Psihologia adictiilor

Psiho-socialul
Consumul de droguri este un fenomen care a
existat din toate timpurile, si toate culturile, dar
altadata consumatorul de produse psihotrope, se
diferentia prin aspectul privat al propriei
toxicomanii.

Nu exista prozelitism si, in multe cazuri, persoana
respectiva isi pastra insertia sociala, primul
contact cu drogurile avind loc cel mai adesea la o
virsta mai mare decit azi.
In prezent, toate anchetele epidemiologice confirma
faptul ca "initierea " incepe mult mai devreme, in
jurul virstei de 15 ani.

Nu este o constatare lipsita de relevanta, deoarece
aceasta virsta coincide cu inceputul adolescentei, faza
marcata de grave "turbulente" datorate numeroaselor
transformari de ordin fizic sau psihic pe care le
presupune acest ciclu de viata.

Personalitatea devine astfel un factor determinant al
efectelor drogului (Cocchi & Tornati, 1977). A tine
cont de personalitate si mediul socio-cultural, repune
drogul si dependentul de drog intr-o dinamica
relationala: conduita toxicomanica.

Mai multe curente se combina pentru a demonta
mecanismul acestui tip de conduite: mai relevente
sunt cel psihologic, cel sociologic si cel genetic
(biologic).
Clasificarea psihosociologica Oughourlian, 1974
El realizeaza o clasificare a conduitelor de
drogare, in 6 grupe, prin formarea unei grile cu
doua intrari tinind cont de de fenomenele
sociologice (solitare sau de grup) si de
comportamentele psihologice (dupa cum
toxicomania apare ca un mijloc permitind accesul
"la altceva", sau ca o finalitate)
Clasifiri sociologice
Clasificari psihologice
Un mijloc O finalitate
Conduite toxicomanice
solitare sau individuale
01.
Clubul "hasisinilor
Artisti, filozofi (Huxley,
Michaux, Baudelaire, etc)
02. Toxicomani clasici:
drogul ca o finalitate in sine
Conduite toxicomanice de
grup sau comunitarele
03
Toxicomanii actuale: hippies
04
Toxicomanii actuale:
junkies: drogul ca o
finalitate de sine
Conduite toxicomanice de
masa sau populationale
05
Conduite toxicomanice
pentru a celebra exceptionalul,
ludicul, sacrul:
toxicomanii etnologice:
cultul lui Dionisos, adorarea
Peyotl-ului, Carnavalul de la
Rio, etc
toxicomanii sociale: alcoolul in
occident (sampanie, etc)
06
Drogul pentru a uita
sau suporta cotidianul: ca
o finalitate pentru sine
In lumea a IIIa: coca in
America de Sud, hasis in
Orient si Africa
In Europa: tutun,
alcool, cafea, tranchilizante
etc.
Conduitele de masa sau populationale (05 - 06) cuprind
utilizarea drogului de o maniera "normala", nondevianta
in scopuri sociale sau ca un mijloc social.

Sunt conduite de grup autorizate sau chiar incurajate prin
reguli si reglementari traditionale ce regizeaza o cultura, o
societate si ale carei functiuni esentiale le favorizeaza (ex.
religie, munca, sarbatori si festivaluri, s.a.m.d.). Ex: (grupa
06): frunzele de coca utilizate de coqueros-ii din Anzi
pentru obtinerea sedarii sau inlaturarii senzatiei de foame,
oboseala, sete, etc. ca si utilizarea kratom-ului in Tailanda
cam in aceleasi scopuri, sau in fine in Africa Orientala si in
Arabia khat-ul sau nuca de Cola cu proprietati
psihostimulante
Cam in acelasi cadru putem incadra si o serie de
dependente iatrogenice la medicamente si mai ales
automedicatia (Roux, Benyacoub & Zarafian, 1981).

Inafara de psihotrope exista multe alte substante
medicamentoase capabile sa genereze abuzuri
medicamentoase cronice (laxative, corticoizi, antitusive,
medicamente din sfera ORL, substante -stimulante).

Prin opozitie, drogurile pot reprezenta "un mijloc" de a
celebra ludicul sau sacrul (grupul 05): de Felice descria
felul in care kava, drog sedativ, reprezinta un element
esential al vietii religioase a locuitorilor din Melanezia:
kava intervine aici pentru a crea o legatura intre vii si
morti.

Intr-un registru ateu, convivialitatea contemporana
"moderna" se sprijina amplu pe utilizarea alcoolului si
tutunului
Conduite solitare (gr. 01 - 02) apar la inceputul sec.XIX.
Drogatul solitar (gr.02) ce realizeaza prozeliti: intlnirea cu
drogul reprezenta fructul hazardului (calatorie in tinuturi
exotice, sejur in colonii, etc). Alegerea preferentiala este
opiul , apoi firesc morfina si, la inceputul secolului,
barbituricele.

Prudent, inserat in societatea care ii ignora preferintele, face
adesea parte din mediile boeme artistice sau medicale ce
favorizeaza procurarea drogului pe care il utilizeaza cu
precautie, fara a abuza in mod excesiv, nedorind decit
retrairea experientelor de voluptate. Accidentele somatice sau
psihice sunt rare.

Cumva diferiti dar in acelasi timp similari acestui prototip,
apar acei scriitori sau artisti ce evolueaza in interiorul unor
cercuri de initiati (de exemplu "Clubul hasisinilor") (gr. 01).
Toxicomanii actuale (gr. 03 - 04).
Apar catre 1960, rapid toxicomaniile juvenile actuale (in
sensul de noi) isi gasesc caracteristici proprii. N-am putea sa
vorbim despre ele fara sa evocam imediat miscarea hippie (gr.
03), de care sunt legate in grade diferite din punct de vedere
istoric: este precursoarea lor. Este miscarea ce a introdus o
noua abordare a toxicodependentilor. Ca fenomen social,
toxicomania s-a dezvoltat mai intii in Statele Unite prin
miscarea hippy la mijlocul faimosilor ani sixties.
Miscarea hippie. Se inscria ntr-un context dublu : socioeconomic
(cu criticile din cadrul The American way of life) si politic (cu
declansarea si, ulterior, mpotmolirea operatiunilor militare din
Vietnam). Atunci s-a afirmat aversiunea fata de "societatea
capitalista" si de alienarea materiala, filozofia subjacenta fiind cea a
nonviolentei si a ntoarcerii la natura. Cautarea fericirii este insotita
de cea a unei lumi mai bune si a unei mai profunde intelegeri fata de
celalalt.
Miscarea hippie acopera, istoric, trei
perioade:
inceputurile dateaza in anii 1960 - 1963,
cind T. Leary reia experientele lui A.
Huxley referitoare la mescalina si
introduce psilocibina si L.S.D.-ul la
Harvard;
miscarea se fundamenteaza apoi intre
1964 si 1966 odata cu fondarea revistei
"Psychedelic Revue", si odata cu
formarea primelor comunitati hippie
(din argou "hipster" = initiator).
Apare si o dimensiune mistica odata cu
fondarea "league of spiritual discovery"
a lui T. Leary.

Timothy Leary, de la Universitatea
Harvard, era la acea epoca unuI dintre
liderii cei mai embI ematici, fondator a!
Revistei psihedelice
disolutia curentului hippie
survine dupa anii '67, odata cu
aparitia criticilor severe la
adresa halucinogenelor si
definirea "unei filozofii hippie"
destinata sa supravietuiasca
miscarii.
Drogul nu mai apare ca o
conditie indispensabila tuturor,
desi va ramine pentru unii un
mijloc de cunoastere psihedelica
unica, pentru altii un mijloc de
abolire a agresivitatii
nnascute.
Pentru hippie, utilizarea
canabisului si a altor
halucinogene ramne un mijloc
constient si controlat.
Miscarea junkee. Al doilea volet al
"toxicomaniilor actuale" il reprezinta junkee-ii
(n argou junkee = cel care trage si-o trage,
care practica injectia intravenoasa). Aceste
trasaturi particulare il transforma n adevaratii
toxicomani (gr. 04) de astazi.
Pentru aceasta minoritate de indivizi ce se
autoexclud si se plaseaza in "marginea
marginalitatii" totul se va situa n raport cu
drogul. Nu este vorba de o escalada
toxicomanica pornind de la derivatii de
canabis chiar daca multi ncep efectiv astfel,
aceasta escalada nu este obligatorie pentru
toata lumea, iar numarul celor ce au parcurs
acest traseu nu este numeros, prin raportare la
numarul total de consumatori de drog.
"Noii toxicomani". Dupa formidabila expansiune a
"toxicomaniilor actuale" ntre 1965 si 1975, noi
comportamente toxicomanice au aparut ca un
fenomen permanent ce se dezvolta, dar mai ales se
modifica, in insasi natura sa.

Comportamentul toxicomanic este original n:
indicatii;
posologii;
modalitatile sale de utilizare:

I n indicatii: cautarea nepotolita a toxicomanului
explica numarul mare de experiente ncercate.
Efectul paradoxal al barbituricilor,
antiparkinsonienelor, anxioliticelor s.a. utilizte cu
intentie onirogena exemplifica aceasta trasatura

In posologii: dozele utilizate pot fi, uneori,
uimitor de masive (10 pina la 20 de cp. de
barbiturice sau BZD/zi). Trebuie tinut cont de
faptul ca un alcoolism asociat, poate potenta
efectele aproape tuturor psihotropelor.

In modalitatile de utilizare: modalitatile uzuale
sunt transgresate n varate modalitati.

Poliintoxicatiile pot fi concomitente sau
succesive.
Uzajul concomitent poate deveni o
modalitate de
variatie: amfetamine +opiacee n aceiasi
seringa
pentru a contracara actiunea anxiogena sau
insomnia secundara amfetaminelor, sau
cocaina +
heroina ("speed ball") pentru a potenta efectul
de
flash
Utilizarea succesiva este data de evolutia
ciclica a politoxicomanului care consuma
dimineata stimulante si seara hipnotice, sau
heroinomanul aflat n situatie de penurie de
"marfa" ce recurge la doze masive de
barbiturice sau derivati de codeina, sau, peste
uzajul prelungit de una sau doua substante
utilizeaza ocazional sau episodic altele s.a.m.d.

Calea intravenoasa prevaleaza fata de absorbtia
orala, fiind cautata pentru efectul de flash,

Absenta oricarei norme de igiena, a regulilor de
asepsie, de control al produselor, amestecurile
adesea riscante de substante definitiveaza
caracterizarea acestor consumatori abuzivi.

Factorul social, ar reprezenta totalitatea factorilor ce rezuma
atitudinea micro sau macrogrupului social fata de un drog si
reglementeaza modalitatile consumului de drog in interiorul
sau.

Drogurile si folosirea lor nu sunt o amenintare moderna: ele
fac parte din istoria noastra culturala si sociala. Important
este de ce folosirea lor persista si de ce formele relatiei intre
societati si droguri sunt atit de diferite.
Adictia fata de droguri siefectele ei asupra
personalitatii trebuie inteleasa ca o interactiune
intre realitatea sociala a abuzului de droguri si
sistemul de credinte al societatii.

Subcultura drogului: presupune dezvoltarea unei
subculturi a consumatorilor de droguri,
aproximeaza o separare intre consumatori ("Ei")
si non-cumsamatori ("Noi").
Subcultura se manifesta prin:

Crearea unui vocabular al celor din lumea drogurilor: secobarbital =
roti, luminal = curcubee, amobarbital = jachete galbene, combinatii
intre droguri = speed, amfetamina = speed, cocaina = coke, zapada,
fulgi, praf de aur etc. dar si a unor expresii care definesc starile
toxicomanilor; un repertoriu al experientelor pozitive si negative ce
apare ca un cod lingvistic inaccesibil non-toxicomanilor.
Asocierea drogurilor cu lipsa banilor, pierderea respectului de sine,
sentimentul de excludere sociala, culpabilitate, sentimentul de
devalorizare sociala.
Subcultura drogului este construita pe neincredere,
respingere, protest si revolta, ostilitate, violenta si
comportamente deviante.
Asocierea drogului cu sexualitatea necontrolata si cu
promiscuitatea.
Fenomenul de etichetare ("labelling"): o etichetare
negativa tinde sa fie rezistenta si sa creeze victimizare
secundara, dar si revendicari sociale.
O cultura a moderatiei sau o cultura a interdictiei? O
problema nerezolvata este daca un drog nu este o veriga cheie
intr-un lant care duce la consumul unor droguri mai
puternice? Daca admitem ca consumatorii de droguri sunt
indivizi imaturi si dependenti, poate ca practicile culturale
educationale sunt responsabile de aceste trasaturi care
indreapta individul catre consumul de droguri. Pe de alta
parte, s-a constatat ca abuzul de droguri este asociat cu
saracia, lipsa controlului parental, dificultati sau absenta
comunicarii intre tineri siadulti, etc
Din punct de vedere psiho-social, cea mai
importanta distinctie in ceea ce priveste
consumul de droguri, se refera la capacitatea
individului de a ramine articulat la spatiul social
si la autonomie si functionare sociala.
Tutunul si alcoolul sunt legate de virsta adolescentei ca
experienta initiala. Studiile sugereaza ca adolescentii
interesati de consumul de tigari sialcool sunt mai putin
interesati de performantele scolare si sunt mai vulnerabili
la acte antisociale si deviante.
Debutul primelor experimente de fumat si baut sunt
asociate cu tranzitia catre statutul de adult: aceasta
experienta este asociata cu dorinta adolescentului de a se
separa de familie si de a se atasa unui grup de virsta sa la
care apartine