si pot fi identificate, in aceasta situatie oricand ceilalti coindivizari pot cere partea lor
din bunurile respective.
-> atunci cand este vorba despre un drept de creanta, chiria incasata de unul dintre coindivizari atunci
dreptul se prescrie de la data cand chiria a fost incasata de coindivizari, asta insemnand ca toti
coindivizarii trebuie sa se bucure de toate elementele dreptului de proprietate si pe durata indiviziunii si
ca atare legiuitorul ii pune in situatia de a-si putea valorifica drepturile, dar exista si riscul sa se prescrie
actiunea. Aceste drepturi nu se valorifica doar la data partajului, ci trebuie valorificate, inafara de situatia
cand este vorba despre fructe naturale care exista si pot fi identificate-> in acea situatie ele pot fi
revendicate oricand, inclusiv la partaj. Si pe durata indiviziunii care poate sa dureze foarte mult timp
trebuie sa isi valorifice drepturile mostenitorii, dar daca s-ar aplica acestor drepturi regimul datoriilor fata
de succesiune ale unui mostenitor cand se poate apela la raportul datoriei; si in acea situatie daca
indiviziunea dureaza 10 ani inseamna ca nu le pot valorifica. Plata datoriilor-> debitorul poate sa faca
plata, dar nu poate fi obligat sa o faca. Aceste actiuni sunt supuse regimului de drept comun adica ca sunt
prescriptibile.
-> de retinut este faptul ca, coindivizarii pe durata indiviziunii au drepturi corespunzatoare cotei lor parti
din succesiune cu privire la toate elementele dreptului de proprietate. In mod corelativ le revin si obligatii,
daca unul dintre coindivizari cultiva singur cu mijloacele lui; plateste oameni, recolteaza si vinde
produsele-> intr-o astfel de situatie cel care a muncit singur are dreptul sa fie indemnizat de ceilalti in
mod corespunzator-> cheltuielile respective-> ex: daca sunt 3 coindivizari vor fi impartite in 3 si fiecare
va suporta inclusiv cel care le-a avansat deja, urmand ca ceilalalti sa-si plateasca cota parte ce le revine.
Din art. 638 din NCC rezulta acest lucru.
-> in ceea ce priveste durata indiviziunii principiul care rezulta atat din dispozitiile art. 669 si 1.143 din
NCC care se refera la indiviziunea succesorala-> (1) "Nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune.
Mostenitorul poate cere oricand iesirea din indiviziune, chiar si atunci cand exista conventii sau clauze
testamentare care prevad altfel".
-> art. 669-> sunt recunoascute ca valabile, cum erau recunoscute si sub VCC, conventiile prin care
coindivizarii se obligau sa nu ceara iesirea din indiviziune pe o anumita durata de timp (nu mai mult de 5
ani)-> fraza a 2-a de la art. 1.143-> ex: sunt 3 frati care incheie o conventie pe 5 ani si pe urma unul dintre
ei spune ca nu mai vrea sa o respecte. Chirica-> ar putea sa nu fie valabila o clauza instituita prin
testament, pentru ca nu ar putea dispunatorul sa le impuna sa ramana in indiviziune, ar putea exista
explicatii, dar cand coindivizarii si-au asumat aceasta obligatie unul fata de altul, de ce nu ar mai fi
valabila?-> Chirica-> text misterios.
-> retinem ca exista aceasta diferenta fata de regimul de drept comun, acolo chiar daca principiul este ca
poate fi cerut partajul oricand, exista un text care spune ca instanta de judecata poate suspenda 1 an de
zile partajul-> daca exista motive temeinice. S-ar parea ca in privinta indiviziunii succesorale nu s-ar
aplica textul respectiv si daca nu, de ce?; pentru ca ar putea exista, de pilda in dreptul francez exista
dispozitii care reglementeaza in mod special regimul juridic al bunurilor care constau in terenuri agricole
sau exploatatii comerciale sau industriale, au o destinatie speciala, acolo se recunoaste chiar posibilitatea
ca dispunatorul sa numeasca un mandatar cu efecte post-mortem care sa gestioneze bunul chiar
contravenind dispozitiilor imperative referitoare la rezerva, ideea fiind aceea de a face cat mai functional
elementul respectiv. Legiuitorul roman nu a preluat dispozitiile din Codul francez, ar putea exista interese
care ar justifica pastrarea starii de indiviziune si nu fragmentarea imediata a patrimoniului succesoral, cel
putin cu privire la elemente despre care am discutat mai sus.
-> retinem principiul ca poate fi ceruta iesirea din indiviziune oricand, in dreptul comun exista
posibilitatea de a se incheia conventii prin care coindivizarii sa amane pe o anumita durata iesirea din
indiviziune din motive care ii intereseaza, ca instanta poate sa suspende partajul pe durata unui termen de
1 an. Dar in materie de indiviziune succesorala avem acest text special care ne lasa pe ganduri.
-> daca partajul nu mai are un efect declarativ, cum avea pana acum si efectele se produceau de la DDM,
aceasta inseamna ca este vorba imediat de un transfer de cote de proprietate de la unii la altii-> fiscul are
dreptul sa plateasca taxe.
RAPORTUL LIBERALITATILOR
-> este vorba despre o obligatie care functioneaza intre anumiti mostenitori si anume intre descendenti si
Ss, numai intre acesti mostenitori.
-> in esenta aceasta institutie care era reglementata si anterior in art. 738, 751 VCC, art. 1.146 si urm. in
NCC-> alin. (1)"Raportul donatiilor este obligatia pe care o au intre ei Ss si descendentii defunctului care
vin efectiv si impreuna la mostenirea legala de a readuce la mostenire bunurile care le-au fost donate fara
scutire de raport de catre cel care lasa mostenirea". In momentul in care acesti mostenitori vin la
mostenire, deci au acceptat si intrunesc conditiile legii sa vina la mostenire si in favoarea unuia sau altuia
dintre ei sau in favoarea tuturor dispunatorul a facut donatii fara sa prevada ca sunt scutite de raport, adica
sunt donatii nepreciputare, opusul fiind donatiile preciputare sau definitive. In cazul acestor donatii
preciputare sau supuse raportului cei care au fost gratificati au obligatia de a aduce la masa succesorala, la
mostenire, mai exact ar fi trebuit sa se spuna la masa partajabila donatiile respective.
-> in VCC, aceasta aducere era facuta in principiu in natura-> ex: obiectul donatiei facuta unuia dintre cei
doi fii ai celui decedat era un imobil, sub regimul VCC, care nu mai este valabil insa in prezent, daca unul
dintre cei 2 fii ai defunctului A si B, sa presupunem ca B a fost gratificat cu o donatie supusa raportului si
donatia avea ca obiect un imobil, atunci cu efecte de la DDM, dontia se rezolutiona, din proprietatea lui B
in exemplul dat devenea proprietatea comuna a lui A si B in cotele de mostenire legala; deci 1/2, 1/2.
-> sub regimul NCC principiul este acela al raportului prin echivalent, deci nu in natura, e mai buna
aceasta solutie. In exemplul dat 2 frati, 1 din ei gratificati cu un imobil si intr-o astfel de ipoteza B este
obligat sa aduca la masa partajabila echivalentul valoric al imobilului si daca vrea si accepta poate sa il
aduca in natura, spre deosebire de regimul anterior cand prin efectul legii donatia de desfiinta, se
rezolutiona, din proprietatea celui care a fost gratificat devenea automat proprietatea comuna si pe urma
urma indiviziunea cu regimul cunoscut si pe urma trebuia sa survin partajul.
-> raportul este aceasta obligatie, trebuie sa aduca: fie in natura, fie prin echivalent ceea ce au primit de la
defunct considerandu-se ca ceea ce au primit nu este o liberalitate definitiva, adica una care sa il
favorizeze pe cel care a fost gratificat, ci un avans in contul mostenirii legale, e donatie, dar e tratat in
final ca fiind o parte de mostenire legala. In exemplul cu cei 2 fii, A si B, B gratifiat cu un imobil este
obligat la raport B, fie in natura fie prin echivalent-> intre acesti 2 fii ceea ce se raporteaza fie imobilul in
natura, fie echivalentul se imparte in cote egale de 1/2, 1/2. Aceasta inseamna ca donatiile raportabile,
retinem ca in dreptul nostru sunt supuse raportului numai donatiile, in dreptul francez sunt supuse si
legatele. Este vorba despre obligatiile care ii tin pe descendenti si pe Ss cand vin la mostenire fie Ss cu un
descendent, fie 2 sau mai multi descendenti de a reintoarce, de a aduce la masa partajabila ceea ce au
primit de la defunct fara scutire de raport.
A nu se confunda raportul donatiilor cu reunirea fictiva. Cand am discutat despre stabilirea masei de
calcul, dupa ce am stabilit care este activul net, brut, pasivul, scadem pasivul si activul brut si rezulta
activul net si la acest activ net reunim pentru calcul toate donatiile facute de defunct. Reunirea opereaza
indiferent cine este cel gratificat, fie el mostenitor sau tert strain de mostenire, pe cand raportul donatiilor
functioneaza numai intre mostenitorii la care se refera legea, Ss si descendentii. Pe de alta parte reunirea
fictiva este facuta doar pentru calcul, pe hartie, nu exista nicio obligatie concreta din partea donatarilor
decat daca sunt depasite limitele CD cand sanctiunea este reductiunea, dar reunirea pentru calcul nu
presupune un efect imediat in privinta donatiei respective-> cand este vorba despre raportul donatiilor
care este o operatiune care pregateste partajul, in aceasta situatie se intampla lucruri efective, fie bunul
este adus in natura la masa partajabila si atunci fiecare va beneficia in privinta bunului respectiv de cota
legala care ii revine din mostenire, fie este adus echivalentul valoric si atunci se procedeaza in felul
urmator: vin fie prin preluare, fie prin imputare.
De asemenea a nu se confunda raportul donatiilor cu reductiunea. In cazul reductiunii avem de-a face
cu liberalitati care pot fi ori donatii, ori legate care depasesc limita maxima a CD si atunci sunt amputate
pana la limita care face ca ele sa se inscrie in perimetrul CD. In cazul raportului nu se intampla asa ceva,
ci este adus bunul si se imparte intre mostenitori in cotele legale de mostenire. In principiu cand este
vorba despre o liberalitate care este supusa reductiunii, ea este una definitiva, deci e preciputara si are alt
regim.
-> in dreptul nostru sunt supuse raportului doar donatiile, nu si legatele.
-> in ceea ce priveste donatiile supuse raportului acestea sunt in principiu toate donatiile care au fost
facute de defunct si nu intra in categoriile de exceptie la care se refera art.
-> 1.150 NCC-> "Nu sunt supuse raportului:
a) donatiile pe care defunctul le-a facut cu scutire de raport-> cand intr-o forma sau alta rezulta ca este
vorba despre o donatie preciputara, fie printr-o mentiune expresa ca este o donatie definitiva sau o donatie
preciputara sau ca vrea ca fiul "x" sa beneficieze de bunul respectiv-> in astfel de situatii inseamna ca
defunctul a facut donatia cu scutire de raport.
b) donatiile deghizate sub forma unor instrainari cu titlu oneros sau efectuate prin persoane interpuse, cu
exceptia cazului in care se dovedeste ca cel care a lasat mostenirea a urmarit un alt scop decat scutirea de
raport-> sub regimul VCC se considera ca donatiile deghizate sunt supuse raportului ca orice donatie->
aici avem o prezumtie contrara, se prezuma ca de aceea a fost facuta sub forma deghizata, ascunsa ca sa il
favorizeze pe acesta, dar se da posibilitatea sa se dovedeasca contrariul ca altele au fost motivele care l-au
determinat pe dispunator sa faca donatia in forma deghizata si in acea situatie devine raportabila.
c) darurile obisnuite, donatiile remuneratorii si, in masura in care sunt excesive, sumele cheltuite sau,
pentru intretinerea daca este cazul, pentru formarea profesionala a descendentilor, a parintilor sau a
sotului si nici cheltuielile de nunta, in masura in care cel care lasa mostenirea nu a dispus altfel-> acestea
nici nu se iau in calcul la stabilirea masei de calcul, nu ar trebui luate in considerare pentru ca nu sunt
considerate liberalitati. Cheltuielile de nunta sunt una, iar darurile de nunta sunt alta.
d) fructele culese, veniturile scadente pana in ziua deschiderii mostenirii si echivalentul banesc al
folosintei exercitate de catre donatar asupra bunului donat-> e obligat sa aduca bunul la masa partajabila,
daca este obligat sa aduca si echivalentul folosintei si a chiriei si a fructelor inseamna ca nu a primit
nimic-> e cat se poate de normal sa nu fie raportabile aceste venituri sau fructe-> sigur ca alta este situatia
cu fructele si veniturile care apar dupa DDM, ele intrand sub regimul indiviziunii succesorale, ele sporesc
masa succesorala si se cuvin tuturor mostenitorilor cu efecte de la DDM."
-> alin. (2) al art. 1.150 se prevede "De asemenea, raportul nu este datorat nici in cazul in care bunul
donat a pierit fara culpa donatarului (ar fi pierit si la donator inainte sa faca raportul). Cu daca bunul a fost
reconstituit prin folosirea unei indemnizatii incasate cu ocazia pierii sale, (de pilda era asigurat-> in
aceasta situatie exista obligatia de raport). In continuare se prevede ca "In cazul in care indemnizatia nu a
fost utilizata in acest scop, ea insasi este supusa raportului, daca a incasat despagubirea si nu a folosit-o
este supusa raportului. Daca indeminizatia=> dintr-un contract de asigurare, aceasta se raporteaza numai
in masura in care depaseste cuantumul total al primelor platite de donatar"-> aici este vorba despre
asigurarile de viata, aici trebuie sa retinem faptul ca acel capital care se acumuleaza si care la data
decesului celui asigurat se cuvine celui indicat de catre acesta, cel care beneficiaza nu dobandeste dreptul
respectiv prin mecanisme succesorale, deci nu este un drept care i se cuvine cu titlu de mostenire, ci este
un drept care i se cuvine prin mecanismul stipulatiei in favoarea unui tert.
-> capitalul acumulat prin asigurarile de viata nu intra in succesiune si nu revine celui desemnat ca
beneficiar prin mecanismele succesorale, ci prin mecanimsele contractuale, stipulatia in favoarea unui
tert. In ceea ce priveste primele acelea de asigurare "acestea se raporteaza numai in masura in care
depasesc cuantumul total al primelor platite de donatar"-> in dreptul francez exista stipulatie expresa ca
primele respective nu sunt supuse raportului decat atunci cand sunt excesive in raport cu starea
patrimoniala a asiguratului, pentru ca atunci au regimul unei liberalitati-> daca insa se inscriu in limitele
normale ale cheltuielilor pe care face asigurarea respectiva atunci ele nu sunt supuse raportului. In dreptul
nostru aceasta problema este lasata in aer, exista destule contracte la ora actuala si exista un interes practic
de a fi reglementate mai exact. Chirica-> in final regimul va fi si la noi cel din dreptul francez.
Principiul este ca acel capital care constituie beneficiul unei asigurari de viata nu este un drept care sa se
transmita pe cale succesorala, nu are de-a face cu succesiunea. De asemenea primele platite de asigurat nu
sunt supuse raportului, deci nu au regimul liberalitatilor, in masura in care nu sunt excesive fata de starea
patrimoniala a dispunatorului si atunci cand sunt excesive, e o cheltuiala mult mai mare decat si-ar fi
putut permite in mod firesc cel asigurat-> in acea ipoteza avem de-a face cu o liberalitate; deci ar putea fi
supuse raportului.
-> sunt supuse raportului si anumite avantaje patrimoniale care in mod normal nu ar putea fi luate in
considerare ca fiind donatii, cum a fost cazul in spete precum cele in care parintii au gazduit pe copii lor
de-a lungul unei perioade mai indelungate de timp, chiar 20, 30 de ani si cand au decedat parintii ceilalti
copii ai defunctului au spus sa raporteze copilul care a beneficiat de folosinta gratuita sumele acelea care
reprezinta o imbogatire supusa raportului-> daca ne gandim foarte strict nu exista o imbogatire si o
insaracire corelativa a parintilor, dar instantele franceze si doctrina inclina spre a accepta ca astfel de
avantaje pot fi supuse raportului.
-> de asemenea in situatia in care unul dintre parinti este medic, unul dintre fii este si el medic si mai are
parintele respectiv inca 3 fii care sunt avocati sau altceva-> si sigur ca dupa ce decedeaza sau inainte il i-a
in cabinetul lui pe cel care este medic punandui-l la dispozitie, el nu mai trebuie sa isi cumpere sediu,
instrumente medicale si clientela-> aici este clar un avantaj patrimonial in favoarea copilului medic=>
astfel de avantaje pot fi supuse raportului. De asemenea in legatura cu asigurarile de viata, ceea ce poate
fi supus raportului sunt primele care depasesc posibilitatile firesti ale celui care a facut asigurarea
respectiva. Prin urmare, iata ca orice avantaj de natura patrimoniala poate, chiar daca nu se incadreaza
strict in conditiile/elementele definitiilor care se refera la liberalitati pot fi supuse raportului.
-> in ceea ce priveste persoanele care sunt tinute la obligatia de raport sunt descendenti si Ss cu conditia->
art. 1.146 NCC-> sa vina efectiv la mostenire: sa nu fie nedemni, sa nu fie renuntatori, deci sa aiba
dreptul de a veni la mostenirea legala a celui decedat si sa fie beneficiarul unei liberalitati in sensul celor
examinate.
-> sunt obligati la raport si cei care vin la mostenire prin reprezentare si acestia sunt obligati sa raporteze.
-> VCC-> erau supuse raportului doar donatiile care erau facute persoanelor care sunt tinute dupa lege la
raport daca aveau calitatea de succesibili la momentul cand s-a facut liberalitatea, deci daca mostenirea
s-ar fi deschis in momentul respectiv persoanele respective sa fi avut dreptul sa vina la mostenire.
-> alin. (2) art. 1.146 NCC-> "In lipsa de stipulatie contrara din partea donatarului cei mentionati la alin.
(1), (deci copii si Ss) au obligatie de raport numai daca ar fi avut vocatie concreta la mostenirea
defunctului in cazul in care aceasta s-ar fi deschis la data donatiei"-> ex: defunctul gratifica pe un nepot si
la momentul cand gratifica este in viata fiul, in aceasta situatie nepotul chair daca a decedat parintele lui
intre timp si vine in nume propriu la mostenire tot nu ramane obligat la raport.
-> in ceea ce priveste persoanele carora le este datorat raportul, art. 1.146 NCC alin. (1)-> Nu
functioneaza obligatia de raport decat intre descendenti si Ss"-> deci ei sunt cei care pot sa ceara acest
lucru, iar daca unul dintre comostenitorii indreptatiti sa pretinda raportul nu o face, creditorii sai o pot
face in locul sau, pe cale oblica-> acest lucru rezulta din art. 1.148 din NCC.
-> in ceea ce priveste Modalitatile de executare a raportului-> art. 1.151 NCC alin. (1) "Raportul se face
prin echivalent"-> in NCC principiul este ca raportul se face prin echivalent spre deosebire de VCC cand
principiul era ca se facea in natura, chiar daca existau si exceptii. In continuare se prevede ca "este
considerata ca nescrisa dispozitia ca impune donatarului raportul in natura"-> aceasta inseamna ca
dispunatorul nu poate sa ii impuna acest lucru donatarului (pentru dispunator e imperativ acest articol),
dar din dispozitiile alin. (2) al aceluiasi articol=> ca donatarul insusi poate sa faca raportul in natura. Nu
se pot opune ceilalti mostenitori pentru ca daca nu ar fi fost facuta donatia in patrimoniul succesoral s-ar
fi regasit chiar bunul respectiv, deci nu ar fi avut mai multe drepturi decat au prin aceasta modalitate.
-> alin. (3) al art. 1.151 NCC "Raportul prin echivalent se poate face ori prin preluare (adica ceilalti
mostenitori care au dreptul la raport preiau din mostenire bunuri echivalente valorii-> ex: daca donatia a
avut valoarea de 100.000 euro fiecare dintre mostenitorii indreptatiti vor prelua bunuri corespunzatoare
cotelor lor; daca au dreptul la cate 50.000 euro fiecare, cei care nu au primit liberalitatea preiau mai intai
din mostenire bunuri in valoarea respectiva dupa care restul bunurilor se impart in cote egale intre
mostenitori), o alta modalitate este aceea prin imputatie (cel care a fost gratificat cu liberalitatea va primi
din mostenire mai putin, adica daca valoarea este de 50.000 euro si el avea dreptul la o cota de 100.000
euro din mostenire-> ceea ce a primit se imputa, deci 50.000 nu mai primeste pentru ca a primit deja si
primeste restul de 50.000 din mostenire si in acest fel se echilibreaza lucrurile) si a 3-a modalitate este
raportul in bani, situatie in care cel obligat la raport va depune la dispozitia celorlalti mostenitori o suma
de bani care reprezinta diferenta dintre valoarea bunului donat si partea din aceasta valoare ce corespunde
cotei sale parti".
-> Ce se intampla in situatia in care obiectul donatiei este un imobil-> potrivit alin. (2) al art. 1.151 NCC
-> "Cu toate acestea donatarul, poate efectua raportul in natura sau in celelalt modalitati. Ce se intampla
cu donatia, imobilul?-> e proprietatea donatarului in continuarea de la DDM sau cu efecte retroactive de
la data optiunii?-> codul nu reglementeaza-> Chirica-> devine proprietatea indiviza, nu se desfiinteaza
automat, ramane proprietatea donatarului, si la momentul de la care opteaza, cu efecte DDM, desi acum
lucrurile stau putin diferit pentru ca partajul are efect constitutiv, asta nu mai merge cu efectul retroactiv.
Este chiar partajul. Tinand seama de faptul ca are efect constitutiv sunt numai pentru viitor. Si stunci ne
intrebam intre momentul deschiderii mostenirii si momentul optiunii e proprietatea donatarului, nu?->
Daca efectul e constitutiv, cu efecte pentru viitor, atunci devine proprietatea comuna a indivizarilor pe
urma urmeaza sa fie partajat.
-> ca si in VCC-> in ceea ce priveste caile de realizare raportul poate fi facut prin buna invoiala, adica
prin acordul partilor sau pe cale judecatoreasca.
Care sunt valorile la care se face raportul donatiilor? -> art. 1.153 NCC-> alin. (1) "In vederea efectuarii
raportului prin echivalent, se ia in considerare valoarea bunului donat la momentul judecatii, tinandu-se
insa cont de valoarea lui la momentul donatiei, din care se scade valoarea la momentul judecatii, a
sarcinilor asumate prin contractul de donatie"-> daca e o donatie cu sarcini se raporteaza diferenta si
elementul de referinta este momentul judecatii, deci atunci cand se judeca partajul si raportul.
-> alin. (2)-> "Daca bunul a fost instrainat de donatar(care e proprietar de la momentul cand i s-a
transferat proprietatea in timpul vietii donatorului, inclusiv poate dispune de bun) se tine seama de
valoarea bunului la data instrainarii"-> peantru ca se poate intampla sa fie diferente mari de valoare. In
continuare; "Daca bunul donat a fost inlocuit cu altul, se tine cont de valoarea la data raportului, a bunului
intrat in patrimoniu de starea lui la momentul dobandrii"; si pe urma iarasi in continuare; "Daca
devalorizarea bunului intrata in patrimoniu era inevitabila la data dobandirii,-> ex: un autoturism sau un
sistem informatic atunci nu se mai tine seama de inlocuirea respectiva despre care s-a vorbit in fraza
anterioara, ci conteaza valoarea din momentul cand se face raportul." Sistemul de referinta principal este
momentul cand se face raportul.
-> alin. (3) "Sumele de bani sunt supuse indexarii in raport cu indicele inflatiei, corespunzator perioadei
cuprinse intre data intrarii lor in patrimoniul donatarului si data realizarii raportului"
-> art. 1.154-> se prevad detalii, ce se intampla daca donatarul a facut imbunatatiri si atunci are dreptul la
indemnizari care se deduc din ceea ce trebuie sa raporteze prin echivalent.
-> in ceea ce priveste actiunea in raportul donatiilor, in vreme ce sub VCC mult timp s-a considerat ca
actinea in raportul donatiilor este una rupusa prescriptiei extinctive, sigur ca atunci cand prescriptia
extinctiva era de 30 de ani, nici nu era atat de important daca este prescriptibila sau nu, dar in momentul
in care termenul general de prescriptie a devenit de 3 ani, acest termen de 3 ani era foarte scurt si atunci
s-a nascut o discutie in legatura daca aceasta actiune este supusa sau nu prescriptiei extinctive. Doctrina si
jurisprudenta au spus, aproape in unanimitate, ca este prescriptibila. Alexandresco-> in cazul raportului
avem de-a face cu o chestiune care tine de partaj si daca partajul este prescriptibil e prescriptibila si
actiunea in raport, la fel au spus si multi altii. Dar, sa presupunem ca a expirat termenul de prescriptie
atunci ce se intampla cu donatia?=> nu o mai luam in considerare la stabilirea masei de calcul?, din
nepreciputara, devine preciputara?-> Lucrurile sunt clare in NCC=> este imprescriptibia. Este firesc sa fie
asa din moment ce este o operatiune de partaj; discutam despre imputare si preluare-> inainte se sustinea
ca poti sa faci acest lucru si inainte si dupa partaj; dupa ce ai facut partajul ce sa mai imputi?-> era de o
absurditate desavarsita. Imputatia si preluarea nu se pot face decat odata cu partajul pentru ca atunci
i-a unul mai putin si altul mai mult sau invers, preia el bunul din mostenire cat trebuie eu sa raportez->
acestea au o legatura foarte stransa, nu pot sa fac raport fara partaj. Acum lucrurile sunt clare, e
imprescriptibila ca si actiunea in partaj.
RAPORTUL DATORIILOR
-> art. 738 VCC care amintea in trecere despre raportul datoriilor, era un text reprodus din Codul civil
francez-> situatia era identica, dar in dreptul francez doctrina si practica judiciara au conturat foarte bine
si foarte exact ce inseamna acest raport al datoriilor.
-> in esenta este vorba despre acea situatie in care un mostenitor are o datorie fata de cel decedat-> ex: a
luat un imprumut in timpul vietii dispunatorului si nu l-a restituit pana la data cand a survenit decesul,
deci are o datorie fata de mostenire-> intr-o astfel de situatie raportul datoriilor permitea mostenitorilor,
celorlalti, nu cel care a beneficiat si este debitor sa obtina ca acest mostenitor care are o datorie fata de
mostenire sa impute ceea ce datoreaza mostenirii pe cota ce ii revine lui din mostenire; deci daca are
dreptul la echivalentul la 100.000 euro din mostenire si datoria lui era de 50.000 euro fata de mostenire
atunci in lotul lui de 100.000 euro i se atribuia creanta respectiva a mostenirii, o primea ca si creanta, dar
el era si debitor. Fiind si debitor si creditor prin confuziune se stingea obligatia si ceilalti mostenitori nu
erau obligati sa suporte concursul creditorilor mostenitorilor care era obligat la raport-> in dreptul francez
era asa-> din momentul deschiderii mostenirii acea creanta, acel drept de creanta nu mai era supus
prescriptiei, deci prescriptia nu mai curgea impotriva debitorului tocmai in ideea ca problema se va transa
la partaj, care putea sa survina dupa; in exemplul dat a luat un imprumut din mostenire, de ce sa il obligi
inainte de partaj sa plateasca si pe urma ceilalati sa plateasca intre ei si pe urma sa se faca partajul nu stiu
cand. In aceasta ideea, si cu argumente foarte puternice, in dreptul francez s-a considerat si se considera
ca la art. 865 se prevede-> "Afara de cazul in care se refera la bunuri indivize creanta nu este exigibila
inaintea incheierii operatiunilor de partaj"; deci creanta chiar daca era exigibila, deci trebuia sa restituie
imprumutul inaintea deschiderii mostenirii, iar daca nu a achitat-o nu mai este exigibila, nu mai curge
termenul de prescriptie, problema fiind solutionata la partaj-> deci exista text special.
-> in dreptul nostru in legatura cu raportul datoriilor la art. 1.158 NCC-> "Daca, la data partajului
succesoral, un mostenitor are o datorie certa si lichida fata de mostenire, aceasta se lichideaza prin luare
mai putin"-> din aceasta formulare rezulta ca acea creanta se poate prescrie, deci daca intre momentul
deschiderii mostenirii si momentul partajului termenul este mai mare de 3 ani atunci se prescrie, sau daca
termenul de prescriptie a inceput sa curga anterior si a mai ramas ceva din el se poate prescrie, spre
exemplu in 2 zile de la DDM-> reglementarea este discutabila pentru ca aceasta insemna ca sunt obligati
mostenitorii care nu sunt debitori sa urmareasca creanta inainte de a se face partajul ceea ce contravine
esentei acestei reglementai si ratiunii ei de a fi. Numai daca intamplator ramane o datorie neplatita si care
nu s-a prescris inca pana la momentul partajului se aplica acest mecanism. Chirica-> trebuie sa fie ca
inainte si anume ca orice datorie sa nu mai fie supusa prescriptiei intre momentul deschiderii mostenirii si
momentul partajului in ideea ca la partaj creanta respectiva i se atribue creditorului si atunci se producea
confuziunea si lucrurile se rezolvau in acest fel. In aceasta formula legislativa creditorii, adica ceilalti
mostenitori vor trebui sa urmareasca creanta inainte de partaj, supunandu-se riscului ca sa vina creditorii
mostenitorului si sa suporte-> Nu are nicio ratiune, e absolut aberanta aceasta solutie legislativa.
-> la alin. (4) al art. 1.158 NCC-> "Prin acordul tuturor mostenitorilor raportul datoriilor se poate realiza
si inainte de partajul succesoral", inainte ni s-a spus ca se face prin imputare, pai imput pe ce?-> numai la
partaj pot sa fac imputarea, imput pe cota ce ii revine lui. Aici suntem in situatie de exceptie, daca am
reglementare care imi permite e ca si partajul de ascendent, acolo e un pact asupra unei succesiuni
nedeschise, dar este permis de lege din anumite ratiuni; din acest punct de vedere nu avem probleme, dar
nu se poate face raportul datoriilor decat odata cu partajul-> in Codul civil francez-> daca debitorul,
deci cel care datoreaza fata de mostenire vrea sa plateasca inainte de data partajului poate sa o faca, deci
are aceasta posibilitate, nu poate fi impiedicat-> eu platesc, suma se cuvine celorlalti mostenitori, o
platesc acum-> el poate sa faca acest lucru, dar nu are obligatia, nu poate fi constrans juridic sa faca
plata-> in sistemul nostru poate fi constrans. Nu este vorba despre raportul datoriilor, e vorba despre plata
inainte-> nu poti sa faci imputatia sau preluarea fara partaj. Este imposibil, este o contradictie in termeni.
Daca vorbesc despre raportul datoriilor inseamna imputatie sau preluare si aceasta inseamna ca fac
partajul atunci si impartind bunurile ii atribui lui creanta respectiva, el fiind si debitor si atunci prin
confuziune se stingea creanta.
-> alin. (3) "Raportul nu opereaza in privinta creantei pe care un mostenitor o are fata de mostenire. Insa
mostenitorul care este atat creditor, cat si debitor al mostenirii, se poate prevala de compensatia legala,
chiar daca nu ar fi intrunite conditiile acestea"-> copiat dintr-un curs-> Deak, nu are legatura cu raportul
datoriilor, care nu e plata. Potrivit acestor reglementari institutia raportului datoriilor e moarta. Se poate
practica numai daca partajul survine inainte sa se prescrie, numai in acest caz mecanismele specifice vor
functiona, altfel nu.
PARTAJUL
-> raportul donatiilor este o operatiune prealabila partajului, sigur ca legat si cu raportul datoriilor.
-> impartirea bunurilor succesorale la momentul cand coindivizarii hotarasc sa procedeze la acest lucru->
poate fi solicitat oricand si de oricare dintre coindivizari.
-> partajul este o operatiune de impartire efectiva a patrimoniului succesoral intre coindivizari potrivit
cotelor de mostenire pe care le are fiecare.
-> de cele mai multe ori partajul se refera la proprietate, dar poate fi vorba si despre alte drepturi, poate fi
vorba despre un partaj intre uzufructuari sau intre alti titulari de drepturi reale, altele decat cel de
proprietate, poate fi un drept de servitute sau de uz si daca sunt 2, 3 sau mai multi titulari ai dreptului
respectiv se poate pune problema partajului si intre acestia, dar sigur ca de cele mai multe ori partajul se
face in privinta dreptului de proprietate
A nu se confunda partajul, impartirea propriu-zisa care are ca obiect proprietatea unui patrimoniu cu
partajul de folosinta care este provizoriu si se refera in concret, desi se refera la folosinta, nu ne referim la
folosinta, element al proprietatii, ci la uz.
Formele partajului:
-> art. 1.143 NCC-> Partajul poate fi facut atat prin buna invoiala, daca se inteleg coindivizarii pot sa faca
un partaj voluntar, se inteleg printr-un contract si fac impartirea cum cred ei de cuviinta, sau poate fi facut
pe cale judecatoreasca atunci cand mostenitorii nu se inteleg.
-> un lucru pozititv in NCC, spre deosebire de VCC este ca, chiar si atunci cand exista minori sau
persoane puse sub interdictie partajul voluntar se poate realiza daca aceste persoane sunt reprezentate
potrivit legii si se dau acordurile pe care trebuie sa le dea Instanta de Tutela cand exista acte de dispozitie.
In regimul VCC, intr-o astfel de situatie partajul nu putea fi decat judiciar. Este mai potrivt asa cum este
in NCC.
-> partile sunt libere sa imparta potrivit cotelor, sa preia unul toate bunurile si sa ii despagubeasca pe
ceilalti, sa preia si sa nu despagubeasca sau sa vanda bunurile si sa imparta banii.
-> cand partile nu se inteleg atunci se va proceda la partajul judiciar, adica se apeleaza la justitie.
-> in principiu coindivizarii pot solicita partajul. Nu pot cere partajul legatarii particulari-> de ce?->
pentru ca ei au proprietatea bunului si nu intra in indiviziune, ei cel mult ar putea sa ceara plata
legatului-> ex: daca legatul are ca obiect o suma de bani, un drept de creanta pot cere celor care sunt
obligati la raport sa plateasca, dar nu pot cere iesirea din indiviziune pentru ca aceasta nu este de resortul
lor.
-> de asemenea pot cere iesirea din indiviziune cesionarii de drepturi succesorale-> ex: un mostenitor fiu
al defunctului daca nu are chef sa se supuna operatiunilor de partaj poate cesiona, sa instraineze sau sa
vanda sau sa doneze partea lui unui tert si tertul ii i-a locul si atunci tertul respectiv poate sa introduca el
actiunea, dobandeste drepturile cedentului astfel incat poate solicita acest lucru.
-> de asemenea creditorii personali ai coindivizarilor pot actiona pe cale oblica-> in aceasta privinta avem
dispozitiile de la art. 678. Inainte creditorii trebuiau sa ceara partajul si se puteau indestula din vanzarea
bunurilor respective, acum pot sa vanda direct cota ceea ce este firesc. Daca gasesc un cumparator, daca
detine 1/3 debitorul se va putea proceda in acest fel.
-> in ceea ce priveste capacitatea persoanelor care pot sa stea in justitie se aplica regulile din dreptul
comun. Trebuie sa fie reprezentati ca si cand ar fi vorba despre un act de dispozitie-> ex: minorii nu pot
sta in nume propriu sa faca partajul judiciar, ci trebuie sa fie asistati. Daca indiviziunea este intre parinti si
copil sau copii, in aceasta situatie vor fi reprezentate interesele copiilor in mod onest si fara posibilitate de
interpretare trebuie numit ca si in reglementarea anterioara un curator care sa reprezinte interesele
copilului pentru ca exista interese contrare.
-> in ceea ce priveste realizarea efectiva a partajului pentru a se proceda la partaj, trebuie sa fie facuta o
actiune in justitie si aceasta este reglementat in art. 673
2
in Cpc. Trebuie facuta o actiune in care sa se
arate care sunt coindivizarii, care este patrimoniul care trebuie sa fie impartit, care sunt cotele ce revin si
eventual daca solicita o anumita modalitate de partaj, in natura, prin vanzarea bunurilor. Aceasta solicitare
nu este obligatorie pentru instanta, ea poate sa procedeze altfel, dar reclamantul poate sa indice
modalitatile in care ar vrea sa se faca partajul.
-> atunci cand este vorba despre un patrimoniu care nu este foarte complex; cuprinde doar un imobil si un
autoturism si 2 mostenitori, instanta va proceda direct la impartire. Sa presupunem ca mostenitorii cad de
acord ca unul sa preia bunurile si sa-l despagubeasca pe celalalt. In aceasta situatie instanta va proceda
direct la partaj. In ipoteza in care patrimoniul succesoral este unul mai complex care contine mai multe
bunuri si ridica mai multe probleme. In acea situatia instanta va da o incheiere de admitere in principiu
prin care se stabileste cine sunt coindivizarii, care sunt cotele care le revin din mostenire, care sunt
bunurile. Aceasta incheiere care este interlocutorie, adica tine instanta daca judecatorul a spus ca
mostenitorii sunt "cutare", cotele sunt "cutare", nu poate veni mostenitorul sa spuna ca e altceva, poate
insa sa completeze sau sa extinda fata de un comostenitor care intitial nu a fost chemat dintr-un motiv sau
altul in judecata. In principiu este obligatorie, iar in faza urmatoare deci dupa ce s-a admis cererea in
principiu se solicita o expertiza de specialitate, un evaluator care sa estimeze care este valoarea bunului,
asta daca nu se inteleg mostenitorii. De cele mai multe ori mostenitorii nu se inteleg, deci trebuie sa
stabileasca si valoarea si i se solicita expertului, de instanta, sa faca propuneri de partajare, sa faca loturi
si sa spuna, nu sa atribuie direct pentru ca aceasta este atributul instantei, dar poate sa spuna: in ipoteza 1:
propun impartirea in urmatoarele loturi, lotul 1 "atat", lotul 2 "atat", si se compenseaza cu sultele "cutare"
si "cutare". In varianta 2 alta lotizare s.a.m.d.
Dupa ce expertiza este facuta si este depusa la dosar partile fac obiectiuni. Sau daca partajul se va face
prin preluarea de catre unul dintre ei, situatie in care nu se poate realiza decat atunci cand unul dintre
coindivizari solicita acest lucru-> nu se poate proceda la atribuirea intregului patrimoniu succesoral unui
dintre mostenitori daca el nu vrea, nu poate fi obligat sa preia si el sa plateasca tot echivalentul in bani
pentru ceilalti. De asemenea se poate intampla ca mostenitorii sa cada de acord ca bunul sa fie vandut la
licitatie si atunci se va proceda la vanzarea la licitatie si atunci lucrurile sunt simple. Cu ocazia partajului
se solutioneaza si pretentiile reciproce, raportul datoriilor, daca unul dintre coindivizari a folosit bunul in
mod exclusiv si ceilalti au cerut sa fie indemnizati se pot rezolva astfel de cereri si cu ocazia partajului. Si
au loc aceste discutii intre parti, instanta si expert pana se epuizeaza toate si se cade de acord, dupa care
instanta procedeaza la atribuirea loturilor.
Partajul pe cat posibil sa se faca in natura, fiecare lot cuprinzand bunuri cam de aceeasi natura. Instanta
are o libertate de apreciere si la atribuirea loturilor respective si a manierei pe care o adopta in privinta
partajului, instanta are o anumita libertate, sigur ca exista anumite criterii-> ex: se spune ca un
comostenitor care are o cota mai mare poate solicita sa i se predea lui lotul "nu stiu care" pentru ca are
posibilitati de a plati sulta, ca nu are locuinta si din masa succesorala face parte o locuinta si atunci sa i se
atribuie lui pe acest motiv, ca are serviciu acolo unde se afla bunul. Se pot aduce tot felul de astfel de
argumente, iar instanta poate sa le ia in considerare sau poate sa nu le ia.
Daca o parte invoca faptul ca una dintre parti are o cota mai mare si solicita sa i se atribuie imobilul cel
mai valoros din mostenire, instanta poate accepta aceasta sustinere, dar poate sa o respinga argumentat
"are cota mai mare, dar nevoile celuilalt sunt nu stiu care, sau celalalt coindivizat a reparat bunul sau i-a
sporit valoarea"-> orice astfel de elemente pot sa aiba importanta si sa fie luate in considerare de instanta
si incluse in motivarea hotararii pentru a justifica hotararea pe care a luat-o in privinta lotului respectiv.
-> instanta poate sa procedeze fie la o atribuire provizorie, daca de pilda trebuie platita o sulta si instanta
are indoieli daca sulta va fi platita ca face o astfel de atribuire; atribuie provizoriu lui A lotul "cutare" sub
conditia de a plati sulta in termen de 2,3 luni-> in ipoteza in care sulta se plateste atunci atribuirea devine
definitiva, daca sulta nu este platita, in acea ipoteza instanta revine si procedeaza la o alta modalitate de
partaj.
Instanta poate proceda direct la atribuirea definitiva, iar aceasta in functie de situatia dintr-o speta si ceea
ce cer partile. Posibilitatile de manevra ale instantelor sunt foarte largi. Deci se poate proceda la atribuirea
in natura conform loturilor stabilite de expert sau loturilor care le-au convenit partile, se poate proceda la
preluarea anumitor bunuri de o anumita valoare de unul dintre coindivizari cu despagubirea celorlalti.
-> partajul poate fi si partial, pot avea coindivizarii interesul sa nu partajeze decat o parte din mostenire,
sau 1/2 si in privinta celeilalte jumatati sa ramana in indiviziune sau se poate intampla ca din 5
coindivizari partajul sa se ceara doar intre 2 pentru ca ei se cearta mai tare, iar ceilalti se inteleg.
-> Daca coindivizarii nu doresc sa preia niciunul bunurile din mostenire atunci instanta va proceda la
vanzarea la licitatie si se imparte suma respectiva intre coindivizari conform cotelor ce le revin fiecaruia
din mostenire.
-> in NCC, ca si in VCC-> creditorii coindivizarilor pot sa participe la partaj facand opozitia la partaj. In
NCC aceasta posibilitate este reglementata la art. 679-> alin (1) " Creditorii personali ai unui coproprietar
vor putea sa intervina pe cheltuiala lor in partajul cerut de coproprietari ori de un alt creditor. Ei nu pot
insa sa atace un partaj efectuat, afara numai daca acesta s-a facut in lipsa lor, (au facut opozitie, au cerut
sa participe la partaj si nu au fost chemati) precum si in cazurile in care partajul a fost simulat ori s-a facut
astfel incat creditorii nu au putut sa intervina in proces"-> in astfel de situatii ei pot ataca actul de partaj->
aceste situatii, sunt exemplificative sau limitative?-> Este limitativ, ca numai prin exceptie pot sa atace
partajul in situatiile acestea. Daca au facut opozitie si nu au fost chemati, daca partajul a fost simulat, sau
daca s-a facut partajul intempestiv, fara sa poata sa-si dea seama-> numai in aceste 3 situatii pot sa atace
partajul.
Actiunea pauliana nu poate fi exercitata de catre creditori, (vechea reglementare). Art. 1.156 alin. (4)
NCC-> "Creditorii personali ai mostenitorilor si orice persoana ce justifica un interes legitim pot sa ceara
partajul in numele debitorului lor, pot pretinde sa fie prezenti la partjul prin buna invoiala sau pot sa
intervina in procesul de partaj." -> reglementarea speciala, fata de cealalta care este de drept comun.
Institutia opozitiei la partaj a ramas.
-> consecintele lipsei de opozitie, daca creditorii nu au facut opozitie, atunci pot sa partajeze cum cred, cu
exceptia situatiei in care au comis o frauda, coindivizarii atunci cand au facut partajul, situatie in care
poate fi atacat actul de partaj.
-> prin NCC s-a schimbat paradigma in privinta efectelor partajului; daca sub regimul VCC partajul avea
un efect declarativ si efectele indiferent cand survenea partajul erau de la DDM-> ex: daca unuia dintre fii
ii era repartizat ca urmare a partajului un oarecare imobil se considera ca el este proprietar de la DDM,
pentru viitor, deci cu toate consecintele care decurgeau de aici. In NCC lucrurile s-au schimbat, efectele
partajului nu mai sunt declarative, ci constitutive. Din punct de vedere teoretic exista siteme de drept care
au impartasit de la bun inceput aceasta idee-> Codul civil german, elvetian sunt construite pe acest sistem.
Legislatiile de inspiratie franceza sunt pe vechiul sistem, si anume efectul declarativ. Acuma daca are un
efect constitutiv potrivit art. 680-> ce se intampla?, consecinte: in aceasta configuratie a legislatiei, se
deschide mostenirea, se naste starea de indiviziune pe intervalul de timp de la deschiderea mostenirii si
pana la partaj se aplica regimul proprietatii indivize, se face partajul-> se atribuie bunurile unuia si altuia
dintre mostenitori-> efectele sunt pentru viitor, deci numai pentru viitor; cel caruia i s-a atribuit bunul este
considerat a fi proprietar al acelui bun-> aceasta inseamna ca acest partaj este un act translativ de
proprietate-> deci mai intai trebuie platite taxe pe actele translative, ca in aceasta reglementare se
considera ca fiecare coindivizar ii transmite cota lui parte celui caruia i s-a atribuit bunul. Ex: daca au
existat 3 coindivizari, fiecare 1/3,1/3,1/3 si unul dintre ei care primeste in lotul lui imobilul "cutare" se
considera ca in privinta imobilului respectiv a dobandit cotele celorlalti: 1/3 de la unul si 1/3 de la celalalt
si 1/3 a avut el inainte-> deci are un efect translativ de proprietate, deci ca atare vor trebui sa fie supuse
taxelor pentru actele translative si tratate ca atare. E just titlu, inainte nu era just titlu avand un efect doar
declarativ, nu constitutiv, actul de partaj nu putea sa constituie just titlu, iar in regimul actual poate sa
constituie.
Mai este o problema, atunci cand partajul era declarativ, neplata sultei nu putea duce la rezolutiunea
actului de partaj, acuma se poate, pentru ca fiind un act translativ i se aplica regulile de drept comun, sa
presupunem de la vanzare, si ca atare daca unul nu plateste sulta se va pune problema rezolutiunii pentru
neplata sultei, ceea ce va duce la consecinte care sunt greu de acceptat. Inainte, cand nu se platea sulta nu
se putea desfiinta partajul, ci se putea proceda doar la executarea silita a sultei-> deci sunt cateva diferente
care sunt importante. Daca sunt 3 fii, coindiviziunea pe tot patrimoniul intre DDM si momentul
partajului-> de la momentul partajului: proprietate individuale.
-> partajul, dupa ce el s-a efectuat in NCC, spre deosebire de VCC unde pentru plata sultelor existau niste
privilegii stabilite de lege, in NCC nu exista vreun privilegiu reglementat. S-ar putea sa fie asimilat, dar
acela este doar pentru bunurile mobile, in cazul vanzarii de bunuri mobile pentru plata pretului. S-ar putea
aplica daca sunt mobile, dar daca sunt imobile nu se aplica. E act translativ, oneros-> i se aplica regula
asa cum se aplica garantia pentru vicii ascunse si pentru evictiune si pentru aceasta in NCC avem
prevederi exprese, pentru cauzele de evictiune anterioare partajului si pentru vicii ascunse, ceea ce este o
noutate, este normal sa fie asa-> exista aceasta garantie intre coindivizari-> ex: daca unul dintre ei ulterior
partajului, dar pentru o cauza anterioara este pus in situatia de a fi evins efectele evictiunii se rasfrang in
mod proportional si pe ceilalti coindivizari-> vor suporta fiecare in proportia in care are cota-parte din
indiviziune; in cazul viciilor ascunse la fel. Conditiile in care functioneaza evictiunea si viciile ascunse se
stiu.
-> atunci cand este vorba despre un partaj voluntar el poate fi anulat daca a fost viciat consimtamantul
unuia sau altuia dintre copartajanti si partajul este nul daca nu au participat toti coindivizarii-> e firesc sa
fie asa, e nul absolut. Regimul ei juridic, e imprescriptibila. Chirica-> putea sa spuna ca este anulabil
partajul si el daca vrea sa invoce. El poate invoca inopozabilitatea in masura in care are interes pentru ca
nulitatea absoluta este imprescriptibila si o poate invoca oricand, de oricine care are un interes. Chirica->
ar fi trebuit o sanctiune mai putin aspra, in joc fiind interese particulare.
PARTAJUL DE ASCENDENT
-> NCC-> tratata foarte sumar-> legea permite si asa numitul partaj de ascendent-> art. 1.160
"Ascendentii pot face partajul bunurilor lor intre descendenti"-> referindu-se la ascendenti poate fi orice
ascendent, parinti, bunici, strabunici, oricare ascendent fie el privilegiat sau neprivilegiat pot face un
astfel de partaj.
-> art. 1.161-> "Partajul de ascendent se poate realiza prin donatie sau prin testament, cu respectarea
conditiilor, formelor si regulilor prevazute de lege pentru aceste acte juridice". Si in VCC era reglementat
partajul de ascendent, art. 794 si tot asa era prevazuta posibilitatea ca acest partaj sa fie realizat fie prin
donatia partaj, fie prin testamentul partaj.
-> si in cazul in care partajul de ascendent se realizeaza prin donatie-> nu pot fi obiect al acestor donatii
decat bunurile prezente, nu si bunurile viitoare. In esenta atat prin donatia partaj cat si prin testamentul
partaj se impart bunurile in contul drepturilor de mostenire legala astfel incat atunci cand se deschide
mostenirea, atunci cand decedeaza dispunatorul-> bunurile nu se mai transmit in stare de indiviziune, cel
putin in privinta bunurilor care au format obiectul partajului, este posibil ca partajul sa se refere numai la
o parte din bunurile dispunatorului, iar nu la toate bunurile si atunci in privinta bunurilor care au fost
incluse in donatia partaj sau in testamentul partaj intre mostenitori nu se mai naste starea de indiviziune,
ei direct primesc bunurile respective, sigur ca la donatia partaj care este si ramane un act juridic intre vii,
efectele se produc inca din momentul cand s-a incheiat actul-> transferul de proprietate are loc inainte,
dar acest transfer se face in contul viitoarelor drepturi de mostenire legala. Cu alte cuvinte ceea ce
dobandesc ca principiu donatarii este in final cu titlu de mostenire legala si partaj, desi forma sau vectorul
purtator al partajului este donatia care este un act intre vii-> aceasta presupune acordul de vointa-> nu se
poate face un partaj de ascendent in forma donatiei partaj decat cu acordul celor gratificati, a
descendentilor spre deosebire de donatia partaj, spre deosebire de testament care este si ramane un act
unilateral-> este rezultatul vointei dispunatorului. Donatia partaj ca orice donatie-> nu poate fi revocata,
testamentul partaj poate fi revocat.
-> atat prin donatia partaj cat si prin testamentul partaj se pot face si liberalitati preciputare, nu numai
acordarea de drepturi in contul drepturilor de mostenire legala ci si preferinte pentru unul sau altul dintre
mostenitori. Efectele de partaj se produc de la DDM.
-> in cazul donatiei partaj cei care sunt gratificati dobandesc bunurile respective prin donatie in timpul
vietii dispunatorului, dar cand se deschide mostenirea regimul juridic este al mostenirii legale-> deci ei nu
pot sa vina sa spuna ca nu mai vor sa fie mostenitori legali. Ei sunt proprietari pana la DDM, ei pot sa
dispuna de bunuri si trebuie sa ii indemnizeze pe ceilalti. Sunt proprietari, dar in contul drepturilor de
mostenire legala.
-> este un act hibrid, descendentii vor respecta si nu se vor certa dupa deschidera mostenirii si in
considerarea acestui fapt aici desi este vorba desre pacte asupra unor succesiuni nedeschise in esenta
legiuitorul a admis aceasta exceptie a posibilitatii ca sa se faca aceste impartiri.
-> d.p.d.v. al formei donatia partaj trebuie sa respecte condtiile din dreptul comun-> in principiu trebuie
sa fie facuta printr-un act in forma autentica. Trebuie sa retinem urmatorul lucru, trebuie sa rezulte din
cuprinsul actului respectiv faptul ca donatiile respective au in vedere drepturile de mostenire legala ale
celor care sunt gratificati pentru ca, de pilda, in practica noastra judiciara intr-o speta chiar solutionata de
Curtea de Apel Cluj-> ex: in timpul vietii parintele a facut donatii in favoarea copiilor cu ocazia
casatoriei, a facut dota in favoarea ficei "cutare", dota in favoarea ficei "cutare", dota in favoarea ficei
"cutare", iar dupa ce a decedat parintele s-a introdus o actiune si s-a sustinut ca este vrba despre o donatie
partaj. Retinem ca donatia partaj se poate realiza si printr-un act unic, dar se poate realiza si prin acte
succesive, dar trebuie sa rezulte din cuprinsul actelor respective ca au in vedere drepturile de mostenire
legala si ca sunt menite sa evite starea de indiviziune intre coindivizarii respectivi, ori in speta respectiva
nu exista nicio astfel de dovada, rezulta doar ca s-a facut dota in favoarea ficei "cutare", dar legatura intre
ele si dorinta ascendentului de a preveni starea de indiviziune si de a acorda drepturile respective in contul
drepturilor de mostenire legala nu exista nicio proba. Deci nu este suficient sa se dovedeasca ca s-au facut
anumite donatii pe parcursul vietii dispunatorului in favoarea descendentilor pentru a putea trage
concluzia ca este vorba despre o donatie partaj-> din acest punct de vedere solutia este criticabila-> mai
multe donatii chiar daca sunt facute in favoarea tuturor descendentilor NU inseamna ca avem de-a face cu
donatie partaj decat daca avem elemente de probatiune din care sa putem deduce ca vointa dispunatorului
a fost asta. Sa rezulte din probe sau dintr-un act expres ca a avut in vedere drepturile viitoare de mostenire
legala si ca in considerarea acelor drepturi a facut donatiile respective chiar daca exista aceasta
particularitate ca donatia partaj produce efecte chiar din timpul vietii dispunatorului. Poate sa faca
succesiv astfel de donatii, dar sa rezulte din probe ca fiecare dintre acestea au fost facute in ideea
partajului facut de ascendent in contul drepturilor de mostenire legala. Daca unul a fost gratificat cu
incalcarea drepturilor de rezerva ale celorlalti mostenitori atunci este supusa donatia, donatiile
reductiunii-> deci poate fi gratificat unul mai mult decat ceilalti, dar numai in limitele CD-> ex: are 3
copii, face o donatie partaj si la unul dintre ei, A, ii da mai mult decat la ceilalti-> poate sa faca acest
lucru, dar numai in limitele CD, pentru ca daca a facut donatia si l-a favorizat pe unul peste limitele
normale ale CD, donatia partaj ramane valabila, dar este supusa reductiunii la cererea celor care au suferit
o reducere cotei lor de rezerva; deci se poate face donatie partaj peste cota lui de mostenire legala, deci
peste cota de rezerva si atunci se face calculul.
-> la testamentul partaj nu mai exista aceasta dificultate, este un act mortis causa si nu produce efecte in
timpul vietii dispunatorului, ci numai la data decesului sau.
-> in ceea ce priveste forma trebuie sa imbrace conditia formei autentice, sigur a exista anumite discutii
daca s-ar putea face donatii partaj prin donatii sub forma darului manual, a donatiei indirecte si a
donatiilor deghizate. Ca principiu nu am putea spune ca nu, dar se pun probleme de probatiune pentru ca
nu este suficient sa dovedesti donatia, ci trebuie sa dovedesti ca a fost facuta in ideea prevenirii starii de
indiviziune si in considerarea drepturilor de mostenire legala, ceea ce este mai greu de probat, dar ca
principiu putem admite ca orice forma de donatie poate fi practicata atata timp cat respecta conditiile
legii.
-> in ceea ce priveste persoanele care pot beneficia=> din textele legale ca sunt descendentii, deci e vorba
de donatii partaj facute de ascendenti in favoarea descendentilor acestora.
-> in ceea ce priveste bunurile trebuie sa fie obiect al acestor donatii doar bunurile prezente, nu si bunurile
viitoare (s-ar contrazice principiul irevocabilitatii donatiilor pentru ca daca ar spune ca doneaza
descendentilor tot ceea ce dobandeste dupa DDM-> poate sa nu dobandeasca nimic)-> deci contravin
principiului irevocabilitatii donatiilor si de aceea nu se admite si legea prevede in mod expres ca aceasta
este ratiunea pentru care legea interzice ca aceste donatii sa aiba ca obiect bunurile viitoare.
O situatie aparte este aceea a sotilor. S-a pus problema daca sotii au copii si pot face impreuna donatii
partaj in favoarea descendentilor-> NCC nu spune nimic despre acest lucru, dar nu exista niciun
impediment legal ca sotii sa poata face un astfel de act-> avantajul este ca intr-o astfel de ipoteza sotii pot
dispune prin donatia partaj si de bunurile comune pentru ca altfel daca face fiecare individual nu poate
dispune de bunuri decat cu acordul celuilalt sot-> deci nu ar putea face singur un sot donatie partaj care
are ca obiect bunurile comune, bunurile proprii poate sa le doneze, dar nu si cele comune, dar daca fac
impreuna este vorba despre ceea ce literatura de specialitate numeste donatie conjunctiva-> e valabila,
poate fi facuta.
-> de asemenea poate fi vorba de ceea ce literatura de specialitate numeste donatie partaj cumulativa.
Atunci cand ar dori sotii sa faca prin testament nu ar putea pentru ca e interzis testamentul conjnctiv, e un
act strict personal-> nu pot prin acordul lor de vointe sa dispuna astfel-> pot sa dispuna prin testament
numai de bunurile proprii sau pot sa dispuna de ceea ce vor obtine din comunitatea de bunuri ca urmare a
incetarii acesteia.
-> se mai pot ivi situatii in care unul dintre parinti/sot decedeaza si celalalt sot intra in indiviziune cu
copii-> intr-o astfel de situatie se poate ajunge la un partaj amiabil sau la o donatie partaj facuta de
parintele care a ramas in viata cu privire atat la bunuile care au revenit partilor din succesiunea sotului
decedat cat si cu privire la bunurile care sunt personale ale celui care dispune.
-> reglementarea din NCC este foarte sumara. In practica judiciara la noi destul de rar se intalneste
aceasta institutie.
-> in ceea ce priveste compunerea loturilor care sunt atribuite descendentilor, desi principiul la partaj este
ca trebuie repartizate bunuri pe cat posibil de aceeasi natura+de valori aproximativ egale. Este un enunt
doar teoretic-> in practica dispunatorul poate sa faca loturile cum crede el de cuviinta cu conditia sa
respecte drepturile de rezerva ale mostenitorilor care sunt rezervatari-> aceasta este singura limitare-> in
rest poate sa procedeze cum crede de cuviinta. Deci nu poate veni unul dintre descendenti sa spuna ca i-a
atribuit bunuri care nu ii convin.
-> se imputa pe rezerva celui gratificat pentru ca este un drept in contul mostenirii legale-> aceasta este
consecinta practica cea mai importanta a donatiei partaj, este un drept in contul mostenirii legale si atunci
imputarea se face pe rezerva celui gratificat, dupa regulile de drept comun care se aplica in materie de
stabilire a masei de calcul si de imputare a liberalitatilor.
-> cand se pune problema imputarii liberalitatilor respective se imputa, a donatiei partaj, pe rezerva celui
gratificat si diferenta daca exista pe CD, si daca R si CD insumate sunt depasite atunci trebuie procedat la
reductiune in favoarea unuia sau altuia dintre mostenitori si reductiunea se va face in conditiile dreptului
comun.
-> in ceea ce priveste efectele donatiei partaj, la data incheierii actului de donatie, devine proprietar,
transferul este considerat a fi definitiv, deci nu este unul provizoriu, dar atunci cand se deschide
mostenirea automat se face partajul, deci nu se mai naste intre descendenti starea de indiviziune, nu se
mai face raport.
De aceea in cazul in care exista donatie partaj nu mai exista obligatie de raport. Raportul este o operatiune
care pregateste partajul, ori aici partajul este facut de descendenti-> nu mai are nicio ratiune sa se faca
raportul astfel incat nu putem discuta despre raport atunci cand avem de-a face cu donatii partaj. Intai
dobandeste cu titlu de donatie si la DDM cu titlu de mostenire legala. Poate ramane cu donatia, dar se
imputa pe CD, ramane strain de mostenirea legala si ramane cu donatia in limitele CD, altfel este supusa
raportului.
-> poate renunta la mostenire ramanand cu donatia, dar in acea ipoteza se imputa pe CD, deci atunci
ramane strain de mostenirea legala si ramane cu donatia in limitele CD. Mecanismul de transmitere final
este acela al mostenirii, trebuie sa existe si acceptarea, daca nu exista acceptarea atunci este donatie, nu
poate fi considerata donatia ca nu exista, dar urmeaza regimul donatiilor preciputare, iar nu o donatie
obisnuita.
-> donatia partaj trebuie sa ii cuprinde pe toti descendentii pentru a fi valabila, daca nu este nula.
-> in cazul testamentului partaj acolo este vorba despre un act unilateral care este un act mortis causa si
care nu produce efecte decat de la DDM-> trebuie respectate formele testamentare cunoscute, iar efectele
sunt doar de la DDM.