Sidney Sheldon Mostenire blestemata Prolog 1937 Cnd bunicul Lysandrei, Mandarinul

Lai Tsin, a stiut ca nu mai are mult de trait p e acest pamnt, a luat-o cu el pe
ntru a vizita Hong-Kong-ul. Avea 70 de ani, sau p oate chiar mai mult, era scund
, slab si foarte demn, cu o piele asemanatoare per gamentului, cu pometii proemi
nenti si ochii negri luciosi, migdalati. Lysandra a vea 7 ani, un par de culoare
a aurului, crliontat, ce i trecea peste umeri ca o cas cada; avea ochii ca doua bo
abe de safir si,tenul delicat, dar nu i se parea ciud at ca nu era deloc asemana
tor cu al lui. El era Bunicul, iar ea, Lysandra; era ct se poate de simplu. - Sun
t un om batrn, a spus el, n timp ce avionul se nalta greoi de pe aeroportul di n Ma
nilla, n ultima parte a calatoriei. Nu voi avea onoarea sa te urmaresc de-a l ung
ul drumului tau n viata, ca femeie. ti dau tot ceea ce ti-ai putea dori pe pamnt ,
bogatii, putere si succes, n speranta ca viata ti va fi binecuvntata de fericire. T
i-am spus totul, Lysandra, cu exceptia unui singur Adevar. Acest Adevar este s e
cretul meu. Este scris si ncuiat n safe-ul meu personal din biroul din Hong Kong.
Numai cnd dez nadejdea te va coplesi, iar calea de urmat ti se va parea neclara,
va trebui sal citesti. Si daca acea zi va veni, Nepoata, atunci ma rog ca acest
Adevar al meu sa te ajute sa alegi drumul cel bun spre fericire si sper ca ma ve
i ierta. Lysandra ncuviinta mirata: cteodata Mandarinul era foarte confuz, dar ea l
iubea att de mult, nct acele adevaruri" nu pareau nici pe departe att de importante
fata de f aptul ca el o alesese pe ea sa-i fie nsotitoare. Cnd ajunsera la Hong K
ong, au fost condusi imediat la Repulse Bay, n minunata casa alba, ce domina mprej
urimile, unde au fost primiti de o multime de servitori chi nezi cu ncaltari moi,
care nu conteneau sa admire extraordinarul par blond si och ii albastri ai fete
i, precum si statura impunatoare a batrnului. Dupa ce s-au refacut cu bai si mncar
e, Mandarinul a cerut sa-i fie adus automobil ul, un elegant Rolls Royce de culo
are verde, si a condus-o pe Lysandra la resedi nta Lai Tsin, o cladire dominanta
, ca un pilon, ce facea delimitarea ntre blocuri le din Queens si Des Voeux Roads
. Lund copilul de mna, Mandarinul i-a aratat leii de bronz de-o parte si de alta a
i ntrarii, magnificul hol de la intrare, cu peretii si pardoseala de marmura di
fer it colorata, coloanele nalte, statuetele din jad, mozaicurile si sculpturile.
Apo i a intrat, mpreuna cu ea, n fiecare birou, prezentnd-o fiecarui membru al per
sonal ului, de la cel mai mic om de serviciu pna la cel mai mare taipan din puter
nicul imperiu Lai Tsin. Lysandra i-a salutat respectuos pe fiecare, fara sa spun
a ceva si ascultnd cu atentie n timp ce era instruita de bunicul sau. La sfrsitul z
ilei, ochii ei erau osteniti si fara expresie, dar nca nu se terminase totul. Ign
orndu-s i soferul, Mandarinul a chemat o ricsa si urmati ncet de elegantul automob
il, ei au parcurs strazile aglomerate. Omul cu ricsa si-a facut cu usurinta drum
printr -un labirint de alei nguste spre cheiurile ponosite, lasndu-l pe sofer cu
masina c u mult n urma. n sfrsit, dupa un ceas care Lysandrei i se paru o eternitat
e, se opr i n fata unei usi de lemn, acoperita cu o tabla ruginita. Ea-si privi b
unicul ntre bator, pasind afara din ricsa si tinndu-l de mna. - Vino, Micuta Nepoat
a, spuse el calm, acesta este locul pentru care am facut att a drum. De aici ncepe
ntreaga avere a imperiului Lai Tsin. Ea i tinea mna strns, n timp ce mergea spre usa
de lemn darapanata, observnd ca, desi i se parea a fi subreda, aceasta era prins
a ntr-o multime de balamale si nchisa c u lacate solide. Structura fusese acoperit
a cu zidarie si reparata cu lemn de cu rnd, iar ferestrele mici, asezate n partea
de sus a cladirii, aveau zabrele metali ce ascutite. - Numai focul poate distrug
e acest godown" Lai Tsin, a spus Mandarinul cu o voce calda si tainica, si asta
nu se va ntmpla niciodata. Lysandra stia ca vechiul depo zit nu va arde niciodata,
pentru ca ghicitoarea, cu care el se sfatuia n fiecare
saptamna, i spusese cu mult timp n urma ca, desi vor fi incendii, nimic din ce-i ap
artinea lui nu va mai fi vatamat. Mandarinul a batut usor n usa de lemn de doua
ori. Dupa cteva secunde s-au auzit z avoarele deschizndu-se si poarta s-a deschis n
cet nspre interior. Un chinez zmbitor de vreo patruzeci de ani facu o plecaciune a
dnca n timp ce-i poftea sa intre. - Onorabile Tata, te rog intra cu Micuta Nepoata
, a spus el n limba chineza. Fata Mandarinului s-a luminat de un zmbet cnd l-a mbrat
isat pe barbat, apoi amndoi s -au dat putin napoi si s-au cercetat reciproc. - Ma
bucur sa te vad, a spus Mandarinul, dar din tristetea ochilor lui, amndoi au stiu
t ca era pentru ultima oara. - Acesta este fiul meu, Philip Chen, i-a spus el Ly
sandrei. l numesc fiul meu" pentru ca a venit n familia noastra pe cnd era chiar ma
i mic dect tine. Era orfan si pe lnga asta tnar si needucat si a devenit ca propriu
l meu copi l. Acum este Compradorul meu. Are grija de toate afacerile imperiului
Lai Tsin a ici, n Hong Kong, si este singurul om din lume n care am ncredere. Ochi
i albastri ai Lysandrei s-au marit, si ea si-a ntors privirea staruitoare, in ter
esata, napoi spre barbatul ce-i primise, n timp ce Mandarinul a luat-o de mna si au
traversat mpreuna depozitul lung si ngust. Interiorul era gol si prafuit, lumi na
t doar de un singur bec fara abajur ce se legana usor, la capatul unui fir lun g
. Lysandra strapungea cu privirea nfricosata colturile ntunecate, si deodata a sa
rit napoi, cnd ochii ei au ntlnit o alta pereche de ochi; dar nu erau ai vreunui sob
olan sau ai vreunui dragon nspaimntator, asa cum s-ar fi asteptat; erau ai unui b
a ietel chinez. Philip Chen a spus atunci plin de mndrie: - Domnule, am onoarea s
a va prezint pe fiul meu, Robert. Baiatul facu o plecaciune adnca, n timp ce batrnu
l l studia. - Cnd te-am vazut ultima oara, aveai trei ani, spuse Mandarinul n soapt
a, si acum ai zece - aproape un adolescent. Privirea-ti este ferma, iar fruntea
lata. Vei f i ndreptatit sa mostenesti aceeasi ncredere acordata tatalui tau pna ac
um. Lysandra l-a privit insistent, curioasa; era scund si ndesat, cu bratele si p
icio arele puternice si musculoase; era mbracat n stil western, cu pantaloni de po
stav n dungi de culoare crem, camasa alba si un jerseu cenusiu cu emblema scolii
pe el . Cnd Mandarinul s-a ntors, ochii curiosi ai baiatului, pe jumatate ascunsi n
spate le ochelarilor rotunzi cu rama metalica, i-au ntlnit pe ai ei pentru o Most
enire blestemata clipa. Apoi a facut o plecaciune si s-a ntors pentru a-si urma t
atal si pe Mandar in spre usa. - Speram sa va avem oaspeti astazi, spuse Philip
trist, dar sunteti att de obosit i. - Ca te-am vazut fie si aceste cteva momente,
pentru mine a fosf suficient, a rep licat Lai Tsin, n timp ce Philip si lasase cap
ul pe umarul sau ntr-o mbratisare de d espartire. ti multumesc pentru ca mi esti un
att de bun fiu, si te rog sa conduci m ai departe familia Lai Tsin si afacerile e
i, asa cum ai facut-o ntotdeauna, chiar daca eu nu voi mai fi aici. - Ai cuvntul m
eu, Onorate Tata. Philip s-a retras, iar fata i s-a nasprit, ncercnd c u efort sa-s
i ascunda emotiile. - Atunci pot muri linistit, a raspuns Mandarinul n soapta, si
lund-o pe Lysandra d e mna s-a ndreptat ncet spre ricsa ce i astepta. n timp ce trave
rsau napoi strada ngusta, i-a atras atentia fetei sa priveasca n spat e, la vechiul
godown" de lemn. - Trebuie sa nu ne uitam niciodata nceputurile umile, i-a spus
cu voce blnda. Daca uitam, am putea crede ca suntem prea destepti, prea bogati sa
u prea importanti, si asta va aduce joss", nenoroc n familie. O comoara delicata
de cadouri din partea mai multor parteneri de afaceri ai Mand arinului o astepta
pe Lysandra la ntoarcerea n cladirea mare de pe Repulse Bay. n t imp ce desfacea p
achetele si exclama ncntata la fiecare colier de perle perfecte s i la fiecare fig
urina minunat sculptata n jad, la rochiile de matase si evantaiel e pictate, el a
avertizat-o din nou: - Tine minte, acesti oameni ti-au facut cadouri pentru ca
esti o Lai Tsin si nu pentru ca-ti sunt prieteni.
Multi ani dupa aceea Lysandra a avut motive sa-si aminteasca vorbele lui. n sfrsit
, cnd Mandarinul zacea ntre viata si moarte, ntr-o zi friguroasa de octombrie n San
Francisco, numai Francie, minunata femeie din vest, recunoscuta ca fiindui concu
bina a avut dreptul sa-i fie alaturi. I-a spalat fruntea nfierbntata cu pnze reci,
i-a tinut minile ntr-ale ei si i-a soptit cuvinte de alinare. El a deschis ochii s
i a privit-o lung si tandru. - Stii ce ai de facut? a soptit el. Ea ncuviinta: -
Stiu ! O lumina plina de pace i-a traversat fata si apoi s-a stins. Osemintele M
andarinului Lai Tsin n-au fost trimise napoi n China pentru a fi ngropa te lnga cele
ale stramosilor lui, asa cum era obiceiul. n schimb, Francie a nchiria t un splen
did iaht alb pe care l-a mpodobit festiv cu ghirlande rosii. nsotita doa r de Lysa
ndra, ce purta haine de doliu albe, i-a mprastiat cenusa undeva departe n golful S
an Francisco. Era ceea ce-si dorise Mandarinul. Partea nti Francie Annie Capitolul
1 1937 Marti, 3 octombrie Annie Aysgarth era o femeie scunda si durdulie, cu och
i caprui si expresivi, par saten stralucitor, tuns dupa ultima moda si pieptanat
cu carare pe mijloc. Aduna t pentru zile negre", era vorba ei. Avea cincizeci s
i sapte de ani si era prietena lui Francie Harrison de peste tre izeci de ani, s
i stia tot ceea ce putea stii despre ea. Annie era proprietara hotelului de lux
Aysgarth Arms" din Union Square, pe care-l si conducea. Era att de repezita ca un
cine temer, ncapatnata ca un catr si buna la inima ca o ciocolata cu frisca. Era de
altfel si presedinta corporatiei internat ionale de hoteluri Aysgarth, o filial
a a marii corporatii Lai Tsin, ce avea hote luri n sase tari. Pentru o fetiscana
din Yorkshire, Annie Aysgarth ajunsese depar te. A trecut repede prin coridoarel
e mochetate si aglomerate ale hotelului ei din Sa n Francisco, uitndu-se n holul t
ip Dale, asa cum o facea n fiecare zi, fe iarna, fe v ara, sa vada daca focul ardea
n uriasul semineu elizabetan din piatra, si daca ch elnerii n jachete stacojii de
vnatoare si pantaloni de calarie erau pregatiti sa nd eplineasca imediat cerintel
e oaspetilor, cu coniac sau cafea. A verificat barul din crom si malachit, salutn
du-i pe cei cinci barmani ocupati, multumita de stare a lucrarilor, ca de obicei
; peste tot era plin de tinerii bogati si stralucitori din oras. S-a plimbat apo
i agale prin opulenta sufragerie poleita cu oglinzi, o prindu-se din loc n loc pe
ntru a schimba cte o amabilitate cu mesenii cunoscuti sa u pentru a saluta cte o f
igura familiara. A zmbit cnd a auzit din ntmplare obisnuitel e soapte despre faptul
ca ea trebuia sa fie faimoasa Annie Aysgarth, ca acesta e ra primul ei hotel si
favoritul ei, ca era o femeie ce arata al naibii de bine s i care valora milioan
e, spuneau ei. Simturile ei erau att de ascutite dupa toti acesti ani, nct ar fi re
marcat si daca o carpeta ar fi fost deplasata doar cu un centimetru de la locul
ei, o scrumiera negolita sau un client care astepta prea mult sa i se onoreze co
manda, si iubea hotelul; practic l construise cu propriile mini, ridicndu-l de la ze
ce camere la do ua sute. Stia fiecare centimetru si cunostea cum functioneaza, d
e la kilometrii de cablu electric, pna la complicatul sistem de ncalzire prin abur
i. ti putea spune cu precizie cte cearsafuri erau n camerele de la fiecare etaj si
cte kilograme de carne de vita de prima calitate comandase bucatarul-sef n acea sa
ptamna, cti chelne ri de room-service erau n tura n acea noapte, si numele oaspetilo
r care se perinda sera pe-aici. Ea personal le spusese muncitorilor de la spalat
oria de la subsol ct de mult apre t ar fi trebuit sa foloseasca pentru fetele de
masa din damasc roz si de asemene a cameristelor, cum sa curete cazile de baie.
Ea personal alesese culorile, mate rialele si mobila pentru fiecare din cele dou
azeci de apartamente si supraveghea se decorarea ntregului hotel, alegnd stilul de
interior englezesc pentru camerele comune si modemul stil Art Deco verde, cu de
cor de oglinzi argintate pentru bar.
ntotdeauna supraveghea meniurile, iar vinurile si cafeaua cumparate erau mereu p
e gustul ei. Niciodata Aysgarth Arms" nu fusese lasat pe mna unui manager oarecar
e . Annie era obsedata de curatenie si calitate, si conducea frumosul hotel asa
cu m condusese si treburile n casa tatalui ei din Yorkshire, attia ani pierduti. S
atisfacuta ca totul era asa cum trebuia sa fie, se ntoarse pe holul de marmura, s
i cu micuta cheie de aur deschise usa liftului personal care o ducea direct la m
ansarda. Zmbi cu placere, n timp ce liftul o purta ncet n sus, ntrebndu-se de ce oame
nii considerau ca e un lucru rau sa traiesti n lux. Liftul se opri, usa se dadu n
laturi, iar ea intra n lumea ei. Lasnd haina de catifea sa cada pe un scaun, se ndr
epta direct spre fereastra, asa cum o facea mereu. Mansarda ncepea de la etajul
douazeci, si de la vitrine pna la camera ei era o nalt ime de circa optzeci de met
ri, iar privelistea orasului noaptea era minunata. Tr aficul era intens pe straz
ile de jos, dar aici, sus, totul era tacut, iar orasul se desfasura n fata ei ntr-
un milion de puncte de lumina stralucitoare. Ea zmbi cu satisfactie, ncntata de fap
tul ca toate acestea i dadeau aceeasi emotie de fiecare data, ca si cum ar fi vaz
ut totul pentm prima oara. Apoi se ntoarse si privi n ju rul ei zmbind. Dorise ca p
ropria ei casa sa fie diferita fata de orice vazuse nain te si consultase un cuno
scut decorator de interioare. Decoratorul, o femeie slaba si urta, era talentata,
iar Annie era deasemenea tale ntata, plina de succes, extrem de placuta, asa ca
se placura imediat. - Priveste-ma! i ceru Annie lund o pozitie drumatica n mijlocu
l camerei imense si g oale. Poate ca arat mica, plinuta, cu parul castaniu, o fe
meie de o anumita vrsta , tipica din Yorkshire, dar nlauntrul meu ma simt nalta, bl
onda si stralucitoare. Si cu zece ani mai tnara. Pentru acest tip de femeie vreau
sa faci designul apart amentului. Decoratoarea zmbi si spuse ca stia exact ce do
rea Annie, si crea un apartament n a lb si argintiu, matase si satin, sticla si c
ristal, exact ca n filmele hollywoodi ene. Podelele erau placate cu marmura alba
si acoperite cu covoare din plus crem , enormele ferestre erau acoperite de sute
de metri de draperii din matase crem, peretii erau plini de oglinzi si ornament
ati cu aplice de argint filigranat, ca napelele opulente erau acoperite cu broca
rt alb, mai erau masute din sticla si a labastru, lampi de crom si cristal si la
mpi cu abajururi de matase. Patul urias al lui Annie avea o tapiterie de satin c
rem si privindu-l Annie spusese n gluma c a semana cu o tarta. Restul dependintel
or erau zugravite-n alb si dotate cu vaze mari pe care ea le tinea umplute cu tr
andafiri albi indiferent de anotimp. Deco ratoarea i spusese ca folosise cel puti
n cincizeci de nuante de alb pentru a crea efectul acesta si ntreg apartamentul i
conferea lui Annie un sentiment de lumina, lux si bunastare, n contrast cu sentim
entul acela apasator al maroniului si al c arpetelor turcesti din tineretea ei.
Si deasemenea, stia ca nu ar fi avut nimic din toate acestea daca nu erau Mandar
inul si Francie. Si binenteles Josh, care a fost -nceputul tuturor acestor lucruri
. Era destinul, sansa ntmplatoare - asa cum e i denumeau destinul n Yorkshire, dar
acum toate i se pareau att de ndepartate de lo cul care-i fusese casa timp de doua
zeci si sase de ani. Dar n acea seara nu se gndea la trecutul ei, nici la somptuos
ul decor, si nici la privelistea minunata a orasului noaptea. Se gndea la Francie
. Lund o copie a ziaru lui Chronicle, se adnci n sofa, recitind o coloana pe care o
citise deja de zeci d e ori n acea zi. Avea titlul Moartea Mandarinului Lai Tsin
". Misteriosul om de afaceri de notorietate, Mandarinul Lai Tsin, a murit ieri l
a vrst a estimata de saptezeci de ani, desi se pare ca nimeni nu-i stie vrsta cu e
xactit ate. Se spune ca s-a nascut nfr-un mic sat de pe malurile fluviului Yangtz
e din C hina si nimeni nu stie deasemenea cum a ajuns n Statele Unite, doar ca a
sosit n S an Francisco la nceputul secolului, ncropindu-si prima avere ca negustor,
folosind sistemul de rotatie a creditului. A avut o legatura scandaloasa cu Fra
ncesca Ha rrison, fiica milionarului din Nob Hill, Harmon Harrison, fondatorul u
neia din c ele mai importante banci ale noastre, un om de prima marime al San Fr
ancisco-ulu i, ce i-a permis Mandarinului sa penetreze zone impracticabile chine
zilor n acele zile. Francie Harrison a supravegheat toate legaturile de afaceri a
le lui Lai T sin, att n Statele Unite, ct si n Hong Kong, si multi au spus ca ea era
forta calauz itoare ce l-a transformat pe Mandarin n Milionar. Lai Tsin a fost g
eneros cu averea lui, a creat fundatii pentru finantarea scolil
or n favoarea copiilor chinezi, acordnd burse scolilor si universitatilor natiunii
lui si a construit spitale si orfelinate. S-a spus ca-si ia revansa pentru copi
laria lui deprimanta si lipsa de educatie. Daca e asa, n-a reusit sa-si ia nici
o diploma de la vreun colegiu pe care l-a fondat si nici n-a fost membru n consi
l iul vreunei scoli sau spital. Mandarinul nu era o persoana publica, viata lui n
afara legaturii lui foarte cuno scute cu asa numita concubina" -a ramas un secr
et. Dar cel mai mare secret este d aca tnara si nca frumoasa Francesca Harrison va
mosteni averea lui, si la ct se rid ica aceasta. San Francisco asteapta cu rasuf
larea taiata sa afle un nou episod din epopeea ce lui mai misterios, notoriu si
bogat om al orasului." Annie se ntreba daca Francie citise asta si ct de mult o du
rusera cuvintele. Nu se asteptase ca Mandarinul sa aiba parte de o nmormntare de t
ipul celeia pe care o a vusese si desi l cunostea si l iubea la fel de mult ca Fra
ncie, ntelesese ca era o ultima dorinta a batrnului, un fel personal de a spune ad
io. Aruncnd nerabdatoare ziarul pe podea, ridica telefonul, suna la receptie si o
rdon a sa i se aduca Packard-ul verde-nchis n fata hotelului. si arunca o haina de
catif ea moale pe umeri, introduse exemplarul ziarului n buzunar si lua liftul nap
oi spr e hol, oprindu-se pentru a schimba cteva cuvinte cu managerul de serviciu.
- Senatorul si doamna Wingate au plecat deja ? ntreba ea tragndu-si manusile. - D
a, doamna, n urma cu aproape o jumatate de ora. Strecurndu-se prin usile de sti cl
a, l-a salutat pe portar si urcndu-se la volanul micului Packard verde, Annie e r
a sigura de un singur lucru. Nu-i va spune celei mai bune prietene, Francie, fa
ptul ca Buck Wingate era n oras nsotit de sotia sa Maryanne, si ca ei cinasera n se
ara aceea cu fratele vitreg al lui Francie, Harry. Ah Fong, servitorul chinez c
are era n serviciul lui Francie de peste douazeci de ani, i-a deschis usa si i-a
spus ca Francie era la etaj, ncercnd s-o aline pe Lysa ndra. - Spune-i sa nu se gr
abeasca din cauza mea, o voi astepta, i comunica Annie trav ersnd holul spre micut
a camera de zi a lui Francie. Si-a turnat singura un pahar de coniac, s-a asezat
comod si a privit mprejur, cnta rind totul din priviri. Casa avea trei sali mari
de receptii, ca si o biblioteca ticsita de mai mult de douazeci de mii de carti
si de studiile Mandarinului - l a fel de pustie si austera ca o chilie de caluga
r. Dar micuta camera a lui Franc ie era feminina si frumoasa. Tablourile pe care
ea le culesese din toata lumea u mpleau spatiul de pe pereti, o colectie de jad
alb era ncrustata ntr-un cabinet de lemn de tip Sheraton, iar carti si reviste za
ceau mprastiate pe scaune si mese. Carpetele vechi erau n stilul Imperiului Otoman
, iar draperiile grele de matase a urie cadeau n falduri mpotrivindu-se parca nopt
ii din San Francisco. S-a uitat n sus ntrebator, n timp ce usa s-a deschis si Franc
ie a intrat nauntru. - Lysandra a adormit n sfrsit, spuse ea oftnd. O sa-i lipseasca
mult, Annie. - N-o sa-i simtim cu totii lipsa ? spuse Annie trista. Sunt multi
cei care-i sun t recunoscatori. A fost un om minunat. i zvrli apoi ziarul lui Fran
cie. - Ai citit asta ? Este din Chronicle - dar este la fel ca n toate celelalte.
- L-am citit. Annie o urmari pe Francie ngrijorata; arata calma si linistita, da
r minunata ei f ata n forma de inima si pierduse culoarea si observa ca minile i tre
murau n timp ce l ua cu grija ziarul si l punea undeva pe masa. S-a gndit ca Franci
e era la fel de m inunata ca n ziua n care a cunoscut-o, ochii ei albastri erau ntu
necati de tristete , dar aveau nca aceeasi intensitate hipnotica a safirului, ca n
tinerete. Parul ei lung de aur era prins n sus cu piepteni scnteietori, pretiosi,
si ncolacit ntr-un c oc la spate, iar rochia alba din crepe-de-Chine fina i accent
ua silueta zvelta si gratioasa. - Ti-ar prinde bine un pahar de coniac, i sugera
Annie, adaugnd deschis: Nu arati prea bine. Francie dadu din umeri. Refuznd coniac
ul, se afunda napoi n pernele moi de pe canap ea. - L-am rugat sa nu-mi lase mie b
anii, a spus ea. Am mai mult dect pot cheltui, fa ra sa socotim casa asta si ferm
a. I-a lasat mult mostenire clanului lui Chen, si
un important cont - zece milioane de dolari, dar marea majoritate a averii lui a
lasat-o Lysandrei. O avere personala de trei sute de milioane de dolari si o a
facere ce valoreaza cel putin nca de trei ori pe att. si trecu degetele peste sirag
ul de perle enorme de la gt, ngrijorata. Cladirea de pe Repulse Bay si toate como
r ile sale de arta, precum si antichitatile pretioase sunt donate Hong Kong-ului
c a muzeu de arta, cu o dotare pentru viitoare achizitii. Si binenteles, Fundati
a M andarinului este deja autonoma. Annie privi socata. - N-am realizat pna acum
ct de multi bani avea. Adica vreau sa spun, stiam ca era bogat... dar... - Oh, An
nie, exclama Francie, ochii ei albastri umplndu-se de durere, cel mai tri st lucr
u este ca acestia nu l-au ajutat sa-si cumpere ceea ce si-a dorit cu adev arat.
O educatie, cultura si acceptarea lui n snul societatii. Strada a fost cea c are i
-a dat experienta vietii, dar cultura a obtinut-o prin instinctul lui catre frum
os. Dar n-a fost acceptat niciodata. Ma nvinuesc pentru asta. Daca nu exista m eu
n viata lui, macar chinezii l-ar fi acceptat. - Aici poate ca ai dreptate, peror
a Annie, dar societatea din San Francisco n-ar fi facut-o niciodata. Si asta est
e ceea ce el si-ar fi dorit. De dragul tau. Francie lua un pergament legat sul c
u o panglica rosie, de pe micutul si elegant ul pupitru stil Empire de lnga ferea
stra si, n timp ce-l desfacea, Annie vazu semn ul lui Lai Tsin. sigiliul mare de
aur. - Si-a scris testamentul cu mna n limba chineza, i-a spus Francie. Vreau sa a
uzi s i tu ce a scris. Aceasta este dorinta mea, scrisese Mandarinul, fiecare tr
asatura de penel a caracterelor chinezesti fiind teribil de perfecta, ca si o pi
ctura n miniatura - ca nici-un barbat mostenitor din familia Lai Tsin sa nu ocupe
niciod ata cea mai nalta functie n cadrul Corporatiei. n schimb, ei vor fi recompe
nsati cu bani cu care sa-si cladeasca propriile companii, sa-si continue proprii
le inter ese n afaceri si sa-si croiasca propriul drum n viata, asa cum trebuie s-
o faca or ice barbat. De-a lungul anilor, mi s-a dovedit n multe ocazii ca femeil
e sunt cu mult mai val oroase dect barbatii. Prin urmare, am hotart ca femeile sa
fie cele care vor condu ce de acum nainte afacerile familiei Lai Tsin. Femeile La
i Tsin vor fi tot att de puternice ca si mparatesele Dowager ale Dinastiei Chineze
. Dar ele vor fi ntotdeau na modeste, nu vor permite celor din clanul Lai Tsin sa
-si pateze reputatia si n u vor aduce niciodata dizgratie n familie, si nici n afa
ceri sau n viata lor person ala. Acelea care vor ncalca aceste reguli vor fi izgon
ite imediat de catre famili e si nu vor mai fi reprimite vreodata. Asadar, atunc
i cnd va mplini vrsta de optspr ezece ani, prin porunca mea, Lysandra Lai Tsin va d
eveni proprietara si taipanul Corporatiei Lai Tsin. Si pna la acea data, Francesc
a Harrison va avea controlul total al Corporatiei, puterea suprema si ultimul cu
vnt n orice decizie majora." - Nu-i drept sa mpovarezi o fetita cu attea responsabil
itati, exclama Annie. Lysan dra e nca un copil; noi nici nu stim nca daca va fi de
stul de desteapta, destul de puternica sau daca-si va dori vreodata sa conduca C
orporatia Lai Tsin. Francie , va fi din nou vechea poveste; va fi o femeie ntr-o
lume a barbatilor. Si tu sti i, mai bine dect noi toti, ct este de greu. Francie nc
hise ochii, nedorind sa-si aminteasca. - Crede-ma, Annie, eu n-am dorit niciodat
a ca Lysandra sa fie mostenitoarea lui Lai Tsin. O sa vezi, imediat ce ziarele v
or afla vreun zvon despre aceasta istor ie, va fi etichetata drept Cea mai bogat
a fetita din lume". O vor transforma ntr-u n capriciu, ntr-o curiozitate ! Eu nu m
i-am dorit pentru ea dect sa aiba parte de o copilarie obisnuita, sa se marite, s
a aib a copii - sa fie fericita. Mandarinul i-a programat destinul. Cnd va termin
a scoa la, va parasi San Francisco si va pleca la Hong Kong. Va locui mpreuna cu
familia Compradoailui si va ncepe sa nvete despre Lai Tsin si despre cum trebuie s
a fie c onduse afacerile. Va nvata cum sa fie TAIPANUL uneia dintre cele mai mari
compani i comerciale din lume. Annie si strnse buzele. - N-o poti lasa sa plece l
a Hong Kong. Si, pe lnga asta, cnd ai de gnd sa-i spui ad evarul? Francie nu-i rasp
unse. Traversa camera pna la fereastra, trase draperia grea de m atase si-si piro
ni privirea undeva, n noapte. Luminile orasului San Francisco scl ipeau jos n ceat
a, dar ea n-avea ochi pentru ele; n schimb vazu fata Mandarinului,
asa cum statuse el pe patul de moarte, rugnd-o sa-i repete promisiunea facuta. -
Annie, spuse ea ncet, nici chiar tu nu stii tot adevarul. Annie sari de pe canape
a, netezindu-si bluza peste soldurile pline. - Francie Harrison, spuse nervoasa,
am fost prietene toti acesti ani si nu exist a vreun secret din viata mea pe ca
re sa nu-l fi aflat si tu. Si acum tu-mi spui ca mi-ai ascuns unele lucruri. Dar
asta nu mai are importanta - cu exceptia fapt ului ca daca secretele o privesc
pe Lysandra - atunci e si dreptul meu sa le cun osc. Pergamentul subtire pocni n
timp ce Francie i baga sub nas testamentul Mandarinulu i. - Stii tot ceea ce se p
oate stii despre Lysandra. Poftim, citeste singura... - Stii bine ca nu pot citi
n chineza... si oricum, nu asta am vrut sa spun. - Atunci, nu mai este nimic de
spus la acest capitol. Mandarinul ne-a ghidat vietile si noi stim ca a avut ntotd
eauna dreptate. Acum o va ndruma pe cea a Lysandrei si e de datoria mea sa suprav
eghez ca dorintele lui sa se ndeplineasca. Smulgndu-si haina de catifea, Annie o a
runca peste umeri, si-si potrivi gulerul d e blana n jurul gtului. - Nu vreau sa m
a cert cu tine, Francie Harrison, dar nu sunt de acord cu tine si nu voi fi nici
odata. Si ma voi asigura ca Lysandra va stii unde sa vina daca tr eburile vor me
rge rau - la nasa ei, la matusa Annie, aici ! Se agita n drum spre usa, apoi sova
i cu mna pe clanta. - Oh, Francie, ofta plina de remuscari, am venit sa te consol
ez si tot ceea ce f ac este sa te ntristez si mai rau. Ce fel de femeie mai sunt
si eu ? Francie zmbi printre lacrimi, n timp ce se mbratisau una pe alta. - Esti ac
eeasi femeie din totdeauna, Annie Aysgarth, si nici n-as vrea sa te sch imbi. -
Tine minte, Francie, trecutul e trecut. Acum doar viitorul conteaza. Francie neg
a. - Pentru chinezi trecutul este o parte integranta a vietii. - Asta-i nesemnif
icativ, mormai Annie Aysgarth printre dinti n drum spre usa. Francie urmari farur
ile masinii lui Annie disparnd n noaptea cetoasa. Era numai or a noua, dar Califor
nia Street era pustie. Sus pe deal putea sa vada luminile str alucind de-a lungu
l trotuarului din fata casei unde copilarise. Binenteles, nu ma i era aceeasi cas
a, pentru ca aceea fusese distrusa de puternicul cutremur din 1 906, dar fratele
ei, Harry Harrison, a reconstruit cladirea imediat, pentru a de monstra orasulu
i San Francisco si ntregii Americi, ca nimic - nici macar mna lui D umnezeu - nu-i
putea nfrnge pe cei din familia Harrison, spusese el. Numai Francie fusese n stare
s-o fac a". S-a uitat de sus la luminile ncetosate din San Francisco, gndindu-se
la oamenii fe riciti care iesisera la masa, la dans sau la un spectacol, si sing
uratatea o nval ui ca si ceata cenusie si apasatoare, patrunzndu-i pna n maduva oase
lor si facnd-o s a tremure. Grabindu-se nauntru, mai arunca un bustean pe foc si s
e cuibari pe can apea, nvelindu-se de jur mprejur cu cuvertura moale. Linistea se
asternu peste ea ca o pcla; bustenii trosneau si ceasul ticaia, dar n rest nici un
alt sunet nu se mai auzea. Parea ca doar ea mai ramasese n viata pe pamnt. Asa se
simtise mereu, p e cnd era copila, n singuratatea camerei ei din uriasa casa a fa
miliei Harrison di n Nob Hill. Minutele de singuratate treceau cu greu si ea si p
rivi ceasul de mna. Era de aur, mic, simplu; i fusese adus cu ani n urma de Buck Wi
ngate - si acesta era un alt nu me din trecutul ei, la care n-ar fi frebuit sa s
e gndeasca n noaptea asta. Dar se gndea. Frumoasa lui fata maslinie si supla pluti
ca o vedenie n mintea ei, la fel de perfecta si clara ca o fotografie. Trecusera
deja opt ani si ea nca se mai gnde a la el n fiecare zi si n fiecare noapte. Micul p
ortret de copil pe care i-l aduse se cadou ntr-o zi de Craciun statea nca pe nopti
era de lnga patul ei, ceasul de la el era nca pe mna ei si amprenta trupului lui pe
trupul ei. Era ndragostita de el, fara nici-o speranta, si spera sa nu-l mai vad
a niciodata. Nu-i spusese Mandarinului, nainte de a muri, ca trebuie sa uite tot
ceea ce se ntmp lase n trecutul ei, si sa mearga mai departe? Ca trebuia sa nu se m
ai uite niciod
ata napoi? si scutura neputincioasa capul; era usor de spus, dar foarte greu de pu
s n practica. Se ridica brusc strngndu-si rochia alba si moale n jurul soldurilor,
apoi se ndrepta nesigura spre fereastra si trase la loc draperiile. Sus pe deal,
fiecare fereastra a fratelui ei stralucea de lumina, iar un sir de automobile, c
onduse de soferi, asteptau afara. Harry dadea iar una din faimoasel e lui petrec
eri. Ea stia ca, n ciuda mult disputatelor lui probleme financiare, n ici o chelt
uiala nu era prea mare, n dorinta de a obtine perfectiunea, n vrful iera rhiei, loc
pe care si-l revendica. Preparatele culinare trebuie sa fi fost prega tite de b
ucatarul-sef francez; vinurile si sampaniile erau fara ndoiala din cele mai bune
recolte, cele mai vestite sere trebuie sa le fi trimis cele mai alese f lori, ar
anjate n buchete minunate, de-ti taiau rasuflarea, de catre o echipa de s tilisti
. Valetul purta desigur livreaua de culoarea vinului de Bourgogne, iar ma jordom
ul englez, care lucrase odata pentru un duce si despre care se spunea ca e ra ch
iar mai snob dect nsusi Harry, anunta oaspetii pe masura ce soseau. Stia cu s igur
anta ca erau femei de vita nobila purtnd haine de satin si togi dantelate de la M
ainbocher, cu bijuterii de la Cartier, iar barbatii trebuie sa fi aratat dis tin
si, cu papillon si frac. Si fara ndoiala Harry avea alaturi, la brat, cea mai la
moda starleta de cinema, n plina ascensiune. Si era evident ca ea se va stradu i
din greu sa-i fie pe plac, pentru ca n ciuda celor doua divorturi si a unei rep u
tatii tot att de discutate ca si cea a tatalui sau, fratele ei, cu pozitia lui s
ociala si cu milioanele lui, reprezenta o foarte buna partida. Ea trase draperii
le, gndindu-se cu amaraciune ca ocazia era perfecta; aproape ca pareau sa sarbato
reasca faptul ca n sfrsit Mandarinul Lai Tsin murise si nu mai pu tea umbri numele
Harrison. Capitolul 2 La unsprezece si un sfert Harry Harrison si-a luat la rev
edere de la oaspetii sa i. I-a urmarit multumit n timp ce plecau cu totii, cu exc
eptia lui Buck Wingate s i a sotiei sale Maryanne, pe care i-a condus personal pn
a la masina. Familia Wing ate era o veche familie californiana, bogata de deceni
i, avnd grne si proprietati, cai ferate si operatii bancare. Dar familia lui Marya
nne, Bratrle, era cea care detinea vechea Main Line Philadelphia, si ei aveau ba
ni pe care nimeni nu mai s tia nici macar de unde vin. Averile vechi erau doar a
colo, nimeni nu-si mai pune a problema lor. Tatal lui Buck fusese mpreuna cu tata
l lui Harry la Princeton, iar biroul de avoc atura Wingate avea grija de afaceri
le lor de ani de zile, iar Buck si Harry se c unosteau de-o viata, n ciuda faptul
ui ca nu se puteau numi prieteni. Harry o saruta usor pe Maryanne pe obrazul par
fumat, n timp ce ea pasi n limuzina cu sofer si i raspunse printr-un usor zmbet rece
, caracteristic, fara ca macar och ii ei verzi minunati sa clipeasca. Parul ei b
lond era asezat n valuri delicat pro filate, buzele-i erau rosii si stralucitoare
, si rochia de matase de culoarea no ptii albastre era impecabila. Arata de parc
a petrecerea abia ar fi nceput, si nu ca de fapt se terminase. Harry stia ca Mary
anne Bratrle nu se maritase cu Buck W ingate penntru ca era frumos, ncntator si ar
atos - si pentru ca era o partida buna ; se maritase cu el pentruca era un barba
t bine situat n viata politica, si ea ad ora aceasta viata politica. Familia ei t
raise prin politica, ocupase locuri impo rtante n Congres si Cabinet timp de gene
ratii, cu toate ca nici unul nu ajunsese n ca la presedentie. Si spre acest post
tinteau sperantele lui Maryanne pentru Buc k. El fusese senator al statului Cali
fornia n ultimii doisprezece ani, ocupase po sturi oficiale sub presedentia a doi
republicani, iar acum se spunea despre el c a era un viitor candidat la presede
ntie. Totul era asa cum planuise Maryanne, si pentru asta ea-si folosise toate c
alitatile si talentele, toata puterea pe care o avea ca membru al unei familii i
nfluente pe plan politic, si ntregul bagaj de viclenii si intrigi cu care era nzes
trata. Toate pentru a-si atinge scopul. Aveau o casa pe K Street n Georgetown, ca
si casa familiei Wingate, undeva dincol o de Sacramento, un apartament vast pe
Park Avenue si impunatoarea mosie de la t ara, Broadlands, din provincia de vnato
are din New Jersey lasata mostenire de bun icul ei. Ea avea doi copii frumosi si
politicosi, un grajd plin de cai pursnge, g
araje pline de masini scumpe si acri ntregi de pajisti umbroase unde se servea ce
aiul si se juca crochet. Maryanne Bratrle Wingate avea totul. Era doar un singu
r barbat care-l putea opri pe Buck n drumul sau spre postul suprem la Casa Alba,
s i acesta era Harry Harrison. Maryanne era constienta si-l ura pe Harry pentru
as ta. Spuse cu raceala: - Noapte buna, Harry. Nu pot sa-ti spun ca m-am distrat
. Mi-e teama ca ma plicti sesc conversatiile searbede ale oamenilor simpli. Scru
tnd-o malitios pe blonda pl atinata, n rochia argintie mulata pe trup, ce-l astept
a n hol, adauga: - Totusi, presupun ca Gretchen are calitatile ei compensatoare.
- Greta, o corecta Harry, zmbind si gndindu-se ce mare catea era ea. Dar era deste
apta si el trebuia sa fie atent la asta, numai analiznd modul n care manevrase ca
r iera lui Buck ti puteai da seama. De o asa nevasta ar fi avut si el nevoie, n lo
cu l celor doua paguboase de care divortase. - Noapte buna, Harry, spuse Buck ur
cndu-se multumit n limuzina si ntrebndu-se de ce naiba luase masa n casa lui Harry Ha
rrison. Era un om ocupat, timpul sau nu-i mai apartinea, si Maryanne avea grija
de aranjamentele lor sociale", tot ceea ce era legat de politica, pentru ca nu m
ai exista nimic altceva n viata lor. si privi fi oros nevasta n timp ce se ndreptau
spre curbura soselei. - Poti sa-mi explici exact de ce ne-am petrecut dupa-amiaz
a la Harry? spuse el n ervos. Stii doar ca nu pot sa-l sufar. - Ti-am spus si ma
i devreme, dragul meu, numele lui conteaza nca pentru multi n Sa n Francisco, si a
avut ctiva oameni influenti n seara asta. - Nu dau doi bani pe Harry si pe bogata
sii lui, spuse el cu raceala. Dar, sa numi mai faci asa ceva vreodata. - Dragul
meu, n afara de asta, biroul tau are nca grija de afacerile lui legale, s i m-am gn
dit ca n-ar fi bine sa-l ignoram, spuse ea dulce. Dar daca-ti displace a tt de mu
lt, n-o sa mai mergem alta data. Cnd au trecut prin dreptul casei Francescai Harr
ison, observa ca el si ntoarce capu l sa priveasca ferestrele luminate, dar nu com
enta. Harry si ridica mna n semn de salut, uimarindu-i cum traversau cu masina Cali
fornia Street, ndreptndu-se spre Aysgarth Arms" unde ocupasera apartamentul regal,
pentru ca Maryanne se gndise ca este de prost gust sa ocupe prematur apartamentu
l prezi dential. Jos, pe drum, luminile straluceau la Fairmont si la clubul Paci
fic Unio n, si deasemenea, la ferestrele unicei case particulare de pe Californi
a Street, casa surorii lui, Francie. Se gndi la articolul referitor la moartea Ma
ndarinului Lai Tsin pe care-l citise mai devreme n acea zi, n ziarul Examiner, si
la speculatiile privind marimea averi i lui. Lai Tsin un milionar" se spunea, si
apoi, cum era si firesc, s-a mentionat vechiul scandal despre Francie si chinez
ul sau. Numele familiei Harrison a fost din nou terfelit n noroi si el si-a dorit
iar s-o omoare. Se gndi cu amaraciune c a daca Lai Tsin planuise sa-l distruga,
nu si-ar fi putut alege un moment mai bu n ca acesta ca sa o faca, pentru ca moa
rtea sa a renviat vechiul scandal, exact a tunci cnd Harry nu avea nevoie sa fie t
inta ochilor publicului cititor, macar nain te de a-i reusi lovitura de gratie cu
sondele de petrol. A urcat scarile ncet, privind scurt la Greta, tnara si frumoas
a stea de cinema cel astepta n hol. Ea i zmbi aparndu-i n fata, dar el nici macar nu-
si ncetini pasii. - Roaga-l pe Huffkins sa scoata masina din garaj si sa o conduc
a pe domnisoara W olfe napoi la hotel, i-a spus nepasator majordomului, fara sa-s
i ntoarca privirea. Ea a ramas socata n urma lui; erau mpreuna de trei saptamni pasi
onate si avea drep tul la o despartire civilizata, dar din momentul n care el a i
ntrat n birou si a nc his usa, a si uitat-o. Greta Wolfe era de domeniul trecutulu
i. Harry se afunda n fotoliul capitonat cu piele si-si puse picioarele sus pe bir
oul din lemn de mahon. Fierbea de mnie din cauza surorii lui, Francie, si a lui M
ary anne Bratrle Wingate; prima pentru ca era o stricata care-i trse numele n noroi
, ia r cealalta pentru ca nu era disponibila Si Stia prea multe, si chiar n aceas
ta no apte l lasase sa nteleaga ca pe ea n-o putea face sa-si schimbe parerea desp
re el, n ciuda valetului n livrea, a cinei spectaculoase, a florilor somptuase si
a petrecerii realizate fara a cruta timp, bani si munca. Si mai ales n ciuda comp
lexei lui legaturi".
Harry era un tip aratos, lat n umeri si barbos ca si tatal sau. Avea ochii de un
albastru-deschis, patrunzatori, parul blond-cenusiu lucios, ce ncepuse deja sa se
rareasca, si un sarm calculat. Deasemenea, avea o mare atractie catre sexul opu
s, dar n seara aceasta Maryanne statuse teapana pe locul ei onorabil, ignornd vin
u rile fine si jucndu-se cu bucatele delicioase, catadixind sa-l asculte din cnd n
cnd pe proprietarul studiourilor Magic", Zev Abrams, cel mai important realizator
de filme de la Hollywood, n timp ce o provoca la conversatie. si ntorsese privirea
verde, insistenta si rece, spre Harry, oferindu-i un zmbet per lat, fara macar s
a clipeasca, si-i spuse: - Buck si cu mine am ncetat sa mai tinem receptii. Prefe
ram sa dam doar receptii mai simple, ntr-un cerc de prieteni intimi. Odata ajunsi
n pozitia noastra, este p utin cam de prost gust sa-ti etalezi bunastarea, n stil
ul teribil de depresiv si att de nchistat n mintile noastre, ale tuturor. Si zmbi di
n nou, cu zmbetul ei superi or, care-l facu sa doreasca s-o loveasca. Maryanne st
ia ca aceasta petrecere tip atoare avea rolul de a o impresiona att pe ea ct si pe
Buck, la fel cum trebuia si pe oaspetii bogati, el spernd ca-i va convinge sa in
vesteasca n sondele lui petro liere; dar ea a dorit sa-l faca sa nteleaga ca nu-i
prinsese de data asta. Stia c a el se folosea de ea si ca fara ajutorul ei n-ar
fi avut nici o sansa de a-si g asi investitori. Si sa fie al naibii, avea drepta
te. Harry si turna un coniac, rotind lichidul de culoarea chihlimbarului n paharul
sub tire de cristal Baccarat. si aseza capul pe pielea rece a fotoliului, rememo
rnd socul provocat de scaderea a ctiunilor pe piata, care i-a njumatatit peste noa
pte toate bunurile ramase, si ca re cteva zile mai trziu le-a distrus complet. Si
dupa toate astea a venit recesiun ea si tot ceea ce supravietuise din averea lui
a disparut. Oh, asta nu nsemna nsa ca-l facea sa se arunce de la vreo fereastra d
in Wall Street sau sa vnda mere pen tru zece centi pe trotuare, dar averea famili
ei Harrison nu mai exista. Mai rama sesera ceva bani - multumita unei tranzactii
de actiuni la care fusese norocos, n urma cu ctiva ani , si a propriei priceperi n
a-i manevra, dar si acestia erau pr imejduiti n cele din urma n afacerile lui nes
igure. De data asta erau sondele petr oliere; forase un an ntreg, zi si noapte, d
ar fara rezultat. Banii - si timpul se scurgeau si el avea nevoie de mai multi.
Acesta fusese motivul cinei luxoase din aceasta seara. si sorbi dintr-o nghititura
coniacul, amintindu-si de povestea unchiului sau si de pepitele de aur ce se st
rngeau n vistieria bancii Californiene si gndi ca batrnul c omerciant avusese drepta
te, aurul era singura investitie sigura pe timp de criza . Dar acum avea nevoie
de ajutor. Avea nevoie de capital pentru a finanta o noua companie de foraj petr
olier pe coasta Californiei si-l invitase pe Buck Wingate la cina pentru a-i con
vinge" si pe ceilalti sa se repeada asupra prazii". Voia sa le arate ca el nu av
ea chiar asa mare nevoie de bani, voia doar sa aiba vechi p rieteni alaturi ntr-o
afacere sigura. Dar Maryanne nu si-a jucat rolul bine n acea sta noapte. S-a pur
tat distant si cu superioritate, de parca nu si-ar fi dat sea ma ce cauta ea, mpr
euna cu Buck, printre acesti oameni inferiori. Maryanne era o trfa si el si-ar fi
dorit sa aiba una ca ea alaturi. Harry si turna un alt coniac. Avea nevoie de o
alianta, nu de o casatorie. Era ti mpul sa-si gaseasca o femeie ambitioasa, cu b
ani si putere. n fond, uite ce facus e pentru Buck. Si, daca sotia lui ar fi fost
la fel de rece ca Maryanne, atunci ca si Buc k, si-ar fi putut gasi placerea n c
u totul alta parte. Era sigur ca femeile de ge nul lui Maryanne n-ar fi fost der
anjate de acest aranjament. De fapt , poate ar fi primit cu placere chiar o astf
el de idee. de vreme ce le-ar fi salvat de prob lemele legate de acomodarea" cu
barbatii lor, cnd aveau att de multe lucruri import ante de facut: copiii si casa
de ngrijit, servitorii si mesele de caritate si cro itoresele, si mitingurile pol
itice, petrecerile, cinele pentru strngere de fondur i de la Waldorf si calendaru
l plin de evenimente din circuitul social de la Wash ington. Dar cateaua i ntorses
e spatele n seara asta, cnd de fapt ar fi trebuit sa-l priveasca recunoscatoare n o
chi si sa spuna tuturor sa investeasca n sondele lui d e petrol. Mai bau un conia
c, gndindu-se la femeile din viata lui, la sirul nesfrsit de amant e si de relatii
de o noapte, la cele doua neveste fara valoare si la Francie. Do
amne, si amintea de parca ar fi fost chiar ieri, cum tatal sau i-a spus, cnd era d
oar un pusti, ca sora-sa era nebuna si ca nu merita sa poarte numele de Harriso
n . Abia la nmormntarea mamei lor si-a dat seama ca el era cel ce conta. El era fi
ul si mostenitorul, si ea era doar o biata fata si nu conta deloc. Capitolul 3 F
rancie n-a putut dormi - a auzit masinile si vocile oaspetilor care plecau de l
a Harry si linistea care s-a asternut din nou peste oras si s-a surprins iar gndi
ndu-se la trecut, tocmai la ce nu si-ar fi dorit. Prima amintire a fost din sap
tamna n care s-a nascut fratele ei. Era anul 1891. Ea avea atunci trei ani, si-a e
scaladat patul, si a cobort scarile n vrful picioarelo r, de la etajul patru pna la
parter, sa vada de ce era atta zgomot. Marele hol cu lambriuri de stejar, nchise l
a culoare, cu coloanele lui din sticla si otel si cu stlpii din marmura italiana,
era luminat ca ziua. Servitorii, mbracati n livrea de culoarea vinului de Bourgog
ne, alergau de colo-colo prin sufragerie, ducnd tavi cu mncare, sub supravegherea
lui Maitland, majordomul englez. Lipindu-se de balustrada, privea fascinata o lu
me pe care n-o mai vazuse nicioda ta. Fragmente de conversatie si rsete veneau di
n sufragerie si a putut auzi vocea tunatoare a tatalui sau dndu-i ordine lui Mait
land. Majordomul patrunse n hol si cu o fata impasibila repeta ordinul mai depart
e, unui alt servitor, iar ea s-a t ras napoi, ntr-un colt, n timp ce barbatul a tre
cut repede pe lnga ea, n sus pe scari . Cteva minute mai trziu, el s-a ntors carnd n br
ate o bocceluta plina, strnsa bine. Era noul ei fratior pe care ea-l stia dormind
ntr-un patut de copil lnga patul mamei ei, si pe care a avut voie sa-l vada doar
o singura data, cnd tatal ei era plecat de-acasa. Pentru ca se teme de microbi, d
raga mea", i spusese mama sa. Servitorul a disparut mpreuna cu copilul n bucatarie,
iar Francie si acoperi brusc gura. Era ngrozita; av eau oare de gnd sa l puna n cupt
or si sa l gateasca pentru cina? Se lipi nspaimntata de balustrada si cteva minute m
ai trziu Maitland traversa holul cu pasi mari purtnd n brate un platou enorm de arg
int, acoperit cu un capac mare, tot din argint. Frica i naripa picioarele Francesc
ai n timp ce cobora n fuga scarile acoperite cu covoare, sarind peste vergelele de
alama prinse de scari si aterizn d aproape n nas pe podeaua n carouri alb si negru
. Simtea marmura rece sub picioar ele desculte pe cnd alerga spre sufragerie drep
t la usile ntredeschise. Masa lunga stralucea de lumina lumnarilor, a argintului s
i a cristalului. Vinul l icarea rosu-rubiniu n decantere, si fumul albastrui al t
rabucurilor se rasucea n a er. Tatal ei, Harmon Harrison, statea n capul mesei. Er
a nalt, barbos, cu o consti tutie puternica si emana puterea si ncrederea data de
averea si pozitia lui socia la. Ochii lui erau fixati pe Maitland ce purta plato
ul spre el. A ciocanit usor n pahar si toti cei douazeci si trei de barbati dimpr
ejurul mesei au tacut supusi . - Domnilor, tuna Harmon, v-am invitat aici n aceas
ta seara, nu numai pentru a-mi tine companie si a discuta despre modul n care sa
ducem orasul San Francisco spre gloria care o merita, ntarindu-i legaturile spre
coasta de Est. Nu, domnilor! At i fost partasi la tot ceea ce Casa Harrison a av
ut sa va ofere - dar acum sa va arat altceva. Ceva special. mpingndu-si n spate sca
unul, se ridica n picioare si cu o singura miscare descoperi platoul de argint. -
Domnilor, spuse el mndru, dati-mi voie sa vi-l prezint pe fiul si mostenitorul m
eu, Harmon Harrison Junior. Bebelusul mititel, mbracat doar cu un scutec de bumba
c, dormea pe un pat din feri gi verzi, nederanjat de rsete si aplauze. Apucnd plat
oul de argint, Harmon Harriso n l tinu mndru deasupra tuturor. - Un toast, domnilo
r, pentru fiul meu, a spus el. Si s-a baut solemn vinul din c ele mai bune vinot
eci care au existat vreodata n San Francisco, n sanatatea bebelu sului. Francie st
atu neobservata lnga usa, n timp ce platoul de argint cu micuta povara u mana era
trecut din mna n mna n jurul mesei. Copilul era la fel de linistit si cumin te ca si
papusa ei de crpa. Un tipat i-a scapat necontrolat din gt n timp ce se aru
nca n fata tatalui ei. - Opreste-i, Papa, opreste-i! tipa ea ncolacindu-si bratele
strns n jurul picioarel or lui. Nu-i lasa sa-l mannce! - Francesca! Profunzimea mni
ei din vocea tatalui ei i ngheta brusc tipetele. Cu un gest a indicat ca ea sa fie
luata de acolo, si un servitor i desfacu minile nclesta te de pantalonii lui cu du
ngi gri, imaculati. - O sa discutam despre asta dimineata, a spus el ncet, dar cu
o voce care-i ngheta se sngele n vine, n timp ce ei o ndepartau. Atunci a fost prima
oara cnd Francie a re alizat ca tatal ei n-o iubea. Ura este un cuvnt prea greu p
entru a descrie atitudinea lui Harmon Harrison fata de fiica sa; pentru el, ea p
ur si simplu nu exista. Fiul sau era ceea ce-si dori se mai presus de orice, si
toata energia sa, toata vitalitatea au fost folosite pentru a-l creste si a-l pr
opulsa n postul de conducator al comertului Harrison s i al bancilor, ca si de mo
stenitor al afacerilor ntreprinse de familia Harrison, afaceri care sustineau sti
lul sau grandios de viata si averea n crestere. Harmon a sustinut ntotdeauna ca ta
tal sau venea dintr-o familie de yankei din Phi ladelphia si ca stramosii mamei
sale se trageau din Mayflower. Tatal sau, Lloyd Harrison, era ntr-adevar un yanke
u, dar el fusese un comerciant ambulant care si d edicase ntreaga viata realizarii
rapide a doimilor, oricnd si oriunde se putea, n m od legal sau ilegal, clientele
i sarace adusa de statura lui impunatoare, de aspr imea si duritatea lui, si dea
semenea placerilor oferite oricarei femei dragute. Lloyd sosise n San Francisco,
un oras de corturi si cocioabe, cu douazeci de mii de dolari n buzunar, obtinuti
prin vnzarea de arme si munitii colonistilor din Mid dle West. Si-a pus rapid tal
entele n actiune, pe terenurile aurifere, unde s-a to cmit, a facut afaceri si sc
himburi cu tot ceea ce se putea, de la pnza de cort la trnacoape si lopeti, lumnari
, ceai, lichior, accesorii pentru baruri, biblii si p aturi de alama pentru adap
osturi. Cteodata era platit cu bani gheata, cteodata n bu cati de aur, fara valoare
atunci, dar care n final l-au facut un om bogat. Cu fir ea lui nestatornica si u
suratica, Lloyd niciodata n-a ramas legat de depozitul s au cu pepite de aur; cnd
valoarea acestora a crescut de la nimic la o adevarata a vere, si a atins o mie
de dolari bucata, el a vndut - si apoi a cumparat toate pr oprietatile adevarate
n San Francisco - parcele de nisip ieftine, care ntr-un an s -au vndut n schimbul u
nor mici averi. Desi nu-si pusese niciodata umarul la munca n minele aurifere, to
t ceea ce Lloyd atingea se transforma n aur de optsprezece ca rate, care mai apoi
era depus n siguranta ntr-un seif la banca California. n doi ani a devenit miliona
r, n cinci multimilionar, dar prefera atmosfera aspra s i decazuta din apropierea
minelor de aur, n schimbul placerilor urbane ale unui S an Francisco n plina dezv
oltare. ntr-una din zile s-a trezit cu un transport de rochii scumpe si palarii c
u pene v enite direct de la Paris. Femei nu prea erau n San Francisco, asa ca le-
a dus n si ngurul loc unde erau si femei si bani - bordelurile orasului cu mine d
e argint, Virginia City. A vndut o jumatate de duzina de rochii de ultima moda si
cteva desu-uri minunate d e matase lui Bessie Bridges, bruneta dolofana, proprie
tareasa casei Bridges Cat, ncheind tranzactia personal, putin mai trziu n acea noap
te. Bessie era o femeie dr aguta, conducea o afacere corecta si obtinea un profi
t bun de pe urma ei; nu mai era nimic altceva ce si-ar fi putut dori. Cu excepti
a faptului ca doua luni mai trziu cnd se rentoarse n Virginia City, Bessie l anunta c
a era nsarcinata. Ea avea treizeci si patru de ani, nu mai avusese niciodata un c
opil si intention a sa-l tina pe acesta. Lloyd dadu nepasator din umeri, i ntinse
doua mii de dolari peste tejgheaua barului si promise la ntmplare s-o vada cu bine
". Apoi n-a mai auz it nimic despre el. Un an mai trziu, cnd s-a ntors n Virginia Ci
ty, i s-a spus ca Bessie murise dnd naste re unui copil si ca baiatul era ngrijit
de prostituate. Se uita fix la micutul do rmind ntr-un cosulet asezat pe barul de
mahon, nvaluit n fumul albasnui de tigara s i n limbajul mpestritat. Ridicnd cosul,
s-a ndreptat spre usa. - Asta-i baiatul meu, a spus ferm, e fiul meu. Merge acasa
mpreuna cu mine. Dar mai nti trebuia sa construiasca acea casa". Si-a ales locul d
e casa cu grija n vr
ful dealurilor Californiei, aproape goale, si a construit prima din grandioasele
sale cladiri. Mai trziu a fost numit Nob Hill, Dealul Nababilor , pentru ca cei
c e locuiau acolo erau precum nababii din Est - cei mai puternici din San Franci
sc o si bogati din cale-afara. A cheltuit mai mult de un milion de dolari constr
uin d un palat pentru fiul sau si s-a asigurat ca totul era cel mai bun". n timpu
l con structiei a nchiriat un apartament la hotelul Oriental, unde si-a lasat fiu
l n gri ja a trei infirmiere si s-a ntors pe vechile terenuri batatorite de la min
ele de argint. Cnd casa a fost n sfrsit gata, ea ocupa un cvartal ntreg. Avea mai mu
lt de saizeci d e camere, incluznd o camera cu lambriuri pictate aduse dintr-un c
astel francez, o camera cu oglinzi asemanatoare cu cele de la Versailles, cu par
doseala si bai d in marmura importata din Italia. Erau trei sute de aplice din a
rgint filigranat si patruzeci de candelabre din Venetia, codrii ntregi de lambriu
ri din stejar si o scara enorma dintr-un castel iacobian, din Anglia. Ferestrele
nalte erau acoper ite cu draperii din satin si catifea importate de la Lyon, din
Franta, si podele acoperite cu carpete magnifice din Persia. Grajdurile din spa
tele casei rivaliz au prin lux cu adaposturile pentru vite, din lemn de trandafi
r lacuit, mpodobite cu argint si podele mozaicate. carpetele de Bruxelles si cand
elabrele complicate . Casa era subiectul brfelor curente din San Francisco, la fe
l ca si stilul de vi ata al lui Lloyd, att de viu colorat". Fiul sau, Harmon, a f
ost crescut de infirmiere si guvernante, si la vrsta de sapt e ani, conducea deja
casa ca un adevarat tiran; cuvntul sau era lege. - Spune-le tu, fiule, chicotea
tatal sau urmarindu-l pe tnarul Harmon dnd ordine s ervitoarelor; arata-le tu cine
-i barbatul casei. Cnd avea zece ani, Lloyd l-a trimis n Est la o scoala buna, pen
tru a-l nvata cum sa se comporte n compania barbatilor. - Prea ai fost nconjurat nu
mai de femei, i-a spus el. Harmon era de o inteligenta mijlocie, nalt, corect si
atragator, si avea o gramada de bani de cheltuit. A ca patat imediat calificativ
ul de mna larga" si si-a petrecut cu placere anii de scoa la n noua companie a bar
batilor. La optsprezece ani a mers la Princeton, ntorcndu-s e acasa la douazeci si
unu de ani cu o diploma si cu un nou sens al propriei sal e importante. Devenis
e un aristocrat peste noapte. A fost un soc imens cnd, ntr-o noapte, Lloyd, fiind
beat, i-a spus adevarul despre mama sa, Bessie Bridges de la casa Bridges Cat. C
u sufletul ranit, Harmon si-a n gropat secretul n inima si ura pentru mama sa a cr
escut, transformndu-se ntr-o ura arzatoare pentru toate femeile. Era nalt, blond si
lat n umeri, cu o mustata impozanta si cu ochi larg deschisi, d ar pentru un tnar
att de atragator, Harmon nu-si prea facea de cap. Prefera compan ia masculina si
evenimentele sportive; el considera femeile ca o rasa inferioara , a caror exis
tenta se justifica doar prin distractiile barbatilor si pentru car e nu merita s
a-ti cheltuiesti banii. Lloyd a murit cnd Harmon avea douazeci si doi de ani si s
-a trezit unic mostenito r al unei averi calculate ca fiind mai mare de optzeci
si cinci de milioane de d olari. Si-a nmormntat tatal cu o pompa fastuoasa, dnd dup
a aceasta o receptie n casa Harrison, la care au participat toate personalitatile
notabile din San Francisc o, majoritatea cu averi facute n acelasi mod ca si tat
al sau. Toate acestea fiind savrsite, s-a hotart sa refaca imaginea familiei, ascu
nznd reputatia de om salbati c a lui Lloyd si mprejurarile propriei sale nasteri s
i aruncndu-se din toata inima n conducerea afacerilor. A reusit n ambele actiuni si
n zece ani a devenit un pilo n de baza n societatea din San Francisco si si-a tri
plat proprietatile. Si-a tinu t secrete viata personala si predilectiile sexuale
, iar viata publica i era un mo del de decenta. La vremea aceea avea treizeci si
doi de ani si era nca burlac; si dorea un fiu si un mostenitor pentru a duce mai d
eparte numele si traditia Harrison, si a nceput sa-si caute mprejur o nevasta potr
ivita. A ntlnit-o pe Dolores De Soto la o serata dansanta ntr-o casa vecina n Nob Hi
ll. n ti mp ce-o nvrtea n ritmul unui vals, cu mna strns nclestata de mijlocul ei subti
re, roch ia ei alba fluturnd, el se gndea mai putin la frumusetea ochilor ei de sa
fir ntunec at si mai mult la originea ei, pentru ca familia De Soto era descenden
ta a arist ocratiei spaniole si de asemenea cunoscuta pentru copiii lor manierat
i. Si el, f
iul unui comerciant yankeu ambulant si al unei trfe, voia tot att de mult sa fie b
ine situat pe plan social, pe ct si dorea, un fiu si un mostenitor. Stia ca famil
i a De Soto fusese cndva bogata, proprietara a mai multor mii de acrii din pamntur
il e spaniole, dar generatii de afaceri proaste i-au redus proprietatile la o fe
rma mica n Sonoma Valley. Poate ca n-aveau bani, dar arborele lor genealogic pute
a s a urce n timp pna la regina Isabella a Spaniei. El a cerut o ntrevedere cu tata
l lui Dolores, a fost facut un aranjament si s-a s emnat un contract de casatori
e. Familia De Soto a parasit ferma si au planuit sa se ntoarca n Mexic, si n numai
cteva saptamni fata s-a trezit mergnd pe culoarul Cate dralei Sfintei Maria n fata u
nei multimi de trei sute de invitati, ca mireasa a l ui Harmon Harrison. Din ace
l moment tatal ei a devenit iar un om bogat, iar Dolo res a devenit acel ceva n p
roprietatea sotului ei, bun de folosit oricnd dorea el, pentru a-i darui fii si p
entru a fi prezenta n acele ocazii publice cnd era cerut a si absolut necesara pre
zenta nevestei. Dolores stia de ce se casatorise cu ea si ofta usurata cnd stiu c
a e nsarcinata. H armon i trimise cel mai bun doctor din San Francisco s-o examine
ze, i veghe sanata tea ca un vultur, dar ea deveni din ce n ce mai slabita si mai
subtire, ochii ei fiind doua pete uriase de culoare albastra pe fata palida, si
parul ei negru pie rzndu-si stralucirea. Hotarnd ca dealurile si ceata din San Fra
ncisco erau primejd ioase pentru o femeie nsarcinata, a trimis-o n nord, la vechea
ferma a familiei ei n Sonoma Valley, unde a lasat-o n grija unei asistente medica
le. A aprovizionat f erma cu vaci din Jersey pentru a-i asigura laptele si smntna
proaspata; a comandat celui mai bun macelar din San Francisco sa-i prepare carne
a, mpachetata n gheata si livrata zilnic la ferma si a angajat un bucatar special
pentru a supraveghea dieta nevestei sale si pentru a-i prepara bucatele. Dolores
avea doar nouasprezece ani si se simtea ca un vitel care era hranit si c rescut
pentru a fi taiat. Era o fata cu educatie, timida si retinuta, se temea d e rac
eala sotului ei si era ngrozita de mnia lui. Tot ceea ce facea era pentru a-l mult
umi; modul n care si purta minunatul par negru si moale, prins ntr-o coafura e lega
nta; felul n care se mbraca, linistit dar expresiv, asa cum i statea bine sotie i u
nui om bogat; modul n care se purta, zmbind alaturi de el n public sau supravegh in
du-i masa. Dar ori de cte ori erau singuri, ea se tinea departe de privirea lui ,
ascunsa n camera ei. Pentru ca asa si dorea el sa fie. Si ea stia de la nceput ca
el tinea la cinii lui, marii danezi: King si Prince, mai mult dect tinea la ea. Cnd
era nsarcinata n sapte luni, el a adus-o napoi m San Francisco, ngrijorat ca nu c u
mva bebelusul sa se hotarasca sa-si faca aparitia mai devreme de termen si Dolo
res, dolofana si delicata, a fost instalata ntr-un apartament proaspat transforma
t pentru ea din camerele de la Parter, n asa fel nct sa nu mai aiba probleme cu ur
c atul scarilor. Nu i se permitea sa se dea jos din pat toata dimineata, si era
pu rtata de o trasura mica si sobra la plimbare n fiecare zi la ora trei. Murea d
e p lictiseala si era ngrozita la gndul ca s-ar putea sa nu-i daruiasca sotului sa
u fi ul pe care-l astepta att de ncrezator. Nu avea pe nimeni n care sa aiba ncreder
e; mama ei murise si nu avea surori. Tatal si fratii sai au profitat de dota ofe
rita de Harmon n urma casatoriei si si-au c umparat o mare proprietate la Lake Ch
apala, n Jalisco, Mexic, iar ea a ramas fara prieteni apropiati de vrsta ei. Depre
sia o cuprindea ca un nvelis greu; si dorea c a copilul sa nu se mai nasca nicioda
ta. Nu avea nici un sentiment referitor la c opil; daca avea sa fie un baiat, va
fi copilul lui Harmon, iar ea nu prea va ave a legaturi cu el; daca avea sa fie
o fata, el o va ur pentru asta. Indiferent de mersul lucrurilor, ea avea numai d
e pierdut. Cnd n sfrsit au apucat-o durerile, ntr-o noapte zapusitoare de septembrie
, Harmon a fost chemat de la Clubul Pacific, unde cina din ce n ce mai des cu pri
etenii sai, mai des dect o facea acasa cu propria nevasta. Cu vocea tremurnd de em
otie, el ia promis lui Dolores ca totul va fi n regula, era pe mna celor mai buni
doctori trei la numar - si cnd totul va fi sfrsit, i va cumpara un iaht chiar mai m
are dect S teaua Nordului" a lui Vanderbilt. n primavara, cnd ea va fi ntremata si c
opilul des tul de mare sa poata fi lasat n grija altora, vor naviga spre Europa p
entru o vac anta ntreaga. I-a promis ca-i va cumpara rochii si blanuri de la Woit
h din Paris, o diadema de diamante de la bijuteriile regale din Londra, un palat
n Venetia, o rice si-ar fi dorit ea. Dar ochii albastri-deschis ai lui Harmon er
au taiosi pe
cnd se uitau la ea. Cnd voi avea pe fiul meu", a adaugat cu un zmbet. Apoi a batut-
o usor pe mna si a lasat-o n grija celor trei doctori eminenti. Chinurile au durat
treizeci si sase de ore agonizante si n final, cnd copilul s-a nascut, doctorii s
-au uitat unul la altul si au dat din cap cu gravitate. S-a de cis ca cel mai ba
trn dintre ei sa fie cel care-l va anunta pe sotul ei. - mi pare rau, dar este o f
ata, domnule, spuse caruntul doctor Benson, si era pen tru prima oara n lunga sa
cariera, cnd si cerea scuze pentru nasterea unui copil. Harmon nu a spus nimic. S-
a dus la fereastra si si-a fixat privirea, n tacere afa ra, pe casa lui Mark Hopk
ins, vis--vis. Dupa o clipa spuse: - Ct va dura...? Amintindu-si de conversatia lo
r, de calatoria ce urma sa aiba loc n Europa, docto rul spuse: - Ct va dura pna va
fi n stare sa calatoreasca ? Ei bine, a suferit mult, sa spunem patru sau cinci l
uni. - Nu, prostule, tuna Harmon plecnd de la fereastra si plantndu-se arogant n fa
ta lu i, vreau sa spun ct va dura pna va putea ramne iar nsarcinata? Doctorul l-a pr
ivit n ochi. - Domnule Harrison, a spus el glacial, sotia dumneavoastra abia a na
scut. Si pen tru ca n-ati ntrebat deloc de ea, aflati ca este extenuata si suferi
nda. Mai sunt multi ani de-aici ncolo pentru procreare si fara nici o ndoiala, ntr-
o zi, veti av ea un fiu. ntre timp o conduita putin mai cuviincioasa va fi bine v
enita. Harmon dadu din umeri. - mi cer scuze, doctore. Pentru mine sa am un fiu ns
eamna totul. - Si tot att de mult, sper, sa nsemne si fiica, spuse doctorul. Harmo
n n-a venit s-o vada si Dolores si dorea sa moara. Laptele i-a secat si a fo st c
hemata degraba o doica. Ori de cte ori i era adus copilul sa-l vada, Dolores s e nt
orcea cu fata la perete, bebelusul reprezentnd un simbol viu al nereusitei ei. Tr
ei zile mai trziu, Harmon ciocani la usa dormitorului ei. Nu i-a adus nici un d a
r, nici macar flori, s-a apropiat de patul ei si-a privit-o ,cu raceala, de sus
. - Esti palida, a observat el. Cred ca, atunci cnd te vei simti mai bine, ar tre
bu i sa te ntorci la ferma. Poti sa-ti recapeti puterile acolo. Degetele ei trage
au cu nervozitate de marginea cearsafului, ea ncuviintnd n tacere. El a mai spus: -
Familia mea si a ta sunt ambele recunoscute pentru cresterea fiilor. Faptul ca
primul a fost o fata nu are importanta. Urmatorul copil va fi un baiat. Ea ntreba
ntr-o doara: - Ai vrea s-o vezi? El abia s-a apropiat de legatura de culoare roz
ntinsa de asistenta care astepta. - M-am gndit sa-i pun numele de Francesca, spus
e Dolores, n amintirea mamei mele. Dar, binenteles poate tu preferi numele mamei t
ale, se grabi ea sa adauge. - Francesca e un nume potrivit, a replicat el ndepartn
du-se spre usa, dar botezul se va face n cerc restrns. Dolores ncuviinta si ntelese
ca nu va fi o mare sarbatoare pentru nasterea acestei fiice si ca viata ei ca so
tie a lui Harmon Harrison depindea de ea, sa-i daruia sca ct mai repede un fiu. S
i el era un om foarte nerabdator. Harmon le-a instalat pe Dolores si pe copilul
ei la ferma si apoi a consultat un doctor nou, despre perioada cnd si va putea rel
ua relatiile conjugale, tinnd cont de conditia delicata a femeii si de dorinta sa
urgenta de a avea un fiu si moste nitor. Nu s-a dus niciodata sa-si vada sotia
si copilul n cele sase luni de astep tare prescrise de doctor, dar n chiar ziua n c
are lua sfrsit abstinenta fortata, a trimis dupa ele, sa fie aduse napoi n San Fran
cisco. Dolores s-a uitat napoi cu regret pe cnd trasura le ndeparta de ferma. Era d
oar o c ladire de lemn simpla, ascunsa ntre dealuri, cu tarcuri pline de iarba, c
u gardur i din prajini si plopi nalti fosnitori, dar nsemna acasa" mai mult dect cl
adirea mar e din Nob Hill. Aici a gasit confortul simplu n schimbul luxului grand
ios, si-a g asit linistea sufleteasca, departe de teama perpetua inspirata de so
tul ei, si-a nvatat sa-si cunoasca fetita. Francescai i-a mers bine n aerul curat
de la tara si la sase luni era un bebelus
robust, roz n obraji, cu parul blond ca al tatalui ei si cu ochii de safir ai mam
ei, ochi ce scnteiau de inteligenta si fericire. Dolores era nspaimntata de ntoarce
r ea lor n casa enorma si ticsita; si dorea sa poata ramne la ferma o vesnicie. Si
pe lnga astea, stia exact de ce fusese chemata napoi. De cum au ajuns, Francie a f
ost instalata mpreuna cu o guvernanta n camera copiilo r de la etajul trei, destul
de departe de camera parintilor, iar Dolores si-a re luat locul alaturi de sotu
l ei la evenimentele sociale unde era nevoie - si n pat ul lui. Cnd Harmon era la
banca sau la Clubul Pacific, sau cu problemele sale de afaceri, ea facea n asa fe
l nct sa-si petreaca timpul cu Francie. Micuta ei fiica continua sa creasca frumos
si Dolores spera ca dragostea ei sa poata suplini nepasarea ta talui. Camera co
piilor fusese special amenajata pentru mult asteptatul fiu mostenitor s i era lu
minoasa, stralucitoare si optimista, cu carpete albastre si draperii alb e si ap
retate, Si cu un patut dantelat, foarte dragut; iar Francie era zilnic pl imbata
de o guvernanta n uniforma, n sus si n jos pe dealuri, ntr-un carucior de rac hita
special, importat din Londra. Dolores stia ca Harmon n-o iubea; o trata curtenit
or dar distant, dar acum nu se mai simtea singura, pentru ca o avea pe Francie.
Au trecut sase luni si n ciuda vizitelor lui nocturne, ea tot nu era nsarcinata; s
i stia ca el si pierduse rabdar ea. Dupa un an a dus-o la un specialist - n New Yo
rk, care a declarat ca era exte nuata. - Te straduiesti prea mult, i-a spus lui
Harmon. Uita de faptul ca vrei sa faci copii si lasa natura sa-si urmeze cursul.
Curteaz-o putin, da-i mai multa atenti e, relaxeaz-o... Harmon se gndi la cele s
puse de doctor si apoi telegrafie la birou si le spuse ca va lipsi ctava vreme. A
poi a retinut apartamentul nuptial de pe vasul cu aburi Am erica" si a informat-
o pe Dolores ca o va duce n Europa. Sigur fiind ca un voiaj romantic o va face pe
Dolores sa fie n starea propice pro crearii, el a strabatut mpreuna cu ea Atlanti
cul spre Paris, Londra, Roma si Vene tia, dar peste opt luni a trebuit sa admita
nfrngerea. Dolores nu era nca nsarcinata si afacerile aveau nevoie de el n San Franc
isco. Atunci, n timpul calatoriei de nt oarcere, s-a produs miracolul. Dolores a s
tiut imediat, dar nu i-a spus nimic lu i Harmon, dect peste cteva saptamni la micul
dejun. O privea fix, cu fata barboasa nrosita de placere si de surpriza. - Esti
sigura? ceru el explicatii. Ea ncuviinta rezervata. - Foarte sigura. Am fost la d
octorul Benson si mi-a confirmat. - Te simti bine? Totul e n regula? Ea ofta pe cn
d i privea ochii albastru-deschis nerabdatori. - Totul este perfect normal, Harmo
n. Ma rog doar ca de data asta sa fie fiul pe care ti-l doresti. - Asa va fi, a
spus el ncrezator ca soarta n-ar mai fi ndraznit sa-i mai joace o f esta lui Harmo
n Harrison si a doua oara. Francie si Dolores au fost trimise din nou la ferma p
entru sase luni de binecuvnt ata liniste si pace, dar timpul a trecut prea repede
si Dolores, dolofana ca un vitel ndopat, a fost iar instalata n apartamentul de l
a parter, iar Francie surghi unita n camera copiilor de la etajul al treilea. n sp
atele frumusetii de papusa a lui Francie, n vrsta de trei ani pe atunci, era o min
te foarte ascutita. Dolores o nvatase alfabetul ct timp au stat la ferma si ea put
ea deja sa puna alaturi litere si chiar sa citeasca cteva cuvinte din cartile ei
de povesti. Stia sa numere pna la zece si sa-si ncalte singura ghetele,- cu toa te
ca nu nimerea ntotdeauna piciorul potrivit. Ochii ei aveau adncimea albastrului s
tralucitor, ca ai mamei ei, fata micuta avea forma de inima si parul ei lung b l
ond-deschis era mpletit n codite noaptea si periat n bucle crliontate, n fiecare dim
ineata, de Clara, tnara guvernanta. Dar tatal ei o vedea doar cnd Clara o aducea j
os la ora sase pentru a spune noapte buna. Era proaspat spalata,zulufii i stralu
ceau si purta o rochita de bumbac scrobita, cu multe volane, unul peste altul, d
in dantela. Dolores o lua n brate, o strngea s i o saruta si apoi copilul se aprop
ia de fotoliul tatalui sau. - Noapte buna, Papa, spunea ea cu vocea ei subtirica
, facnd o reverenta stngace.
- Noapte buna, Francesca, replica el, parcurgnd scurt editia de dupa-amiaza a zia
rului San Francisco Chronicle". Si apoi guvernanta o lua de mna si o conducea di
n vasta si opulenta camera, napoi, sub ocrotirea oferita de camera copiilor. Capi
tolul 4 Din ziua n care s-a nascut fratele ei, viata lui Francie s-a schimbat. Ta
tal ei a dispus ca ea sa fie mutata imediat ntr-o camera mai mica de la etajul pa
tru, n ve cinatatea scarilor de serviciu, n timp ce frumoasa camera a copiilor a f
ost din n ou pictata si redecorata cu draperii si covoare noi si cu un patut pla
cat cu arg int masiv. Francie a vazut bebelusul n patut cnd a fost dus la parter n
camera cu lambriuri pi ctate, pentru petrecerea de botez si ochii ei s-au marit
de uimire pe cnd privea sutele de metri de dantela alba ca laptele, ce drapau arg
intul lucitor al patulu i, panglica albastra prinsa mndru deasupra si micutul beb
elus cu fata mbujorata pln gnd cu toata puterea din scutecele lui de matase. Dupa c
e camera copiilor a fost rearanjata, ea nu s-a mai ntors niciodata acolo, s ub ni
ci o forma, si bebelusul, Harmon Harrison Junior, sau Harry, asa cum i place a ta
talui ei sa-si numeasca fiul, a pus stapnire de unul singur - n afara celor cte va
asistente, infirmiere si guvernante angajate sa-l rasfete si sa se agite-n ju ru
l lui, n timp ce Francie si-a pastrat micuta ei camera din capul scarilor de se r
viciu. Camera avea vedere spre nord si era mica si ntunecata, dar pe ea n-o deran
ja prea mult acest lucru, pentru ca fereastra dadea spre grajduri si ea putea ur
mari cu m caii erau tesalati si dichisiti, gata de a fi nhamati la trasuri, si as
culta se rvitorii brfind n curtea casei n timp ce ntindeau rufele sau fumau pe ascun
s o tigar a. Cnd Clara, tnara ei guvernanta, a gasit-o afara pe fereastra, a ncerca
t sa treac a la actiune. - Trebuie sa protestez, domnule, despre faptul ca fetit
a este tinuta n camera ace ea din spate, a spus ea nfruntndu-si stapnul n propria viz
uina. - Si de ce, ma rog? a ntrebat-o el distant, abia ridicndu-se de la biroul sa
u. - Pentru ca e prea mica... Este ntunecoasa si nghesuita si chiar astazi ea era
gat a sa cada de la fereastra. Este camera pentruservitori, a spus ea cu toata mn
dria pozitiei ei de guvernanta, considerata cu mult deasupra servitorilor; si nu
est e un loc potrivit pentru fiica stapnilor casei. - Eu sunt cel ce hotaraste a
sta, a replicat Harmon glacial. Am sa-l instruiesc p e Maitland sa-ti plateasca
salariul pna la sfrsitul lunii si vei parasi imediat ca sa. - Sa plec? Fata Clarei
era mpietrita. Dar eu... eu nu pot pleca. Cine va avea gri ja de Francie? - Cred
ca servitorii sunt perfect capabili sa se nteleaga cu un copil de trei ani . Am
descoperit n ultimul timp ca ea a devenit prea neobrazata sub ngrijirea ta. T e ro
g sa nchizi n liniste usa cnd iesi. Francie, parasita si nenorocita, si-a fluturat
mna, n semn de ramas bun, de la fer eastra bibliotecii, n timp ce Clara, cu gentile
ei din pai, strnse n minile nmanusate , cobora cu greu dealul plngnd. Si n ziua imedia
t urmatoare, un muncitor a pus grat ii de fier la mica ei fereastra. "Pentru sig
uranta Francescai", a spus tatal ei. Perioada de dupa nastere a fost foarte grea
pentru Dolores, si n anul urmator nu si-a mai parasit deloc camera, asa ca nu ma
i stia niciodata ce se ntmpla cu adevar at. Cnd tatal ei lipsea, Francie statea la
pnda n apropiere, urmarind doctorii si a sistentele agitndu-se de colo pna colo. Si
cnd stia ca mama ei era singura, se furisa pe usa si alerga la p atul ei. De cele
mai multe ori, Dolores avea ochii nchisi, stnd ntinsa tot att de ne miscata ca papu
sa de crpa a lui Francie. Dar, cteodata si ridica capul de pe morman ul de perne br
odate si-i zmbea. - Vino aici, draga mea, spunea ea ncet si cald, aratnd partea lib
era a patului, un de obisnuia sa doarma Harmon, cu toate ca, de cnd ea era bolnav
a, el dormea n prop ria lui camera, jos, la capatul holului. - Cum ti merge, fetit
a mea? ntreba ea, ciufulind parul blond al lui Francie, par c are acum statea dre
pt, de cnd nu mai era Clara sa-l prinda n codite si sa-i faca b
ucle. Si nici curat nu mai era, asa cum ar fi trebuit sa fie, pentru ca servitor
ii erau cu totii prea ocupati; aveau ndatoririle lor si din aceste ndatoriri nu f
a ceau parte si sa o nlocuiasca pe guvernanta si sa-i spele parul lui Francie. Fr
ancie gndea ca n camera mamei ei plutea un miros de ceaiuri si medicamente si un u
sor parfum de lacramioare, favoritul ei, si strecurndu-se lnga ea, n lenjeria de ma
tase moale, se simtea n siguranta si nvaluita de caldura. - Te simti mai bine, mam
a? ntreba ea cu teama. - Sigur ca da, draga mea. Curnd ma voi ridica din pat, o as
igura mama ei zmbind, n umai ca Francie vedea ca ochii ei nu erau prea veseli. -
Mama, ce-i aia tuberculoza pulmonara? a ntrebat deodata. - De unde ai mai auzit s
i cuvintele astea? Vocea mamei ei deveni taioasa si Francie se dadu napoi speriat
a. - Doctorul a spus, mama. Este ceva urt? Dolores zmbi ntristata. - Nu, nu e ceva
urt. Este doar numele unei boli. - Atunci, este ceea ce ai tu, nu-i asa, mama? Fr
ancie ntreba strngndu-se mai aproape , si privindu-si mama ngrijorata. - Ei bine...
da, asa cred. Oricum, numai putin... Dolores zmbi din nou pentru a f ace ca asta
sa para fara importanta. Dar nu e asa nspaimntator, stii, este ca si cn d ai o race
ala mai grava. Si stii si tu ce slabita si ct de rau te face sa te sim ti. - Oh,
bine, ofta Francie usurata, atunci vei fi mai bine n curnd si vom putea merg e iar
la ferma. - Sigur ca vom putea, Francie. - Cnd, mama? Cnd? ntreba ea sarind n pat d
e bucurie. - Oh, ntr-o zi, raspunse Dolores, cu obisnuita promisiune facuta copii
lor, care ns emna de fapt poate niciodata". Au mai trecut doi ani pna ca Francie s
a ajunga iar la ferma si atunci s-a ntmplat p entru ca mama ei era pe moarte. Doct
orii nu i-au spus-o niciodata, dar Dolores putea citi adevarul n ochii lor, p e cn
d devenea din ce n ce mai slabita, cu fiecare luna care trecea. Si n fiecare no ap
te, pe cnd zacea treaza, uda de transpiratie si luptndu-se sa respire, gndurile i s
e ntorceau n timp, la lunile petrecute mpreuna cu fetita ei la ferma, si stia ca el
e constituisera cea mai fericita perioada din viata ei de femeie maritata. ntr-o
dupa-amiaza Harmon a venit s-o vada. Mai pusese cteva kilograme pe el, n ultimii a
ni, si cu naltimea lui impunatoare, cu vesta lui dungata nchisa peste stomacul umf
lat, cu barba de culoare blond-nchis s i favoritii stufosi, si mai ales cu cei do
i cini enormi alaturi, era o figura int imidanta. Dolores l-a privit ngrijorata; nc
a se mai temea de mnia lui si-a trebuit sa-si adune tot curajul pentru a-i spune
ca dorea sa se ntoarca la ferma. L-a privit uluita cnd el a ncuviintat imediat. Dar
mai aPoi a adaugat: - Va fi mai bine pentru baiat. Nu-i bine pentru el sa stea
cu o mama bolnava n ca sa. - Dar, Harry, n-are dect trei ani, protesta ea, lacrimi
le inundndu-i ochii din cau za cruzimii lui. Pe lnga asta, el este prea mic sa-l d
eranjeze faptul ca eu sunt mereu aici, n pat... - Sigur ca-l deranjeaza. Nici unu
i baiat nu-i place sa zaboveasca ntr-o camera de om bolnav. Oricum, nu vei muri,
Dolores; doctorii spun ca trebuie doar sa conti nui sa iei noile medicamente. Du
-te la ferma, aerul proaspat ti va face bine. Asi stenta poate merge cu tine, si-
l voi trimite saptamnal pe doctorul Benson sa te e xamineze. i voi spune lui Maitl
and sa se ocupe de mutare. - As vrea sa-l iau si pe Harry cu mine, a spus ea sfi
dndu-i privirea. Aerul curat de la ferma i va face si lui bine, si eu probabil nu
voi mai fi prea mult... - Sa-mi iei baiatul? A fost stupefiat ca ea numai sugera
se lucrul acesta. Nici s a nu te gndesti. Fata ti poate tine companie. Harry ramne
aici cu mine. - Harmon, te rog, te implor. i lua mna n minile ei reci. Te rog, lasa-
ma sa-mi iau f iul, doar pentru putin timp. - O sa-l aduc n vizita, i-a promis el
n graba. Mai trziu, cnd te vei aranja acolo. D a, asa va fi, mai trziu. si scoase ce
asul greu de aur din buzunarul vestei si se u ita la ora. - Am o ntlnire. Nu ma vo
i ntoarce acasa dect foarte trziu, asa ca nu ma astepta. Am s
a-i spun lui Maitland sa instruiasca menajerele pentru a-ti mpacheta lucrurile. F
rancie s-a simtit minunat la ferma. Departe de casa ncarcata, mama ei s-a mai nsa
natosit; avea culoare n obraji, ochii albastri sclipeau din nou si parul ei negru
si recapatase luciul. Francie promisese sa aiba grija de ea. Avea sase ani acum,
era nalta pentru vrsta ei, dar prea slaba, pentru ca acasa nu avea niciodata dest
ula mncare. Bucatarul-s ef al familiei Harrison prepara mese elaborate pentru tat
al si invitatii lui, ga tea bucate delicate pentru a tenta apetitul mamei ei; gu
vernantele i pregateau mnc area fratelui ei de doi ani si servitoarele aveau propr
iul lor bucatar care se ng rijea de mesele angajatilor. Dar Francie nu se potrive
a n nici una din aceste cat egorii. Era undeva ntre ele, un copil al nimanui, ntr-o
familie att de ocupata care -si punea n miscare rotile tuturor actiunilor fara ea
. Bucatarul-sef o alunga din bucataria lui gndind ca mncase n camera copiilor, iar
cei din camera copiilor i int erziceau sa se atinga de mncarea lor, pentru ca tata
l sau spusese ca ea trebuie s a mannce la parter. Asadar, foarte des, dupa cte o c
ina saracacioasa, din pine si l apte, ea era att de nfometata, nct s-ar fi strecurat n
bucatarie sa fure tot ceea ce putea. La ferma era cu totul altfel. Bucatarul i d
adea importanta si-i pregatea mncarea f avorita: pui si nghetata; noua asistenta a
mamei ei i facea baie si i spala parul p e care l lasa apoi sa se usuce la soare, n
asa fel nct sa luceasca precum satinul au riu, si ea era libera sa-si scoata ghet
ele strmte si sa alerge desculta prin iarb a, sa tipe si sa strige ct de tare i-ar
fi placut, n loc sa se poarte ca un mic so ricel tacut, pentru ca nu fusese croi
ta pe tiparul unui soricel, nici chiar daca s-ar fi straduit iar si iar, mereu.
O plimba pe mama ei, cu scaunul cu rotile greoi, de jur mprejur pe potecile cu ia
rba, povestind fara ntrerupere despre iepurii ce tsneau rapid printre picioarele
l or, despre stolul de grauri ascuns n gardul viu si despre naltii plopi nfrunziti
fo snind n adierea vntului cu un sunet ca de pru repede de munte. Si dupa-amiaza, si
du pa cina, ea lua peria grea de argint de la camerista si se aseza n picioare n
spat ele fotoliului mamei ei. i desfacea din ace parul lung si negru si-l peria c
u gri ja, cu miscari lungi si mngietoare, pna ce acesta stralucea precum pana corbu
lui si brazdele dureroase dintre sprncenele mamei ei dispareau. Zilele erau lungi
si soarele fierbinte, iar viata era fara griji si usoara, dar cel mai minunat l
ucru dintre toate a fost cnd doctor Benson a sosit ntr-o dimineat a cu un catelus
din rasa Marele Danez. - Este unul din puii lui Prince, i-a spus el lui Dolores.
Perechea lui a fatat s ase pui. Acesta a fost singurul de sex feminin, si domnu
l Harrison a spus ca est e putin bolnav - ceva n legatura cu o ureche bleaga. S-a
gndit ca ar trebui sa tra iasca aici, afara la ferma, sa va tina companie. A ase
zat marele pui pe podeaua de lemn din veranda si Francie exclama plina de e moti
e: - Oh, dar nu e deloc bleaga. Este o catelusa minunata. Apoi s-a dat napoi cu s
fia la si si-a strns minile la spate. - Nu vrei s-o iei n brate? ntreba doctor Benso
n, usor ncurcat. Ea si-a pironit privirea n jos pe podea, urmarind cu degetul mare
de la piciorul gol linia de mbinare a doua scnduri de lemn. - Este cinele mamei, a
explicat ea linistita. Papa a spus ca este pentru ea. - Atunci, eu ti-o ofer ti
e, Francie, a spus repede Dolores. Acum ea este catelus a ta. - Cu adevarat? Chi
ar pot s-o iau, mama? Fata ei s-a nviorat de fericire si Dolores s-a simtit deoda
ta trista. Se gndi ca m icuta Francie, saracuta de ea, niciodata n-a avut ceva, s
i se ntreba nspaimntata ce se va ntmpla cu fetita cnd ea nu va mai fi. - Binenteles ca
e a ta, draga mea. Si acum, pentruca orice cine trebuie sa aiba un nume, cum o ve
i numi? - Pai, Princess, binenteles, a spus Francie mndra. n fond este fiica lui Pr
ince, nu-i asa? Cu totii au izbucnit n rs. Niciodata pna atunci nu avusese ceva al
ei, ceva care sa-i apartina si pe care sa -l iubeasca, si Princess i mplinea toate
aceste dorinte. Era o catelusa de culoare a nisipului, cu labe enorme, ochi int
eligenti cu sclipiri de chihlimbar si o lim
ba umeda si mare pe care o folosea n fiecare dimineata, lingnd-o pe Francie pe fat
a, cnd se trezea. Dormea n patul lui Francie, si cteodata, cnd nimeni nu le vedea,
mn cau din aceeasi farfurie. Era o poveste de dragoste fara cuvinte. Francie o ad
or a, iar Princess o adora pe Francie si erau nedespartite. Ferma familiei De So
to nu era una cu adevarat productiva; avea doar patruzeci de acri, cu cteva vite,
vacile Jersey, si o duzina de pasari ce scormoneau curtea n isipoasa din spatel
e casei. n fiecare dimineata Francie si lua cosuletul si cauta ouale proaspat lasa
te n cuibare sau culcusuri si le ducea triumfatoare napoi n casa pentru gustarea de
dimineata. Mai erau acolo si gste, lnga elesteu, care ggiau si-s i flfiau aripile fio
roase ori de cte ori ea si Princess se apropiau, si mai erau sa se cai n tarc, pe
care ea i privea cu admiratie, sprijinindu-se cu minile si pieptu l de brnele gardu
lui, urmarindu-i pe Zocco si Pepe, minile celor ce lucrau la ferm a mexicana, n ti
mp ce nseuau caii sau galopau spre dealurile nvecinate pentru a rep ara garduri, a
curata gunoiul sau a privi cirezile. Apoi, ntr-o zi, Zocco a urcat-o pe spinarea
micii iepe numite Blaize. Francie sta tea acolo, cu picioarele strnse Si cu minil
e pe gtul animalului. Simtea tremurul ie pei si caldura difuza a pielii de pe spa
tele ei, si cnd Zocco a ndrumat-o ctiva pas i, ea a rs de placere. - Sa nveti sa cala
resti fara sa, i-a spus mexicanul. Este mai bine. Asa n-ai sa c azi niciodata. Z
occo tinea iapa de haturi si timp de cincisprezece minute minunate s-au plimbat n
cet n jurul tarcului, cu catelul sarind pna la calciele ei. Francie s-a gndit ca er
a cel mai bun lucru ce i se ntmplase n ntreaga ei viata, cu exceptia lui Princess, b
inenteles. L-a facut pe Zocco sa-i promita ca o va nvata zilnic si apoi a fugit e
m otionata napoi n casa sa-i spuna mamei ei si sa-i aduca iepei o bucata de zahar.
n cteva saptamni putea deja s-o stapneasca singura pe Blaize, si tinnd haturile dest
u l de largi, n asa fel nct sa nu-i raneasca botul fin al micutei iepe, mergea la t
ra p de jur mprejurul tarcului, pentru ca mama ei s-o poata vedea. - Minunat, dra
ga mea, i-a strigat Dolores din scaunul ei. Si eu am nvatat la fel, cnd eram copil
. Francie a strns de fru. - Cnd ai fost copil, mama? a spus ea, uimita de aceasta i
dee. Erai ca mine atunci ? Dolores ncuviinta din cap si rse. - Eram o fetita bine
crescuta, nvelita ntr-o duzina de jupoane si sortulete apreta te si cu ghete nalte.
Si tu esti o fetita baietoasa si zdrentaroasa, care alergi peste tot desculta s
i n-ai nici macar o guvernanta care sa-ti predea lectiile. E a ofta. Trebuie sa
vorbesc cu tatal tau despre asta. - Oh, mama, nu. Te rog. Francie cobor de pe cal
si se strecura prin gard, apoi o m bratisa pe mama sa. - E att de minunat aici, n
umai noi doua, mpreuna... Te rog, te rog, mama, hai sa n u stricam totul cu guver
nante stupide. Dolores i mngie cu blndete parul blond. - Ei bine, presupun ca va fi
destul timp pentru lectii mai trziu, a spus ea ncet. Si marturisesc, mi place sa te
am doar pentru mine, Francie. Si-au zmbit reciproc, si Francie trecu iar prin ga
rd, napoi n tarc. Urcndu-se cu gre u pe o lada de lemn, se nalta pe ea pentru a dezl
ega capastrul. Apoi strecura zab ala afara din gura iepei si o batu usor pe spat
e, asa cum l vazuse pe Zocco facnd, rznd pe cnd Blaize necheza si-si ridica copitele,
galopnd nebuna prin tarc pentru a se alatura celorlalti cai sub un plc de stejari
umbrosi. Era un mic si linistit grup la ferma - doar trei femei - Dolores, asis
tenta ei, bucatareasa care era si menajera, fetita si cinele. Lunile treceau si H
armon tot nu-i adusese copilul n vizita. Energia lui Dolores scadea, nu se mai pu
tea mentin e n scaunul cu rotile, n schimb statea culcata pe spate ntr-un sezlong a
sezat pe pr ispa, urmarind-o pe Francie n ndepartatul tarc, pe cnd mentinea pasul c
u Blaize, si numarnd trista ultimele zile nsorite din cea de pe urma vara a ei. Cu
ct se apropia acest sfrsit, zilele deveneau mai ncetosate si era o adiere taioas a
de iarna n vntul de toamna. Asistenta a nvelit-o cu paturi calduroase si-a tinuto n
continuare pe veranda n speranta ca vremea racoroasa i va face bine. Si n tot ac e
st timp Dolores astepta cu ochii fixati nerabdatori pe drumul nisipos care cote
a, pe unde, ntr-o zi, Harmon va veni n vizita cu fiul ei, asa cum i promisese. Sfrsi
tul veni repede, cu vreme de iarna. Au venit ploile, transformnd scndurile alb ite
de soare ale fermei ntr-un cenusiu umed. Plopii desfrunziti nu mai fosneau n vn tu
l nghetat, iar Dolores fu asezata iar n pat. Doctorul Benson venea n continuare o d
ata pe saptamna, aducnd cu el cosulete cu mncaruri speciale si sticle de vin de P o
rto, mpreuna cu mesajele de la sotul ei, care spunea ca fusese prea ocupat sa vi
na s-o vada personal, dar ca spera ca-i vor face placere fructele din sera calif
orniana, puii dolofani Si vinul de Porto care-i va mbogati sngele si-o va face ma
i puternica. Doctorul stia mai bine dect toti; pacienta lui era pe moarte, nu num
ai din cauza tuberculozei, dar si de inima rea. - L-ai vazut pe fiul meu, Harry?
l ntreba de fiecare data cnd l ntmpina, ochii straluc indu-i de febra si cu obrajii a
rznd ca focul. Spune-mi, este bine? Trebuie sa fi crescut nalt, puternic. Are apro
ape patru ani acum, stii, poate Harmon si va gasi timp sa-l aduca sa ma vada de z
iua lui. Doctor Benson i raspundea la toate ntrebarile ei legate de baiat, cu exce
ptia unei a, cea la care ea tinea cel mai mult sa afle adevarul: cnd i va aduce Ha
rmon copil ul sa-l vada? Chiar nainte de Craciun, ea i-a spus: - N-a mai ramas mu
lt timp, doctore. Te rog, te rog spune-i sotului meu ca-l impl or sa ma lase sa-
mi vad baiatul. Macar o data. Asta-i tot ce-i cer. Punndu-si la loc stetoscopul,
doctorul si nchise repede geanta de piele neagra. - Am sa-i spun, draga mea, a pro
mis el, iar n inima lui spumega de furie si dispr et pentru Harmon Harrison. Omul
acela era un monstru lasndu-si nevasta sa moara s ingura n mijlocul unui loc pust
iu, ntr-o casa ce era putin mai mult dect o coliba d e lemn, n timp ce el locuia ca
un lord n marea sa casa, dnd mese si participnd la pe treceri si spectacole de tea
tru de parca nimic nu s-ar fi ntmplat. Daca n-ar fi fo st la mijloc acel juramnt de
credinta al lui Hippocrate, care interzicea unui doc tor sa discute problemele
pacientilor, el s-ar fi asigurat ca ntreg San Francisco sa stie de purtarea lui s
i astfel saraca Dolores Harrison sa-si vada baietelul pentru ultima oara. Urndu-s
i propria neputinta, si lua la revedere de la Dolores si aproape ca le-a si mtit
pe Francie si Princes, asteptndu-l n fata usii. - Mama se simte mai bine? l-a ntreb
at Francie apucndu-i tematoare mna. Este att de d raguta acum, ochii i sunt straluci
tori, iar obrajii sunt chiar mai mbujorati ca ai mei. Asta nseamna ca este mai bin
e, nu-i asa? Doctor Benson ofta, apoi o privi gnditor. Trecusera zece luni de cnd
ele se mutase ra la ferma si Francie crescuse. Salopeta ei simpla era curata, da
r era prea mic a, nu purta ciorapi lungi, n ciuda frigului, iar ghetele ei greoai
e trebuie ca au fost achizitionate de la magazinul local, si erau mai mult cuie
dect piele. Dar Francie nflorise la ferma, n timp ce mama ei era pe moarte. Avea un
fel de aura st ralucitoare n jurul ei si radia vitalitate. Si era desigur placut
a, cu fata ei n f orma de inima si cu o expresie mereu curioasa, cu parul ei blon
d stralucitor si acei ochi de safir, adnci, att de asemanatori cu ai bietei sale m
ame. ntorcndu-si capul i spuse: - Mama ta este bine, micuto. Acum va veti petrece C
raciunul mpreuna, iar eu voi v eni sa te vad din nou saptamna viitoare. Ea-l privi
direct, cu ochii ei albastri si rotunzi. - Papa nu va veni niciodata, nu-i asa?
N-o sa-l aduca niciodata pe fratele meu, Harry. Doctorul se gndi atunci ca ntotde
auna gura unui copil graieste adevarul. - Domnul Harrison e un om foarte ocupat,
si e un drum lung pentru baietel. - Harry are acum aproape patru ani. Eu am ven
it aici cnd aveam doar trei ani. El nu-i putu raspunde. - Un Craciun fericit, Fra
ncie, spuse el simtindu-se ntr-un fel avar atunci cnd ple ca. Eu am adus un cadou
pentru tine, e pe masa. Eu si doamna Benson speram ca-ti va face placere cadoul.
Oh, si e unul si pentru Princess. De acum e o catelusa mare. Francie o tinea pe
Princess de zgarda ca sa nu alerge dupa doctorul Benson. Cate aua era mare si p
uternica, dar statea linistita lnga ea privind masina care demar
a pe strada desfundata, cu apa tsnind de sub roti. Vremea deveni mai rece n acea n
oapte, dar soba din otel, plina de lemne arznd eman a multa caldura, iar vechea c
asa din lemn era confortabila. Focul ardea ncet n cam era lui Dolores, iar Francie
statea ntinsa pe covor, cu Princess lnga ea, cu mna pe piept, privind flacarile si
ascultnd respiratia mamei ei. Dolores dormea adnc, tr ezindu-se din cnd n cnd, sa tu
seasca. Atunci infirmiera si punea jos lucrul de mna si tsnea din scaun pna la pat,
sa stearga delicat sngele ce i se prelingea din coltul gurii, nchis la culoare ca
vinul pe care-l trimisese Harmon. Francie ntreba cu o voce scazuta: - Mama nu se
simte bine, nu-i asa? Aud hriala din pieptul ei, sunetul asta... - E bine, draga m
ea, spuse infirmiera ntorcndu-si privirea de la pacienta. Dar un semn de ngrijorare
se citea n ochii ei si mai spuse: - Poate ca tu si Princess ar trebui sa va duce
ti la culcare. Mine e Craciunul si vom petrece de minune. Bucatarul pregateste gsc
a si vom avea multe cadouri de des chis. E mai bine ca tu si mama ta sa va odihn
iti acum. Francie se ridica sa-si sarute mama cnd pleca si spuse: - Ma voi ruga l
a noapte ca Dumnezeu sa o ajute pe mama sa se nsanatoseasca. - Asa sa faci, Franc
ie, i raspunse asistenta. Francie se trezi devreme n urmatoarea dimineata. Camera
ei era rece ca gheata si m pingnd-o pe Princess de pe picioare, dadu la o parte pa
turile si se repezi la fer eastra. Un strat subtire de zapada acoperea ntreaga va
le, iar vrfurile ndepartate a le muntilor straluceau n rasaritul de soare. Zapada a
pleca ramurile copacilor si turturii atrnau pe burlane. - Oh, Princess, izbucni e
a mbratisnd cateaua, uite ce avem de Craciun. Si cu o pri vire plina de ncntare si pu
se haina peste camasa de noapte, se ncalta, lua cosul de oua si iesi rznd pe corido
r si mai apoi n veranda. Soarele deja topea zapada pe mici portiuni care cu sigur
anta urmau sa se transfo rme n gheata n noaptea urmatoare. Francie alerga entuzias
mata n cerc, lasnd urme pe zapada, n timp ce Princess alerga n jurul ei latrnd salbat
ic. Apoi, tot alergnd si a lunecnd, culese ouale din cuibarele pasarilor. Iesi afa
ra, iarasi rznd la ideea une i gste alunecnd pe gheata, si pleca spre grajd, sa-i de
a lui Blaize fn si sa-i urez e un Craciun fericit. Carnd cu grija cosul cu oua, in
tra grabita n casa si apoi n camera mamei ei. Draper iile erau trase si prin intrnd
urile lor patrundea usor soarele si era att de frig. Asistenta adormise n scaunul
din colt cu barbia n piept si cu lucrul de mna pe gen unchi. Francie trecu de ea s
i se ndrepta spre pat. - Mama, sopti ea, uite ce cadou ti-au trimis gainile de Cr
aciun. Un ou roscat mi nunat. Astepta ca mama ei sa se uite, dar ea nu spuse nim
ic. Fata se gndi ca era prea ntuneric ca mama ei sa vada. Se repezi la fereastra s
i trase draperia. - Uite, mama, e special pentru tine... Apoi vazu pata mare ros
ie ce acoperea cea rsafurile. Acoperea camasa de noapte a mamei sale, fata si mi
nunatul ei par negr u. Si desi Francie nu stia ce e moartea, se gndi ca asta treb
uie sa fie. - Oh, mama, spuse ea plngnd disperata, lund mna rece a lui Dolores n a ei
si ducnd-o l a fata, cu lacrimile amestecndu-se cu sngele mamei ei. Oh, mama, nu a
sta a fost ru ga mea catre Dumnezeu de Craciun. Capitolul 5 n aceeasi zi a Craciu
nului n care mama lui Francie murise, la doisprezece mii de k ilometri distanta, n
Yorkshire, Anglia, Annie Aysgarth, n vrsta de saisprezece ani, puse buchetul de c
rizanteme de culoarea bronzului n spatele statuetei de granit n forma de nger de pe
mormntul mamei sale. Cei trei frati mai mici stateau n spatele ei mbracati n haine
calduroase si pulovere de lna, cu nasurile rosii de frig si oc hii lacrimnd. Marth
a Aysgarth murise de mai mult de sapte ani, dar Frank Aysgarth i aducea pe t oti
membrii familiei n fiecare zi de Craciun, indiferent de vreme, pentru a-i ara ta
respectul. Era multa zapada, iar Annie se gndi si si dori, scuturata de un fior ,
ca tatal ei sa faca acest pelerinaj anual vara, stiind ca mamei ei nu i-ar fi pl
acut ca ea sa stea n frig si sa se gndeasca la ea moarta. Baietii bateau din picio
are de frig, tocurile ghetelor mari rasunau pe crusta de
gheata, iar tatal lor statea cu minile mpreunate gndindu-se la Martha, n timp ce An
nie se gndea ngrijorata la gsca ce se cocea ncet n cuptorul de acasa si se temea ca nc
arcase soba cu prea mult carbune nainte de a pleca. Nu ar fi fost lipsita de res
p ect fata de mama ei, oricum venea n fiecare saptamna pentru ca sa ngrijeasca mormn
tu l, dar daca ar ntrzia, tatal ei ar deveni furios si acest lucru ar fi creat o a
tmo sfera neplacuta n ziua de Craciun. Exact cnd crezu ca nu mai putea sa suporte,
tatal ei se retrase, tragndu-si caciul a pe cap si spuse: - Bine, plecam acasa a
cum. Masa e la ora unu. Se ndrepta drept spre poarta cimint irului, mpreuna cu fiu
l lui, Josh, de opt ani, cu Annie n spatele lor, cu Bertie d e saisprezece ani, s
i Ted, de noua ani, care ramasese n urma. Annie aproape se mpi edica n graba ei de
a ajunge napoi la casa din Leeds, cu camera de mansarda care-i apartinea, si cu p
ivnita rece unde, n zilele ploioase, erau atrnate la uscat hain ele familiei, prin
tre borcanele cu conserve facute n casa si sacii de faina si de cartofi. Dar nu nd
raznea sa alerge nainte de a ajunge la bodega din coltul strazi i Montgomery Lane
, Horse and Groom", unde tatal ei avea sa spuna: - Intru sa iau doar o halba de
bere cu baietii. Voi fi acasa la unu fara cinci m inute, Annie. Ea-l studia, ntre
bndu-se asa cum o facuse dintotdeauna, ce gasise mama ei la el. F rank Aysgarth e
ra un om corpolent, grizonat, cu o mustata tepoasa cenusie, cu ob rajii mbujorati
mereu si cu o fire severa. Era un om cu multe tabieturi, care se trezea la acee
asi ora, mnca la aceeasi ora si se culca la aceeasi ora, n fiecare z i, de cnd Anni
e si putea aduce aminte. i placea ca totul sa fie curat n casa, ca cop iii lui sa f
ie linistiti, iar mesele preparate cum se cuvine si servite la timp. Nu argument
a niciodata, dar cuvntul sau era lege. Cteodata, cnd era singura n casa de pe terase
le Montgomery, Annie privea la fotogra fia de nunta a parintilor ei si se minuna
cum de micuta ei mama cu ochi caprui si veseli se maritase cu un batrn att de bat
os si rece, pentru ca si n ziua nuntii Frank Aysgarth arata att de nefericit, plin
doar de importanta evenimentului si d e noile lui responsabilitati. Mama ei i sp
usese deja povestea acelor zile, cum ca, atunci cnd l ntlnise, Frank avus ese deja ct
eva slujbe. Se lasase de scoala la doisprezece ani, ca sa munceasca la fabrica d
e funii din Burmantofts, apoi la fabrica de bere din Wakefield si la t ipografia
din Estgate, dar nici una din acestea nu i se potrivisera. n spatele as pectului
masiv, batea o inima de antreprenor si ceea ce observase peste tot, pe unde luc
rase, era ca fabricile aveau mereu nevoie de cutii de carton pentru a-si mpacheta
produsele. Cu cteva lire n buzunar, si-a nchiriat propria lui fabrica", o c amera
mica n care era curent, undeva sub podul de cale ferata din Leeds. Apoi a a ranja
t sa cumpere o cantitate de carton pentru cutii si si-a deschis firma Aysgar th
- Fabricanti de cutii de carton". Cnd a ntlnit-o pe Martha si croise deja un drum n v
iata - nsa i mai ramasesera foarte utini bani pentru a curta pe cineva. Cu toate a
cestea, el n-a putut rezista ochi lor ei plini de veselie si s-a pomenit dnd trcoa
le casei n care locuia ea, multe no pti din saptamna. Mama lui Annie spunea mereu
ca Frank niciodata nu ngenunchease, nici chiar pentru a o cere n casatorie, dar ntr
-o seara a venit la ea acasa aducnd un ceas ncrustat n mahon, pe care ea-l admirase
ntr-o vitrina a magazinului din Calls. l costase zece silingi, mai mult dect cstiga
se n toata saptamna. I-a spus: - Uite, tine, este pentru tine. Te-am vazut cum l ad
mirai si va arata foarte bine pe polita semineului nostru. Martha a presupus din
toate acestea ca ei urmau sa se casatoreasca si si-a dus p lanurile mai departe
, strngnd o gramajoara de cearsafuri de bumbac si de prosoape n sertarul cel mai de
jos al scrinului, cosndu-si un trusou modest. Toti au spus ct de frumoasa era Mar
tha si ct de norocos era Frank Aysgarth, cnd n sfr sit a traversat la bratul lui cul
oarul dintre rndul de scaune n biserica, strngnd n mn a un buchet de crini zvelti si zm
bind cu zmbetul ei stralucitor. Si-au petrecut ce le doua zile ca luna de miere" n
tr-o camera saracacioasa undeva n partea sudica Sca rborough, care l-a costat pe
Frank ultimii cincisprezece silingi, ntorcndu-se apoi supusi n camera lor cu chirie
din Marsh Lane. Si din ziua imediat urmatoare Mart ha a nceput sa lucreze alatur
i de sotul ei.
Munceau din greu taind si asamblnd cutiile de carton, dupa comanda, pe care apoi
Frank le ncarca n camionul de livrari facut de mna lui - o lada mare de lemn pe rot
i - carndu-si ncarcatura grea prin oras, cteodata mile ntregi pna la destinatie. Cnd
Martha a ramas nsarcinata a muncit pna n ultima saptamna, pentru ca aveau att de m ul
ta nevoie de bani, si la o saptamna dupa ce s-a nascut Annie, s-a rentors la fab r
ica cu bebelusul nvelit ntr-o patura, dormind ntr-o cutie de carton alaturi de loc
ul ei de munca. Afacerile mergeau din ce n ce mai greu, banii deveneau din ce n ce
mai rari si cam era cu chirie saracacioasa si rece parea din ce n ce mai mica. Ct
eodata nu primea nici un salariu la sfrsit de saptamna, si n-aveau dect pine la cina
. Frank vorbea di n ce n ce mai putin, si bebelusul parea ca plnge tot mai mult. n
sfrsit, Frank a spu s ca nu mai avea nici un rost, n-o puteau scoate la capat asa
. Trebuia sa faca c eva. A mprumutat cteva lire si a trimis-o pe Martha si pe copi
l napoi la familia ei , n timp ce el a plecat sa-si ncerce norocul n America. Martha
nu si-a dat seama ca era din nou nsarcinata dect peste o luna dupa ce pleca se, s
i iar a muncit pna n ultima saptamna, dar de data asta nu mai era Frank alatur i de
ea, la nasterea fiului lor Bertie. Timp de cinci ani Martha n-a mai auzit de el
. N-a trimis nici un banut acasa, si toti rdeau de ea, ramasa cu doi copii si far
a barbat. Si-a gasit o slujba ca fem eie de serviciu ntr-o cladire mare la Lawnsw
ood, si de cele mai multe ori trebuia sa mearga pe jos pna acolo, pentru ca copii
i aveau nevoie de ghete noi sau de ha ine de iarna si ea nu mai avea bani sa pla
teasca biletul de calatorie cu tramvai ul. Nu era loc pentru ea si cei doi copii
ai ei n casa familiei ei, asa ca statea u nghesuiti ntr-o camera nchiriata ieftin,
pe o mica strada ntunecata si mizerabila. Apoi, ntr-o zi de primavara, pe cnd state
a pe scarile casei decojind boabe de maza re ntr-un castron si inspirnd putin aer
proaspat, a vazut un barbat traversnd strad a direct n fata ei. Era bine mbracat, nt
r-un costum maro si ghete maro lustruite, c u o palarie melon pe capul carunt, c
u barba mare si mustata. La nceput nu l-a rec unoscut. Apoi, cnd el s-a apropiat,
ea s-a ridicat si l-a privit insistent. A spu s: - Esti Frank, nu-i asa? - Asa-i
, domnisoara, chiar el. S-a uitat n jos la copiii agatati de sortul ei si a spus:
- Si astia-s plozii mei. Martha i-a spus lui Annie sa-l ridice pe baiat n brate,
dar Frank n-a facut nicio data mai mult dect sa-l atinga, pentru ca nu era unul
dintre aceia care-si exteri orizeaza sentimentele, dar ea putea spune ca el era
multumit. n timpul unei mese saracacioase cu pine, brnza si ceai, Frank a povestit
cum a ncepu t n New York, muncind ca muncitor necalificat, naltnd grinzi de otel pen
tru un nou si sofisticat zgrie-nori. Munca era grea si periculoasa, dar plata era
prea buna pentru a renunta la ea si multe luni de zile a escaladat schelele ase
zate mult d easupra strazilor din Manhattan, pna l-a dat peste cap nghetul iernii
si-a trebuit sa puna capat muncii din cauza pneumoniei contractate. Cnd si-a reca
patat sanata tea, s-a hotart sa caute o clima mai propice, si cu ctiva dolari n buz
unar s-a ndrep tat spre vest, pentru a-mi gasi norocul, la fel ca toti ceilalti",
i-a spus el Ma rthei cu un zmbet palid. Annie, n vrsta de sapte ani, statea lnga sc
aunul mamei sale, cu ochii caprui si rot unzi tot att de mari ct farfurioarele, st
rngndu-si emotionata sortuletul curat n minil e ei trandafirii, n timp ce micul Berti
e statea pe genunchii tatalui ei, ascultnd vrajit pe cnd el le spunea povesti desp
re San Francisco, un oras cu dealuri deasup ra celui mai minunat golf din lume",
cum l denumea el. Le-a povestit despre iarna bleu-gri si locurile de schiat si d
espre gheata alburie care se asternea peste tot pe neasteptate, si despre ct de b
ogati erau oamenii, din minele de argint si a ur" spunea el, n timp ce ei exclama
u ooh" si ah" fara sa-si dea seama, gndindu-se la mormanele de monede de aur pret
ioase pe care trebuiau sa le aiba cei bogati. - Erau o multime de cladiri n const
ructie acolo, a spus Frank. Am luat-o iar de l a capat, dar curnd mi-am facut sin
gur drum si-am naintat n munca. Am nvatat cum sa c onstruiesc case pentru cei bogat
i si case pentru oamenii de rnd. Acum stiu ce vor ei si mai stiu si cum sa le ofe
r totul la pretul potrivit. Privind-o pe Martha n ochi, el a scos un teanc volumi
nos de bancnote din buzunaru
l interior al hainei si l-a asezat pe masa n fata ei. - Asta-i tot ce am cstigat n
ultimii cinci ani, a spus Mai putin cheltuielile cure nte, binenteles, si calator
ia cu vaporul napoi acasa. Este suficient pentru a cumpara copiilor ceea ce au ne
voi e si ceva frumos pentru tine. Eu socotesc ca-i meriti, a adaugat el cu o pri
vire rece nvaluindu-i rochia pe care-o purta. Ochii Marthei s-au umplut de lacrim
i, iar Annie si-a trecut bratele n jurul gtului ei. - Pentru ca sunt att de fericit
a, a oftat Martha fixndu-si privirea pe o cuta a so rtului ei nflorat. - Nici chia
r asa, murmura Frank dregndu-si glasul, vizibil stnjenit, asa cum se si mtea mereu
cnd era n fata unor momente emotionante. Vom parasi acest loc imediat s i vom mer
ge spre ceva mai bun de mine. Dar asta-i doar temporar. Am destui bani a cum pent
ru a ncepe singur o afacere n constructii de case, si-am promis ca prima c asa va
fi a ta, Martha. Era tot att de bun ca si cuvintele lui; s-au mutat ntr-o casuta nc
hiriata si n mai p utin de un an, cu cteva luni dupa ce s-a nascut noul lor copil,
Ted, promisiunea lui Frank s-a adeverit, si cu totii s-au mutat la Numarul 1 pe
Montgomery Street , prima dintr-un sir de case pe care le-a construit, si cea d
inti din multele cla diri pe care le-a naltat de-a lungul anilor. Martha si Frank
Aysgarth erau un cuplu destul de fericit, cunoscut de prieteni; se dadeau peste
cap pentru ei si erau cumpatati n stilul lor de viata, acum cnd Fr ank cstiga bani
multi, cu toate ca era un moment bun de a specula meseria lui; as ta gndindu-se n
umai la faptul ca jumatate din Harehills disparuse sub terasele lu i Frank cu ca
se micute de caramida, identice, cu acoperis din tigla. El a fost c orect, stia
cum se fac afacerile, stia ceea ce vor oamenii si mai stia cum sa le vnda casele
la adevaratul lor pret. Se mbogatise. Cnd s-a nascut cel de-al treilea fiu, Josh,
Martha nu si-a mai recapatat sanatate a si vitalitatea tot att de repede. Era sla
bita si obosita, iar Josh a fost cresc ut cu cel mai bun lapte pe care-l puteai
gasi, mai bun chiar dect cel al propriei sale mame. Toti spuneau ca el era cel ma
i frumos bebelus din lume, iar dolofana Annie cu ochii caprui n vrsta de opt ani l
iubea ca pe ochii din cap. Ea e ra cea care i dadea biberoanele, i schimba scutece
le, i spala si-i calca mbracaminte a si bonetelele. Ea a fost cea care l-a plimbat
pe trotuar, oprindu-se pentru ai lasa pe vecini sa-i admire frumusetea de blond
cu ochi cenusii. Si de asemenea , tot ea era cea care facea cumparaturile, gate
a si ntretinea casa curata, pentru ca Martha nu mai era n stare s-o faca. Annie me
rgea destul de des alaturi, pentru a sta de vorba cu doamna Morris despr e copii
, pentru ca Sally Morris avea un fiu cu doar cteva saptamni mai mare dect Jo sh. i p
uneau pe cei doi micuti unul lnga altul n fata focului pe o carpeta curata f acuta
de doamna Morris din paturile si hainele lor vechi, privindu-i cum se urma reau
reciproc tavalindu-se pe jos. - Uita-te la micutul Sammy, spunea doamna Morris,
privindu-si admirativ baiatul viguros si brunet, ct l iubeste pe Josh. Apoi a ada
ugat rznd: Asculta-ma pe mine, a exclamat ea, tu, Annie, i esti ca o mama, nu ca o
sora. Trei luni mai trziu, cnd Martha Aysgarth a intrat n nefiinta, Annie a devenit
mama" pentru ntreaga ei familie. Tatal ei i-a spus ca a terminat cu scoala pentr
u totde auna, si ca-i va lua locul mamei ei. - Mama ta te-a nvatat destule, i-a s
pus el aspru, si nu voi permite unei alte fem ei sa vina n casa mea si sa-mi spun
a ce sa fac. Doamnei Morris i-a parut rau pentru ca Annie avea att de multe respo
nsabilitati s i ea doar un singur copil de ngrijit. Deseori l lua pe Josh n timp ce
Annie se stra duia sa faca curatenie si sa spele sau sa faca cumparaturile si s
a gateasca, pen tru ca Frank Aysgarth se astepta ca totul sa fie la fel cum era
cnd sotia lui era n viata. Si Frank a devenit din ce n ce mai taciturn, nu si-a mbra
tisat niciodata copiii si nici nu le-a aratat afectiune, dar nici nu i-a batut v
reodata. Anii treceau cu greu, cu greutati mari pentru Annie, care nu-si putea p
ermite de ct din cnd n cnd o pauza pentru a se gndi n liniste la propria-i persoana. J
osh si Sam my Morris erau att de buni prieteni, nct acum practic, aproape ca-si cun
osteau si c e tin n buzunare. Au nceput scoala n aceeasi zi la Back Road Council Sc
hool si au t
recut ncet prin toate clasele mpreuna, erau mereu poznasi si mereu treceau din cas
a unuia n a celuilalt, cerndu-i lui Annie cte o felie de pine proaspat coapta, unsa
cu sos de friptura de vita si stnd pe treptele casei sa urmareasca lumea de pe M
o ntgomery Street, n timp ce mncau. Furau tartine cu gem fierbinti din cuptor, ct t
im p doamna Morris le cocea sau cte o bucata mare de budinca Yorkshire proaspata,
di rect din tava. Erau mereu mpreuna la mese gustoase de duminica, date de Annie
, cu friptura de porc si garnitura de cartofi prajiti crocanti, cu crusta aurie,
si moi ca o perna n interior, cu budinca din melasa, cu crema fina, care era de
ajun s pentru a topi cea mai nghetata inima. Ea era cea mai buna bucatareasa de p
e Montgomery Street, mai presus de toate, gnd ea Frank Aysgarth mormaind nemultum
it la adresa ei. - Se poarta cu ea la fel cum s-a purtat si cu sotia lui. o trat
eaza ca pe o scla va, spunea mama lui Sammy pufnind cu mnie; nu-l placea pe Frank
, iar el n-o place a pe ea. Ea credea ca el e un tiran batrn si egoist, iar el o
considera o femeie sleampata si puturoasa, care traia cu un huligan n casa. Era p
rea des n birtul Red Lion", bnd vin de Porto cu lamie si-si saracea astfel barbatul
, n loc sa fie acasa si sa aiba grija de plozii ei. - Frank Aysgarth, comenta sot
ul ei, a fost ntotdeauna un barbat care n-a avut tim p pentru femei. - Da, dar ni
ci macar pentru propria fiica, si sustinu ea ideea cu glas amar. l auz ise deseori
prin peretele despartitor certnd-o pe biata fata si numai Dumnezeu st ie ca Anni
e facea tot ce-i statea n putinta. Muncea tot timpul, era prima care ie sea dimin
eata afara, stergnd treptele de la intrare, lustruind pietrele galbene s tralucit
oare si udnd pietrele ornamentale cu galeti de apa, nct atunci cnd Frank pas ea afar
a pe usa de la intrare, cu ghetele lui bune de piele, scarile exterioare sa fie
la fel de curate ca si interiorul casei. Freca plita de fonta pna straluce a si p
uteai chiar sa-ti oglindesti propriul chip n ea. Era mereu ceva apetisant n cuptor
cnd baietii veneau de la scoala la ora mesei, apoi i tiimitea napoi si curat a tot
ul cu constiinciozitate ntreaga dupa-amiaza. Rufele spalate de Annie erau atr nate
la uscat si batute de vnt nainte ca toti ceilalti sa se apuce de treaba, si n fiec
are seara la ora sase, cnd Frank Aysgarth se ntorcea acasa, masa era pregatita , c
u o fata de masa alba apretata, iar cina lui era gata cu mncarea aburind n farf ur
ii. De cum se aseza el la masa, Annie lua un ulcior si alerga la birtul Red Lio
n" din coltul strazii si-i cumpara o litra din cel mai bun bitter din Yorkshire,
si mai apoi se aseza tacuta ntr-un colt, n timp ce el mnca n liniste. Cnd termina ma
sa, Frank se ridica de la masa fara sa spuna mai mult dect multumesc" si se aseza
ntr-un fotoliu mare de plus de culoarea vinului de Bourgogne, n fata focului. si l
ua n mna ziarul Yorkshire Evening Post" pe care i-l aducea si spunea: - Hei, unde-
s flacaii nostri? - Afara, raspundea ea, curatnd masa degraba, se joaca-n strada.
Sau, daca ploua: - Alaturi, cu ceilalti pusti. Si apoi, ea se retragea tacuta l
a bucatarie si spala vasele nainte de a-i chema p e baieti pentru a-i pregati de
culcare. - Munca a naibii de grea, un chin, asta-i ce face Annie Aysgarth, morma
ia doamna Morris sotului ei. Si n-are dect saisprezece ani. E ca o mama pentru pu
stii asti a, mai buna dect oricine de pe strada asta-si chiar o sotie" perfecta p
entru tatal ei. - n toate privintele, cu exceptia uneia, replica sotul ei ntunecat
, tragnd din pipa si umplnd camera saraca n mobilier cu fum dulceag si necacios de t
utun. Doamna Morris l privi insistent, aratndu-i pe baietii care erau numai urechi
. - Chiar si canile mici au urechi mari, i aminti ea taioasa. Totusi, daca vrei s
a stii parerea mea, ea nu-i altceva dect o sclava pentru barbatul asta. Ar trebui
s a plateasca doua servitoare cu zece lire pe luna pentru ca sa faca ceea ce fa
ce ea - si nici asa n-ar putea sa le faca pe toate cum le face ea. Annie stia ca
tatal ei era un sef dur, dar se obisnuise cu el, pentru ca nu mai cunoscuse pe
nimeni altcineva sa fie altfel, si pentru ca-si iubea fratii. Era a devarat, cu
ct Bertie si Ted au crescut, cu att mai mult s-au ndepartat de ea, deve nind la fel
ca tatal lor, excluznd-o din viata lor de barbati, asteptndu-se sa gas easca masa
pusa de cum intrau pe usa, apa pentrubaia de vineri seara fierbinte s i pregati
ta n albia tinuta sub raftul de lemn din bucataria auxiliara, iar camasi
le perfect curate si calcate fara dunga, cu toti nasturii cusuti, gata pentru sl
ujba de duminica. Iar tnarul Josh era ca propriul sau fiu. Capitolul 6 1895 La nm
ormntarea mamei ei, Francie a purtat o impresionanta rochie de matase neagra noua
, cu guler de dantela alba achizitionata de la magazinul de lux Paris House" de
pe Market Street. Avea ghete negre noi din cea mai fina piele de caprioara, o ca
pa de catifea neagra bordata cu blana de hermina, iar parul ei lung si blond fus
ese periat pna capatase o stralucire perfecta, si strns ntr-o boneta de matase n ea
gra. A calatorit mpreuna cu tatal ei si cu fratele ei Harry ntr-o trasura bordat a
cu satin negru, trasa de sase cai suri, n fruntea unei procesiuni de saizeci de
trasuri cu oameni ndoliati si personalitati civice; si ea a stat palida si tremu
rnd lnga groapa, n timp ce sicriul cu Dolores era lasat ncet jos. Fratele ei mai mic
, Harry, cu pantalonasi si jacheta neagra, cu sapca tinuta res pectuos n fata pie
ptului, suspinnd destul de tare, si tatal ei, frumos, mbracat cor ect cu pantaloni
n dungi si jacheta neagra, stergndu-si usor ochii cu o batista al ba imaculata. D
ar Francie n-a lasat sa-i scape nici o lacrima. A stat teapana si -a privit-o fi
x, exact n fata mormntului, strngnd din dinti si dorindu-si din suflet sa nu tipe. A
r fi vrut sa plnga nedreptatea faptului ca mama ei a trebuit sa moa ra, ca era att
de tnara si att de frumoasa, att de dulce si buna, si att de sufletista. Ar fi vrut
sa le spuna celor trei sute de persoane ndoliate, care fusesera de asemenea invi
tati la nunt a lui Dolores, ca ea-si iubea mama, ca-i simtea lipsa ngrozitor si c
a va muri si ea, fara sa o aiba alaturi. Dar mai stia ca ei n-ar fi nteles-o, asa
ca si-a nchis sentimentele adnc n suflet, refuznd sa lase o singura lacrima sa-i al
unece pe obra z si mai apoi pe rochia noua de matase neagra. Era o zi urta de ian
uarie si un vnt rece sufla peste morninte. Picura o ploaie mar unta din copacii d
esfrunziti, transformnd iarba ntr-o mare de noroi ntunecat. Coroa nele de flori ela
borat alcatuite, mpodobite cu panglici violet si asezate cu grij a n jurul mormntul
ui deschis, aratau impresionant n lumina cenusie. Cea mai mare er a din partea fa
miliei lui Dolores. Ei au transmis respectele lor, dar calatoria din Jalisco era
prea obositoare si cu totii regretau ca n-au putut fi prezenti. I-au transmis c
ondoleantele lor lui Harmon si coroana magnifica cu un diametru d e un metru si
jumatate din trandafiri rosii. De cum a terminat si ultimul preot slujba la mormn
t, oaspetii ndoliati s-au grabit spre caldura trasurilor care-i asteptau. Cei doi
gropari stateau sprijiniti pe lopetile lor ca niste fantome cenusii n ceata, fro
paind pentru a-si pune sngele n m iscare si tusind aspru pe cnd se pregateau sa nfig
a lopetile n pamnt, iar Francie sa ntors repede si s-a ndepartat nemaifiind n stare s
a suporte. La ntoarcerea acasa, ea a stat singura pe o sofa poleita, n camera de b
al plina de oglinzi, urmarindu-i pe oaspeti cum devorau bucatele preparate speci
al. Femeile zmbeau si brfeau cu voci scazute despre o petrecere cu dans ce urma sa
aiba loc s aptamna viitoare, despre cei ce fusesera invitati si cu ce se vor mbra
ca. Barbatii se adunasera n grupuri, tinnd paharele cu bauturi n mini si discutnd des
pre afaceri. Si fratele ei Harry a stat cuminte si tacut alaturi de tatal lor, n
timp ce oame nii s-au perindat prin fata lor strngndu-le mna si exprimndu-si condole
antele. - Ct de ciudata e fata aceasta, auzi ea pe o doamna murmurndu-le celorlalt
i, sta a colo singura, cnd ar trebui sa stea lnga tatal ei, ca fratele ei, care ar
e doar pa tru ani si stie sa se comporte aproape ca un barbat... si n-a varsat n
ici o lacr ima la mormnt... de ce nu-si arata durerea pentru pierderea mamei? Nu
e normal... Harmon ar trebui s-o supravegheze mai bine, pot spune ca-i aduce nec
azuri... Obrajii lui Francie se nrosisera si ardeau, privea modelul albastru al c
ovorului ce acoperea podeaua lustruita, rugndu-se sa nu plnga. Ce stiau ei despre
mama ei? Probabil ca au zmbit si au glumit cu ea; cnd le erau oaspeti n casa si au
trimis fl ori si fructe cnd aflasera prima oara ca era bolnava. Dar nimeni n-a ve
nit s-o va da si era sigura ca nu stiau ca se retrasese la ferma n ultimul an. In
ima i se st rnsese ca un pumn, de durere. Dorea sa strige, sa le spuna ca nicioda
ta nu le-a p asat de mama ei, ca nu-i vor simti lipsa, ca nimeni n-a iubit-o asa
cum a iubit-
o ea... Observa privirea tatalui ei, care statea n partea opusa a camerei si care
-i facea semn sa vina sa stea lnga el. Ridicndu-se din fotoliul de catifea, se str
ecura pr in multime pna la locul unde statea el. - De ce n-ai venit aici? o ntreba
el cu o voce scazuta, dar ea simtea tonul aspru si dojenitor al vocii lui. Oame
nii comenteaza, murmura el. Treci si stai lnga fr atele tau si ai grija cum te co
mporti. Stnd teapana ca un lemn lnga Harry, Francie crezu ca nu se mai termina ziu
a. Coloa na oaspetilor trecu, iar ea si reaminti ca trebuia sa vorbeasca doar cnd
era ntreba ta. i era teama de ochii femeilor cnd l priveau pe tatal ei. Un barbat mi
nunat", le auzi ea cnd sopteau cu ndrazneala, gndindu-se la fiicele necasatorite si
la milioanele lui Harrison. Apoi, n sfrsit, menajera veni sa-l anunte pe Harry ca
era ora ceaiului, si se reasezase. Ea se ntoarse n vechea ei camera, care ntr-un f
el i se parea mai rece si neprimitoa re ca niciodata. Albul peretilor, se oglind
ea n rama de otel a patului, iar perde lele nflorate nu puteau opri racoarea ce ve
nea dinspre fereastra plina de flori d e gheata si, desi casa era foarte bine nca
lzita, cnd ea ajunse la camera servitori lor, caldura parea ca se risipeste. Se a
runca pe pat tremurnd si se nveli cu o pat ura, n timp ce, din ochi lacrimile ncepus
era, n sfrsit, sa se verse. Plngea pentru ma ma ei pierduta, pentru Princess ce fus
ese pedepsita sa stea n grajd, plngea pentru singuratatea ei, pna cnd n final adormi
istovita, mbracata n rochia de matase de dol iu si cu ghetutele n picioare. n ziua u
rmatoare, dupa nmormntare, Harmon trimise ultima chitanta de plata pentru i ahtul
cu aburi, pentru a carui cumparare negociase la Londra. Oferta lui a fost accept
ata, iar saptamna urmatoare el si fiul lui plecau la New York, la Southern Pacifi
c Line, unde era director. De aici ei se mbarcara pe vaporul frantuzesc cu aburi,
SS Aquitaine" spre Cherbourg si de acolo, cu trenul spre Deauville, de und e ur
mau sa ia iahtul. Planuisera sa stea cteva luni si fusesera asternute cearsaf uri
pe mobila contra prafului, ca si cum nici un membru al familiei nu mai era a ca
sa, n timp ce o guvernanta germana venea sa-i tina lui Francie lectii de bune m a
niere si sa nvete cu ea. Francie se simti prost cnd o vazu. Fraulein Hassler era o
femeie puternica, de vrs ta mijlocie, cu parul carunt mpartit n doua de o carare,
cu doua cozi ce-i cadeau pe urechi. Era nalta si cu un chip lipsit de expresie, c
u pielea alba. Avea dinti i lungi si galbeni, si purta niste ochelari mici ce re
flectau lumina n asa fel, nct Francie nu-i putea vedea ochii. Dar Fraulein stia sa
recunoasca o casa de oameni bogati atunci cnd o vedea si sti a sa preia comanda s
ituatiei. - Nu sunt o servitoare, Herr Harrison, i spusese ea ferm la interviu. N
atural, nu ma astept sa stau la acelasi etaj cu familia, dar camerele mele trebu
ie sa fie la al treilea etaj, n fata. - Natural, ncuviinta Harmon, bucuros ca rezo
lvase problema fiicei lui. Asa ca Fra ulein avu parte de un dormitor mare si o c
amera de zi doar pentru ea, la al trei lea etaj, o camera pentru lectii, jos n ho
l, iar Francie ramase tot n camera ei mi ca si racoroasa din spate. Mnca singura p
e masa de brad din bucatarie, n timp ce F raulein era servita n camera ei, pe tava
. n prima dimineata, Fraulein Hassler a trimis o menajera s-o aduca la ea exact l
a ora opt. - Te vei prezenta la mine n fiecare zi la aceasta ora, i spuse ea lui F
rancie, pri vind-o critic de sus pna jos. Se asternu o lunga tacere, timp n care F
rancie si lasa corpul de pe un picior pe a ltul nervoasa, dorind cu disperare sa-
i vada ochii din spatele ochelarilor. - Esti murdara, spuse n cele din urma Fraul
ein. Ghetele tale sunt murdare, ai pra f pe haine si parul tau e dezordonat. Te
vei ntoarce n camera ta si te vei aranja. Nu voi tolera neglijenta. Speriata, Fran
cie se grabi sa faca ceea ce i se spusese, apoi se ntoarse repede n camera de lect
ii. Fraulein Hassler o privi din nou cu grija si apoi i spuse: - Vei veni n aceast
a camera n fiecare dimineata la ora opt fix. Vei fi curata si a ranjata, vei cioc
ani la usa si vei astepta pna ti voi permite sa intri. Vei spune B
una dimineata, Fraulein Hassler", cu exceptia zilei de miercuri, cnd vom vorbi do
ar n germana, iar atunci vei spune Gutten Morgen, Fraulein Hassler" iar smbata vo
m vorbi doar n franceza si vei spune Bonjour, Mademoiselle Hassler". De la opt la
noua vei nvata aritmetica, de la nou a la zece, engleza. Apoi eu voi lua o pauza
de o jumatate de ora pentru a ma odi hni, n timp ce tu vei nvata o poezie pe care
mi-o vei spune pe dinafara dupa pauza . De la unsprezece la douasprezece vei nva
ta istoria si geografia. Apoi eu voi lu a prnzul si ma voi odihni, iar la ora dou
a vom merge sa ne plimbam timp de o ora. Vei nvata sa-ti folosesti dupa-amiezile,
iar la ora patru, cnd mi servesc ceaiul, t i vei termina ndatoririle pe care ti le
voi da. Dupa aceasta, te poti duce-n buca tarie sa mannci, apoi n pat. Ai nteles, F
rancesca? Francie ncuviinta, gndindu-se nerabdatoare la Princess ce o astepta la g
rajduri. N u-i placea de Fraulein Hassler, si nici de planurile ei. - Ce se ntmpla
duminica? ntreba ea. - Vrei sa spui: Va rog sa-mi spuneti ce se ntmpla duminica, F
raulein Hassler", o co recta femeia. Trebuie sa facem ceva cu manierele tale, co
pilo. Dar pentru ca ai n trebat, ti voi raspunde. Duminica e ziua mea libera. Fara
ndoiala ca servitorii vo r avea grija de tine, si presupun ca te vei duce la bis
erica dimineata, si din n ou seara. Tatal tau nu a lasat nici o instructiune n le
gatura cu aceasta. Francie ncuviinta. - Cred ca da, spuse ea cu o imagine sumbra
a viitorului ei trecndu-i prin minte. Dar chiar si Fraulein Hassler era mai buna
dect sa-l aiba pe Papa lnga ea, asa ca banuia ca se va descurca bine. Si spera ca n
tr-o zi Papa o va trimite din nou la ferma. Nu mai exista nici o alta compensati
e, acum ca Papa era plecat; Fraulein nu cobo ra niciodata din camera dupa masa,
asa ca Francie reusea s-o strecoare pe Prince ss n camera. i dadea cinelui sa mannce
din ce-i oprea de la masa ei, iar la ora sapt e, cnd stia ca servitorii erau n ca
merele lor, o scotea pe Princess la o plimbare n mprejurimi. Serile de iarna erau
reci si ntunecoase, dar nvelita bine n haina de catifea si her mina ea nu simtea ra
coarea, iar cu cinele urias lnga ea, nu-i era frica de ntuneric . La nceput, se plim
ba doar n jurul casei, dar cum zilele cu Fraulein Hassler deve neau din ce n ce ma
i monotone, plimbarile de seara deveneau mai lungi si mult mai aventuroase. mpreu
na cu Princess colinda strazile orasului, uitndu-se curioasa prin ferestrele lumi
noase ale caselor, mirosind aromele ce ieseau din restaurantele zgomotoase, priv
ind oamenii, ascultnd cu invidie rsetele lor. Evadase ntr-o lume diferita de a ei, n
care oamenii cntau, dansau si rdeau mpreuna si erau fericiti. Mult mai trziu, ea si
cu Princess se strecurau pe usa din spate pe care o lasau nt otdeauna descuiata,
stiind ca nimeni nu o verifica, pentru ca nimeni nu se astep ta sa fie deschisa
. Urca n graba scarile, facnd-o pe Princess sa mearga pe covor, n asa fel nct labele
sa nu faca zgomot pe podelele de lemn. Apoi ncuia usa cu grija, turna paharul de
lapte, pe care-l luase mai nainte de la bucatarie, n farfuria lu i Princess, si o
privea cum l bea. Apoi se urca n pat si se juca sub cearsafuri cu Princess ce stat
ea ncolacita la picioarele ei, si curnd adormea visnd la viata si libertatea de la
ferma, la Blaize, la puii prajiti si la mama ei cu obrajii mbujo rati si zmbitoare
stnd linistita lnga ea n lumina focului. ncepu sa stea afara din ce n ce mai trziu, p
rivind n restaurantul din capatul strazi i Jones, nedorind sa paraseasca luminile
stralucitoare, muzica si rsetele pentru camera ei rece si ntunecoasa. Oamenii ce
intrau si ieseau o priveau nveseliti, la vederea micutei mbracata n haina de catife
a si a cinelui mai mare dect ea, dar privi rile lor devenira mai curioase dupa ce
o ntlnira aici noapte de noapte. - Ce e, draguta? o ntreba ntr-o noapte un barbat ro
scovan. Ti-ai pierdut tatal car e trage o betie nauntru? Francie rosi si nega scu
turndu-si capul. Strngnd zgarda lui Princess, se ndrepta spr e deal. - Ar trebui sa
faci ceva cu fata de afara, spuse omul sefului de sala. Nu e bine pentru reputat
ia restaurantului sa ai la intrare copii ce-si asteapta tatii bet ivi. Arunca-l
pe ticalos n strada si spune-i sa-si trimita copilul acasa unde-i e locul.
- Nu e copilul nici unui client de-al meu, replica indignat seful de sala. Data
viitoare cnd o vezi, spune-mi si voi chema politia. Dar Francie era speriata si e
vita restaurantul, ndreptndu-se din ce n ce mai depart e n orasul ntunecat, inventnd s
cenarii cu familiile pe care le vedea n spatele feres trelor luminate ale baruril
or. Dupa cteva saptamni, trecu din nou pe lnga restaurant. Era o noapte rece si ea
trem ura cnd se opri sa miroasa miresmele mbietoare ale suncilor pregatite si a ca
rnii de vita amestecate cu mirosul de whisky. Roscovanul o privi si intra repede
n bar. - Mai bine ai trimite dupa politie, i spuse el sefului de sala. Fetita a v
enit di n nou si nu cred ca are ce cauta pe strada, nu cred ca are mai mult de s
apte sau opt ani. Cred ca a fugit de-acasa sau cam asa ceva. - O prind de data a
sta, replica seful de sala chemnd un baiat. Francie privi ofiterul de politie n un
iforma care se apropia curios de restaurant . Ea se simtea att de invizibila n lum
ea ei de noapte, nct inima i tresari cnd acesta o chema. - Hei, micuto! Te-ai pierdu
t? - Nu! Oh, nu! Ea-si ntoarse privirea catre Princess, n timp ce politistul se ap
rop ia, dar Princess statea nemiscata fixndu-l, aratndu-si coltii si mrind usor. Pol
itis tul se dadu un pas napoi. - As vrea sa discut cu tine, micuto. Mi se pare ca
ai nevoie de mult ajutor - tu si cinele tau. Francie strnse cu putere zgarda lui
Princess care mria din nou amenintator. - Oh, nu. Multumim, domnule. N-am nevoie d
e ajutor. Eram n drum spre casa, asta-i tot. Cu o strngere disperata a zgardei, tr
ase cinele dupa ea si se ndrepta catre d eal. Politistul o urmari de la distanta,
dorind sa vada unde merge. I se taie respira tia cnd ajunse la capatul strazii Jo
nes si ramase surprins cnd ea intra n curtea un eia dintre cele mai mari case de p
e Nob Hill, apoi ea intra pe una din usile din spate. Se ntreba daca era unul din
copiii servitorilor lui Harrison, dar apoi si aminti de haina de catifea si de g
ulerul scump de hermina. Binenteles, realiza el ; era fiica lui. Se ntoarse gnditor
; asta era treaba superiorilor lui. Capitanul O'Connor batu la usa casei Harriso
n la ora opt n dimineata zilei urmato are, iar Maitland, majordomul, i spuse ca do
mnul Harrison plecase ntr-o excursie p relungita n Europa. - Atunci mai bine as av
ea o vorba ntre patru ochi cu dumneavoastra, domnule Maitl and, replica O'Connor.
O jumatate de ora mai trziu, fortificat de putin whisky, iesi n soarele diminetii
racoroase. - Las situatia n minile dumneavoastra, domnule, spuse el zmbindu-i lui
Maitland. Maitland se ntoarse n camera lui, scrise o telegrama catre stapnul lui si
se ndrepta catre biroul telegrafului pentru a o trimite personal. Raspunsul sosi
n urmatoarea dimineata, devreme, si n cteva ore Fraulein Hassler si mp acheta bagaje
le si pleca din casa, Princess fusese ncuiata-n grajd, iar Francie n camera ei. St
atu acolo mai mult de doua saptamni, asteptnd rentoarcerea tatalui ei. Putea auzi l
atratul patetic al lui Princess de la grajduri si si apasa nasul de fereastra, sp
ernd s-o vada. Mesele i erau aduse sus pe o tava de catre un mexican care nu vor b
ea engleza; nu avea carti, hrtie sau creioane, nici macar temele att de detestate
. Era singura cu gndurile ei, iar timpul parea ca se traste, interminabil. La ncepu
t se plimba prin camera mica asemeni unui animal n cusca, oftnd cu disperare, dnd
d in mini si din picioare furioasa, dar cu trecerea timpului, ramase din ce n ce m
ai mult n pat, gndindu-se cu disperare la ntoarcerea tatalui ei. Resturile de mncare
erau duse la bucatarie neatinse, iar n cele din urma Maitland n susi venea s-o va
da. O privea cu mila; avea doar opt ani si era att de slaba; par ul ei blond i atrn
a pe umeri, iar ochii ei albastri erau plini de frica. Nici unul dintre servitor
i nu avea timp pentru Miss Francie, probabil pentru ca erau prea ocupati ca sa s
e mai gndeasca la ea, si oricum nu era considerata ca fi ind n responsabilitatea l
or, era o treaba de infirmiera sau guvernanta. Dar chiar daca fusese neascultato
are, nici unuia nu-i placea ideea de a nchide un copil si
de a-l lasa acolo zile-ntregi. - Nu e uman, si spuneau ei privindu-se suparati n t
imp ce serveau cina, e barbar, e o cruzime. Era treaba lui Maitland sa controlez
e angajatii casei si sa opreasca orice brfa n legatura cu familia, si fusese nevoi
t sa le spuna ca nu era treaba lor si ca sta pnul va avea grija de toate acestea
cnd se va ntoarce acasa. Dar o spusese cu durer e n inima. Lucra pentru Harmon Harr
ison si i stia foarte bine ncrncenarea si raceala . Francie si ridica privirea cnd el
batu la usa si intra. Da, stia pentru ce venise el. - S-a ntors Papa... spuse ea
. Maitland ncuviinta. - Vrea sa te vada imediat, Miss Francie. De ce nu te speli
pe fata, sa ti piepten i parul repede si eu te voi conduce pna jos. El o privea tr
ist n timp ce ea si dadu cu apa rece pe fata, apoi cu peria prin par, grabita. El i
deschise usa, apoi co borra ncet pe scara servitorilor, si pe usa verde intrara n
aripa principala a case i. n fata biroului tatalui ei, la usa, privirile lor se ntl
nira. - Curaj, Miss, sopti el batnd la usa. - Intra! Sunetul vocii tunatoare a ta
talui ei i nmuie genunchii. Maitland deschise usa si o mpinse usor nainte, spunnd: -
Miss Francesca, domnule. - Multumesc, Maitland. Statea n spatele biroului imens s
i si privea fiica, care abia ndraznea sa intre. - Intra, Francesca. Tragnd aer adnc n
piept, se ndrepta ezitnd spre el. Mai aproape, comanda el, vreau sa auzi foarte b
ine ceea ce am sa-ti spun . Si vreau sa tii minte asta, pentru ca nu vei mai ave
a parte de o a doua sansa. Ea era n fata biroului acum, cu minile mpreunate la spat
e, cu ochii fixndu-l nspaimnta ti, ca un iepure n fata vnatorului. El o privi contemp
lativ, studiindu-i fata murdara si ochii rosii de plns, si pici oarele goale. - E
sti dezgustatoare. Nu meriti sa porti numele Harrison. E bine ca mama ta nu e ai
ci sa te vada si sa auda de escapadele tale. Ei, ce ai de spus? Ea-si scutura ca
pul luptnd sa-si ascunda lacrimile. - Mama nu m-ar fi lasat niciodata singura, pln
se ea, nu m-ar fi ncuiat niciodata.. . - Mama ta, spuse el rece, ar fi facut asa
cum as fi zis eu. Si asa vei face si t u. El se ntinse n fotoliul confortabil de p
iele, cu minile pe burta, privind-o. Se ast ernu o tacere lunga, iar ea se lasa n
ervoasa de pe un picior pe altul, evitndu-i privirea. n cele din urma, el spuse: -
Astept sa-ti ceri scuze, Francesca. Sau nu crezi c-ar trebui sa-ti ceri scuze d
upa tot scandalul pe care l-ai iscat? - mi cer scuze, Papa, murmura ea. Ridicndu-s
e, el si scoase haina si o aseza cu gri ja pe speteaza fotoliului. Lua de pe biro
u lesa din piele groasa a cinelui, si o privi. - Apleaca-te, i comanda el. - Dar a
sta este lesa lui Princess, exclama Francie zapacita. - Asa e. Si daca tu te com
porti ca o ticaloasa, atunci trebuie sa te astepti sa fi tratata ca atare. Aplea
ca-te pe scaun si ridica-ti fusta. - Dar, Papa... protesta ea prinzndu-l puternic
de mna. - Apleaca-te, urla el, iar ea o facu, ridicndu-si fusta. Tipa la prima lo
vitura p e carnea ei, si tipa din ce n ce mai tare, cu ct loviturile se nteteau. Pi
elea i ardea ca focul, iar sngele curgea patndu-i hainele. Afara n hol, Harry Harris
on si astupa urechile cu minile strmbndu-si fata cnd si dadu eama ce se ntmpla n biro
ar stia ca sora lui merita pedeapsa, tatal lui asa-i sp usese. i spusese ca ea nu
era buna de nimic, fiind plina de slabiciuni si ca adus
ese rusine numelui lui, pentru care trebuia sa sufere, pentru ca nimic nu conta
mai mult dect numele si reputatia lor. Dupa cteva minute si scoase degetele din ure
chi. Tipetele se oprisera si o auzea p e Francie plngnd si pe tatal lui spunndu-i s
a se ridice. El auzi sunetul unui serta r deschizndu-se, iar apoi Francie tipa di
n nou, dar altfel de aceasta data. Era un tipat de teroare. Apoi usa biroului se
deschise, iar tatal lui statea acolo cu un pistol n mna. - Iar acum voi avea grij
a de cealalta ticaloasa, spuse el traversnd holul. Franci e credea ca o va mpusca
pe ea, dar acum realiza ce voia el sa faca. - Nu, nu, tipa ea alergnd dupa el, nu
pe Princess, te rog, tata, nu... Harry alerga dupa Francie pe coridorul lung de
marmura; Tatal ei deschisese deja usa si se ndrepta spre grajduri. Cei ce lucrau
la grajduri se oprira din lucru, se dadura napoi aplecndu-si capul n semn de respe
ct, nefacnd nimic pentrua opri copi lul care tipa. Francie auzi latratul bucuros,
apoi usa se deschise, iar cinele se ndrepta spre ea . Ea o cuprinse protector; si
mtea limba calda a lui Princess pe fata ei, lingndui lacrimile sarate. - Nu te la
s s-o omori pe Princess, niciodata, niciodata, tipa ea la tatal ei. Va trebui sa
ma omori pe mine mai nti. El facu semn unuia dintre muncitori sa o ia de acolo, s
i l privi pe acesta cum o n departa de cine. Apoi se apropie calm, o apuca pe Princ
ess de zgarda si i lipi pis tolul de cap. - Nu, Papa, nu! Nu! tipa Francie, mi par
e rau, voi face tot ce-mi spui, nu voi ma i fi rea niciodata, ti promit, dar te r
og, te rog, n-o omor! Harry Harrison si acoperi urechile n timp ce zgomotul unei si
ngure detunaturi rasu na n toata curtea. Privi cum cinele mare de culoarea nisipul
ui cazu la pamnt, cu o expresie uimita n ochi. Era foarte putin snge, dar i veni rau
. Totusi stia ca tatal lui procedase corect, el i explicase totul la bordul vapor
ului cu care traversas era Atlanticul. si privi sora cu bratele ei n jurul cinelui
mort si nu simti nici o mila pentru ea. Tatal lui i spusese ca o merita si el cre
dea asta. Servitorii lui Harrison brfeau si curnd deveni cunoscut faptul ca n San F
rancisco, milionarul Harmon Harrison o tinea pe fiica lui ntr-o camera cu grilaje
la ferest re, ca-i mpuscase cinele pentru a o pedepsi, ca o batea cnd era neascult
atoare, si asta se ntmpla des, ca angajase o guvernanta severa pentru a o nvata fra
nceza si st udia Biblia, pentru a-i insufla mai multe principii morale. - Fiecar
e familie si poarta crucea, si sopteau unul altuia la o ceasca de ceai, da r tnarul
Harry Harrison e altceva, e chipes ca tatal sau, are o purtare aristocra tica s
i maniere splendide. Va ajunge departe si ntr-o zi va mosteni milioanele ta talui
sau. Francie Harrison a fost n curnd uitata si urmatorii zece ani trai ntr-o lume
imagin ara, la etajul al patrulea, studiind franceza, brodnd flori pe mileuri ce
nu erau niciodata folosite si facnd mici plimbari n fiecare dupa-amiaza, cu temnic
erul ei alaturi. n fiecare saptamna Miss James, guvernanta, raporta purtarea ei, s
i daca greselile erau prea multe, atunci era chemata n birou si batuta cu vechea
lesa a lui Prince ss. Harry a fost trimis la o scoala n Est, iar ea-l vedea ocazi
onal cnd se ntorcea n vac ante. El se purta groaznic si o evita oricnd era posibil.
Se purta arogant cu ser vitorii si delicat ca o adiere n societate. Harry, decise
ea, era un vierme, si n u merita atentie. Era exact ca tatal ei. Prizoniera n pr
opria-i casa, Francie tnjea dupa mama ei si dupa Princess, visnd la zilele petrecu
te la vechea ferma, cnd era fericita. Capitolul 7 1899-1905 Josh Aysgarth era un
baietel ca-n povesti, cu parul blond-nchis si ochii cenusii limpezi si gravi si c
u un zmbet care ar fi nmuiat inima oricui. El si Sammy Morris
erau tot att de diferiti ca o picatura de cafea de una de apa; Sammy era tot att d
e brunet pe ct era Josh de Stralucitor si tot att de ndesat pe ct era Josh de zvelt
. Sammy era o fire temperamentala, capricios si mereu nascocind ceva, iar Josh s
e enerva greu si nu purta pica nimanui, traia n propria sa lume fantastica. Dar
d oamna Morris ntotdeauna sustinea ca din cauza lui Josh, Sammy avea necazuri la
sc oala, iar Annie spunea ca Sammy era cel rau. Totusi ea l trata pe Sammy ca pe
fra tele lui Josh. si-i arata afectiune, nsa dragostea pentru Josh era cu mult ma
i ma re. De aceea a fost o adevarata lovitura cnd Frank Aysgarth s-a decis sa se
mute, con struindu-si o casa cu patru camere din caramida rosie, de unul singur,
pe vrful d ealului nverzit. El adauga o poarta de lemn si un gard viu ce nconjura
casa pe car e a denumit-o Ivy Cotrage -(Cabana cu iedera) desi nu era urma de ie
dera n mprejur imi. Muta toata mobila veche si de asemenea o canapea din trei pies
e tapitata cu catifea verde-nchis, o servanta masiva din stejar cu incrustatii de
oglinda, o m asa ce se asorta cu aceasta si sase scaune solide din stejar, pe t
oate aducndu-le n casa mpreuna cu familia. Cnd Josh i spusese prima oara ca se vor mu
ta, Sammy a fost distrus. - Am stat usa n usa, toata viata, iar acum te muti la k
ilometri distanta. Pot fi si o suta, tipa el cu fata nrosita de efortul de a-si r
etine lacrimile de mnie. Nu vom nceta sa ne vedem niciodata. - Binenteles ca ne vom
vedea, spuse Josh lundu-l pe Sammy de dupa umeri. Suntem ce i mai buni prieteni,
nu-i asa? Nimic n-o sa ne desparta. Si asa se si ntmpla, deoarece Josh petrecea m
ulte zile din saptamna la Sammy, nsotin du-l n lungul drum spre scoala sau cnd era v
reme rea, pentru ca se stia ca nu exis tau mijloace de transport spre vrful dealu
lui unde se mutase Aysgarth. Iar n weekend-uri, Sammy era ntotdeauna acasa la Josh
. - Acum stiu ca sunt foarte buni prieteni, spuse doamna Morris zmbindu-i lui Ann
ie . Cteodata cred ca daca Josh i-ar spune lui Sammy sa sara peste Luna, acesta a
r f ace-o. Annie i ntoarse zmbetul, dar doamna Morris observa ca era obosita. Avea
douazeci de ani, era scunda si grasuta, cu ochi caprui minunati si un par castan
iu straluci tor, dar toti spuneau ca nu-si traieste viata asa cum ar fi trebuit.
Cteodata, smb ata, daca era frumos, iesea o ora sau doua, dar ntotdeauna singura,
deoarece nu a vea prieteni de cnd parasise scoala si devenise mama" att de repede.
Lua tramvaiul pna la cap de linie, apoi se plimba prin padure, sau daca dorea av
entura si avea mai mult timp, lua trenul spre Ilkley sau Knaresborough plimbndu-s
e prin sat sau servindu-se cu o ceasca de ceai ntr-una din cafenele. Dar lui Anie
cel mai mult i placea cnd i lua pe Sammy si pe Josh si mergeau pe pajiste sau la D
ales, lasndu-i sa alerge, sa se joace si sa strige, pe dealuri, neavnd pe nimeni n
jur ca sa se plnga. - Nu stiu care dintre ei mi place mai mult, doamna Morris, spu
se ea cnd l-a adus p e Sammy acasa, cu o-brajii roz datorita aerului proaspat, cu
parul ravasit de vnt si ochii stralucind. Cred ca primavara care a venit n Dales
e de vina; rurile dev in mai repezi si copacii stralucesc ntinerind si schimbndu-si
frunzele ngalbenite p e care le au acum, mieii abia fatati si ridica botul n lumin
a soarelui, si viteii se ascund de stropii de ploaie sub pntecele vacutelor, iar
pastravii sar n amonte m potrivindu-se cascadei din Dumsell. ntr-adevar, doamna Mor
ris, este o priveliste grandioasa. dar cnd ma gndesc la cmpurile cu iarba pe timpul
toamnei si deasupra l or stncile care, pe mile ntregi nu sunt dect ierburi nnegrite
, bucati colturoase de roci si poteci de culoarea bleu-cenusie a vntului, cu nori
albi si pufosi ca nist e corabii... Se opri si-i zmbi doamnei Morris peste ceasc
a de ceai. Ei bine, ajun ge cu visele, a spus ea deodata. Trebuie sa ma gndesc la
ceaiul tatalui meu. Se v a descurca, desigur, cu prnzul rece pe care i l-am lasa
t, dar stii si tu ct de pis alog este. - Da, da, stiu, raspunse Sally Morris nvior
ata. Daca vrei sa stii, Annie Aysgarth , ar trebui sa te gndesti mai mult la prop
ria-ti persoana, si mai putin la tatal tau. E timpul sa-ti gasesti un barbat tnar
si dragut. n fond, domnisoara, esti o a devarata partida, cu tatal tau bogat si
cu talentele tale de gospodina. Si chiar cu frumusetea ta, adauga ea ca dupa un
moment de gndire. Annie zmbi jenata, punndu-si capa de lna pe umeri si strngndu-si luc
rurile.
- Poate ntr-o zi asa voi face. Cnd Josh va fi mai mare si pregatit pentru a pleca n
lume. - Cnd Josh va fi mai mare si gata de drum va fi prea trziu, spuse doamna Mo
rris fara sa-i ascunda adevarul. Vei fi o fata batrna, Annie . Asa o sa rami, o fa
ta batrna. Annie rosi. - Poate ca asta mi-e soarta, doamna Morris, a mai adaugat
ea, grabindu-se spre u sa. Asta e vointa lui Dumnezeu, asta-i tot. Sally Morris
a privit-o plecnd. Era un drum lung de urcat pna la Ivy Cotrage, iar Frank Aysgart
h nici macar nu gndea sa cheltuiasca bani pe o cotiga cu ponei pentr u fiica sa.
- Are picioare tinere si trebuie sa le foloseasca cum se cuvine, spunea el ntotde
auna. Era ntr-adevar asa, dar era adevarat si ca tineretea lui Annie trecea foar
t e repede sub multimea sarcinilor pe care el i le impunea. Era singura si putea
p une pariu ca Frank era si el tot singur. Ea mereu spunea ca el regreta mutare
a l a Ivy Cotrage si daca n-ar fi fost mndria lui masculina, prosteasca, ar fi vnd
ut t otul mai de mult si i-ar fi mutat pe toti napoi pe Montgomery Street, acolo
unde era lumea lor. Si atunci, Annie poate ca ar fi avut o sansa sa ntlneasca pe c
ineva si sa-si faca o viata proprie. Dar n-avea nici un rost, toata lumea stia c
a Ann ie nu s-ar fi maritat acum, pentru ca asta ar fi nsemnat ca Frank Aysgarth
sa pia rda o excelenta menajera, si el era prea egoist ca sa suporte asta. Cnd An
nie a ajuns acasa, seara, tatal ei statea la masa de stejar, fumndu-si pipa si as
teptnd-o. - mi pare rau c-am ntrziat, spuse ea, agatndu-si haina n crligul de alama din
spatele usii de la bucatarie, grabindu-se sa umple soba cu lemne si sa puna oal
a la fier t. Ceaiul va fi gata n cteva secunde. Am lasat o friptura de miel sa se n
calzeasca n cet n cuptor, vaznd ca de la o vreme ai mncat cina rece. - Lasa palavrag
eala si ia loc, Annie, spuse el imediat. Ea-si ridica privirea surprinsa. l prive
a cu ngrijorare, ntrebndu-se cu ce gresise. Adevarul era ca ntrziase putin, dar el st
ia ca fusese n Dales, asa ca nu putea sa f ie din cauza asta, toate camasile lui
erau curate si calcate, sosetele la fel, i ar casa era impecabila... doar daca n
u se ntmplase ceva cu baietii. - S-a ntmplat ceva cu Josh? ntreba ea ngrijorata, stergn
du-si minile de sort si aseznd -se n fata lui. - Nu, nu asta-i problema. E vorba de
matusa Jessie. Verisoara mamei tale, ai ntlni t-o o data la nmormntare. Ea a plecat
sa traiasca n Norfh Umberland, iar acum a mur it si ti-a lasat o mica avere. Des
i nu-mi dau seama de ce ti-a lasat-o tie si nu baietilor, adauga el, presnd tutun
ul n pipa si scotnd un nor greu de fum. - O avere? repeta ea uimita. - Mda, domnis
oara. Ti-a lasat o suta de lire. n memoria mamei tale. Asta a spus n testament. Si
e mai mult dect cstiga un om ntr-un an, asa ca nu-i vei cheltui pe pr ostii si toa
lete sau bijuterii. Nu, vor intra n banca, n cont. Ochii caprui ai lui Annie se ma
rira si spuse cu voce nceata: - Dar sunt banii mei. Matusa Jessie mi i-a lasat mi
e. Frank pufai din pipa, nu e ra obisnuit ca fiica lui sa-l nfrunte. - Da, asa e.
Dar domnisoarele nu trebuie sa aiba propriul lor cont n banca, asa c a i voi depu
ne n contul meu, pna cnd vei avea ntr-adevar nevoie de ei. Annie i ntlni privirea furio
asa. O suta de lire era mai mult dect visase sa vada, da r acum erau ai ei si i do
rea cu disperare. - Matusa Jessie mi i-a lasat mie, tata, repeta ea. Am dreptul
sa fac ce vreau cu ei. Frank si mpinse scaunul napoi, puse pipa cu grija n scrumiera
mare de sticla si spus e rece: - Nu ai nici un drept, Annie Aysgarth, si nu uit
a asta. Vei face cum ti se va sp une si asta-i tot. Capul lui Annie cazu n piept,
si privi minile nrosite de munca, cu unghiile tocite. - Sarmana matusa Jessie, spu
se ea stergndu-si lacrimile de furia propriei neajuto rari. Abia a intrat n mormnt
si deja ne certam pentru banii ei. Se uita la el si-i ntlni privirea.
- Te rog, tata? implora ea. Nu ti-am mai cerut nimic nainte. Privea expresia impl
acabila a fetei lui, cu inima frnta de durere; banii devenisera brusc un simbol
a l libertatii pe care se decise s-o aiba ntr-o zi cnd Josh va fi un barbat n toata
f irea si se va ndragosti de o domnisoara frumoasa, lasnd-o pe ea sa se marite. R
esp iratia i se opri cnd observa o unda de ndoiala pe chipul tatalui ei. El ofta s
i-si lua pipa. Se aseza la masa si ncepu sa si-o umple ncet cu tutun proaspat. - E
i bine, murmura el, sunt pentru memoria mamei tale. Asa a spus matusa Jessie, si
-ar fi bine sa-i tii undeva n siguranta, Annie. Nu voi fi responsabil daca vor di
sparea. Ea sari n picioare, cu ochii stralucindu-i de gratitudine. Voia sa-l cupr
inda n br ate, dar era imposibil, nu facuse asta niciodata, asa ca spuse: - Multu
mesc, tata, si-i voi multumi si matusii Jessie mine n biserica, pentru ca s i-a ad
us aminte de mine. Si sa nu te ngrijorezi, voi pastra cele o suta de lire s ub sa
lteaua mea, unde nu-i va gasi nimeni. Gndul acesta o emotiona si se aseza la masa
. Baietii trebuie sa soseasca n orice c lipa la sase fix, asa cum i placea lui smba
ta, asa ca si spuse ca ar fi mai bine sa se grabeasca. Dar de data aceasta ea mur
mura un cntec, grabindu-se sa-si ndepline asca ndatoririle, propunndu-si sa pastreze
averea ce a venit pe neasteptate pentru zile negre. Anul dezastruos ce le-a sch
imbat viata a fost 1905. Fratele lui Annie, Josh, ave a optsprezece ani si era m
ai mult dect frumos. Avea ochii cenusii cu gene lungi, parul blond nchis si trasat
uri armonioase. Era nalt si musculos. Arata ca o statui e greceasca clasica, dar
expresia minunata precum si delicatetea expresiei fetei i faceau pe oameni sa-l c
onsidere frumos". - Josh Aysgarth poate fi necontrolat, afirmau ei, dar ar ajuta
si-un cine ranit s i n-ar face rau nimanui. i spuneau lui Josh unul dintre inocen
tii vietii". Sammy Morris si amintea perfect ziua cnd si-a dat seama ca Josh era f
rumos si el e ra urt. Era aceeasi zi cnd si-a dat seama ca-l iubea. Aveau treispre
zece ani si plecasera sa se plimbe pe vaile Dales, cu o multime de alti baieti.
Josh, nalt si atletic, nainta cu usurinta n fruntea grupului, cu frun tea sus si cu
un zmbet usor ce-i lumina fata, n timp ce admira splendorile naturii nconjuratoare
. N-avea nevoie de bastonul din lemn de mar ca sa urce pe dealuri, peste bolovan
i; sarea ca un cerb. Sammy, trndu-si cu greu fundul, privea gelos la toate astea, n
timp ce baietii ceilalti se nghesuiau plini de admiratie n jurul cel uilalt rznd la
fiece gluma si batndu-se cu palma peste umar unul pe altul, aratndu-s i astfel af
ectiunea. Nu era obisnuit sa-l mparta pe Josh cu cineva, ntotdeauna fus esera doar
ei doi. Ajunsi la ru, el se adnci ntr-o toropeala, obosit si mohort, razl etit cu m
ult n urma celorlalti. Cnd i-a ajuns, tocmai n vrf, ei deja se dezbracasera , stnd pe
malul bazinului natural adapostit. Josh statea n picioare pe naltimea une i stnci,
gol ca-n ziua n care se nascuse, cercetnd zmbitor piscina ntunecata si linis tita.
O placere admirativa se asternu peste grupul vesel cnd el si ntinse bratele d easup
ra capului, gata sa plonjeze si Sammy si-a tinut rasuflarea la vederea corp ului
tnar, musculos si ncordat, cu solduri strmte si a barbatiei bine etalate. Dndusi ca
pul pe spate, Josh ramase acolo ca ntr-o fotografie. Apoi, cu o arcuire deli cata
dar scnteietoare, se scufunda adnc, provocnd numai un val mic pe suprafata lin a a
apei ntunecate si reci. Rasari la suprafata aproape instantaneu si se catara rznd
pe mal, scuturndu-si capul blond ntr-o ploaie fina de stropi cristalini si punnd u-
si o mna prieteneasca n jurul lui Murphy; un flacau irlandez voinic, care locuia p
e strada vecina. Gelozia i-a lovit inima lui Sammy ca un pumnal, i-a ars stomacu
l si i-a sfarmat o rice urma de curaj. Josh era prietenul sau, i apartinea. Dar Jo
sh era greu de sta pnit, i facea placere compania celorlalti baieti la fel de mult
cum i placea si cea a lui Sammy, si acum Murphy era prietenul lui cel mai bun. S
ammy se dezbraca, si ndeparta bratele de corp, tremurnd n bataia vntului rece din no
rd-est, care parca batea si n cea mai fierbinte zi de vara. si privi corpul de sus
n jos, comparndu-si torsul ndesat si puternic, picioarele scurte musculoase si gre
oaie cu gratia lui Josh, si chiar propria barbatie umflata si grea, cu a lui Jo
s h, si se simti mai urt dect cocosatul de la Notre Dame. Josh si Murphy si scufund
au reciproc capetele, sarind n sus si-n jos, unul din crca celuilalt, n timp ce res
tul baietilor se stropeau cu apa si dupa putin timp, s-a
aventurat si Sammy printre ei, precaut, dar mereu n afara grupului, mereu pe pos
tul de observator. De aceea a fost att de ciudat cnd, mai trziu, a sustinut ca nu s
tie ce s-a petrecut n acea dupa-amiaza. Sammy i-a spus mamei sale ca ei toti s-a
u zbenguit n ru, si ca Josh si Murphy s-au ntrecut unul pe altul n scufundari din ce
n ce mai adnci si mai perfect realizate, plesnindu-se reciproc pe spate si rznd mai
tot timpul. Mai trziu, ceilalti au obosi t si-au iesit sa se usuce pe mal. El a
spus ca probabil Murphy o fi notat din pis cina n r, poate pentru a le demonstra ce
va; dar ce au aflat dupa era faptul ca lip sea. Doua zile mai trziu i-au gasit tr
upul ncurcat n buruienile verzi si nnoroite de pe malul opus. Capul i era zdrobit si
s-au gndit ca trebuie sa se fi lovit de o s tnca pe cnd se scufunda. Cnd Annie l-a n
trebat pe Josh ce s-a ntmplat, el a dat din umeri doar, fara sa raspu nda, dar och
ii sai cenusii aveau o privire pierduta, si ea n-a putut citi nimic n ei. Si-a sp
us atunci ca era si el ntristat si l-a batut linistitor pe umar. - E n regula, Jos
h, a spus ea, n-a mai fost nimic de facut ca sa-l ajuti, altfel ai fi facut-o. S
tiu sigur asta. Sammy si Josh muncisera mpreuna pentru Frank Aysgarth timp de pat
ru ani, ncepnd cu terminarea scolii, la paisprezece ani. Au nceput cu munca cea mai
de jos, asa cum o facuse si Frank, catarndu-se pe schelarie cu un brat plin de c
aramizi, amestecn d ciment si nvatnd cum sa aseze caramizile n mod regulat. Au nvatat
cum sa faca masu ratorile, cum sa puna o rama la fereastra, sa acopere cu tigla
un acoperis si sa tencuiasca un perete. Sammy iubea munca dura, aspra, dar Josh
nu, cu toate ca niciodata nu ndraznise sa se plnga de asta tatalui sau. Dar i spus
ese lui Annie. n afara de Sammy, ea era si ngura n care avea ncredere. Fratii lui e
rau amndoi nsurati deja si cu propriile lor case acum, doar Annie, Frank si Josh m
ai ramasesera n casa. Ochii caprui ai lui Annie erau ngrijorati pe cnd l-a ntrebat:
- Ei bine, ce-ai vrea sa faci, Josh? El a ridicat din umeri. - Poate ca mi-ar pl
ace sa fiu ngrijitor pe o mosie grozava, spuse el lenes. Sau u n fermier, sa am g
rija de vaci si sa adun recolta. - Hei, baiete, esti fara ndoiala un visator, a r
eplicat ea, rznd. Ce stii tu despre recolta si toate celelalte? Sammy stia ca Anni
e si facea griji pentru Josh. - Cteodata nici nu stiu unde se afla, i se destainui
a ea, sau ce face. Dispare pu r si simplu. - Nu-ti fa griji, o linistea Sammy, v
oi avea eu grija de el mereu. Si-a reamintit cum jurasera ei, pe cnd aveau doar s
apte ani, ca vor fi ntotdeauna cei mai buni prieteni, sa aiba mereu grija unul de
altul, orice s-ar fi ntmplat. S i si-au pecetluit juramntul cu snge, n mod solemn, c
restndu-si degetele mari si strngn du-le unul de altul. El si tinuse cuvntul dat, cu
toate ca Josh l pusese la ncercare de cteva ori, plecnd cu altii, si lasndu-l singur.
Dar si el l testase pe Josh, de mai multe ori, mpingndu-l sa faca lucruri pe care
nu le-ar fi facut nici el singur , ca balansarea pe parapetul podului de cale fe
rata sau traversarea prin fata un ei locomotive cu aburi colosala, cu cteva secun
de ntre ei si moartea sigura sub ro tile de fier n miscare. Dar ceea ce Sammy n-a
putut suporta niciodata a fost atun ci cnd Josh a devenit interesat de fete. - La
sa domnisoarele n pace, i-a spus el dezgustat, n timp ce Josh le zmbea celor do ua
tinere dragute care treceau. Sau: De ce vrei sa iesi cu ea? cnd Josh agatase o trf
ulita nerabdatoare, care statea dincolo de bacania Maypole din Kirkgate. A si mt
it aceeasi gelozie arzndu-l din nou, taindu-i orice urma de curaj pna a crezut c a
o sa moara de atta suferinta si si-a spus iar ca nu se putea altfel dect sa fie d
oar el si Josh mereu, ntotdeauna si orice s-ar fi ntmplat. Annie nu a putut ntelege
de ce Josh devenise deodata att de morocanos. n fiecare se ara venea de la munca,
se spala si se aseza tacut n fata ceaiului, la fel cum fac ea si tatal lui. Cu ex
ceptia faptului ca acesta nu era deloc asemanator lui Josh . Si timp de o saptamn
a n-a iesit a-fara, si Sammy n-a venit sa-l vada. Ea banuia ca s-au certat, dar
indiferent ce era, el nu vorbea si ea observa cum tresarea de fiecare data cnd ci
neva batea la usa sau cum statea abatut privind focul, fara sa se deranjeze sa c
iteasca nici chiar ziarul Yorkshire Evening Post" pe care ea i-l punea pe masa.
Nu fu surprinsa de acest fapt, datorita crimei citite n ziar.
Dar, ciudat, alt caz; de fiecare data cnd luna era plina, era ucisa o fata. Ziar
ele o denumeau Crima Lunii", si nici o tnara din Leeds nu se mai simtea n sigurant
a . Ceasul de pe polita caminului - acelasi ceas din mahon pe care tata l cumpara
se p entru mama nainte sa se casatoreasca - ticaia, iar cnd ajunse la noua, ea, cu
un o ftat, puse alaturi lucrul de mna si ncepu sa-l strnga. - Vrei o ceasca de cea
i nainte sa plec sus? l ntreba ea oprindu-se lnga scaunul lui Josh, n drum spre bucat
aria anexa, dar el nega din cap. Ea se ndrepta spre scari, ezitnd, apoi se ntoarse.
S-a ntmplat ceva? i spuse ea ncet. De ce nu-mi spui? Nu poate fi att de rau. Cred ca
te-ai ndragostit, sau ceva de genul asta. Hai, vorbeste-mi despre ea. Poate ca t
e pot ajuta. Dar el clatina din cap, lasndu-se pe spate n scaunul de plus verde, c
u ochii nchisi . - Nimeni nu ma poate ajuta, spuse el cu vocea stinsa. Lasa-ma n p
ace, Annie, te r og. Noaptea a fost deosebit de rece, gerul a format flori de gh
eata pe geamul ferest rei, si o pala de vnt rece se strecura pe sub perdelele din
catifea de culoare nch isa. Annie se dezbraca rapid, punndu-si apoi camasa de noa
pte din finet roz si adaugnd un pul over pe care si-l lucrase singura, si spala fa
ta, si dadu cu peria prin parul ei c astaniu si lung, apoi se privi n oglinda. Nu-
i placea ce vedea. Sally Morris i zisese ca toti povesteau despre ea. Spuneau ca
arata mai rau ca nai nte, ca are deja riduri pe fata, un mers sleampat si ca Fran
k Aysgarth o exploat ase prea mult. Spuneau ca avea douazeci si sase de ani si n
u fusese curtata, ca atunci cnd se va casatori Josh, acesta va fi sfrsitul lui Ann
ie Aysgarth, pentru c a atunci va ramne cu batrnul Frank, petrecndu-si serile si vi
ata pna cnd acesta va mu ri, iar ea va ramne, n sfrsit, singura. Va ramne o matusa fat
a mare, uitata de frati . Va ramne fata batrna. Se trnti pe pat, cu capul n mini, cu
lacrimile curgndu-i printre degete. Avea doar d ouazeci si sase de ani si viata i
era terminata. Nu mai avea nici o sansa. Dupa un timp, aluneca pe podea, si mpreun
a minile si nchise ochii. Se ruga pentru ma ma ei moarta, pentru fratii ei, Bertie
si Ted, si pentru Josh, a carui tristete o cufunda si mai mult n starea n care er
a. Apoi se ruga pentru ea. Oh, Dumnezeule, te rog, lasa-ma sa cunosc viata. Fa-m
a sa cunosc cum e sa fii iubita. Ajuta-ma s a cunosc aventura si emotia. Ajuta-m
a sa am copii, sa-l pot elibera pe Josh cnd v a veni timpul..." Sticla de apa cal
da ncalzea o parte din pat, iar ea si ntinse picioarele nghetate pe ea, recunoscatoa
re. Cnd n final adormi, era nca ngrijorata de Josh si se ntreba ce-i va rezerva viata
. Cteva saptamni mai trziu se ntmpla ca lucrurile au revenit ncet la normal, Josh era
di n nou cu Sammy, mereu mpreuna prin oras. Frank tusea din cauza tutunului de pi
pa si mormaia n legatura cu cina, ca de obicei, si Annie nu stia cum o sa mai sup
ort e toate astea. si sacrificase tineretea pentru egoismul tatalui ei si acum l p
ierdea si pe Josh. Resentimentele o nabuseau. Serile de iarna deveneau ore nesfrsi
te de liniste disperata lnga foc, cu tatal n fo toliu, n partea opusa a camerei. De
getele ei bjbiau stngace pe lucrul de mna, pe care ajunsese sa-l faca mecanic dupa a
ttia ani, lucrnd pulovere si manusi groase, visnd fara odihna la un fel de lume ca
cea despre care citea n ziare, unde doamnele pu rtau rochii de bal din satin si d
ansau cu barbati nalti si distinsi sau calatorea u n tari straine pe vase cu aburi
fabuloase si se casatoreau cu conti sau cu prin ti, care le umpleau de mari giu
vaerari si de dragoste. Ei traiesc, si spunea ea i nvidioasa, asta faceau ei. Jos
h nca nu se ntorsese acasa atunci cnd ea se duse la culcare, ngrijorata, asa ca l as
a usa nchisa doar cu zavorul, n asa fel nct s-o poata deschide si sa poata intra n ca
sa. Se trezi la cinci dimineata, a doua zi, ca de obicei, mbracndu-si rochia de lna
si strngnd-o n jurul ei, tremurnd, pe cnd se grabea sa coboare scarile ct mai pe n si
mtite posibil, sa faca focul. Umplea ceainicul de la robinetul din bucataria a n
exa, cnd a auzit un zgomot la geam. - Sammy, a strigat ea, zburnd sa deschida usa,
ce te aduce aici la ora asta?
- Sss, a soptit el cu un deget la buze, nu asa de tare, Annie. S-a uitat atent l
a el, ramnnd Cu gura cascata, surprinsa de aparitia lui ravasita, cu jacheta sfsiat
a si ghetele nnoroite. Fata i era pamntie, iar ochii negri plini d e panica. - Este
vorba de Josh, a spus el, si brusc frica cuprinse inima lui Annie. - I s-a ntmpla
t ceva? El ncuviinta sovaitor si ea-l strnse de brat. - E ranit? Sammy dadu din ca
p ca nu. - Josh nu-i ranit, spuse el repede. Nu ma ntreba ce s-a ntmplat, Annie. Da
r e ntr-o mare ncurcatura. Cea mai mare din cte pot exista. M-a trimis la tine si-a
spus ca daca-l iubesti, sa-l ajuti. Stii, Annie, Josh nu e ranit, nu tocmai...
- Ce naiba vrei sa spui? bolborosi ea. Ce ncurcatura, ce rana... despre ce vorbes
ti, Sammy? El trase aer adnc n piept si spuse: - Josh are probleme cu politia, An
nie, l cauta. Mi-a spus ca ai banii matusei Jes sie ascunsi sub saltea. Mi-a mai
spus sa-ti transmit ca are nevoie de ei ca sa s cape. O prinse de dupa umeri. Tr
ebuie sa fuga, Annie, sa plece departe de aici. Afara din tara. A spus ca poate
pleca la San Francisco, unde a fost si tatal tau , sa ne gasim norocul acolo...
numai daca vom putea scapa de beleaua asta. Nu-mi pune alte ntrebari, Annie, da-m
i doar banii. Voi merge si eu cu el. ti promit ca voi avea grija de el cu pretul
vietii mele. Numai, te implor, sa nu ma ntrebi de ce. Ochii lui negri i-au ntlnit p
e-ai ei, si ea a stiut ca vorbea despre ceva mult pre a cumplit ca sa poata fi e
xprimat n cuvinte, dar tot nu putea ntelege cum avea ast a legatura cu Josh. Fuses
e un baiat att de bun, fusese mereu... ce putuse oare sa faca de avea probleme cu
politia, o ncurcatura asa de mare nct sa-l faca sa fuga, atta drum, att de departe pn
a la San F rancisco? - Annie, pentru numele lui Dumnezeu, nu-i timp de pierdut.
Straduindu-se sa-si revina, ea alerga n viteza pe scari si trase jos salteaua gre
a, scormonind dedesubt teancul subtire de bancnote de cte zece lire. Se grabi nap
o i jos si i le puse n minile tremurnde, prea socata pentru a-l mai ntreba ceva. - M
ultumesc, Annie, esti o domnisoara nemaipomenita, a spus el, nghesuind bancnot el
e n tacere n buzunar si fara alt cuvnt alerga jos pe carare. Ea a strigat dupa el :
- Josh a mai spus si altceva, un mesaj pentru mine, sau orice altceva?... Sammy
scutura din cap. - Trebuie sa ma grabesc, domnisoara, sopti el, balansndu-si gre
utatea corpului de pe un picior pe altul. Ea ncuviinta, lacrimile izvorndu-i din o
chi. - Spune-i ca-l iubesc, orice s-ar fi ntmplat, murmura ea. Si nu voi crede nic
iodat a ca a facut ceva rau. Ochii negri si adnci ai lui Sammy i-au ntlnit pe ai ei
, pent ru o clipa, si apoi el disparu. Tot cartierul a fost cuprins de rumoare,
cnd politia a anuntat ca-l cautau pe Jos h Aysgarth pentru a-l aresta, pentru uci
derea a trei fete tinere. - Josh Aysgarth? au spus ei nevenindu-le sa creada. De
ce, el care n-ar fi facut rau nici unei muste? El e unul din inocentii vietii,
baiatul asta, mereu cu cap ul n nori. Si nici timp de domnisoare n-a prea avut. E
ra mereu cu Sammy Morris. Dar doamna Morris a povestit tuturor cum Sammy al ei l
-a gasit pe Josh stnd pe tr upul fetei, mai jos de Durrent's Beck, jumatate n apa
si jumatate pe mal. Ea a ma i spus ca Josh i spusese lui Sammy ca nu el o facuse,
si Sammy, care ntotdeauna fu sese nnebunit de prietenul sau, l crezuse. Fugise la
Ivy Cotrage pentru a-i cere a jutor lui Annie Aysgarth. Cum putea ea sa-i refuze
? Ea fusese ca o mama lui Josh , de cnd mama lor adevarata murise, pe cnd ea era d
omnisoara, iar n adncul sufletulu i o fetita. Annie spusese ca ea stia ca Josh al
lor n-ar fi facut niciodata un a semenea lucru si i daduse lui Sammy cele o suta
de lire de sub saltea, lasate de matusa ei Jessie, pe care le pastrase pentru zi
le negre. Apoi Sammy alergase aca sa pentru a-i spune mamei sale ce se ntmplase, s
i ca el fugea n lume cu Josh, si ac
um doamna Morris nu stia unde se dusesera. - N-am sa-l iert niciodata pe Josh Ay
sgarth pentru ca l-a determinat pe fiul meu sa se abata de la calea cea buna, le
-a spus ea vecinilor impresionati, stergndusi ochii cu un colt al sortului ei cur
at si nflorat. Sammy al meu a plecat, si ma i mult ca sigur n-am sa-l mai vad nic
iodata. Si chiar daca ar fi stiut unde se dusesera ei, Annie Aysgarth n-ar fi sp
us niman ui. Dar toti cei care o vedeau facnd cumparaturi de la Maypole sau grabi
ndu-se sa prinda tramvaiul, sau cumparnd bere pentru cina tatalui sau, exact cum
facea de obicei, spuneau ca ea mbatrnise peste noapte tramsformndu-se dintr-o fata
de douaze ci si sase de ani ntr-o femeie de patruzeci de ani. Saraca Annie Aysgar
th, spunea u ei, l-a iubit pe baiatul asta ca pe propriul fiu si nu l-ar trada n
ici ntr-o mi e de ani. Dupa acele titluri scandaloase de pe primele pagini ale zi
arelor, Frank Aysgarth n-a mai parasit niciodata Ivy Cottage, parul i-a albit si
s-a retras ntr-o tacer e si o singuratate totala, ngrijit doar de credincioasa lu
i fiica, Annie. Capitolul 8 1905-1906 Anii grei ai copilariei lui Francie se scu
rsera ncet si ntr-o dimineata se trezi s i si aminti ca era ziua ei; mplinea optspre
zece ani. Se ridica din pat, acelasi pa t n care dormise timp de cincisprezece an
i, exceptnd timpul pe care si-l petrecuse la ferma si alerga la oglinda, nerabdat
oare sa vada daca arata altfel. Dar acee asi fata o privea din oglinda, neschimb
ata, nici macar cu putin mai diferita, si nicidecum mai libera. n acea dupa-amiaz
a tatal ei o chema n birou. Ea statea ndatorata n fata lui, cu minil e mpreunate, cu
privirea n pamnt, urndu-l cu fiecare fibra a trupului ei. Fruntea lu i se ncrunta cnd
o privi. Ea avea optsprezece ani, nu mai era un copil si virtual foarte grea de
casatorit. Binenteles, daca el i dadea o zestre destul de buna, put ea gasi pe ci
neva care sa i-o ia din ngrijire, dar nu-i putea permite sa se marit e cu oricine
. Va avea copii - nepotii lui - si vor trebui sa reprezinte cu cinst e numele Ha
rrison. Privind-o, se ntreba cum ar putea s-o faca sa arate mai prezen tabila, tr
ebuia sa stie cum sa se comporte, ca sa creasca n ochii societatii si s a aiba pa
rte de un mariaj decent. Daca planul lui cadea, atunci urma sa afirme c a are pr
obleme cu sanatatea, ca mama ei, si-o va izgoni la ferma. Francie statea tacuta,
privind n podea, iar el remarca imediat ct de nalta era. Spa tele ei era drept, av
ea o nfatisare delicata si limpede si parul ei blond straluc ea. Pieptul ce i se
contura sub un pulover de lna era mic, dar avea rotunjimi pla cute, iar el observ
a ca ar putea avea parte de o cerere n casatorie tentanta. Cu zestrea potrivita,
binenteles. Iar n schimb, el cerea un titlu aristocratic. Nimic mai putin. - Deci,
astazi mplinesti optsprezece ani, Francesca. Ea-si ridica ochii si-l priv i surp
rinsa. Niciodata nu mentionase zilele ei de nastere si ea credea ca el uitase. C
ontinua: - Roag-o pe domnisoara James sa vina la biroul meu la ora trei. Spune-i
ca trebu ie sa discut un lucru foarte important cu ea. - Da, Papa. Ea astepta pn
a cnd el i spuse sa plece. Ochii lui o urmareau cntarind-o n timp ce ea se ndrepta sp
re usa. Era multumit de p lanul lui, putea adauga nca un titlu numelui Harrison,
dar stia ca mai avea nevoi e de ajutor. Ridicnd receptorul i telefona doamnei Bric
e Leland, una dintre cele m ai mari matroane ale orasului San Francisco, i spuse
ca are nevoie de ajutorul ei si ca era invitata la ceai n acea dupa-amiaza. i expl
ica atunci problemele lui, o fiica dificila si nesociabila, el facuse totul pent
ru a o creste cum se cuvine, dar ca fara o mama, ea stia ct era de greu. Francesc
a era o fata timida, avea ac um optsprezece ani si trebuia introdusa n societate.
Dar avea nevoie de ndrumarea unei femei. Doamna Brice Leland zmbi, ncntata de a put
ea fi de folos, gndindu-se la ocazia ce i se oferea ca sa le prezinte pe nepoatel
e ei bogatului Harmon Harrison, vaduv nca
de zece ani, curtat de cele mai tinere domnisoare ale San Francisco-ului. Si cev
a mai trziu n acea zi, domnisoara James i spuse lui Francie ca urma sa-si fac a deb
utul n societate. - Dar de ce? ntreba ea. Nu cunosc nici macar un singur membru al
societatii din S an Francisco. Ce le pasa de mine? - E dorinta tatalui tau, rep
lica guvernanta rasfoind lista de croitori, coafori, cizmari si marochineri, a a
cademiilor de dans si celelalte hrtii pe care i le tr imisese doamna Brice Leland
. - Tatal tau are de gnd sa dea un bal n cinstea ta, peste doua luni. Trebuie sa nc
ep em imediat. n ziua urmatoare, Francie a fost condusa la minunatul magazin City
of Paris" pentr u a fi mbracata pentru diferite ocazii mondene. La instructiunil
e doamnei Brice L eland, ea cumpara fuste din lna cu jachete ce se asortau, bluze
de matase pentru amiaza, rochii din sifon si o minunata rochie de bal, cu o cap
a din catifea. Fie care costumatie avea pantofii asortati, manusi si accesorii p
otrivite - palarii n florate si ornamente de par. Toata viata ei purtase pulovere
si fuste simple din bumbac si se simtea foarte ciudat n noile haine. Dar inima i
se frnse cnd se privi n oglinda, mbracata. Stia ca fata de celelalte fete de la bal
, ea va arata ca un cal greoi de tractiune, ornat cu panglicute de sarbatoare, nt
r-un grajd foarte bi ne ntretinut. Totusi, nu mai era vreme pentru a-si face grij
i, zilele i erau prea ocupate. si mpa rtea timpul ntre probatul hainelor si lectiile
unde era nvatata cum sa se aseze ca o doamna, genunchi peste genunchi, cu gambel
e apropiate, cum sa foloseasca evan taiul si cum sa mearga ntr-o rochie cu trena.
nvatase ritualul doamnelor, la o pet recere unde se servea ceai, si cum sa conve
rseze politicos la cina, cum sa danse ze vals si polka. Dupa sase saptamni s-a co
nsiderat ca e pregatita si-a fost invitata la ceai la doamna Brice Leland, sa ntln
easca doa mne din societate. Purtnd o rochie din matase albastra ce se potrivea p
erfect cu ochii ei, ea se ndre pta spre scara mare din stejar catre biroul tatalu
i ei, ntrebndu-se pentru a suta oara de ce, dupa toti acesti ani n care a ignorat-o
, acum era hotart sa faca din e a o stea a orasului San Francisco. Ea ezita n fata
usii lui, cu un vechi si famil ial sentiment de amenintare. Apoi, cu un oftat, s
i ndrepta spatele, mpinse pieptul n ainte si batu la usa. - Intra, spuse el, iar ea
si pleca privirea n pamnt. Privirea lui critica o cerceta din cap pna n picioare. - n
toarce-te, comanda el, iar ea se rasuci pe calcie, supusa. pentru moment arati pr
ezentabil, spuse el n final. i vei multumi doamnei Brice Leland pentru ajutor si t
e vei comporta ca o doamna. Ma astept sa reprezinti merituos numele Harrison. n t
elegi? - Da, Papa, ncuviinta ea. - Atunci poti pleca. Ea simti ochii lui critici
privind-o cnd se ndeparta cu pas nervos si i auzi oftatu l exasperat. - pentru nume
le lui Dumnezeu, Francesca, nu te-au nvatat sa mergi ca o doamna? ex clama el fur
ios. - Ba da, Papa, murmura ea muscndu-si buza, convinsa mai mult ca oricnd ca se
va fa ce de rs la petrecere. Casa doamnei Brice Leland era un palat din piatra n s
til italian, la cteva blocuri distanta, pe California Street, ntre Mason si Taylor
. n interior era ntunecos si p lin de mobila din stejar Louis al XlV-lea. Sase doa
mne stateau pe scaune tapitat e cu brocart, n jurul gazdei ce prezida totul ca o
regina, n fata cestii de argint . Doamna Brice Leland era o femeie ncntatoare, avea
o alura regala, mbracata ntr-o m antie rosie si purtnd diamante roz de dupa-amiaza
". Avea si diamante mai mari pe c are le purta seara, si pe care pretindea ca le
mostenise de la stramosii ei, desi toata lumea suspecta asta, pna si sotul ei. D
oamnele purtau rochii din matase cu bijuterii s tralucitoare, iar n interior rasu
nau rsete si conversatii, n timp ce sorbeau ceaiul chinezesc din cesti fragile si
gustau delicatese preparate de bucatarul francez
. Cnd majordomul o anunta pe Francie, toate se ntoarsera s-o priveasca. Doamna Bri
ce Leland zmbi si spuse cu voce tare: - Ia te uita, secretul casei Harrison. Punnd
u-si monoclul la ochi o privi pe Fran cie din cap pna n picioare. Pot spune ca ara
ta foarte bine acest secret. Vino aici , fata mea, spuse ea ntinzndu-si bratul si
privind-o, n timp ce Francie pasea cu gr ija pe covorul turcesc. O prezenta celor
lalte doamne si spuse: - Stai lnga mine, Francesca. Am vrea sa te cunoastem putin
. La urma urmelor, tata l tau ne-a rugat sa-l ajutam si am facut cum am stiut ma
i bine. Trebuie sa spun ca esti o mndrie pentru numele Harrison si-i voi spune ta
talui tau asta. - Multumesc, doamna, spuse Francie rosind, sorbind din ceasca si
refuznd un sandv is, deoarece i era frica sa nu-l scape pe jos si de altfel era a
tt de nervoasa, nct stia ca nu-i va face nici o placere. Nici nu a simtit cnd au tre
cut urmatoarele patruzeci si cinci de minute de ntrebar i politicoase si raspunsu
ri, dar banuia ca se descurcase, deoarece toate i zmbeau cnd pleca si una dintre do
amne spuse: - Dau un ceai pentru fiica mea mine, draga mea. De ce sa nu vii si tu
sa cunosti cteva fete de vrsta ta!? Spusese asta ntr-un mod placut, dar gndul de a n
tlni fete de vrsta ei umplea inima lu i Francie de spaima si stia ca ar fi fost gr
oaznic. Dar a fost si mai rau. De aratat arata ca ele, n rochia de matase roz, cnd
statea cu genunchii apropiati si vorbea politicos si ncet, dar nu ntelegea la ce
se refer eau ele, nu avea nici o idee despre ce sau cine discutau att de voioase.
Ea nu cu nostea nimic despre scoli, case, prieteni, petreceri. Se simtea ca un
vizitator de pe alta planeta si stia ca si ei gndeau la fel; putea vedea asta n pr
ivirile lo r si-n zmbetele pe jumatate ascunse si se simtea umilita de soaptele s
ecrete ce s i le spuneau ntre ei. Totusi nu refuza nimeni balul oferit de Harmon
Harrison pentru fiica sa Francesc a, doua saptamni mai trziu, pentru ca atunci tot
San Francisco-ul, cu exceptia lui Francie, stia ca milionarul cauta un sot pent
ru fiica lui. Casa a fost pregatita zile-ntregi, parchetul camerei de bal a fost
lustruit de m ai multe ori, enormele candelabre de cristal au fost curatate, su
tele de lumnari aprinse, buchetele imense de trandafiri roz au fost asezate pe fi
ecare spatiu di sponibil. Mesele erau acoperite cu fete de masa imaculate, plato
uri de caviar, ct eva platouri erau umplute cu homar roz. Erau zeci de platouri s
tralucitoare de a rgint pline cu fripturi facute la gratar, erau munti de sparan
ghel proaspat, tur nuri de struguri enormi, piersici, si tot felul de delicatese
, tarte, soufle-uri reci si budinci colorate. Mai era o fntna de sampanie si o duz
ina de chelneri ce suplimentau personalul obisnuit al casei. Harry, acum n vrsta d
e paisprezece ani, era si el acasa si statea lnga tatal lui si Francie, asteptnd s
a ntmpine oaspetii n holul de marmura. Era la fel de nalt ca Fran cie, cu umeri larg
i, o versiune mai tnara a tatalui sau. Si, exact ca si el, nu v orbea cu Francie.
Rochia lui Francie era facuta din metri de dantela alba si catifea roz. Ciorapi
i erau din matase alba, pantofii albi mbracati n satin alb, iar manusile din piele
alba, cu multi nasturei din satin de aceeasi culoare. Parul ei blond ra prins n vr
f ul capului cu o agrafa de diamant. Josh Aysgarth se gndi ca arata ca o printesa
din povesti. El era unul din chelner ii angajati special pentru acea seara, iar
misiunea lui era sa ofere oaspetilor sampanie, dar nu-si putea dezlipi privirea
de pe domnisoara Francesca Harrison. Ea reprezenta un vis irealizabil pentru un
ul ca el, proaspat sosit din Anglia, f ara un ban n buzunar. El si Sammy se consi
derau norocosi ca obtinusera aceasta slujba, fara de care ar fi flamnzit, lucru c
e nu ar fi convenit nici unuia dintre ei. Nu-si putea despri nde ochii de la ea,
si era totusi mirat ca privirea ei era nspaimntata, fata palid a si ochii ei alba
stri mariti. Se ntreba care era motivul ce o nspaimnta - avea tot ceea ce-si putea
dori oricine - frumusete, sanatate, o casa minunata si o famil ie devotata. - Ma
i bine nu te-ai mai holba atta, i sopti Sammy Morris gelos, cnd trecu pe lnga el , d
ucnd o tava de argint. E prea bogata pentru tine. - Oricine poate fi asa, nu crez
i? i raspunse Josh, dar stia ca Sammy avea dreptat
e. Cei aflati la bal discutau n soapta, spunndu-si ca era evident ca Francie Harri
son nu se simtea bine. Statea ntre puternicul ei tata si fratele ei frumos, aratnd
bine mbracata n alb si c u o agrafa de diamant a mamei ei. Saluta oaspetii cu un
zmbet fortat, pe un chip palid. Statea pur si simplu nemiscata n capul mesei si nu
se atingea de mncare. Ar ata nspaimntata atunci cnd dansa cu tatal ei, apoi batrnul
conte von Wurtheim o invi ta la dans. De fapt, contele o acapara - din cte observ
a doamna Brice Leland. Bin enteles ca era destul de batrn ca sa-i fie bunic si toa
ta lumea stia ca nu are nic i un ban, dar detinea un titlu stravechi si domenii
vaste n Bavaria. Toti discuta u despre asta. Apoi cineva comenta cu voce mai tare
: - Toata lumea stie ca Harrison ncearca sa-si marite fiica nebuna, sa-i dea un m
il ion de dolari doar sa scape de ea. Culoarea din obrajii lui Francie disparu,
se ntoarse alba ca varul si ncepu sa plng a, si ridica putin rochia si iesi din sala
de bal. Oamenii se dadura la o parte, privind nmarmuriti cum fugea. Tatal ei ies
i dupa ea, urmat de doamna Brice Leland , dar curnd se ntoarsera parnd ca nu o gasi
sera. Dansul continua ca si cnd toti pret indeau ca nu s-a ntmplat nimic, dar de fa
pt pndeau si asteptau sa vada ce va urma. Apoi fratele ei intra grabit si toti l u
rmarira n timp ce discuta cu tatal lui. Ha rmon Harrison se albi numai ca de data
aceasta de furie. Iesi din sala ncercnd sasi pastreze demnitatea, dar arata de pa
rca ar fi vrut sa ucida pe cineva. Si ast a era sa si faca, cnd si gasi fiica n bal
con, stergndu-si ochii, n bratele unui cheln er frumos si tnar. n timp ce balul cont
inua jos, Francie era din nou ncuiata n camera ei. Se arunca pe pat cu obrajii arzn
d de umilinta, stergndu-si lacrimile cu furie. Dupa un timp se ridica si se privi
n oglinda: fiica nebuna" mbracata n hainele ei prostesti, cu o e ticheta invizibil
a pe umar pe care scria un milion de dolari". Tatal ei o umilise n fata ntregii lu
mi. Toata lumea, n afara de ea, stia ca el dorea sa scape de ea, toata lumea gndea
ca era nebuna, rea, nedemna de a intra n societate. Si ea de abi a dovedise asta
. Cu un gest de disperare si scoase agrafa de diamant si o trnti de perete. si scoa
se rochia fabuloasa si calca pe ea. si arunca manusile, pantofii de satin, corset
ul si blestemndu-si tatal, se privi din nou n oglinda, pe jumatate goala, cu parul
e i lung si blond n dezordine, cu fata palida de furie si cu pleoapele umflate d
e p lns. Asta sunt, si spuse, adevarata persoana din oglinda. Nu o papusa mbracata
frumos ca re urmeaza sa fie daruita unui batrn care nu ma vrea pe mine, ci banii
tatalui me u." Apoi se arunca din nou pe pat si plnse iarasi. Cnd lacrimile i se s
frsisera si durerea venind din ura mai disparu, si aminti de bi etul chelner care
o ajutase. El o prinsese de mna cnd alerga orbeste prin hol si o condusese spre te
rasa. O scuturase att de puternic, nct dintii i clantanira, apoi si scosese haina si
i-o pusese pe umeri. O cuprinsese apoi n brate si o tinuse strns . - E-n ordine, s
pusese el ncet, e-n ordine, domnisoara. Nu e chiar att de rau. Stiu pentru ca am t
recut si eu prin asta. Doare putin, apoi lucrurile revin la norma l. Hai, oprest
e-te din plns si explica-mi. Poate ca te pot ajuta. Dar ea si scutura capul prea u
milita pentru a vorbi. El continua sa o tina n brate , mngindu-i parul si vorbindu-
i pna cnd lacrimile se oprira, apoi ea l privi si l vazu cu adevarat pentru ntia oara.
Parul i era blond ca al ei, iar ochii erau nchisi la culoare si cu gene lungi. Na
s ul era fin si drept ca cel al unei statui grecesti, iar fruntea, lata. Era att
de frumos, iar expresia fetei si zmbetul erau att de delicate, nct ea crezu ca prive
st e chipul unui nger. - Cine esti? sopti ea, nca n bratele lui. - Nimeni, replica
el, doar un chelner. Lacrimile de simpatie se prelingeau din ochii ei si spuse c
u o voce scazuta. - Si eu sunt nimeni. - Francesca! Ea se ntoarse si o vazu pe do
amna Brice Leland si chipul socat al tatalui ei, apo i fu trasa din bratele salv
atorului ei pe care tatal ei l lovi n asa fel nct faimosu
l si bunul nger se umplu de snge. Cazuse la pamnt, iar tatal ei l lovea si-l njura; a
poi se ntoarse spre ea. O prinse de mna tragnd-o spre intrarea servitorilor si mai
apoi pe scari spre camera ei. Spuse cu o voce de gheata: - Nu esti demna de o s
ocietate decenta. Esti o nebuna, o ticaloasa, o trfa, si te voi tine ncuiata pentr
u totdeauna. Iesi trntind usa, ntoarse cheia n yala, si ea realiza ce are de gnd sa
faca. N-o va tine ncuiata aici, pentru a fi secretul familiei Harrison. Nu, o va
trimite la sp italul de nebuni de lnga San Jose, unde erau nchisi oamenii nebuni c
u adevarat. Ia r atunci el si Harry n-o vor mai vedea niciodata. De fapt nimeni
n-o va mai vede a. Era ca si moarta. Pietrificata, alerga la fereastra si privi n
noapte. Luna se zarea din ceata si s labe acorduri muzicale se auzeau din sala
de bal. Ctiva servitori iesisera n curte sa fumeze o tigara, iar un cal necheza di
n grajd. si reaminti ochii mirati ai lu i Princess cnd tatal ei i pusese pistolul n
dreptul capului si dori s-o fi mpuscat s i pe ea atunci. Dar stia ca n-ar fi facu
t-o. Ar fi batut-o. Si de asta nu putea sa mai scape. Fusese chemata n biroul tat
alui ei la ora sapte n dimineata urmatoare. Era mbracat imaculat ca ntotdeauna, pro
aspat barbierit si degaja un miros placut de apa de co lonie. Statea lnga birou a
steptnd, cu vechea lesa de piele n mna. Ochii i erau ca ghe ata si spuse: - Stii ce
sa faci. Francie statea dreapta si nemiscata n dreptul usii. si spalase ochii rosi
i, si piep tanase parul si-l legase la spate cu o panglica. Purta aceeasi veche r
ochie nchis a. Pregatise ceea ce avea de spus cu grija, dar cnd venise timpul sa v
orbeasca er a nspaimntata. Trase adnc aer n piept. Acum ori niciodata. - Nu, Papa, s
puse ea. ncet, nu mai sunt un copil. N-o sa ma mai bati. Expresia lui implacabila
nu se schimba. - Apleaca-te pe scaun, Francesca, spuse el. Ea l privi cum batea
cu lesa de piele peste mna; era ca si cum n-ar fi auzit-o. - Nu, spuse ea tare, t
i-am spus, n-o sa ma mai bati niciodata. El si nchise ochii de parca ar fi ncercat
sa se controleze, apoi fata i se dizolva n tr-o masca de furie si ura, si apucnd-o
de par o trase prin camera. O aseza pe re camier, ridica mna si o lovi cu toata
puterea. Ea tipa, dar o lovi iar si iar. Fi ecare lovitura mai puternica dect pre
cedenta, ntr-un acces de furie, pna cnd tipetel e se oprira si ea aluneca, muta de
durere si de soc pe podea. El statea deasupra ei respirnd greu, cu lesa plina de
snge n mna, cu o expresie mult umita. Apoi se ntoarse la birou, puse lesa ntr-un sert
ar, si aranja cravata, si aran ja parul si se ndrepta spre usa. Maitland astepta n h
ol. si privi stapnul ce-i spuse sa o cheme pe domnisoara James si s-o ajute el s-o
duca pe Francesca n camera ei ; dupa care pleca la birou. Fata guvernantei se al
bi cnd o vazu pe Francie zacnd aproape inconstienta pe covor , cu hainele rupte si
spatele gol acoperit cu semne. Privirea ei socata o ntlni pe a lui Maitland si sp
use: - N-am mai vazut niciodata asa ceva. Fata are nevoie de un doctor. Maitland
spuse la rndul lui: - E nebun de furie. Data viitoare cred ca o va ucide. O vom
duce la o manastire. Maicutele Surori ale Milei vor avea grija de ea si va fi n s
iguranta acolo. Ma d uc n sala servitorilor sa-i spun, s-o ntreb daca vrea sa mear
ga cu mine. Nu mai lu crez pentru un om asa de crud cum este Harmon Harrison, in
diferent ct de importan t e sau ct de mult plateste. Domnisoara James fu de acord.
- Voi lua o patura pentru ea, domnule Maitland, apoi o ducem la manastire. Plec
si eu. Nu mai vreau sa-i nfrunt mnia. Capitolul 9 Doua saptamni dupa balul de la H
arrison, Maitland a trecut pe la Barbary Saloon, pe Pacific Street, unde lucra J
osh. El purta o jacheta de tweed si pantaloni, ia r prima oara Josh nu-l recunos
cu, fara mbracamintea lui de majordom. Dar Maitland l recunoscu imediat.
- Se pare ca Harmon Harrison ti-a cam facut-o! spuse el privindu-l. Josh zmbi ind
iferent. - Ticalosul aproape ca si-a ucis fiica, adauga Maitland, sorbind o bere
. - Fiica lui? Dar nu facea nimic rau - plngea, asta-i tot. - Stiu ca ai ncercat s
-o ajuti, fiule, dar ai facut-o de rs n fata cremei societati i din San Francisco.
El uraste toate femeile si pe ea n special. A stat nchisa ani de zile si pe chest
ia asta au iesit vorbe cum ca ar fi dificila", un pic nebuna". Pe urma i-a cizel
at manierele, a mbracat-o si a facut cunoscut faptul ca are zes tre un milion de
dolari si era dispus sa o ofere oricui detinea un titlu aristoc ratic. L-a auzit
pe un natng discutnd despre ea si binenteles ca s-a suparat si a f ugit. Acum, tot
i stiu ca a fost gasita n bratele unui chelner. Si au mai auzit zv onul cum ca Ha
rrison a fost att de furios, nct si-a batut fiica la snge, aducnd-o n pr agul mortii.
Josh l privi socat. - Nu poate fi adevarat, nici un tata n-ar face asta. - Dar e
adevarat. Eu am dus-o la Manastirea Milei. Calugaritele au grija de ea, dar nu s
pera prea mult. Harrison le-a donat putini bani, dar n-a fost s-o vada. Si l-am
auzit spunndu-i fiului sau ca nu va mai pune piciorul n casa lui. Daca sup ravietu
ieste, asa va fi. - Daca moare, ticalosul va plati, exploda Josh, lovind cu pumn
ul coltul barului. Maitland l privi nentelegator si-si drese glasul: - Nu n orasul
asta, tinere. Harmon Harrison e bogat si puternic, practic conduce San Francisco
. Oameni ca el fac regulile. Si cei ca noi se supun. - E vina mea, spuse Josh, mb
racndu-se. Plec sa o vad, chiar acum. Ai spus Manastir ea Milei... - Nu te lasa na
untru, tinere, l avertiza Maitland, dar Josh iesise deja pe usile r estaurantului
. Surorile Milei reprezentau un ordin dedicat grijii pentru cei sarmani si bolna
vi , iar cladirea era mica, alba, n spatele strazii Dolores. Zidurile ce o mprejmu
iau erau nalte, iar poarta de lemn masiv era bine nchisa, dar asta nu l-a oprit pe
Jo sh. Trase mnerul de otel, tropaind din picioare sa nu nghete, asteptnd nerabdat
or c a cineva sa raspunda. Trase din nou, auzind sunetul soneriei ceva mai depar
te. A uzi zgomot de pasi pe dalele de piatra, iar usa de la intrare fu deschisa
de una din calugarite, pe jumatate ascunsa sub vesmntul alb, de sub care l privea
curioa sa. - Am venit s-o vad pe Francesca Harrison. Trebuie s-o vad. - Domnisoa
ra Harrison n-are voie sa primeasca vizitatori, spuse ea, cu vocea mai mult sopt
ita. - Dar doreste sa ma vada! - Sunteti ruda? - Ruda? Da, binenteles! minti el,
disperat. - Rudele n-au voie sa o vada, spuse ea ferm, ncepnd sa nchida poarta. - N
u, nu, va rog, asteptati. Nu ntelegeti. Sunt... sunt logodnicul ei, o iubesc s i
ma iubeste. Nu trebuie sa moara, nu o voi lasa eu. Sau cel putin nu fara sa ma v
ada, va implor. Vazu ca sovaia si se grabi sa adauge: - Urma sa-mi devina sotie.
Cum mi puteti interzice sa o vad? - Te rog sa astepti un minut, spuse ea, ntorcndu
-se. El auzi din nou zgomotul pasi lor ce se ndepartau si ncepu sa-si agite bratel
e. Noaptea de februarie era rece si nu avea palton. Haina lui din tweed bun de Y
orkshire era cam uzata, avea ziare n ghete ca sa-i tina ca ld si exact cinci dola
ri n buzunar. dar nimic nu conta. Frumoasa Francie murea s i el trebuia s-o salve
ze. O auzi pe calugarita revenind si privi nerabdator prin tr-o crapatura. - Mai
ca Stareta a spus ca poti intra, spuse ea descuind poarta masiva. Vrea sa-t i vo
rbeasca. Scotndu-si sapca, pasi n curte si apoi intra ntr-o antecamera. - Maica Sta
reta a spus sa astepti aici. Va veni imediat. Calugarita disparu, iar Josh privi
camera. Era mica, podeaua era din gresie, iar la mijloc, o masa din stejar cu d
oua scaune. Pe unul din pereti era o figurina
de lemn frumos sculptata, ce l reprezenta pe Cristos, rastignit. Singura fereastr
a era att de sus, nct nimeni nu putea privi, n sau din exterior, si era frig ca afa
r a. Se ngrozi, gndindu-se la Francie Harrison n frigul asta; o fata ca ea trebuia
sa stea ntr-un loc calduros si plin de viata. Si totul din vina lui. Se gndi la so
ra lui, Annie, acasa n Yorkshire si si dori sa fie aici cu el. Ar fi hranit-o cu s
up a, ar fi facut focul si tot ceea ce trebuia. - Buna seara. El se ntoarse brusc
, n-o auzise pe Maica Stareta intrnd. Ca si cealalta calugarita , purta o roba gr
i, lunga si o gluga alba ce-i acoperea si i ascundea fata. Tinea n mna o legatura d
e chei si purta la gt o cruce simpla. - Vrei s-o vezi pe domnisoara Harrison? spu
se ea cu o voce att de suava, nct ti se parea ciudat s-o auzi. - Da, Maica Stareta.
Vedeti, stiu ce s-a ntmplat, prin ce a trecut. O iubesc, Maic a Stareta, si cred
ca o pot ajuta. - mi pare rau ca trebuie s-o spun, dar domnisoara Harrison e pe m
oarte. Cred ca c el mai bine e s-o lasam sa moara n pace. Chiar si tatal ei a ref
uzat sa o vada. - Tatal ei! exploda Josh, cu fata ncruntata de ura. El e cel care
aproape ca a uc is-o! Se asternu un moment de tacere; ea l privea de sub gluga a
lba si apoi spuse: - De ce crezi ca o poti ajuta, domnule... - Aysgarth. Josh Ay
sgarth. Cu dragoste. Cu dragoste pura, asa cum ne-a dat-o Dum nezeu. Tacerea se
asternu din nou. El si privi minile nvinetite de frig si ea spuse: - Foarte bine, d
omnule Aysgarth. Dumnezeu a dat iubirea. Accept ca poate fi o sa nsa. Te rog sa
ma urmezi. O urma nerabdator, strecurndu-se pe coridoarele strmte pna la o camera c
u paturi de spital acoperite de paturi groase. Numai doua erau ocupate; ntr-unul
dormea o ba trna, n celalalt era un baiat cam de doisprezece ani, cu fata rosie de
febra si cu ochii mariti. Un paravan despartea acel colt de camera de restul, i
ar Maica Sta reta l dirija dincolo de el. Iar acolo, palida, n pragul mortii, zace
a Francesca H arrison. O tnara calugarita statea la capatiul ei si singurul zgomot
facut n camera era resp iratia greoaie a lui Francie. Josh ngenunche instinctiv, s
i mpreuna minile ntr-o rugaciune tacuta, abia ndraznind sa o priveasca pe Francie, d
ar cnd o facu, observa paloarea mortii de pe chipul ei. i taiasera parul ei minuna
t pentru a-i opri febra, avea cearcane sub ochi, obraj ii i erau supti, iar buzel
e palide pareau ca fac efort ca ea sa respire. Minile, n umai piele si os, erau mp
reunate pe piept, ca si cum ar fi fost ntinsa n sicriu. Josh i lua mna slaba n a lui;
era rece ca gheata, dar simtea o bataie nesigura a pu lsului si stia ca nca se a
gata de viata. - Francie, sopti el, am venit sa te ajut. mi pare rau ca te-au ran
it, Francie, da r ti dau cuvntul meu de onoare ca nu te va mai rani nimeni nicioda
ta. Voi avea gri ja de tine de acum, ti dau cuvntul meu. Astepta timp ndelungat, vo
rbindu-i, dar ea nu-i raspundea, iar dupa o ora o lasa sa doarma. Venea sa o vad
a zilnic, chiar de doua ori pe zi, atunci cnd putea, dimineata, nain te ca barul s
a se deschida, si se rentorcea nainte de programul de seara. Dar mere u era la fel
. Zacea aproape moarta, cu ochii nchisi n fata lumii ce o ura, cu buze le ferecate
n fata lumii ce nu o ntelegea, si cu trupul dornic de evadarea dintr-u n loc ce n
-o dorea. Josh stia ca Francie dorea sa moara, simtea dorinta ei de el iberare s
i nu stia ce sa faca. Asa ca vorbea cu ea, i tinea mna, se apropia de ure chea ei,
povestindu-i despre el. - Cnd te vei simti mai bine, Francie, te voi duce acasa
la mine. N-ai vazut nicio data ceva mai frumos ca Yorkshire-ul, casuta mea si oi
le din valea Dales; dau ce a mai buna lna din lume si... Se opri amintindu-si mot
ivul venirii lui n San Francisco, apoi ofta adnc si adauga : - Da, poate ca ntr-o z
i, Francie, voi putea sa te duc acolo. Cnd voi putea sa ma nt orc acasa iar. Sammy
i spunea n fiecare seara ca e un prost.
- Abia o cunosti, spunea el, bnd zdravan bere si stnd aproape ntins pe tejghea, n as
a fel nct Josh sa auda ce-i spunea. Aduce numai ghinion tipa asta. Deja te costa
s lujba si multe altele. Nu ti-e de ajuns? Daca moare, o sa vina tatal ei sa-i c
ea ra corpul, si daca traieste, ceea ce e putin probabil, va veni s-o ia acasa s
i s e va asigura ca nu-i va mai face greutati. Tu esti cel care cauta necazuri.
Josh Aysgarth, asa cum ai facut-o ntotdeauna. Sammy trnti paharul gol de bere pe t
ejghea privindu-l pe Josh ncheindu-si haina, p entru a nfrunta frigul. - Ar fi bin
e sa ma asculti de data asta, Josh Aysgarth, pentru ca stii ce se ntmpl a cnd n-o f
aci. ti aduci aminte ultima oara? Josh l privi cum pleca nervos, ntrebndu-se ca ntotd
eauna cum puteau fi att de buni pr ieteni cnd erau de fapt att de diferiti. Tinea l
a Sammy, dar erau lucruri pe care el, ca prieten sau nu, nu le-ar fi nteles nicio
data. Totusi Sammy avea dreptate, gndi el, stergnd urmele de bere de pe tejghea; n
u exis ta nici o posibilitate ca domnul Harrison sa o lase n pace, chiar daca nu
murea. - Visezi iar, Josh, ha? tipa iritat seful de sala din cealalta parte a sa
lii. Bi ne, ti-o spun: e pentru ultima oara. Misca-te si serveste clientii, sau
pleaca n strada de unde-ai venit. Speriat de amenintare, Josh intra n actiune, dar
cuvintele lui Sammy l urmareau si si aminti ce se ntmplase ultima oara cnd i-a ignor
at sfatul si a facut asa cum l-a taiat capul. l cuprinse un fior cnd si reaminti fu
ga lor prin ntuneric, ntr-o noapte ploioasa, alergnd nspaimntati. Iar Sammy i-a promi
s ca-l va ajuta. Daca nu era Samm y, el n-ar fi fost aici, n-ar fi fost n viata.
Si n-ar fi ntlnit-o niciodata pe Fra ncie. Datora totul prietenului sau cel mai bu
n, Sammy Morris. Francie stia ca era imposibil sa-si deschida ochii. Parea ca pl
uteste ntr-o raza de lumina plina de stralucire si murmurul vocilor pe care le au
zea i reamintea de zgomotul vntului printre crengile copacilor de la ferma. Se gndi
ca poate chiar a colo era, la ferma, cu mama ei si cu Princess. Era un loc plin
de pace, numai cnd se misca exploda de durere, fiecare particica fiind ca o lama
de cutit. Apoi au zea pe cineva tipnd si stia ca ea era. Cnd durerea nceta, ramnea
suspendata n timp, c u ochii nchisi, n siguranta n lumea ei alba si plina de pace. A
uzea voci blnde ce o strigau pe nume: Francie, draga, deschide ochii. E o zi frum
oasa, Francie. Priveste rasaritul soarelui." Auzea adeseori voci rugndu-se pentr
u ea, cerndu-i lui Dumnezeu sa-i dea puterea de a reveni din nou la viata. Dar ea
nu dorea vechea ei viata, i placea asta. Aici nu existau voci dure, cruzime, ura
sau durere. Era un vis si dorea sa ramna aici pentru totdeauna. Apoi, ntr-o zi, n
l ocul vocilor soptite de femeie, recunoscu vocea unui barbat. - Francie, soptea
el, sunt Josh. Eu sunt chelnerul care te-a ajutat. Am venit sa te vad. Deschide
ochii, Francie, priveste-ma. Josh, Josh, Josh. Numele i rasuna n minte. Atunci nu
se mai gndi la nimic si nu mai dori sa-si reaminteasca ce s-a ntmplat. si simtea pl
eoapele grele, ncarcate de o greutate apasatoare, asa cum probabil ca o simt cei
care sunt pe moarte. Poate ca murise si nu putea sa-i mai deschida... dar n cazul
asta nu-l va revedea niciodata pe Josh. Greutatea i se ridica brusc de pe pleoa
pe si le ridica ncet. Era ca si cnd se ridi ca o cortina a unui teatru. Lumina zil
ei o izbi ca o lovitura, erau forme nedefi nite, voci si cuvinte fara legatura.
Treptat, privirea i se limpezi si un chip i se arata n fata ochilor. Frumosul chi
p al unui nger bun. - Josh? sopti ea. - Iata-te, draga mea, spuse el zmbindu-i usu
rat. Credeam ca te-am pierdut. Apoi i lua mna n a lui si i-o saruta.
Capitolul 10 Francie a nceput sa se simta mai bine; obrajii ei au prins din nou c
uloare si a m ai pus ceva carne pe ea, zi de zi simtindu-se din ce n ce mai n pute
re. Calugarite le zmbeau cnd i vedeau ochii nerabdatori cnd l astepta pe tnar si felul
n care minile cautau mna lui - mna care-i fusese colacul de salvare, mna care a tras
-o napoi din prapastie, atunci cnd nimeni altcineva, nici macar doctorii n-au putu
t sa o mai f aca.
- Tnarul a avut dreptate, sopteau ele, numai dragostea pe care Domnul ne-a daruit
-o a putut face acest miracol. Josh venea n fiecare zi. De fiecare data cnd prime
a salariul i aducea cte un cadou, un buchet de violete, o piersica splendida de se
ra, ciocolata proaspata. - Nu trebuie sa-ti cheltuiesti banii pe mine, l admonest
a ea, ai nevoie de ei pen tru tine. Dar el zmbea cu acel zmbet dulce al sau si i lu
a mna pe care-o saruta cu d elicatete. Sarutul inocent o facea pe Francie sa simt
a fiori prin tot corpul; n toti anii de cnd mama ei murise n-o mai sarutase nimeni
si ea uitase sentimentul cald al drag ostei si acela de a fi iubita. Ar fi vrut
sa-si arunce bratele n jurul lui Josh s i sa-l mbratiseze asa cum o mbratisa odata
pe Princess, sa-i mngie fata asa cum obis nuia s-o mngie pe Blaize, iapa castanie,
pentru ca ele i dadusera singurele trairi pe tarmul afectiunii n toata viata ei, nse
tata de dragoste, si altceva nu mai cunos cuse. Dar cnd el pleca, fruntea ei se nn
egura ngrijorata. Calugaritele spuneau ca ntr-o sa ptamna va fi destul de bine ca s
a poata pleca. Dar unde sa se duca? Ce sa faca? N -avea o casa si nici bani. Sin
gurul ei prieten din lumea ntreaga era Josh si ea s tia ct de greu se straduia el
s-o scoata la capat. n ziua urmatoare, n timp ce se plimbau ncet prin galeriile man
astirii, i-a spus hot arta: - Am sa plec n curnd de aici. Trebuie sa-mi gasesc o sl
ujba. El s-a mpotrivit, clatinnd din cap. - Fetele ca tine nu muncesc, Francie. N-
au fost crescute pentru asa ceva. Zmbi gnd indu-se cum ar fi. Pun pariu ca n-ai fi
ert niciodata nici macar un ou. - Pot sa nvat, nu-i asa? raspunse ea. As putea fi
o bucatareasa, as putea nvata sa gatesc, sa servesc la mese - orice. - Nu, aici n
San Francisco n-ai putea. Nimeni nu ar angaja-o pe fiica lui Harmon Harrison. -
Ei bine, as putea nvata sa fiu infirmiera, la fel ca si calugaritele... - Si atu
nci nu te voi mai vedea niciodata, Francie. - Macar pot sa brodez, asta-i tot ce
am facut n viata. - Sotia mea n-o sa munceasca niciodata din greu, spuse el cu o
sclipire de mnie. Inima lui Francie ncepu sa bata mai tare, ea se opri si se uita
la el: - Sotia ta? - Mda, domnisoara, asta am zis. Ea se reculese si-i spuse n s
oapta, dar cu demnitate: - Nu trebuie sa te simti raspunzator pentru mine, Josh.
Ma pot descurca si singu ra. El o cuprinse pe dupa umeri uitndu-se adnc n ochii ei
. - Dar n-am mai iubit pe nimeni altcineva nainte, Francie. Vreau sa am grija de
ti ne si sa te fac fericita. Brusc ea se simti plina de fericire; la fel cum se
simtise pe cnd era doar copil n plina libertate la ferma, gata sa strige de bucuri
e, sa tipe si sa nvrteasca roti le saretei. Nu mai iubise pe nimeni de la moartea
mamei ei; dar de data asta era altceva, o facea sa-si piarda rasuflarea si tot t
rupul sa-i tremure. Si cnd Josh s-a apropiat si-a sarutat-o usor pe buze, tot cee
a ce-si dorise era ca sarutul sa dureze o vesnicie. Cnd Josh a venit s-o ia acasa
pe Francie, n saptamna urmatoare, ea purta o rochie d e lna si o jacheta, o donati
e de caritate, si avea o bocceluta mica cu cteva lucru ri. Singurul obiect care i
apartinea erau ghetele pe care le purtase cnd ajunsese prima data acolo. si acoper
i capul cu un sal facut dintr-un pled de lna si Josh i s puse ca arata ca o mica t
extilista din Yorkshire n drum spre lucru. Maica Stareta a rostit o binecuvntare l
a adresa lor si apoi a pus n mna lui Francie o gentuta de piele fina n care erau cti
va dolari. - Te rog sa iei asta, si binecuvntarea noastra, si fie ca Domnul sa va
conduca si sa va ajute-n drumul vostru, a murmurat ea. Cnd poarta de lemn se nchi
se n urma lor, Francie si privi poseta. Umilinta ei era co mpleta. Nu avea nimic,
nici macar propriile haine. Avea pentru tatal ei un senti ment de ura arzatoare
si si jura ca l va vedea ntr-o zi umilit, exact asa cum a fos t si ea. si va ur tatal
toata viata, si dincolo de mormnt, n eternitate.
Barbary Saloon si Casa Rooming erau de fapt un bloc de patru etaje pe Pacific St
reet, sub Telegraph Hill. Erau ntre sala de dans Venus si bordelul notoriu Goldr
u sh, si afacerile prosperau, deoarece aveau clienti si la sala de dans, si pe c
ei care ieseau din bordel. n ambele cazuri, clientii erau nfometati si nsetati, iar
m ai jos, la cteva blocuri distanta, erau muncitorii pietii, asa ca barul era me
reu plin. Francie zmbea asteptndu-l pe Josh pe trotuar, sa plateasca taxiul, amint
indu-si de plimbarile nocturne secrete, cnd privea din afara restaurantelor; acum
va vedea cum erau cu adevarat. Josh i luase o camera deasupra lui si platise dej
a pentru e a. Ea era hotarta sa-i plateasca datoria napoi, indiferent ce ar fi zis
el, apoi s a-si caute o slujba. Pentru ca nu putea trai din mila oamenilor toat
a viata. - Trebuie sa fii Francesca Harrison. Ea-l privi surprinsa pe tnarul brun
et ce statea n fata usii. El purta o jacheta, u n fular n jurul gtului, o sapca, si
nu dadea nici un semn ca ar fi dorit sa i faca loc. Francie zmbi timida si spuse:
- Iar tu trebuie sa fii cel mai bun prieten al lui Josh, Sammy Morris. Mi-a pov
e stit despre tine. - Poate ca da, poate ca nu... replica el serios. Ei nu i se
paru asa de prietenos, dar Josh o lua de mna si spuse: - Vad ca l-ai cunoscut dej
a pe Sammy. Ea vazu n privirea lui ca era multumit, asa ca zmbi politicos si spuse
: - Sunt foarte fericita sa te ntlnesc, n sfrsit, Sammy. El si sterse nasul, iritat d
e intonatia ei manierata. - Ce naltator, nu-i asa? Ei bine, trebuie sa cobori cu
picioarele pe pamnt, domnis oara Francesca Harrison. Aici nu e Nob Hill. - Franci
e stie asta. Si nu-si doreste Nob Hillul, spuse Josh mpingndu-l pe Sammy n casa. Ho
lul mirosea a mncare si bautura, iar Francie strmba din nas n timp ce urcau pe sc a
ri. I se taie respiratia cnd ajunse la al patrulea etaj, iar Josh o cuprinse de m
ijloc, urcnd ultimele cinci trepte mpreuna. Deschise usa mndru. Ea privi camera cur
ata, care era mai mare dect vechea ei camera de acasa, si fara grilaje la geamuri
. Privi patul dublu, acoperit cu un cearsaf subtire din bumba c, sifonierul cu u
n sertar lipsa, covorul vechi de pe podea, un scaun rosu din p lus si o masa cu
un buchet de anemone pus cu grija n mijloc. Ea se gndi ca era per fect. Camera era
luminoasa si aerisita, iar florile lui Josh o faceau sa se simt a ca acasa. Era
ametita de dragoste si fericire, dar si de urcatul pe scari. El o privi nerabda
tor si spuse: - Ei bine? Stiu ca erai obisnuita cu o casa mare, dar asta e tot c
e am putut fac e. Cel putin e departe de zgomotul salonului, iar eu locuiesc chi
ar la baza scar ilor, sa nu-ti fie frica niciodata, Francie. zmbi si-l lua de mna.
- Nu-mi va fi niciodata frica alaturi de tine, Josh. Sammy Morris i privea de jo
s de pe trepte. - Josh, am terminat lucrul, spuse el strngnd fularul n jurul gtului
si nchizndu-si jac heta. Ne vedem mai trziu. Fara s-o salute pe Francie cobor scaril
e. Francie l privi plecnd si fu sigura ca no placea, dar Josh i spuse sa nu se ngrij
oreze, asa era Sammy. - Vezi, el e obisnuit sa fim noi doi. Asa a fost de cnd era
m mici. N-a mai ntlnit pe altcineva ca tine, dar cnd te va cunoaste o sa te placa.
Francie nu era att de sigura ca el, dar zmbi si se plimba prin noua ei casa. - Vom
bea ceaiul aici, spuse ea atingnd masa. Uite ce priveliste. Practic de aici poti
vedea tot San Francisco-ul. Privira mpreuna pescarusii albi ce zburau pe cerul g
ri de martie, strazile aglome rate, apoi ea spuse: - Nu mi-ai spus niciodata de
ce ai venit la San Francisco. Josh se ntoarse tacut si ea adauga repede: - N-am v
rut sa te supar, dar mi se pare foarte departe de casa ta, asta e tot. - Am veni
t sa-mi caut norocul, asa cum a facut-o si tatal meu. - Tatal tau? - Da. Frank A
ysgarth. A venit aici acum treizeci de ani n acelasi scop. Tatal si mama mea erau
saraci. Familia Aysgarth n-a avut niciodata prea multi bani, cu ex
ceptia matusii Jessie si asta numai cnd s-a casatorit. Ea i-a lasat o suta de lir
e surorii mele Annie, iar Annie ne-a dat banii sa ajungem aici. Josh i spuse pov
estea mamei si a tatalui lui, i spuse despre saracia lor, si cum a venit tatal lo
r la San Francisco, nvatnd cum sa faca avere. - Oricum, trase el concluzia, asa mi
-a povestit Annie, si cred ca ea stie, era n ascuta atunci. E o fata nemaipomeni
ta. A fost mai buna dect orice mama. Francie se ridica de pe pat, de unde-l ascul
tase. l cuprinse n brate si spuse: - Mi-ai povestit despre tine, acum te cunosc si
tu ma cunosti. Nu mai avem secre te unul fata de altul. Vom fi ca mama si ca ta
tal tau, vom avea copiii nostri si o casa ca Ivy Cotrage. Curnd zilele lui Franci
e se petreceau dupa sablon; Josh venea la ea si-o trezea l a ora zece cu un saru
t, o ceasca de cafea, si cteva felii de pine prajita de la o brutarie italiana. In
sista ntotdeauna ca ea sa ramna n camera si sa se odihneasca pn a cnd termina cu trea
ba la bar, dar ntotdeauna reaparea la usa ei la prnz cu o tava cu friptura irlande
za sau de vaca, depinde ce se servea n salon n ziua respectiva . Cnd el termina la
trei, ea era gata n asteptare. El i cumparase o esarfa lunga, a lbastra, ca sa-si
acopere parul scurt, iar ea si strngea bine haina, apoi amndoi ex plorau San Franci
sco-ul, dar ntotdeauna cu grija, evitnd locurile unde Francie put ea fi recunoscut
a. El i arata un oras n care ea traise toata viata si pe care nu-l vazuse niciodat
a; urcara pe Telegraph Hill si privira ceata ce venea ntr-o masa alba de pe ocean
, i ar Francie si acoperea urechile rznd de fiecare data cnd suna sirena unui vapor.
Apo i admirau magnificul hotel Palace, cel mai mare din America, cu sapte mii d
e fer estre, prin care vedeai orasul, si un bar somptuos, lung de cincisprezece
metri. Cteodata Josh zmbea ascultnd-o pe Francie ncntata de attea descoperiri, dar el
ramnea tacut lnga ea, cu ochii n pamnt, pierdut n lumea lui. - S-a ntmplat ceva? ntreb
ea curioasa, dar el ridica din umeri si spunea ca nu e n imic, ca si cnd ar fi fo
st un mare efort pentru el sa si vorbeasca. Cnd erau n came ra ei, privea tacut pe
fereastra, ore n sir, cu privirea opaca, cenusie ca cerul de afara. Alteori, o t
inea n brate si-o saruta si toata fiinta ei se umplea de bu curie. Totusi, nu era
nici o ndoiala, Sammy Morris n-o placea. Sammy lucra la o casa n co nstructie, ca
rnd toata ziua caramizi si petrecndu-si serile n bar cu Josh. Pe ea no mai ntlnise de
cnd se cunoscusera pe trotuar, dar ntr-o zi batu la usa ei. Ea stat ea la fereast
ra privind luminile stralucitoare ale orasului, amintindu-si de ani i dezolanti
ce-i petrecuse ntr-una din cele mai mari case din oras, comparnd totul cu noua ei
viata pe care n-ar fi schimbat-o pentru toti banii din lume. Ea fugi repede la u
sa pasind- surprinsa napoi cnd l vazu pe Sarnmy. Privirile lor se ntlnira, el si scoas
e sapca si spuse: - Vin direct de la munca. Trebuie sa discut ceva cu dumneavoas
tra, domnisoara Ha rrison. - Te rog, intra; De ce nu-mi spui Francie? - N-am ven
it aici sa discut prostii. Am venit sa discutam despre Josh. - Cred ca nteleg ct d
e importanta e prietenia ta cu Josh. - Mai importanta dect a ta, spuse el cu o vo
ce plina de venin. Si mai importanta dect vei sti vreodata, domnisoara Francie Ha
rrison. Ochii lui erau plini de ura. Se apropie si ea i putea simti mirosul si-i
vazu cim entul ca o pudra pe piele si se lipi de usa, departe de el. Dorea ca Jo
sh sa fie acolo, dar Sammy alesese bine momentul. Josh nu putea veni dect peste o
ora. - Josh si cu mine ne iubim, ne vom casatori, spuse ea nervoasa. Dar putem
fi tot i prieteni... Sammy strnse sapca att de tare, nct pumnii i se albira. Voia s-
o loveasca peste fata . - Ce-ai facut tu ca sa te consideri prietena lui? urla e
l. Nici macar nu-l cunos ti asa cum l cunosc eu. N-are nevoie de tine. N-are nevo
ie de nici o femeie sa se gudure pe lnga el. Are nevoie de un prieten care sa aib
a grija de el, sa-l ajute , sa fie lnga el orice s-ar ntmpla. Josh n-are nimic sa-t
i dea. - Dar mi-a salvat viata... - Si era sa si-o piarda pe-a lui. Nu ti-a pove
stit ce i-a facut tatal tau? Nu, b inenteles ca nu a facut-o. Probabil a si uitat
. Uita ntotdeauna ce e neplacut. ntre
aba-l si vei vedea cum se va albi. Va spune mereu ca n-a facut nimic, dar eu sti
u ca el a fost de vina. - Nu stiu despre ce vorbesti, sopti ea nspaimntata. l iube
sc pe Josh, ma iubeste, n e vom casatori si asta e totul. El facu un pas nainte s
i vocea i deveni amenintatoare. - Bine, tu ai vrut-o. De ce crezi ca a fugit Josh
de acasa? De ce crezi ca e aic i n San Francisco? Crezi ca stii totul despre el,
dar sunt sigur ca nu ti-a spus asta. Acum ti voi spune eu. Fuge de politie. Ghet
ele lui rasunau pe podeaua de lemn, n timp ce se plimba prin camera. Pumnii i erau
nclestati si fruntea i se ncreti de ura. Genunchii lui Francie se nmuiara de s pai
ma si se aseza pe scaun. - Dar de ce fuge Josh de politie? ntreba ea. Sammy si rid
ica privirea, nchise ochii si spuse ncet: - Pentru ca Josh Aysgarth e un ucigas! F
rancie l privi ngrozita. si spunea ca vrea s-o sperie si ca reusise. - Esti gelos,
asta-i tot, spuse ea tremurnd. - Am venit sa te avertizez. A ucis deja trei femei
, toate tinere si frumoase ca tine. njunghiate. El si ntinse mna, i puse un deget pe
gt si continua: - n gt... unde se simte pulsul. Asa mi-a spus: a spus ca-i cel mai
bun loc, spuse el privind prin fereastra luna mare si rotunda. Si ntotdeauna se ntm
pla cnd luna e p lina. Mai bine ai pleca de aici. N-ai timp de pierdut. Francie c
rezu ca-i nebun si spuse: - Ce fel de prieten ar spune un lucru att de cumplit? -
Un adevarat prieten. Asta nu vei ntelege tu niciodata. Era att de nspaimntata de e
l, nct crezu ca o sa lesine, dar spuse: - N-o sa te cred niciodata si nu-l voi par
asi niciodata pe Josh, niciodata. El se ndrepta spre usa. - Sa nu spui ca nu te-a
m avertizat. Francie ncuie repede usa lipindu-se cu spatele de ea, cu inima batnd.
Apoi alerga spre fereastra si privi luna ce lumina orasul, gndindu-se la ce-i sp
usese el. si l asa degetele de-a lungul curbei facute de gt si umar si le opri sim
tindu-si pulsu l. Le njunghia aici, spusese Sammy, era cel mai bun loc. Se aseza
pe pat si se nve li cu o patura, tremurnd de spaima si asteptndu-l pe Josh. Minutel
e treceau ncet, i ar cnd se facu unsprezece, auzi n sfrsit zgomot de pasi pe scari,
alerga la usa si o deschise, aruncndu-se n bratele lui. - Ce s-a ntmplat? ntreba el s
trngnd-o. Tremuri rau. Francie l privi n ochi, i privi c ul att de bun si stiu ca ceea
ce spusese Sammy era imposibil, dar nu se putea opr i din plns. El o ridica n bra
te si o duse spre pat; se ntinse lnga ea si o apropie. i mngia parul blond si scurt, i
saruta lacrimile din ochi, apoi i saruta gura, tragndo mai aproape pna cnd ea uita
de diabolicul Sammy Morris. Dorea sa ramna n bratele l ui pentru totdeauna. Mna lui
i gasi snii, iar inima ei se opri. Tremura n timp ce el i descheia nasturii nc et, a
poi i saruta trupul gol, iar ea simti invadnd-o un sentiment de fericire. O t inea
att de aproape, de parca se contopisera, si n cele din urma ea simti ce nseamn a s
a fii iubita. Parea att de natural sa fie n bratele lui, sa-si daruiasca trupurile
asa cum si mpar taseau gndurile. Era att de tnara, inocenta si fericita, mai fericit
a dect orice fem eie n bratele celui iubit. Ziua urmatoare, Josh urca repede trept
ele spre camera lui Francie, cu minile plin e de narcise. Batu nerabdator la usa.
- Grabeste-te, Francie, eu sunt, spuse el zmbind cnd auzi pasii ei repezi. Ea des
chise usa si se privira cteva clipe. El si spuse ca nu mai vazuse pe nimeni aratnd
att de frumos, cu parul ei blond stralucitor, cu ochii ei de safir scnteieto ri, zm
bindu-i pe jumatate ezitant, pe jumatate timid. Nu mai vazuse n ochii nimanu i att
a caldura si frumusete. - Surpriza, spuse el dndu-i buchetul. - Narcise! Florile
primaverii, exclama ea ngropndu-si nasul ncntata n flori si inspirn d parfumul delicat
. Ea l mbratisa.
- ti multumesc, ti multumesc ca ma iubesti att de mult. Buzele lor se unira ntr-un s
arut lung, apoi ea l privi timida. - Nu voi uita niciodata noaptea trecuta. l o sa
ruta nca o data si-i spuse: - Nici eu. Dar nu pot sa mai ramn, trebuie sa plec la
lucru, deja am ntrziat. Ea se apleca peste balustrada privindu-l cum fugea pe scar
i. El se opri s-o mai vada o data si lumina soarelui ce intra pe ferestre i trans
forma parul blond ntr-u n halou, iar ea se gndi ct de frumos si ct de bun era el, st
iind de acum ca Sammy M orris era cel rau. Ea zmbi si cnd se ntoarse n camera si vaz
u narcisele, se gndi ct de bogata i era viata, chiar daca erau saraci. Prin fereast
ra deschisa auzea zgomotul facut de copitele cailor si de rotile tra mvaielor, p
recum si strigatele baietilor ce vindeau ziare. Vnzatorii ambulanti st rigau facnd
reclama alunelor prajite, n timp ce muzica abia se auzea din sala de d ans Venus
. Cosea nasturii unei camasi a lui Josh asteptnd ca timpul sa treaca pna cnd l va ve
de a din nou, gndindu-se la copilaria ei, si la crudul ei tata. i dorea moartea si
nu regreta acest gnd. O nchisese departe de viata, i furase copilaria si tineretea
si -l ura tot att de mult pe ct l iubea pe Josh. Josh ntrzia. Ceasul batu ora patru,
apoi cinci si el tot nu sosea. Francie privi m inutele trecnd pna la sase, apoi n
u mai putu suporta. Punndu-si salul pe cap, cobor scarile si intra n salon. Barul e
ra plin de grupuri de oameni, n costume nchise, bnd whisky cu halbe de bere si citi
nd ziarele de seara la lumina lampilor cu gaz. Fumul de tigara era dens s i se r
idica n tavan, combinndu-se cu mirosul de transpiratie si praf. Un grup de f emei
de la bordel stateau la una din mese, mbracate n rochii transparente si palar ii c
u boruri largi. Cnd trecu pe lnga ele, o femeie cu parul imposibil de rosu o p riv
i si striga: - Ce avem aicea? Orfana stabilimentului? Barbatul de la bar se ntoar
se s-o priveasca rznd, iar Francie strnse salul n mini mai puternic, cautndu-l dispera
ta pe Josh. - Da? ntreba el. Ce vrei? - Scuzati-ma, spuse ea cu voce stinsa, dar l
cautam pe Josh. - Vorbeste mai tare, tipa el. Nu te-aud n bomba asta. - l caut pe
Josh Aysgarth, spuse ea cu voce tare. Clientii o priveau interesati, iar barman
ul zmbi atotcunoscator. - Josh Aysgarth ai spus? Ei bine, l-ai pierdut. A termina
t acum cteva ore. - Terminat? ntreba ea nelinistita. - Da, prietenul lui, Sammy, a
venit dupa el si au plecat mpreuna. El se ntoarse sa-si serveasca clientii, iar F
rancie pleca dezorientata. - Te-a parasit, nu? tipa femeia cu parul rosu. Nu pot
spune ca-l condamn cnd arat i asa. Ia-ti o rochie noua, draguta si niste noi...
Femeia si puse mna la gura sop tind ceva celorlalte care izbucnira n hohote de rs. U
n barbat cu fata rosie ce statea la tejghea si sorbi dintr-o nghititura bautura, u
rmarind-o cu privirea pe Francie care pasea grabita spre usa. Apoi el si lua zia
rul, i arunca barmanului cteva monede si o urmari cu repeziciune. Francie urca rap
id scarile spre camera pe care Josh o mpartea cu Sammy si batu la usa. Nu-i raspu
nse nimeni. Batu din nou asteptnd ngrijorata, ntrebndu-se daca Josh dormea sau era b
olnav. Era sigura ca nu ar fi plecat fara sa-i spuna. Nu acum. U sa era descuiat
a, ea o deschise si intra. Cele doua paturi erau facute, iar fula rul maro din ln
a al lui Sammy zacea pe un scaun. Francie tremura, camera goala er a rece si imp
ersonala. Nu i se potrivea deloc lui Josh. Se ntoarse n camera ei. Nu putea sa sti
e unde era Josh si nici macar daca se mai ntorcea. Orele treceau ncet, seara se pr
efacu n noapte si el tot nu venea. Auzea tipetele b etivilor pe strazi, sunetul m
uzicii din sala de dans si-si aminti ct de fericita o facusera sa se simta toate
acestea n acea dimineata. O raza de luna cadea pe ce asul din camera ce arata ora
trei. Noaptea fara de sfrsit fu mai rea dect fusesera noptile pe care le petrecus
e n vech ea ei camera din NobHill. n lumina lunii, frumoasele narcise pe care i le
daduse Josh i pareau personaje dintr-o piesa ce avusese loc cu multi ani n urma,
nu n acea dimineata. nchise ochii si se ntinse nemiscata; viata ei era ntrerupta pna
cnd s-ar
fi ntors Josh, si daca nu s-ar fi ntors, stia ca nu mai e n viata. Luna apuse, soar
ele i lua locul, iar strada se umplu iar de viata si zgomot. Dar Josh nu veni. Fr
ancie statea ntinsa ca moarta n patul ei, necata de emotie, neputnd nici sa plnga. Er
a ora doua dupa-amiaza si afara se auzeau vnzatorii de ziare strignd: extra", extr
a"; apoi auzi alt zgomot ce venea din afara usii camerei ei, se ridica si o desc
hise, dar nu era nimeni. Pe jos era un ziar pe care se putea citi un titlu scris
cu litere negre, urias: F emeie ucisa-njunghiata n Barbary Coast Aly." Francie nch
ise ochii, fiindu-i frica sa mai citeasca. Ea arunca ziarul, se aseza pe pat, da
r privirea-i era atrasa de teribilul titlu. Deasupra lui, vazu scris c u creionu
l sa nu spui ca nu te-am avertizat". Cuvintele i dansau n fata ochilor, citind des
pre fata... doar douazeci si unu de ani... njunghiata brutal, cu gtul macelarit...
si pipai gtul cu mna si se ngrozi cnd si aminti de zmbetul lui Josh cnd si-a luat la
ere de la ea cu doar o zi n urma. Josh nu fusese acasa noaptea trecuta, si totu l
se ntmplase exact cum prevazuse Sammy. Capitolul 11 Un nor fin de ceata venea din
spre golf umezind cladirile si ferestrele lor, mari le case din Nob Hill. Vapori
i atingeau obrajii delicati ai unei femei ce se grab ea spre casa, pe strazi ntun
ecoase si goale, facnd-o sa tremure si sa priveasca ne rvos peste umar, ca si cnd
simtea atingerea ucigasului. Francie adormi epuizata. Nu auzi cnd se deschise usa
, nu simti cnd Josh intra, pna cnd nu-i simti mna pe a ei si respiratia lnga obraz. -
Ce rece, murmura el, ce rece esti, micuta mea. Prea nspaimntata ca sa se miste, l
privi si aprinse lampa cu gaz. El se duse la fereastra si privi ceata cu fruntea
ncruntata, apoi s e ntoarse si o privi pe ea. Ridica ziarul si citi titlul. - Sam
my mi-a spus despre tine. Am crezut ca e doar gelos, ca totul era o minciun a, s
i nu l-am crezut. Dar s-a ntmplat exact cum a zis el. El se aseza lnga ea pe pat si
-i puse mna sub sn. - L-ai crezut, Francie? Ea privi chipul omului pe care-l iubea
, care i-a salvat si nu i-a amenintat viat a. Bunatatea radia din el, chiar si c
alugaritele spusesera asta. dar Sammy stia ca va fi ucisa o fata, iar Josh lipsi
se toata noaptea... El spuse ncet: - Ce-ai spune daca ti-as marturisi ca nu am uc
is nici o fiinta, niciodata, nici macar o insecta. - Dar Sammy a fost att de conv
ingator... - Da, Sammy e ntotdeauna asa. De multe ori am regretat asta. Cnd eram m
ici am jura t ca nu ne vom parasi unul pe altul la bine si la rau", asa am spus
si amndoi ne-a m tinut promisiunea. El o privi trist si apoi continua: Ti-a spus
ca fugim de po litie? N-am vrut sa cred ca Sammy, prietenul meu, a comis astfel
de crime. Acum stiu ca e adevarat. A venit la bar ieri dupa-amiaza, mi-a povesti
t ce ti-am spus si mi-a fost teama pentru tine. L-am urmat din bar n bar, din sal
a de dans n sala de dans. L-am vazut cu o fata, apoi l-am pierdut; a disparut pur
si simplu. Iar acum, asta. E nebun, spuse el cu ochii plini de cainta. Te rog,
crede-ma, Franc ie, Sammy e ucigasul, nu eu. - Binenteles ca te cred Josh, ntotdea
una o voi face. El o mbratisa, i saruta parul, ochii si buzele. - Esti extenuata,
spuse el tandru, si sunt sigur ca n-ai mncat. Hai sa mergem la un bar. Cnd ea cobo
r scarile la bratul lui Josh, toate gndurile despre Sammy si crima dispa rura ntr-u
n colt al memoriei ca un vis urt. Era att de eliberata si fericita, nct nul observa
pe omul cu fata rosie care se desprinse din multime, urmarindu-i la o distanta d
iscreta pe Pacific Street. Deasemenea, n-a stiut ca Sammy Morris i-a auzit cnd au
plecat. El a asteptat, cu urechea lipita de usa camerei lui pna cnd pasii nu li s
-au mai auzit, apoi a urcat repede scarile pna n camera lui Francie. O mina disper
ata i se ntipari pe fata si s
i acoperi ochii cu minile, ca sa nu mai vada patul dezordonat n care dormisera mpre
una, apoi ziarul cu titlul lui groaznic, aruncat fara habar pe podea, ca si cnd
n -ar fi avut nici o importanta. si baga cutitul n buzunar si si-i imagina pe amndo
i tolaniti n pat, si cu mintea lui bolnava de furie si gelozie se ntoarse si iesi
di n camera. Harmon Harrison si tnarul si frumosul sau tiu Harry urcara treptele
lui Grand Ope ra House de pe Mission Street. Stagiunea ncepuse rau, dar n acea sea
ra se juca pie sa Carmen" cntata de tenorul legendar Enrico Carusso n rolul lui Do
n Jose si cine ns emna ceva n San Francisco era prezent la spectacol. Harmon si sal
uta prietenii si mpreuna cu Harry se asezara n loja lor. Orchestra ncep u uvertura,
candelabrele enorme de cristal tremurara si cortina se ridica ncet. A udienta st
ralucitoare se aseza mai comod n fotolii pentru a auzi vocea secolului n tr-unul d
in rolurile sale cele mai faimoase. Desi spectacolul era stralucitor, Harmon nu
se putea concentra. Nu-si putea scoa te fiica din minte. si spuse ca toate femeil
e erau la fel, ca Francie era la fel de trfa ca propria-i mama, femeia de la Brid
get Cat House, din Virginia City. Ami ntirea ei l ardea precum carbunii ncinsi; do
ctorii lui i spusesera ca avea ulcer, i ar tensiunea crescuta. i recomandau sa se
relaxeze si sa uite de toate grijile, d ar el nu putea. Degetele lui bateau nerv
oase bratul scaunului, n timp ce ochii lu i cautau prin audienta pestrita sa vada
daca oamenii l priveau, daca l brfeau pe el si pe trfa de fiica-sa. si privi fiul; H
arry statea pe scaun cu minile pe piept ascultnd marele tenor si Ha rmon si spuse c
a nimic nu putea stirbi reputatia fiului lui. Nu-si putea gasi odi hna pna cnd n-o
vedea pe Francesca n spatele gratiilor azilului de nebuni, de unde niciodata n-a
r mai terfeli numele Harrison. Dupa spectacol, l lua pe Harry la receptia cu samp
anie a lui Signor Carusso de la hotelul Palace, iar apoi la o petrecere, facndu-s
e ora patru cnd s-au ntors acasa. Portarul deschise portile scumpului automobil St
anley Steamer, iar majordomul sp use ca un domn astepta sa-l vada. - I-am spus c
a veti ntrzia, domnule, dar a insistat sa astepte. A spus ca si dumne avoastra l as
teptati. Omul cu fata rosie se arata n fundal, cu sapca la piept, iar Harmon spus
e: - Condu-l n biroul meu, vin si eu n cteva minute. - Cine e, tata? spuse Harry pr
ivind surprins ciudatul vizitator. - Du-te n camera ta, fiule. Ceea ce are el sa-
mi spuna nu e pentru urechile tale. Cnd tatal lui intra n birou, iar majordomul di
sparu n apartamentele servitorilor, H arry pasi cu grija n hol si trase cu urechea
la usa. - Am remarcat fata cnd a intrat n salonul Barbary, spunea barbatul. Am va
zut imedi at ca se potrivea descrierii, domnule. Era palida si nervoasa, si desi
avea un s al pe cap, am putut sa vad ca parul ei era blond. A ntrebat barmanul d
e un om num it Josh Aysgarth. El i-a spus ca nu era acolo, dar am nteles ca lucra
n salon. Bin enteles ca am urmarit-o si am vazut-o urcnd scarile apartamentelor de
deasupra sal onului... ntelegeti. - Da, da, da, spuse Harmon nerabdator sa auda
restul. - Mai trziu am aflat de la barman ca si Aysgarth are o camera acolo si ca
platest e si chiria fetei. Harry auzi inspiratia profunda a tatalui sau si sune
tul pumnului lovind biroul. - n seara aceasta, domnule, i-am vazut n sfrsit mpreuna.
Se plimbau brat la brat pe Pacific Street spre un bar. Apoi s-au rentors n aceeas
i casa. Barbatul o tinea de mijloc, domnule, si amndoi au intrat n camera ei. Am a
steptat ceva timp, dar barba tul nu a iesit. Acum sunt acolo, domnule. - O ucid,
urla Harmon. De data asta o ucid... Harry se ndeparta de usa, alerga pe hol si a
stepta la capatul scarilor. Putin mai trziu vazu barbatul care cobora din birou c
u un teanc de bani n mna si un rnjet satisfacut pe fata, n timp ce portarul l zorea s
a iasa pe usa servitorilor. Tatal sau cobor n hol. Chipul i era rosu, contorsionat
de furie. Avea un pistol n mna , iar Harry si dadu seama ce voia sa faca, realiza c
a nici chiar Harmon Harrison nu putea sa scape asa usor. i prinse rapid bratul. -
Tata, nu... nu...
- O ucid! urla Harmon. Nu stii ce-a facut... - Ba da, ba da, stiu, spuse Harry.
Am auzit totul. Dar nu o poti omor, tata. Asta va strni un si mai mare scandal. Bi
ciuieste-i, nchide-o n azil, asa cum ai planuit . Asta si merita si nimeni nu te v
a condamna. Harry lua pistolul din mna tatalui sau, alerga n birou si-l puse cu gr
ija napoi n se rtar, l ncuie si-si baga cheia n buzunar. Apoi lua vechea lesa de cine,
se ntoarse n h ol si i-o dadu tatalui sau. - Te rog, foloseste-o pentru amndoi, sp
use el feroce, iar apoi vom fi siguri ca n u-l vor mai deranja niciodata pe un H
arri son. Harmon se ndrepta spre usa. Se ntoarse si privi la naltul, faimosul si in
teligentul sau fiu. - Harry, m-ai oprit sa fac un lucru prostesc. Ti-ai pastrat
sngele rece. ti multum esc, baiete. ntunericul disparea, aerul diminetii era proasp
at, promitnd o zi minunata de april ie, iar ceasul bisericii Sfnta Maria batu de c
inci ori, n timp ce Harmon conducea. Mintea i era ntunecata de gndul la Francie si i
ubitul ei si abia observa caruta ce dadea coltul strazii Pacific, aproape n calea
lui. El apasa frnele si claxonul, dar zgomotul sperie caii ce rasturnara c aruta
, blocnd accesul. Carutasul zacea lipsit de cunostinta ntre verze, iar Harmon l njur
a. Acum drumul era complet blocat. Un muncitor veni alergnd dinspre piata de prod
use, apuca haturile ncercnd sa linist easca caii, aplecndu-se apoi rapid deasupra c
arutasului si striga dupa doctor. - Prost nenorocit, spuse Harmon furios, era sa
ma trnteasca. Ar trebui sa fie mai atent. Cu greutatea carutii asteia putea sa m
a omoare. - Se pare ca s-a omort pe el, domnule, spuse o femeie. - Da? Multumeste
-te ca a murit doar unul din noi. Multimea se aduna, iar Harriso n simti ochii l
or privindu-l, privindu-i automobilul luxos, cravata alba si boga tia, si ridica
lesa de piele si spuse: - Voi trimite soferul sa-mi ia masina. Daca cineva o ati
nge, va avea de-a face c u Harmon Harrison. Lovind usor lesa de picior, pleca ar
znd de dorinta de a se razbuna pe toate femei le din lume. Strada era plina de ca
rute ce mergeau la piata si el privea carutas ii. Niciunul dintre ei nu-si putea
controla caii, animalele nechezau, dnd nervos din copite de parca nnebunisera. Au
zi un vuiet si privi n sus asteptnd sa vada nori de furtuna, dar cerul era albastr
u si calm. Zgomotul crescu, ca cel al unui tre n si el privi n jur zapacit. Apoi,
imediat, drumul se ondula spre el ca un val ur ias crescu sub el si-l trnti. Sar
i brusc n picioare si se adaposti sub usa unei cl adiri apropiate, dar vuietul se
nteti, iar pamntul se cutremura att de tare, att de violent, nct l trnti din nou. Gri
ile de metal cedau, iar zidurile si casele se pra buseau n strada sub ochii lui ns
paimntati. Apoi, cu un zgomot puternic, cladirea se prabusi si cu un tipat de ani
mal salbatic, Harmon Harrison fu ngropat sub tona d e darmaturi. Francie se trezi
brusc, cu un sentiment de neliniste. Josh dormea linistit cu o mna ntinsa protecto
r peste ea. Auzi un zgomot puternic, si astupa urechile cu palm ele si se ridica.
Dar zgomotul crestea, camera se scutura violent, vaza cu narci se cazu la podea
, iar Josh o cuprinse n brate tragnd-o mai aproape. Apoi pamntul se cutremura, came
ra se zgudui, iar fereastra exploda n mii de fragmente. Cu un zgo mot de otel, ntr
eaga cladire se frnse si, nca n patul n care facusera att de recent dr agoste, cazura
de la etajul patru al salonului Barbary Coast n subsol. Partea a doua Mandarinul
Capitolul 12 1906 Lai Tsin era nalt pentru un chinez, avea fata palida si proasp
at barbierita, cu o chii negri, migdalati si parul drept si negru. Purta o haina
albastra cu un gule r nalt, pantaloni de bumbac de culoare neagra si pantofi din
acelasi material, si cara averea ntr-un saculet agatat de spate si tinea un baiet
el de aproximativ sas e ani de mna. Urcau ncet pe Stockton Street cu ceilalti refu
giati chinezi, sute ca
si el, fugind de cutremur si flacari. Familiile mergeau mpreuna, cu tatii n frunte
, sotiile cu doi pasi n urma si o ceata de copii galagiosi, urmndu-i n sir cte unu c
a sa nu se rataceasca. Fiecare cara, mp ingea sau tragea ceva - placute cu inscri
ptii ancestrale, tablouri, oale si crat iti, lenjerii si colivii, scaune si foto
lii - erau ncovoiati de greutate si grabi ti sa salveze ceea ce puteau din flacar
i. Lai Tsin se opri n vrful unui deal, la coltul strazii California, si privi napoi
la ceea ce ramasese din San Francisco. Un nor de fum acoperea orasul, amestecat
cu un praf portocaliu sinistru. Incendiile demolasera deja multe din cladirile
imp ortante, nghitind zidaria ca pe lemn si transformnd lemnul instantaneu n carbun
e. P ortiuni ntregi de oras disparusera, iar pompierii dinamitau cladiri n calea f
lacar ilor ntr-un efort disperat de a mai salva ceva. Dar acum infernul avea prop
ria lu i viata, acaparnd usor acoperisuri si strazi. Districtul fusese devorat: m
onument alul hotel Palace era o mina fumegnda, asa cum era aproape toata Market S
treet si zonele de lnga Russian Hill si Telegraph, iar acum se vedea si pe Keamy
Street pn a n Chinatown. Replicile mai zguduira orasul, facnd zob nervii deja ntinsi
pna la limita, iar oame nii n liniste stateau mpietriti pe vrfurile dealurilor, urm
arindu-si resemnati case le arznd. Dupa primul moment de haos, cetatenii s-au avnt
at n misiuni periculoase, sapnd ruin ele, cautnd ranitii si mortii, dar spitalul fu
sese distrus, iar celelalte puncte erau grav avariate si nimeni nu putea opri fl
acarile. Lui Lai Tsin i se paru ca si cerul era n flacari si stia ca pna la miezul
noptii Chinatown va fi o gramada d e scrum. Fata lui era lipsita de expresie n t
imp ce se plimba cu baiatul de-a lun gul strazii California. Muncitorii carau gr
abiti comori si picturi scoase din ve chea casa Mark Hopkins, care fusese donata
de vaduva milionarului ca scoala de a rta si galerie de pictura. Cteva case din
Nob Hill erau nca intacte, dar flacarile se ntindeau amenintator de aproape, iar p
ompierii se confruntau cu lipsa apei. Nestiind unde sa plece, el se aseza pe tre
ptele unei case si-l lua pe baietelul obosit si-l puse pe genunchi. Copilul era m
bracat saracacios, bluza lui de bumbac albastra era uzata, iar ochii nchisi la cu
loare, mariti de teroare. Lai Tsin i da du sa mannce o prajitura de orez, dar nu a
veau nimic de baut, iar copilul ncepu sa plnga ncet ca si cnd i-ar fi fost teama sa
faca zgomot. Lacrimile i curgeau printre pleoapele strnse, iar Lai Tsin l tinea apr
oape, batndu-l linistitor pe spate. - E n regula, micutule Fiu, i spuse el. Nu mai
plnge dupa parintii tai. Voi avea eu grija de tine. Dupa un timp copilul adormi c
u mica lui sapca multicolora atrnnd ntr-o parte. Atunc i Lai Tsin o observa pe fata
. Fata i era cenusie si observa un bandaj sub salul pe care-l purta strns pe cap.
Er a mbracata saracacios, cu o bluza si o fusta vechi, iar ochii priveau fix usa
cas ei de vis--vis. Francie nu vazu privirea lui Lai Tsin. Ea se ntoarse n timp ce
o caruta urca ncet p e California Street si se opri n fata casei, urmarind cum un
barbat scotea precip itat targa, din spatele carutei, aruncnd o patura rosie pest
e trupul ntins pe ea, n ainte de a-l lua si a-l urca pe trepte. Ochii ei se marira
cnd usa se deschise si Harry aparu n pragul ei. Fata lui era al ba si ncordata, ia
r ochii albastri plini de mnie. l auzi spunnd: - Aduceti-l pe tatal meu aici, va ro
g, iar omul se supuse. Au pus targa pe marea masa de stejar din hol, iar cteva mi
nute mai trziu iesira din casa cu zmbete multu mite pe fata, introducnd n buzunare m
onezi de aur. Usile au fost larg deschise, iar Francie a putut vedea ntregul pers
onal adunat n h ol, n timp ce Harry trase patura si si privi tatal zacnd zdrobit si n
sngerat, cu ochi i lui stinsi privind parca furios lumea, o lume pe care n-o mai
putea vedea. Har ry si ridica ochii prin portalul de sticla ce stralucea ca un di
amant n lumina fla carilor. - Tu ai facut asta, Francesca, tipa el salbatic. Daca
nu pleca dupa tine, era n s iguranta, acasa. L-ai ucis ca si cnd i-ai fi mplntat un
cutit. Si jur pe Dumnezeu, te voi vedea moarta. E ultimul lucru pe care-l voi f
ace. Stnd n umbra, Francie fu scuturata de un fior. Stia Ca Harry vorbea serios si
ca u ra lui era mai puternica dect cea a tatalui sau. Daca Harry o gasea vreodat
a, era
sigura ca-si va tine promisiunea. Lai Tsin vazu bogata caleasca neagra a pompelo
r funebre sosind, si un cosciug di n argint cu ncrustatii de fildes fu rapid adus
nauntru, apoi privi la tnara ascunsa n umbra si asteptnd. Ea parea nepasatoare la r
apiditatea cu care se apropiau flac arile, desi o cantitate mare de caldura radi
a dinspre straziile apropiate. Privi nd, vazu un nor de fum negru venind dinspre
casa Hopkins, apoi licarul sinistru al unei flacari galbene de-a lungul ornamen
telor, aprinznd acoperisul. Lund n brate baiatul adormit, se ridica privind si aste
ptnd. Pompierii alergau de-a lungul st razii ordonnd tuturor sa plece; stiau ca nu
era nici o speranta sa salveze casele minunate si comorile lor. Francie simtea
caldura focului arzndu-i pielea, ochii o usturau de fum, dar nu pu tea sa plece.
Privea si astepta ca hipnotizata. Cteva momente mai trziu Harry desc hise usa. Sco
ase afara servitorii nspaimntati cu bagajele lor si privi, cum cei ce lucrau la gr
ajduri lasau liberi caii nspaimntati. n cele din urma majordomul urca din nou trept
ele cu nca sase oameni si ea se apropie tainic pna cnd putu sa observe interiorul c
ladirii ce fusese casa ei. - Ducem sicriul, domnule? ntreba majordomul n timp ce c
eilalti si scoasera respectu os sepcile. Harry i supraveghea din capatul scarilor.
Privi sicriul de argint de pe masiva ma sa de stejar, si scutura capul si spuse
grav: - Aceasta casa a fost construita de tatal meu. E monumentul unui om mare,
iar ac um va fi mormntul lui. Francie tremura si o pala de vnt cald se simti dinsp
re strada. Fereastra hotelulu i Farrmont exploda, iar flacarile iesira prin ea.
Cu o ultima privire spre sicriul tatalui sau, Harry nchise usa si-o ncuie. Ochii l
ui Francie l urmarira n timp ce pasea pe trepte, iar apoi de-a lungul strazii Cal
i fornia, urmat de servitorii lui. Lai Tsin i privi disparnd, apoi se ndrepta spre
ea. Francie privea casa de parca ar fi asteptat sa se ntmple ceva. - Vino cu mine,
spuse el n engleza, dar ea nici macar nu ntoarse capul. Mirat, el privi casa. Toa
ta strada ardea si nu mai era mult timp. Francie ofta adnc, cnd acoperisul ncepu sa
fumege. Izbucni un jet de flacari si ime diat totul se aprinse. Ea se ntoarse nce
t si-l privi pe chinez. - Priveste, spuse ea cu o voce ca un oftat. Arde. Casa a
ceasta oribila moare. Am jurat ca-l voi vedea n mormnt; si el este acum acolo. Apo
i fara sa mai adauge ceva, ncepu sa mearga alaturi de el si coborra mpreuna stra da
, departe de flacari si caldura, intrnd n noaptea necunoscuta. Capitolul 13 1906 E
ra o dimineata ntunecata de aprilie, iar norii negri erau att de grei, nct ti dadeau
impresia ca stateau pe acoperisuri. Annie iesi afara si-i multumi lui Dumnezeu c
a era n sfrsit o zi ploioasa. Abandonnd planul de a curata treptele din fata, nchis
e usa si se gndi ce sa faca n acea zi. Holul acoperit cu o carpeta rosie turceasca
era curat, camera din fata, unde nim eni nu statea cu exceptia sarbatorilor si
vacantelor, era curatata de praf, iar bucataria unde locuiau stralucea dupa orel
e petrecute de Annie la curatat si lus truit. Sus totul era curat, centimetru cu
centimetru. Nu era urma de mizerie sau haina murdara n toata casa. Era joi, deci
seara trebuia sa faca placinta pastoru lui. Tatal ei mnca acelasi fel de mncare n
zilele saptamnii si joia mnca ntotdeauna pl acinta pastorului. Focul ardea n cuptoru
l bucatariei, iar ea ridica un capacel al plitei, lua ibricu l maro, puse n el ce
ai negru si turna apa fiarta, apoi se aseza n scaunul ei obisn uit, asteptnd sa se
decanteze ceaiul. Era devreme, iar tatal ei era nca n pat; camera calduroasa si c
urata, care fusese lumea ei timp de zece ani, o nvaluia ca o capcana. Arata la fe
l ca ntotdeauna: aparatoarea stralucitoare a vetrei nconjurnd caminul de olane de c
uloare verde-nchi s, polita caminului acoperita cu catifea rosie, fotografiile de
familie n rame de argint, vasul de alama plin de surcele cu care tatal ei si apri
ndea pipa. Privea
camera, apoi scaunul favorit al tatalui ei, din catifea de culoarea vinului de B
ourgogne, adncit la mijloc, dupa attia ani de folosinta. Privi linoleumul maro si
imensul covor, decolorat de trecerea anilor ntr-un maro-deschis, si masa de brad
pe care pregatea hrana. Apoi scaunele Winsdor pe care stateau cnd mncau, dulapul p
lin de vase albe si albastre si, deasupra capului, rafturile din lemn, pentruha
ine, cu frnghia de sub el, unde n fiecare zi, hainele proaspat spalate sau calcate
atrnau n caldura focului. Fereastra mare dadea n curtea din spate, nconjurata de tu
fe de rhododendron, iar cnd venea vara, ntotdeauna punea ghivece de petunii pe ea
. Annie si nchise ochii si ofta. Nu era nevoie sa mai priveasca, totul era incredi
bi l de bine imprimat n creier, ticaitul ceasului de mahon, cu sunetul lui, suier
atu l slab al ibricului ce fierbea ncontinuu pe plita, gata sa ofere ceai oricaru
i vi zitator, zgomotul focului de carbuni ce era aprins n fiecare zi, indiferent
de ca ldura verii, pentru a ncalzi marele cuptor. n mintea ei auzea zgomotul andre
lelor si l vedea pe tatal sau pufaindu-si eterna p ipa, n timp ce sedeau tacuti, s
eara de seara, cu draperiile greoaie de catifea tr ase, cu timpul parca trndu-se pn
a la ora de culcare, apoi zorile, si aceeasi zi ide ntica. Ofta. Trecuse cu greu
un minut, si nu se gndise la Josh. Singurul mesaj ce l avea de la el era o vedere
cu Barbary Coast din San Francisco. O primise cu cinci lun i n urma, ambalata cu
grija ntr-un plic maro n care scria simplu: Sunt bine, sa nu-ti faci griji. N-am
facut eu lucrurile acelea teribile. Te rog s a ma crezi. Cu dragoste, fratele ta
u iubitor." O citise si o recitise de mii de ori. Josh era cel ce dadea viata ac
estei case s i ea traia pentru el. Cnd el plecase, ea a plns ca o mama care-si plng
e fiul pierdu t si n-a crezut niciodata, niciodata ce spuneau toti despre el. Fr
atii ei erau a tt de rusinati, nct veneau rar sa-si vada tatal, iar sotiile lor si t
ineau nepotii d eparte, ca si cum i tineau departe de purtarea lui Josh - desi er
au tentati de ba nii lui Frank Aysgarth. Se ntmpla de fiecare data cnd ea i vedea pe
Bertie sau Ted v enind; stia pentru ce venisera. - Batrnul a nnebunit, i spunea Be
rtie. Ar fi bine sa continuam noi afacerea, altfel se duce de rpa. El nu ia deciz
ii n nici un fel, si cum putem noi sa construim dac a el nu spune da sau nu? Ea s
tia ca aveau dreptate, dar stia ca pusesera mna si pe banii lui Frank. Ea nu pute
a sa faca totusi nimic, iar tatalui ei nu-i pasa, asa ca ea continua sa lucr eze
veste mici si bonete din cea mai buna lna de angora, pentru nepoti. Si nimeni nu
mentiona numele Josh Aysgarth. Sari cnd auzii pasii tatalui ei pe scari, turna l
aptele proaspat ntr-o ceasca, ada ugnd putina sare, asa cum i placea lui. O puse pe
plita sa se ncalzeasca, taie o bu cata de carne alba pe care o gatise ieri, asa
cum o facuse ntotdeauna, desi el nu mai citea ziare de cnd cu stirea teribila desp
re fiul sau. Ea totusi lua Yorkshir e Post" si l citea trziu dupa-amiaza, cnd mai t
ermina treburile. - Mneata, tata, spuse ea voioasa, tragndu-i scaunul sa ia loc,
turnnd ceaiul. Porr idge-ul va fi gata n cteva minute. Ce zici de niste oua prajite
? El nega din cap, cufundndu-se n scaun cu un oftat zgomotos. - Doar porridge, spu
se el. Privea tacut farfuria, iar Annie ofta exasperata. i spusese de attea ori ca
avea nc a doi fii, ca avea nepoti, ca avea o afacere si bani n banca, ca Josh era
inocent . Dar degeaba. - Cnd ai un baiat care a facut ceea ce Josh a facut, asta
e ceva penfru care Dumn ezeu nu te va ierta. Si nici eu n-o voi face, i-a spus
el. Si asta era tot ceea ce spusese el n legatura cu acest subiect. Dar n dimineat
a asta era altfel. Frank mpinse ziarul asa cum o facea mereu, numai ca de aceasta
data ceva i atrase privirea. CUTREMUR MASIV DEMOLEAZA SAN FRANCISCO-ul" era titl
ul. MII DE MORTI N INFERNUL CUTR EMURATOR". - Pun pariu ca sunt cteva case distins
e din cele pe care le-am construit, comenta el punnd gem de capsuni n porridge. -
Ce-ai spus, tata? l ntreba ea, uimita ca nu a comentat asupra mncarii sau a casei ,
ci asupra altui subiect. - Cutremurul asta... spuse, dnd la o parte porridge-ul
neatins si punnd zahar n cea
i. Annie statea pe vine n fata focului, prajind pine deasupra focului de carbuni,
cu o furculita. Doua bucati erau deja gata, iar obrajii ei erau roz de caldura. l
pr ivi peste umar, exasperata: - Ce cutremur, tata? - Cutremurul din San Franci
sco, asa scrie n ziar. Citeste si tu. Aruncnd furculita cu care prajea pinea, fugi
spre masa Si lua ziarul, citind rapid articolul. Ochii i se marira de groaza, fa
ta i deveni palida si si duse mna la ini ma. - Oh, tata, sopti ea, nu poate fi adev
arat. - Ba da... replica el, sorbindu-si ceaiul. Cnd eram acolo, mereu simteam mi
ci cut remure. Se aseza pe scaun, acoperindu-si fata cu sortul, ca el sa nu-i va
da ochii. Se gnd i la Josh n San Francisco, poate mort, poate ngropat sub darmaturi
sau ars n infern. Ce putea sa faca? Iubitul, frumosu, nevinovatul Josh... Dupa un
timp, si sterse lacrimile si lua din nou ziarul. Tatal ei statea cu ceasc a de c
eai n fata, micul dejun era neatins si si pufaia pipa, umplnd camera de fum, ca n fi
ecare dimineata. Ea dori sa tipe la el, sa-i spuna ca fiul lui putea zace sub un
morman de ruine sau putea fi cenusa. Dar citi din nou articolul. Se mentiona ca
rapoartele erau destul de ambigue, pentru ca toate comunicatiile fusesera ntreru
pte. Guvernul trimisese deja ajutoare si principalele orase americ ane livrau hr
ana, paturi, mbracaminte si bani, pentru a-i ajuta pe supravietuitor i. Sediul po
mpierilor fusese distrus, iar aprovizionarea cu apa lipsea, focul ne putnd sa fie
stins, ntregul oras era aprins, nimic nu l mai putea salva. Noul edifi ciu City H
ali, n valoare de opt milioane, era transformat n ruina, cel mai mare ho tel, Pala
ce, era transformat n cenusa, iar casele din Nob Hill erau chiar si acum devorate
de flacari. Faimosul star de opera, Enrico Carusso, care scapase mpreuna cu comp
ania lui ntr-u n tren special nainte ca focul sa se extinda, spunea ca orasul e ia
dul pe pamnt", s i jura ca nu se va rentoarce. Dupa primul soc, cetatenii iesisera
n strada, nestiind ce sa faca. Cnd lucrurile s e mai linistira, mare parte din ei
se hotarsera sa-si prepare micul dejun si deoa rece erau multe scurgeri de gaz, n
curnd n oras izbucnira multe focuri. Nu exista u n sistem de alarma bine pus la p
unct, nici apa, iar focurile se mprastiau rapid a rznd casa dupa casa, cladire dup
a cladire, att de puternic, nct foarte curnd deveni u n infern nascnd sub vntul bleste
mat, att de cald, nct topea totul n calea lui. San Francisco e osndit", concluziona a
rticolul, mpreuna cu multi din cetatenii oras ului". Annie n-a stiut cum a trecut
ziua. La ora patru cobor dealul pna la magazinul din colt si cumpara editia de se
ara a Yorkshire Post"-ului, spernd sa auda vesti mai b une, dar scria ca totul er
a mai rau, ntreg orasul era aprins. Se instalasera tabe re de refugiati, cu cortu
ri, n parcurile din San Francisco si peste golf, n Oackla nd, unde multi scapasera
cu feriboturile. Spuneau ca cetatenii fugeau de flacari ,-ca femei chineze cu p
icioarele bandajate, incapabile sa se deplaseze erau cara te pe strazi, copii nsp
aimntati alergau pe lnga parintii lor carndu-si jucariile, n t imp ce, cei mai n vrsta
carau cini, pisici si colivii, tablouri si piane; orice put eau salva. Annie urc
a ncet dealul. Se gndi la toate noptile cnd statea ngenuncheata n fata patul ui rugndu
-se pentru dovada nevinovatiei lui Josh, ca el sa se ntoarca la ea, pentr u sanat
atea si fericirea lui, acolo, departe, n San Francisco, si stiu, fara umbr a de nd
oiala, ce trebuia sa faca. Urca dealul cu privirea la ghetele ei negre, gnd indu-
se la un plan. n noaptea de dupa cina, cnd Frank Aysgarth se cufundase n scaun apri
nzndu-si pipa si privind ca de obicei flacarile, ea spuse: - Tata, trebuie sa-ti
vorbesc. Am sa-ti spun ceva. - Hmm... mormai el, fara s-o priveasca. - Trebuie s
a plec, tata, spuse ea cu voce tare. Privirea lui se ntoarse si-si sco ase pipa d
in gura uimit. - Sa pleci? Te-ai prostit? Nu vorbi nevrute, Annie, spuse el pufa
ind din nou pip a si privind flacarile.
- Vorbesc serios, tata, insista ea. Trebuie sa-l gasesc pe Josh. Vezi, tata, el
a plecat la San Francisco si trebuie sa stiu daca mai traieste sau nu, si daca e
ste mort. atunci... voi avea grija sa fie nmormntat cum se cuvine n pamnt sfnt. - Nu
vor nmormnta niciodata un ucigas n pamnt sfnt, racni Frank. Fata i se facu rosie si
pufai nervos, umplnd bucataria cu mirosul de tutun. - Josh e nevinovat. Sammy Mor
ris l-a facut sa fuga att de repede nct n-a avut timp sa se apere. Politia a crezut
povestea doamnei Morris cum ca Sammy l-a gasit dea supra trupului femeii. Ea-si
privi tatal si vazu o lacrima rostogolindu-i-se pe obraz, pierzndu-i-se n mu stat
a deasa. Apoi alta si alta. - Oh, tata, spuse ea neajutorata, nestiind cum sa-l
linisteasca. N-o lua asa. Fi ul tau nu e un ucigas, te asigur de asta. Indiferen
t ce spune sau nu spune Sally Morris. - M-a terminat, Annie, spuse, ignornd lacri
mile ce i inundau fata, Josh al nostru m-a terminat. Un om are dreptul de a-si do
ri un viitor pentru fiii sai. El a fos t preferatul meu, stii doar, desi nu i-am
aratat-o niciodata. L-am tratat ntotdea una la fel. Nu mi-am dorit asa ceva pent
ru familia noastra. Niciodata. Annie si ndrepta privirea. Nu putea sa-i vada fata n
cruntata, minile tremurnd si lacr imile ce nu si le mai putea opri. Frank Aysgarth
si permitea luxul de a-si da fru liber emotiilor pentru prima data n viata, iar ea
stiu ca era cel mai bun lucru c e i se putea ntmpla. Dupa un timp spuse: - Tata,
plec la San Francisco sa-l gasesc. Voi lumina numele lui - numele nostru . Nu ve
i intra n mormnt creznd ca fiul tau e un criminal. ti cer doua lucruri, tata: primul
este banii de care am nevoie sa plec, iar celalalt e tacerea. Nimeni nu trebuie
sa stie unde am plecat sau de ce. El o privi cu barbia tremurnd si pentruprima o
ara n viata ei i-a fost mila de el. - Vei face asta? sopti el. - Promit. - Atunci
vei avea banii mine. Si va ramne ntre tine si mine. Nu va mai sti nimeni a ltcinev
a. Ea l privi recunoscatoare. - ti promit ca-ti vei recapata onoarea, indiferent c
a fiul tau e mort sau viu. n dimineata urmatoare, Frank Aysgarth putea fi vazut p
limbndu-se pe strada pentru prima oara de cnd plecase Josh. Vecinii alergau sa-l v
ada trecnd, remarcnd parul al b si mersul ezitant, ntrebndu-se ce facea el, singur c
u Annie, pe vrful dealului Ay sgarth. Cu atta banet si mare succes, si nu e dect un
batrn" spuneau ei dezamagiti. Sally Morris, batrna si mai rea, iesi pe usa si tip
a dupa el: - Sunt surprinsa ca ndraznesti sa-ti arati fata dupa tot ceea ce a fac
ut Josh. Si sa-l faci si pe Sammy sa fuga! Tu si bogatiile tale mi-ati corupt ba
iatul, Fran k Aysgarth, si Dumnezeu nu te va ierta niciodata pentru asta. Vecini
i si tinura respiratia alarmati, iar el se mpiedica si era sa cada, dar apoi si ndre
pta spatele si grabi pasul, privind neclintit n fata ca si cnd n-ar fi auzit nimic
. Doua ore mai trziu, l-au vazut ntorcndu-se din nou pe strada si disparnd spre casa
d e pe dealul Aysgarth. Putin mai trziu, Annie Aysgarth trecea grabindu-se, si d
e d ata aceasta, toate capetele se ntoarsera, ntrebndu-se ce punea la cale asa grab
ita. Si-au fost si mai surprinsi cnd, saptamna urmatoare a venit un taxi s-o ia pe
Ann ie cu toate cutiile si bagajele ei la gara, iar Bertie Aysgarth cu sotia si
copi i lui s-au mutat n Ivy Cotrage, sa aiba grija de batrn.
Capitolul 14 Lai Tsin era contrariat. De sase zile, de cnd o gasise pe fata, ea n
u scosese nic i un cuvnt. Era ncrezatoare ca un copil; cnd el i aducea mncarea si i sp
unea mannca a ", ea mnca; cnd i spunea urmeaza-ma", ea i urma; cnd i spunea asteapta ai
ci", ea l a a. Si stia ca daca nu se ntorcea la ea, l-ar fi asteptat pentru totdea
una. Nu ara ta nici un interes fata de situatia ei sau fata de situatia grea a c
elorlalti do ua sute cincizeci de mii de oameni ce stateau n parcurile orasului.
Statea cu cop ilul n brate, privind fix, suspendata n timp.
El ofta. Era ntr-o dilema. si asumase o responsabilitate fata de ea ca si cnd salva
se pe cineva ranit dintr-o batalie, temndu-se sa nu nnebuneasca din cauza socului
sau a ranilor. Dar nu putea sa mai continue asa. El era un biet Celest" (strain
, chinez) cu problemele lui, iar ea era americanca. - Domnisoara? spuse el aseznd
u-se lnga ea, atent sa nu o atinga, sa nu para impert inent. Domnisoara? repeta e
l. Ochii ei de safir l privira fara sa nteleaga; el banuia ca ea astepta ca el sa-
i v orbeasca din nou, si ofta. - Trebuie sa rami aici cu celelalte doamne america
nce, spuse el scotnd cinci dolar i dintr-un buzunar secret si punndu-i n palma ei.
La revedere, domnisoara, spuse d in nou, punndu-si geanta pe umar, dar ea nu rasp
unse. El si copilul facura ctiva pasi, apoi el se ntoarse si o privi. O lacrima ma
re i s e rostogolea pe obraz. El o privea nesigur. Lacrimile ce cadeau pe obraji
i ei er au mari, stralucitoare precum cristalul, si toata avea un aer de singura
tate cei atinse o coarda dureroasa. Se ntoarse si i spuse: - Tot acest timp n-ai p
lns, iar acum o faci. De ce? Ea dadu din cap. Lacrimile ca de cristal i se rostog
oleau mai repezi pe obraz. - Credeam ca-mi esti prieten, sopti ea dezolata, si a
cum ma parasesti. - Nu putem sa fim prieteni. Eu sunt un celest", un biet chinez
, iar tu... spuse e l privindu-i rochia saracacioasa, salul si ghetele uzate, tu
esti o doamna. Ea si sterse lacrimile cu pumnii, iar el observa cearcanele albas
tre din jurul oc hilor ei, paloarea fetei si fragilitatea ncheieturii minilor. Ini
ma i se umplu de mila, dar stia ca trebuia sa plece, s-o lase n lumea ei. Baietel
ul astepta lnga el, tragndu-si pantalonii si ncepu sa plnga. El i atinse capul , priv
ind fata. - As vrea sa-ti fiu prietena, ofta ea. El considera ca e o problema de
licata, iar ea l privea, neputnd sa-si dezlipeasca ochii de ai lui. - Va fi foarte
dificil, spuse el n cele din urma. - Nimic nu poate fi mai dificil fata de ce am
suferit. Vocea ei suna ncarcata de pareri de rau, iar Lai Tsin adauga: - Atunci,
sa mergem, spuse el lund pe umar geanta Si pe baiat de mna. Ea sari n picioare si
pasi lnga el, si cumva, el stiu ca daca i-ar fi cerut sa vin a cu el pna la capatu
l pamntului, ea l-ar fi urmat. Era destinul lor. Dupa o mila se oprira sa cumpere
mncare la o ghereta de pe marginea drumului, sco tnd niste bani din buzunarul sec
ret, pentru a plati. El nmna peste cincisprezece ce nti, punnd cu grija napoi bancno
tele ramase, apoi aduse supa fierbinte si cteva fel ii de pine unse cu unt, spre l
ocul unde ea statea pe cteva pietre cazute. Baietelu l statea la ea n brate, cu min
ile n jurul gtului ei, iar ceva facuse sa se ntmple un m iracol. Zmbea. - Mannca, spus
e Lai Tsin, punndu-i farfuria n mini. Trebuie sa te nzdravenesti. O privea cum sorbe
a supa, nchizndu-si ochii si savurnd-o. Se gndi ngrijorat la cei ci nci dolari ce-i r
amasesera n buzunar. Era tot ceea ce avea. Cartea lui de credit chinezeasca arata
o suta si trei dolari, si douazeci de centi n contul lui, dar b anii sigur arses
era mpreuna cu restul San Francisco-ului. El ofta. Cstigase banii jucnd mahjong", e
ra tot ce avea din trecut, si averea lui din viitor. Era un joss" rau, dar era v
iu si nevatamat. Obrajii ei prinsesera putina culoare, mersul era mai ferm si lu
a mna copilului, zm bindu-i, iar el ncerca sa tina pasul. Oamenii ntorceau privirea
iritati, dupa ei, iar Lai Tsin stia ca nu erau de acord ca o femeie de-a lor sa
umble cu un chinez si realiza ca nu i-ar fi acceptat mpreuna n tabara refugiatilor
din parc si cauta n jur dupa adapost. Trecura pe lnga o toneta, pe marginea drumu
lui, unde se vinde au corturi mici. - Ct? ntreba el. Omul l privi si spuse: - Zece
dolari pentru celesti". Si sa stiti ca e ieftin. Lai Tsin se ntoarse, iar o chii
vnzatorului i priveau cercetatori cnd o luara din nou la drum. Se ntuneca si stia ca
trebuia sa gaseasca un adapost. Ochii lui priveau n stnga si-n dreapta. Cnd se las
a ntunericul, vazu lo
cul. Era tot ceea ce mai ramase dintr-o casa si era despicata n doua, taiata parc
a de un cutit. Peretii camerelor de la etaj cazusera, dar jos parea intact. Usa
disparuse, iar el intra si privi n jur. O perdea sfsiata acoperea ferestrele spar
t e, iar o masa din lemn cu picioarele groase zacea pe jumatate ngropata n moloz.
Ex ista o sfoara neagra n fata semineului, iar un dulap de haine din stejar state
a nc a n picioare, cu rafturile pline de praf, care supravietuisera, fiind ntregi.
El i nspecta camera atent; erau cteva fisuri mari, dar parea destul de sigura. Er
a bun a pentru o noapte. El ndrepta sofaua, o scutura si spuse: - Te rog, ia loc,
domnisoara. Francie se aseza multumindu-i, iar el l ntinse pe baietelul obosit lng
a ea. O privi apoi pe ea si spuse nervos: - Domnisoara, eu sunt chinez. Am venit
n America fara acte. Traiesc din jocuri de noroc. Nu am trecut si nici viitor. E
xista doar prezent. E felul de viata cu ca re am fost ntotdeauna nevoit sa traies
c, ca si familia mea, nainte. Nu-ti pot ofer i nimic. Francie se gndi atenta la ce
-i spusese si realiza ca erau asemanatori. - Atunci suntem norocosi, tu si cu mi
ne. Cutremurul mi-a ngropat trecutul si mi-a rapit viitorul. Si eu am numai preze
nt. - Poate ca pna la urma a fost un joss" bun, spuse el. n timp ce micutul dormea
, ea l ajuta sa caute prin ruine paturi sau lenjerie de pa t, orice ca sa se acop
ere, pentru ca noaptea era rece si era interzis sa aprinzi focul. Apoi, extenuat
a, se ntinse lnga baiat si adormi. Lai Tsin o acoperi cu gri ja ntr-o patura roz, a
poi acoperindu-se cu o perdea veche, statu de veghe pna n zor i. Se gndea la ea, pr
ivind-o cum doarme. si reaminti ura din vocea ei cnd privea casa arznd si stiu ca t
rebuia sa fi suferit, deoarece nu era strain de sentimentul ace sta. Traise toat
a viata n brutalitate, singuratate, teama si ura. Totusi, cnd ea s e trezi, nu-i c
eru nici o explicatie. Stia ca va veni timpul cnd ea va dori sa i s puna adevarul.
Ziua urmatoare ei se mutara, parasindu-si adapostul temporar fara sa-si mai aru
n ce o privire napoi. - Unde mergem? ntreba copilul n dialectul cantonez, tragnd de
fusta lui Francie. - n locul urmator, raspunse Lai Tsin calm. Nu avea nici o idee
unde ar putea fi a cel loc, dar fusese ndeajuns ca sa-l linisteasca pe baiat, ca
re nu mai plnse. Dupa un timp traversara un parc plin de corturi mici si albe. Oa
menii stateau pe iarba n soarele diminetii, discutnd sau citind ziarul, n timp ce a
ltii stateau la coada la micul dejun servit pe gratis. Era un miros de cafea cal
da si pine, iar b aiatul trase din nou de fusta lui Francie, nfometat. Ea intra n rn
d, pentru micul d ejun, si cteva paturi, apoi mncara repede, stnd deoparte de ceila
lti. La urma, punnd u-si patura pe umeri, Francie si baiatul l urmara pe Lai Tsin,
oriunde s-ar fi du s el. Urmatoarele cteva zile Lai Tsin avu grija de ea ca de s
ora lui mai mica; i gasea h rana, adaposturi nocturne si si cheltui toti banii. El
nu punea ntrebari, iar ea a bia vorbea. Pna ntr-o noapte, cnd stateau n jurul foculu
i pe care el l facuse. Baiete lul dormea, ruinele fumegnde ale San Francisco-ului
se conturau pe cerul albastru ca cerneala, iar Francie ncepu : - Trebuie sa-ti sp
un ceva. Ea si ascunse fata n palme, iar el astepta rabdator. Stia ca va vorbi. Av
ea nevoie sa-si descarce sufletul. Avusese dreptate, cuvintele se revarsara, ea i
spuse numele ei, pe al tatalui ei - Harmon Harrison. - Vad ca ai auzit de el, s
puse ea cnd vazu cum a reactionat el cnd i-a auzit numel e. - Toata lumea din San
Francisco l cunoaste, replica el. Ea i povesti ct de mult l ura, si despre fratele e
i, Harry. - Daca va afla ca traiesc, ma va nchide ntr-un azil, n spatele gratiilor,
apoi ma v a ucide, spuse ea terorizata. i povesti apoi cum l-a cunoscut pe Josh,
cum s-a ndragostit si cum a salvat-o, si ct de frumos era. - Si bun ca un nger, sp
use ea cu un oftat lung. Chiar si calugaritele spuneau la
fel. Apoi i povesti despre Josh si Sammy, despre crime si cum dorea Josh sa cread
a ca nu Sammy era faptasul, desi stia ca asa era. si puse apoi minile n cap retrain
d mom entul cutremurului. - Deodata am cazut ntr-un abis, si totul cadea pe noi.
Credeam ca visez, ca era u n cosmar. Simteam o mare greutate pe piept si gura mi
era plina de praf, pna cnd am crezut ca plamnii mi vor exploda. Am deschis ochii si
i-am vazut fata lui Josh. E ram tot n pat, mbratisati, iar greutatea ce o simteam
pe mine era de fapt trupul l ui. Putina lumina venea de deasupra, dintr-o gaura n
tavan; apoi s-a auzit un zgo mot ngrozitor si o grinda enorma s-a prabusit pe sp
atele lui Josh, apasndu-l mai t are peste mine, i auzeam respiratia grea. Am ncerca
t sa ies de sub el, dar era pre a greu, era tinut de grinda. Simteam sngele si nu
stiam daca era al meu sau al lu i, si am realizat ca aveam nevoie de ajutor. Mi
-am eliberat trupul, centimetru c u centimetru de sub el. Nu stiu ct a durat, poa
te minute, poate ore, dar n final m -am eliberat si m-am ridicat n picioare. nca ma
i auzeam respiratia lui grea si miam amiintit ca era la fel ca cea a mamei mele
cnd a murit. i auzeam gemetele si mi -am astupat urechile cu minile. Nu-l puteam la
sa acolo, sa moara. Am ncercat sa ri dic grinda de pe spatele lui, dar nu puteam
s-o clintesc si atunci am ngenuncheat lnga el, mi-am pus minile sub umerii lui, ncer
cnd sa-l trag. Pentru moment am crezu t ca reuseam, apoi imediat pamntul se cutrem
ura din nou, iar grinda aluneca. A fo st un vuiet, si cu coada ochiului am vazut
cum zidaria ramasa ncepea sa se prabus easca. Fara sa ma gndesc, am sarit napoi si
mi-am pus minile n cap, ca sa ma salvez. Totul a cazut pe Josh. Am ngenuncheat iar
lnga el, nu stiam ce sa fac. Era nemisc at, parca murise. Deodata si-a ridicat c
apul si m-a privit. Statea, tremurnd, privindu-l pe Lai Tsin, nedorind sa-si mai
aminteasca, apoi con tinua ncet: - Fata aceea frumoasa ca a unui nger era o masa d
e snge si oase. Lai Tsin era tacut. Nu facu nici un efort s-o linisteasca. Stiu c
a erau anumite lucruri ce nu puteau fi amintite prin cuvinte, lucruri teribile p
e care nu putea i sa le uiti, pe care erai silit sa le duci odata cu tine n mormnt
. - Nu puteam sa ma misc, spuse ea cu o voce stinsa. Am asteptat lnga el, respira
ti a i devenea din ce n ce mai slaba... si deodata se asternu tacerea, stiam ca mu
ris e. Am luat patura de pe pat si l-am acoperit. Apoi am plecat, parasindu-l n m
ormnt ul lui. Nu-mi amintesc cum, dar m-am trezit n strada. Doar ca nu mai era o s
trada acolo, era o mina. Erau multe incendii, oamenii alergau, nu stiu unde. I-a
m urm at... ctiva m-au ajutat... mi-au bandajat capul, mi-au dat haine. M-au dus
la spi tal, dar spitalul nu mai exista. Erau multi n strada, pacienti, doctori, i
nfirmie re, attia oameni raniti si bolnavi. M-am ntors. Stiam ca trebuie sa merg a
casa. Vo iam sa vad ce s-a ntmplat. Si doream din toata inima ca tatal meu sa fi m
urit. l privi pe Lai Tsin. - Am plecat acasa, continua ea. Erai acolo. Ai vazut c
e s-a ntmplat. Dorinta mi-a fost ndeplinita. El spuse grav: - Micuta Sora, inima me
a e plina de compasiune pentru tine. Dar nu dorinta ta ti -a ucis tatal si ti-a
distrus casa. Tatal tau ti-a furat copilaria, dndu-i-o frat elui tau. Nu l-ai uci
s si nici pe iubitul tau. Asa a fost destinul. Acum e timpu l, Micuta Sora, sa d
evii tu nsuti. Trebuie sa-ti uiti trecutul si sa-ti controlez i norocul, iar dest
inul bun nu te va ocoli. E momentul sa iei friele vietii si sa mergi mai departe.
Francie si sterse lacrimile din ochi. si cuprinse genunchii cu minile, privindu-l,
vazndu-l de fapt pentru ntia oara. Mntuitorul ei nu era tnar, dar nici nu putea sa-i
dea o vrsta. Fata lui blnda, fruntea usor bombata, ochii migdalati, iar gura larg
a . Era slab, cu o privire plina de bunatate, avea o prestanta ce nu avea nimic
de -a face cu hainele saracacioase sau cu suma de bani din buzunare. Chipul lui
exp rima prin ceea ce trecuse timp de generatii: greutati si pareri de rau fara
sfrsi t, si o putere adnca, pe care ea n-o putea ntelege. - Esti foarte ntelept, Lai
Tsin, spuse ea ncet. ntelept ca mandarinii. El tacu. - Trebuie sa dormi acum, spu
se el. Trebuie sa uiti amintirile urte, loviturile ce le-ai primit. Dormi ca un c
opil, Micuta sora, iar mine ti vei ncepe viata din nou.
Nu vei putea uita, dar ngroapa totul n adncul sufletului si nu te uita napoi. Ascult
atoare, ea se aseza lnga baietel, iar Lai Tsin puse o patura cu mare grija peste
ei. Apoi se aseza lnga foc gndindu-se la ce stia despre Harmon Harrison. si a lunga
gndurile negre din minte privindu-i cum dormeau. Erau doar doi copii, se gnd i el
cu mila. Soarta i-a lipsit de copilarie, asa cum i se ntmplase si lui. Acum i unis
e, pentru a nfrunta viitorul mpreuna, ncepnd de mine. Capitolul 15 Ploua; ploaia cade
a ca un dus, rapid, iar norii grei si mari traversau repede ce rul. Francie se g
rabea sa urce dealul pe California Street, oprindu-se aproape d e vrf, sa-si trag
a rasuflarea. Obrajii i erau roz din cauza vntului si a picaturilo r de ploaie ce
i se revarsau pe suvitele blonde, lipindu-le de fata murdara. Tre cusera trei sa
ptamni de la cutremur. Trei saptamni de cnd murise Josh. Si trei sapt amni de cnd fra
tele ei lasase trupul tatalui lor n flacari. Acum o urmarea fantoma lui. Citise n
acea dimineata n ziarul Cronicle ca urma sa a iba loc un serviciu de pomenire pen
tru Harmon Harrison. Scria ca fiul lui, Harry , ce ndura cu stoicism tragedia per
sonala, declarase ca va reconstrui casa famili ei din Nob Hill, pentru a arata l
umii ntregi ca nimeni, nici chiar vointa lui Dum nezeu, nu putea distruge familia
Harrison. n articol se mentiona faptul ca Harmon Harrison a fost cel mai bogat o
m din San F rancisco si ca lasase ntreaga avere fiului sau. Exista o mica excepti
e; o ferma n Sonoma Valley ce-i apartinuse ultimei sotii si care fusese cedata fi
icei lui, Fr ancesca; dar fata nu mai fusese vazuta de la cutremur si se presupu
nea ca murise . Se plimba ncet de-a lungul Californiei Street, privind minele hot
elului Fainnont. Muncitorii cautau metodic printre darmaturi, punnd deoparte tot c
eea ce supraviet uise; mozaic, bucati de marmura, un pantof de satin... Din casa
Harrison ramasese doar fatada. Francie se plimba printre coloanele dori ce, pe
treptele de marmura familiare, intrnd n hol. Privi n sus; marele dom din sti cla nu
mai exista, iar n casa ploua. Curata cu piciorul praful de pe marmura alba cu ne
gru si observa ca se sparsese n milioane de bucatele. Cnd privi n jur, se sim ti sc
uturata de un fior. Undeva n cenusa si praful acela erau si ramasitele tatal ui e
i si simtea ca e acolo, de parca ar fi fost nca n viata. Alerga, - tremurnd, si ies
i din casa, cobornd dealul ct de repede putu. Era bucuroasa ca nu mostenise ni mic
de la tatal ei n acea casa. Mai bine saraca si fericita. Se obisnuise cu imagini
le dezolante ale minelor, totusi strazile aveau un aer fe stiv ciudat. Oamenii d
iscutau prieteneste, n fata constructiilor improvizate ce l e erau adapost, pe sc
aune si canapele scoase n drum, femeile gateau pe sobe scoas e n strada. Copiii al
ergau printre ruine, dansnd pe muzica unei flasnete, rznd de ma imuta flasnetarului
, n timp ce vnzatorii ambulanti si strigau marfa pentru cei ce m ai aveau bani s-o
cumpere. Orasul distrus avea un aer de camaraderie si buna dis pozitie. Pna la ur
ma , si spuneau ei, toti suntem n aceeasi situatie". Ca si ceilalti doua sute cinc
izeci de mii de refugiati fara adapost, Francie, La i Tsin si baiatul luau orice
le-ar fi oferit orasul avnd masa pentru cincisprezec e centi la bucatariile ambu
lante sau gratuita la Crucea Rosie, cnd nu mai aveau b ani. Dimineata mncau biscui
ti calzi cu cafea, la prnz supa si o farfurie cu legume si o bucata de carne de v
ita, iar la "cina, friptura irlandeza, pine si ceai. Lo cuiau ntr-o baraca n Chinat
own. Lai Tsin statea pe un scaun n locuinta lor improvizata, aratndu-i baiatului c
um sa numere pe un abac de lemn. i zmbea lui Francie si lund ni ste bani din buzuna
rul lui secret i dadu si-i spuse mndru: - Uita-te cti bani am. Ea i numara repede, a
poi l privi uimita si spuse: - Dar, Lai Tsin, aici sunt mai mult de o suta de dol
ari. - O suta trei dolari si douazeci de centi, spuse el. Tinea n mna o carte mica
neag ra. Creditul chinez s-a redeschis, continua el. Banii mei n-au ars, asa cu
m am c rezut. Azi m-au platit. - Oh, Lai Tsin, esti bogat. - n seara asta voi juc
a pai-gow" , spuse el mpaturind banii, si ma voi mbogati.
Ea l privi socata. - Adica joci toti banii acestia? Chipul lui deveni lipsit de e
xpresie. - Da, asta voi face, spuse el ntorcndu-se. Ea privi dupa el, n timp ce ple
ca, facndu-si loc prin multimea strazii, printre ma sini de spalat si rufe ntinse
la uscat, printre sifoniere si mese de trestie, pan ouri colorate si esarfe rosi
i, si sobe improvizate facute din bucati de metal si grinzi. Iar ea se gndi la ce
putea cumpara de o suta trei dolari: pantofi pentru baiat, paturi, lumnari, sapu
n, hrana. Dadu din cap. Banii nu-i apartineau, erau ai lui Lai Tsin si putea fac
e numai ce voia cu ei. Ea trebuia sa se gndeasca la o slujba. Intra apoi n baraca
si ncepu sa-i prepare masa baiatului, din pine si lapte, privin d apoi surprinsa n
sus cnd Lai Tsin dadu la o parte perdeaua. El i puse cincizeci d e dolari n mna si s
puse: - nainte eram singur. Acum am responsabilitati. Nu pot juca toti banii fami
liei. Trebuie sa-i cumparam Micutului Fiu niste pantofi si alte lucruri de care
Micuta Sora are nevoie. 1 Pai-gow - joc de noroc chinezesc. Se ntoarse brusc si i
esi. Ea statea jos, cu cei cincizeci de dolari n mna. Baiatul s i ridica privirea d
in abac si i zmbi. Lai Tsin l numise Micutul Fiu". Iar ea era Micu ta Sora" O emoti
e fierbinte invada inima lui Francie. Lai Tsin si baiatul reprez entau mai mult
dect reprezenta o adevarata familie. El se ntoarse foarte trziu n acea noapte si n lu
mina slaba a lumnarii observa ca era trist. Ofta asezndu-se, lundu-si capul n mini. -
Joss-ul m-a parasit n aceasta seara, Micuta Sora, spuse el trist. Au, au, cum m
-a parasit! Inima i se ntrista, gndindu-se la economiile ramase. - Oh, Lai Tsin, a
i pierdut toti banii... El scutura din cap. - Sunt un jucator foarte bun. Am csti
gat, dar cel cu care am jucat nu avea bani sa-mi plateasca. nsa , mi-a dat aceast
a hrtie. Spunea ca valoreaza optzeci de dola ri, poate mai mult... Francie i lua hr
tia. Era scrisa pe un pergament subtire, cu caractere chinezesti d easupra. Dede
subt era scris n engleza: Cedata pe termen de noua sute nouazeci si n oua de ani,
formata dintr-o parcela de pamnt n districtul central al Hong-Kong-ulu i, ntre Des
Voeux Road si Qeens Road, zona exacta si dimensiunile sunt definite n harta de m
ai jos". Ea l privi surprinsa. - Dar, Lai Tsin, e o bucata de pamnt n Hong Kong. Sp
une ca a fost vnduta de compani a Mai Wu domnului Huang Wu. El ncuviinta. - Huang
Wu a fost,bunicul lui Chung Wu. El detinea acest pamnt, iar acum este al meu. Uit
e scrisoarea n care se precizeaza acest lucru. El i dadu o bucata de hrtie scrisa n
chineza, iar ea i-o dadu napoi. - Trebuie sa mi-o traduci, spuse ea. El tinea hrti
a n mna, si drese vocea si spuse: - Micuta Sora, regret mereu ca nu am nvatat sa cit
esc sau sa scriu. Francie rosi. l determinase sa se dezvaluie rusinos, iar acum s
tia ct de important a era pentru un chinez fatada de politete si respect. - mi par
e rau, spuse ea. - Familia mea era saraca, nu nvatase nimeni scoala. Nu am avut n
ici bani, nici ti mp pentru scoala. Stiu doar sa numar. De la patru ani am munci
t pe o plantatie d e duzi, culegnd recolta si ambalnd-o. Am lucrat la plantatiile
de orez, plantnd, sa u aveam grija de rate, la ferma unde erau crescute. ntotdeaun
a am dorit sa-mi cul tiv mintea n locul plantatiei, dar nu a fost sa fie asa. Era
m sapte frati si o so ra, si trebuia sa muncim, ca fara munca n-aveam ce mnca. Ia
r acum am mai mult de treizeci de ani si sunt la fel de sarac ca la patru ani. D
estinul mi calauzeste p asii, micuta Sora. Lai Tsin n-a fost destinat scolirii. -
Nu e adevarat, spuse Francie cinstit. Poti deveni un om mare, Lai Tsin, mai ma
re dect stapnul pentru care munceai. Poti nvata carte. Te voi nvata sa citesti si sa
scrii. El zmbi trist si o privi.
- Eram ca tine mai demult, plin de sperante prostesti. Acum sunt mai batrn si mai
ntelept si mi spun ca sunt Lai Tsin jucatorul fara scoala. E destinul meu. Nu sun
t ca ceilalti chinezi din San Francisco, care au venit din Toishan. Satul meu e
n provincia Anhwei pe malurile fluviului Yangtze, numit de noi, Ta Chiang", Mare
le Ru", pentru ca e cel mai mare din China. Vine din Tibet, trece muntii nalti si
vaile adnci, curgnd spre Sanghai si Marea Chinei. n fiecare an, dupa ploile musonic
e, Ta Chiang se umfla si se revarsa si vine pna la satele noastre, ne distruge re
coltele si anul e prost pentrutoti, nu avem nici hrana, nici bani . Satul meu er
a foarte sarac. Era stapnit de un om caruia i apartinea pamntul, iar taranii aveau
grija de el. Casele erau caramizi arse din lut galben. Era o curte cu alei podit
e cu lemn ce lega camerele ntre ele, si o camera pentru gatit, unde femeile se ad
unau sa gateasca. Pe fiecare tavan erau puse doua scnduri de lemn v opsite n rosu.
Se spunea ca alunga ghinionul, desi nu ntelegeam cum, dupa attia ani rai. Lai Tsi
n facu o pauza. si lua pipa din colt si o aprinse la lumnare, inhalnd satisf acut n
timp ce Francie astepta sa continue. - Ferestrele erau facute din hrtie subtire d
e orez, spuse el n sfrsit, si mi amintes c cum tremurau n vntul rece al iernii, ce su
fla nghetndu-ne. Vara abia daca mai pute am respira de caldura umeda. Familia mea
era mare. Era tatal meu, sotia Numarul Doi si concubina lui, si zece copii, din
care trei au murit de mici. Doi abia da ca respirau, dar Micutul Chen, fratele m
eu mai mic avea trei ani si era favoritu l meu. Fata i era rotunda ca o turtita,
avea ochii negri si ma facea mereu sa rd. Eu aveam grija de el; l luam cu mine pe
plantatia de orez, mi mparteam hrana cu el, pentru ca avea mereu o gura nfometata,
si dormea cu mine ca sa-l ncalzesc. Apoi s -a mbolnavit brusc de febra ce vine din
spre mlastinile de lnga ru si ntr-o zi a muri t. Tatal meu i-a anuntat pe batrnii sa
tului Si n noaptea urmatoare au venit cu un cos si l-au luat. Era interzis sa-l u
rmez, dar am facut-o. Lacrimile pentru frat ele meu iubit mi inundau fata, dar n-
aveam curajul sa-l plng cu voce tare. Si asta pentru ca Micutul Chen era att de tna
r nct spuneau ca spiritul lui nu era format pe ntru nmormntare si n-aveam voie sa-l
jelim. l lasara n cos la poalele unui copac, n g roapa sacra fung-shiu", prada pasa
rilor si cinilor. Stiam ca batrnii trebuiau sa se ntoarca acasa nainte de rasaritul
soarelui si am asteptat pna au plecat. Apoi m-am dus la cos. L-am deschis si i-am
sarutat fata dulce, lundu-mi la revedere. Auzea m fosnetul aripilor pasarilor ma
ri deasupra, apoi latratul cinilor nfometati ce ve neau n cautarea lui, si am alerg
at terorizat napoi n sat. Cum era obiceiul, familia mea n-a mai vorbit niciodata d
e el. Lai Tsin tacu. Scutura cenusa din pipa si o privi pe Francie. - N-am mai m
arturisit asta nimanui nainte, spuse el mirat. Viata mea e ncuiata naun tru, cuvint
ele sunt nscrise pe table de piatra n jurul inimii mele si amintirile s unt crude,
ca o spada ascutita. E mai bine sa nu vorbesc despre asemenea lucruri , sa nu-m
i mai aduc aminte. n lumina lumnarii el observa stralucirea ochilor ei albastri pl
ini de lacrimi si s e ntinse lund-o de mna. - Ai o inima buna, Micuta Sora, spuse e
l ncet. Si poti avea ncredere n ea. Cnd eram ca tine, ranile erau mai adnci si pareri
le de rau mai mari. ti promit ca viata va continua, iar ntr-o zi, toate fantomele
vor disparea. - Am ncercat sa alung fantoma tatalui meu n dimineata asta, sopti ea
, strngndu-si pa tura n jurul ei, nfrigurata de gnd. Dar nu era bine, Lai Tsin, spiri
tul lui era aco lo, cautndu-ma. El si puse pipa jos si se apropie de ea. i cuprinse
fata cu minile lui subtiri, ntor cnd-o de pe o parte pe alta, atingndu-i tmplele si
lobii urechii cu degetele. Apoi i lua minile si i le ntoarse, inspectnd degetele si
liniile din palma. - Norocul tau e scris aici, spuse el la sfrsit. Aici e linia c
e spune ca ai fost puternica n copilarie, iar liniile acestea ntretaiate arata bol
ile si necazurile. Observ abilitate si istetime pe chipul tau. Ai puterea de a c
omanda celorlalti, iar ei se vor supune. Puterea sta n capul si minile tale. Vei a
vea multi bani. Vei stapni pamnturi, vei calatori mult si vei cstiga mult respect.
Sunt si momente gre le, dar le vei depasi, vointa ta e mare si esti mai puternic
a dect cei care vor nc erca sa te doboare. Vad si copii, poate doi... Se opri si o
privi ciudat.
- Oh, dar nu ma voi casatori niciodata... Niciodata... spuse Francie plngnd. Ochii
lui negri si migdalati erau hipnotizanti n lumina lumnarii, ea nu-si putea d ezli
pi privirea de a lui. - Vor fi barbati n viata ta, spuse el. Esti o fata frumoasa
, iar n curnd vei deveni femeie. Barbatii nu te vor ignora, ci te vor iubi. E dest
inul tau. Ea si apleca privirea, uitndu-se la minile ei ce erau nca n ale lui. - E vi
olenta n norocul tau. Multa violenta. Va veni o vreme cnd nu o vei putea evi ta si
ti va aduce mari regrete. - nseamna ca norocul mi este deja decis, spuse ea privin
du-l nspaimntata. - Soarta si-a croit planurile. Tot ceea ce putem face e s-o paca
lim. Sunt multe lucruri ce ti le pot spune despre mine si cum sa-ti nseli soarta.
Ea l privi cum si reaprinde pipa si spuse: - Te rog, nu vrei sa-mi spui acum? El
nega din cap si spuse: - Poate ntr-o alta zi, Micuta Sora. Francie se ntinse n colt
, lnga baiat. i privi chipul nevinovat. Baiatul si pierduse f amilia si casa, trecu
se prin cutremur si foc si totusi dormea ca un nger. Ea se a coperi cu o patura a
scultnd respiratia lui Lai Tsin ce tragea din pipa si n cteva minute, ca si baiatul
, adormi. Lai Tsin statu pna n zori cu pipa si amintirile sale. n lumina palida a d
iminetii f ata sa era cenusie si ngrijorata, iar ochii lui negri tradau tragediil
e prin care trecuse, si puse pipa deoparte si se ntinse pe rogojina de lnga usa, nto
rcndu-si pri virea de la ceilalti, ca si cnd gndurile lui puteau sa le tulbure somn
ul. Trecu mu lt timp pna cnd ochii i se nchisera si adormi, somnul unei pisici ce v
eghea sa nu a para inamicii. Capitolul 16 Annie abia daca recunoscu locul ce era
pe vederea trimisa de Josh. Statea pe tro tuar privind gramada de caramizi si z
idarie ce fusese odata Barbary Coast Saloon , dorindu-si sa nu fi venit niciodat
a la San Francisco. Vazuse o lista cu cei di sparuti si cei ce se presupunea ca
erau morti, iar numele lui Josh figura printr e ei. Asta fusese casa lui si aici
murise. Lacrimile i curgeau pe obraz, iar oame nii se ntorceau curiosi s-o privea
sca, dar ea nu-i observa. Regretul i apasa inima ca o greutate imensa, iar ea si-
l reaminti pe minunatul co pil, frumosul baiat, si naltul si gratiosul barbat. si
reaminti bunatatea lui si s tia fara urma de ndoiala ca nu el o ucisese pe acea f
emeie, indiferent de ce ar f i spus Sammy Morris. Si daca n-ar fi fost Sammy Mor
ris, Josh n-ar fi plecat nici odata, n-ar fi venit la San Francisco, n-ar fi mur
it singur si speriat ntr-o came ra insalubra. ncerca sa-si imagineze ce a simtit e
l cnd s-a cutremurat pamntul si cn d zidurile au cazut peste el, ngropndu-l sub darmat
uri. Se gndi ca poate fusese ngrop at dar nca viu, cautnd aer, asteptnd si spernd ca c
ineva l va salva... apoi veni ince ndiul. Se cutremura punndu-si minile pe fata. Er
a prea crud sa se gndeasca la asta. Francie nu voia sa mearga la fostul restauran
t n acea zi, dar ceva o atragea acol o. Mergea ncet, tinndu-l pe baiat de mna, privi
ndu-si ghetele vechi, gndindu-se la J osh. Lai Tsin i spuse ca daca dorea sa-si co
ntinue viata, trebuia sa scape si de fantoma lui. Remarca femeia de la distanta.
Purta un costum albastru de lna, o palarie larga, iar Francie se gndi ca arata di
ferit, parca straina. O vazuse cnd si-a luat capul n mini, iar Francie se simti bru
sc atrasa de ea. Se grabi spre ea si i puse bratul pe umeri. Crede-ma, stiu ce si
mti, spuse ea. Si eu mi-am pierdut logodnicul. A fost grav r anit, apoi pamntul s
-a cutremurat din nou, o bucata mare de mortar a cazut si l-a lovit n cap. Mai au
zisem cum si da sufletul cineva nainte si recunoscusem sunetul. Stiam ca va muri,
spuse Francie nchizndu-si ochii. Annie o privi. Spuse: - mi pare rau, domnisoara. S
tiu ca sunt mii de oameni ndurerati ca si mine. Dar fr atele meu era un baiat att
de deosebit, si am facut un drum lung spernd sa-l vad n viata. Francie o privi sur
prinsa. Era ceva familiar n felul n care vorbea... i spusese de
un drum lung... Ochii i se marira privind-o. Era mica si plinuta, avea ochii mar
i si caprui si avea un zmbet familiar. Brusc, stiu si spuse: - Esti sora lui Jos
h... Annie o lua pe Francie de brat, uimita. - L-ai cunoscut pe Josh... - De Jos
h era vorba. Eram mpreuna cnd s-a ntmplat. ... Annie izbucni n plns si realiza ca Josh
murise cu adevarat. O cuprinse pe Francie n brate si o strnse puternic. - Ma bucu
r ca te-am cunoscut, spuse ea printre suspine. Cel putin era cu cineva iubit cnd
a murit. Am avut cosmaruri gndindu-ma la el singur, zacnd aici si asteptnd sa-l cup
rinda flacarile. Acum stiu ce s-a ntmplat, si desi e ngrozitor, e mai puti n rau de
ct necunoscutul. Facu un pas napoi, privind-o pe Francesca, sa vada ce vazuse Josh
la ea. Slaba, o tnara cu parul blond, o fata cu trasaturi fine, cu ochii albastr
i ca safirul. si sterse lacrimile si spuse: - Deci ai fost logodnica lui Josh, nse
amna ca esti aproape un Aysgarth, nu-i asa? Adica daca Josh ar fi trait, erai cu
mnata mea. Si nici nu-ti cunosc numele. - Francie. Francie Harrison. Baietelul nc
epuse sa o traga de fusta, iar Annie l privi surprinsa pe micul chinez cu bluzita
albastra si palarioara caraghioasa. Avea fata rotunda si ochii migda lati si ar
ata de aproximativ patru ani. Ea l lua n brate. - Si tu cine esti, micutule? ntreba
ea, ndreptndu-i palarioara si zmbindu-i. - Baiatul e orfan, explica Francie. Lai T
sin l-a gasit pe strada, iar acum avem noi grija de el. - Si cum l cheama? Franci
e parea surprinsa. Nu se gndise la asta. - Lai Tsin i spune Micutul Fiu". - Toti a
u dreptul la un nume, exclama Annie indignata. Ce zici de Philip? E un n ume cre
stinesc bun pentru unul ca el. Si cine este Lai Tsin? - Lai Tsin este prietenul
meu chinez, spuse Francie mndra, si nu sunt pagni, Miss Aysgarth. Lai Tsin e un ge
ntleman. M-a ajutat dupa cutremur. Annie ncuviinta. - Ei bine, acum sunt si eu ai
ci sa te ajut. Ai fost a lui Josh, si el si-ar fi d orit asta. Iar acum cel puti
n i pot spune tatei ca Josh a fost ngropat cu alte sut e de oameni din San Francis
co. Pna la urma, nu-i o minciuna, nu-i asa? Stiu ca nu e ngropat crestineste, dar
cel putin ne-a salvat onoarea. Josh ti-a spus, nu? Ti -a spus de ce a fugit? Bin
enteles, nu e adevarat, si daca nu era Sammy Morris, ar fi stat acasa, unde i era
locul, si stiu ca ar fi fost gasit nevinovat. Francie nu se mai gndise la Sammy d
e cnd murise Josh; i disparuse din gnduri ca si cn d n-ar fi existat. Acum i rosti nu
mele cu teama. - Da, Sammy Morris, repeta si Annie. Prietenul lui Josh, daca pot
i numi un aseme nea om prieten. Voi verifica lista disparutilor din nou mine. Cre
d ca se va arata daca traieste. si ndrepta palaria, privi hainele saracacioase ale
lui Francie, ghetele vechi si s puse: - Nu poti iesi mbracata asa. Ai nevoie de
haine noi... Dar mai nti l ducem pe Philip chinezului. si puse bratul pe umarul lui
Francie, afectuos, si ncepura sa mearga de-a lungul s trazii. - Se spune ca Dumne
zeu trimite ntotdeauna ceva sa-ti compenseze durerea. Acum, te -a trimis pe tine,
aleasa lui Josh. Lai Tsin era aplecat deasupra unei sobe de alama, gatind legum
e ntr-o oala mica. Se apleca respectuos n fata femeii dragute de lnga Francie, iar
aceasta spuse: - Buna dimineata, domnule Lai Tsin. Francie mi-a spus cum ai ajut
at-o. Mi-a spus ca esti un gentleman si vad ca a avut dreptate. Am dat micutului
orfan un nume englezesc! Philip, iar celalalt nume trebuie sa fie chinezesc. La
i Tsin o privi cum si scoate jacheta si si ridica mnecile bluzei albe de bumbac s i
cum spune: - E cam cald pentru mbracamintea de lna din Yorkshire. Ce gatesti, dom
nule Lai Tsi n? Miroase binel n-am mai simtit niciodata un asemenea miros.
El se gndea la numele baiatului, si amintindu-si de fratele lui mai mic, spuse: -
Chen. - Chen? - Celalalt nume al Micutului Frate e acum Chen. A fost numele fra
telui meu. - Aha... Philip Chen. Mmm, da, e un nume consolidat. O foarte buna al
egere, domn ule Lai Tsin. Francie mi-a spus ca ai ajutat-o si ti sunt recunoscato
are. A fost logodnica fratelui meu, Josh. Ne-am ntlnit din ntmplare pe strada unde..
. spuse ea m uscndu-si buzele si continua repede... la Barbary Saloon. Francie mi
-a spus ca nu dorea sa mearga astazi acolo, dar picioarele au dus-o n acel loc. C
red ca a fost destinul, nu-i asa? Si daca Francie urma sa devina sotia fratelui
meu, acum o v oi ajuta eu. Deschizndu-si poseta, scoase un teanc de bancnote si s
puse: - Cred ca ati pierdut totul, domnule Lai Tsin, si ndraznesc sa cred ca ceva
bani n plus n-ar strica. Lai Tsin privi lipsit de expresie banii. Francie recuno
scu acea privire si spuse repede: - Nu ntelegi. Lai Tsin si cu mine am trecut pri
n toate mpreuna. Acum, el si Micutu l Fiu reprezinta familia mea. ti multumesc pen
tru oferta de ajutor, Miss Aysgarth , dar voi ramne aici, cu ei. Annie o privi ui
mita. Nu-si nchipuise ca o fata dorea sa ramna cu un chinez, dar o admira pentru a
sta. si dorea sa fi avut curajul acesta cnd avea optsprezece ani s i si imagina ct d
e diferita i-ar fi fost viata. Se gndi la rutina zilnica, legata d e Ivy Cotrage,
sclava tatalui ei, si decise sa nu se mai ntoarca. Nu se spunea ca nu era niciod
ata prea trziu s-o iei de la nceput? " Atunci, spuse brusc: Ei bine, daca asa stau
lucrurile, atunci cred ca ar trebui sa ma alatur voua. Si eu sunt singura, acum
ca Josh nu mai este. Ah, da, mai sunt tatal si fratii mei n Yorkshire, dar ne-am
racit unul de altul de mult. Am fost ca o fata n casa. Miam petrecut viata avnd g
rija de tata, dar acum e rndul altcuiva. O privi pe Francie si continua: - Josh e
ra ca propriul meu baiat. Nu mi-a mai ramas nimic daca nu mai e el. Cel putin ai
ci, cu voi, as avea un motiv n plus pentru a-mi justifica existenta. Dore sc sa r
amn cu voi. Micutul Fiu alerga brusc spre ea; i sari n brate, iar ea le zmbi. - Casa
noastra o reprezinta strazile, o avertiza Francie. N-avem bani, mncam la c antin
a comuna. Nu cunosti grijile si necazurile noastre. Lai Tsin e chinez, n-ar e ac
te, traieste n afara legii. Trebuie sa ramn lnga el si sa-l ajut, asa cum m-a a jut
at el. mpreuna, ne vom nsela soarta cruda. Annie ncuviinta. Se aveau unul pe altul,
nu aveau nevoie de altcineva. Se ridica si-si scutura fusta de praf. - Poate as
ta e ceea ce mi-am dorit si eu ntotdeauna! spuse ea punndu-si palaria, s a-mi nsel
soarta. Ochii ei i ntlnira pe cei ai lui Francie, si parca amndoua simteau acelasi l
ucru, do rinta de a scapa de trecut, Iar Francie zmbi: - Atunci, de ce nu rami? sp
use ea. Capitolul 17 Lai Tsin statea n spatele unei camere mici de pe o alee din
Chinatown privind joc ul. Piesele de mahjong sunau ca un zgomot facut de o arma,
jucatorii tipau excitati de joc, iar mirosul fumului de opiu se simtea n toata c
amera. Locul era o ruina, zidurile erau sustinute de grinzi si nici chiar un cut
remur nu-i putea opri pe c hinezi sa joace. El pipai banii din buzunar, numarndu-
i n minte: avea douazeci de dolari cstigati de la Chiung Wu, hrtia fara valoare cu
pamntul din Hong Kong si zece dolari ramasi d in suma cu care ncepuse si aproape c
inci dolari n monezi strnse n gentuta lui pentru zile negre. Privea oamenii de la m
asa, dispretuindu-i. Jocul pentru ei era ca o febra, nu ju cau inteligent, asa c
um o facea el. Creierul lui gndea fiecare miscare, alegnd fig
urile si permutarile" n minte, att de repede nct prevedea fiecare miscare care urma.
Singurul necaz era ca cei cu care juca erau la fel de saraci ca si el. Asa ca n
u putea cstiga destui bani ca sa se bucure de joc. Era, se gndi el cu Parere de r
a u, cazul gainii sau a oului, dar n acea seara juca cu oameni de care abia daca
au zise, jucatori ale caror calitati erau egale cu ale lui. Se gndi la cei treize
ci si cinci de dolari si la noile responsabilitati. Ar fi fo st mai drept sa mun
ceasca din nou la cmp, culegnd mere si pere, dar asta abia daca l hranea pe el si n
mod sigur n-ar fi putut hrani noua familie. Stia ca ori trebu ia sa faca bani, o
ri sa renunte! Trebuia sa-si ncerce sansa cu cei mai marunti ju catori. Astepta r
abdator, pna cnd, n sfrsit, un batrn si npinse scaunul cu un aer de dezgust p ntru joss
-ul pacatos! si el i lua locul n liniste. Piesele de os inscriptionate cu dragoni
rosii, verzi si albi, vnturile de est, sud si nord, florile, anotimpuril e, bambu
sii, cercurile, caracterele si numerele erau aranjate, iar cnd zarurile a u fost
aruncate cu un zmbet de satisfactie, zidul" lui era constant. n cinci minute , cei
zece dolari se facura saizeci, o jumatate de ora mai trziu erau trei sute s i ma
i trziu, urlnd furios, celalalt barbat abandona masa de joc. Punndu-si cstigul n buzu
nar, Lai Tsin privi prin fereastra fara geamuri. O perdea b rodata fusese trasa
peste fereastra, protejnd jucatorii de privirile trecatorilor n noapte. Sase oamen
i jucau un joc chinezesc de carti, de o imensa complexitate, la lumina slaba a u
nei lumnari si fumau pipe cu opiu umplnd camera cu o ceata alb astra. El se lipi d
e perete cu fata lipsita de expresie si l privi. Stia jocul, necesita o gndire rap
ida si reactii spontane dar nu avusese ocazia sa-l joace, pentru ca partenerii l
ui obisnuiti de joc erau prea nceti si ignoranti. Privi discret chip urile jucato
rilor; erau solemni, iar cantitatea de dolari ce zacea pe masa i taie rasuflarea.
Erau jucatori notoriii din Toishan si-si reaminti ca norocul fusese de partea l
ui n acea zi. Se gndi la banii din buzunarul secret si ca era o sansa rara, iar cnd
urmatorul jucator renunta, el i lua locul. Inima ncepu sa-i bata mai tare cnd ridi
ca primele carti. Doi de sase si doi de opt , amndoua numere norocoase, dar si pas
tra aceeasi fata inexpresiva. Mna nu-i tremur a cnd puse doua sute de dolari pe ma
sa, cu stomacul facut ghem de nervi. Numerele i se plimbau n minte n timp ce carti
le erau Puse cu fata n sus. n cteva secunde minil e celorlalti parteneri i apartineau
, iar treizeci de secunde mai trziu si strngea cst igul. Avu aceeasi expresie a fete
i cnd lasa toti banii n joc, desi n interiorul sau era t ensionat si vazu urmatoare
a mna ce continea trei nouari si doi asi. Erau cele mai bune carti; totul i mergea
din plin n acea zi; cu nimic nu mai putea sa dea gres. Jucatorii care-i inspecta
sera mbracamintea saracacioasa l privira cu respect cnd cst iga si cealalta mna. Apoi
alta. Si tot timpul lasa cstigul pe masa, n joc. Zeii era u cu el. Cine era el, c
el ce se mpotrivea dorintei lor? Celalalt barbat privea n jur. oftnd si gemnd cnd ved
ea suma de bani de pe masa. iar Lai Tsin si puse la ncercare norocul jucnd, lasnd to
ti acei dolari pe masa, multipli cndu-i n mii. Joss-ul se va ntoarce cu siguranta mp
otriva lui; murmurau ei. forteaza norocul cu att de multi bani". Dupa o ora, ceil
alti jucatori se privira si si mpinsera scaunele. Lai Tsin se ridi ca aplecndu-se r
espectuos, n timp ce era felicitat de ei. dar n ochii lor de otel s e citea mnia. L
undu-si cstigul, se ndrepta spre barbatul sarac de la care cstigase pr ima oara trei
sute de dolari si-i dadu napoi banii. - Mi-ai adus un joss bun, explica el, fara
tine n-as fi putut juca. Cnd iesi era un alt om; pentru prima oara n viata, vedea
respect n ochii celor ce-l urmareau cu privirea. Se ndrepta, demn, si-si spuse ca
atunci cnd norocul i zmbeste unui barbat, n mod sigur era binecuvntat de zei. ncepuse
ziua sarac si acum era b ogat. Era aproape ziua cnd se ntoarse la baraca, iar Fra
ncie Si Micutul Fiu dormeau. n lu mina slaba, prin perdeaua ce servea drept usa,
Lai Tsin ncepu sa-si numere cstigul , tot mai mirat cnd realiza cantitatea. Aproape
douasprezece mii de dolari. Atins e teancul de bani, apoi se ntinse pe o scndura
de lemn, gndind. Se gndi la viata lui, la batai, la teroare si saracie, la lipsa d
e educatie ce-l obligase sa fie servitor cnd stia ca de fapt era altceva. Muncise
din greu toata
viata. De copil mersese cu picioarele goale prin noroiul rece al plantatiilor de
orez si stia ca trebuie sa existe mai mult de att. Dar acum, cu toti acei dolari
cstigati de la barbatul din Toishan, n sfrsit, avea sansa sa devina cineva si nu m
mai juca niciodata. Astepta nerabdator ca Francie sa se trezeasca, dorind sa ex
iste un miracol ce-i putea descreti fruntea si suspinele care-i ieseau de pe buz
e cnd dormea. Stia ca necazurile ei fusesera adnci si se bucura ca acum o putea aj
uta. Cnd n final ncepu sa dea semne ca se trezeste, el iesi afara si aprinse focul n
soba . Lua apa de la capatul strazii si o puse la fiert. Lua ibricul alb-negru,
puse niste plante n el si turna apa fiarta. Cnd intra nauntru o vazu stnd si privin
d uimi ta teancul de bani. - Lai Tsin, ce-ai facut? Ai jefuit o banca? El turna
ceaiul si i-l oferi. - Am avut noroc noaptea trecuta, spuse el. I-am batut pe ju
catorii Toishan. Mi-a m lasat cstigul pe masa pna cnd s-au saturat, iar cnd i-am num
arat aveam douaspre ze ce mii de dolari. E o avere, Francie. Suntem bogati. Fran
cie l privi uimita. Desi nu dormise, ochii lui erau limpezi, ncrezatori. Lai T sin
arata altfel. Douasprezece mii de dolari era o suma uriasa - era mai mult de ct
pantofi pentru Micutul Fiu, lumnari si paturi. Putea sa si valo rifice norocul. -
Trebuie sa ncepi o afacere cu banii astia, spuse ea. Gndeste-te la facilitatile pe
care le-a creat cutremurul! La fel ca pe timpul goanei dupa aur, cnd bunicul era
negustor. Cumpara si vindea tot ceea ce era nevoie. Si a facut avere. Gndeste -t
e la ceea ce e necesar aici, n Chinatown, Lai Tsin. Legume chinezesti, mncaruri sp
ecifice, haine orientale, pantofi, tutun - ei vor cumpara totul, pentru ca acu m
nu au nimic. Lai Tsin si aprinse pipa si ea stiu ca se gndeste la ceea ce i-a spu
s. Dupa un tim p puse pipa deoparte, lua o bucata de matase din geanta si mpaturi
cu grija banii n ea. Iesi pe usa cu geanta cu bani sub brat, dar nu privi napoi,
iar Francie oft a. Pierduse: el se ntorcea sa joace din nou. Lai Tsin si facu drum
printre ruine si batu nervos la usa unei cladiri, printre p utinele ramase ntreg
i. Batrnul care locuia acolo era unul din cei mai puternici bat rni" chinezi din S
an Francisco. El controla majoritatea banilor cuprinsi n vechiul sistem chinezesc
al creditului rotativ, unde membrii si depuneau banii si, n schi mb, aveau acces,
pe rnd, la o suma mai mare. Lai Tsin stia ca opera ca un sistem al onoarei, ca f
iecare om ce se mprumuta se angaja personal sa plateasca suma, ca simtul onoarei
la chinezi si dorinta de a nu se face de rusine erau att de puter nice, nct nselator
ii erau rari. Daca afacerea nu mergea, atunci familiile ajutau la plata sumei. L
ai Tsin avea o idee, o sansa, onoarea lui si doisprezece mii de d olari. O batrna
deschise usa si el i spuse ca vrea sa-l vada pe Onorabilul Vrstnic. - Si cine dor
este sa-l vada? ntreba ea ngrijorata, nchiznd usa pe jumatate. - Spune-i Onorabilulu
i Vrstnic ca Ke Lai Tsin din provincia Anhwei vrea sa-i vorb easca ntr-o problema
de afaceri. El folosise numele de familie Ke pentru prima oara n attia ani si i se
parea ciuda t sa-l foloseasca. Femeia i nchise usa brusc n nas, iar respectul de s
ine al lui La i Tsin pali cu fiecare minut ce trecea. si reaminti ca avea bani, c
a era un om cu responsabilitati si-si ndrepta spatele. Cnd n cele din urma usa se d
eschise, batrna l pofti nauntru, iar el o urma ntr-o camera spatioasa de la subsol.
El privi n jur, minunndu-se de comorile ce le continea, de vasele de portelan, de
animalele scul ptate n jad si de covoarele moi, o masa de altar din timpul dinast
iei Ming sustin ea oglinzi de bronz Han, figurine de jad si sculpturi Tang, scau
ne elegante din lemn negru erau n; jurul unei mese si multe ceasuri chinezesti ti
caiau marcnd trec erea timpului. Camera ntunecoasa era plina de bogatia batrnului,
iar lui Lai Tsin i era frica sa se miste sa nu loveasca ceva sau sa sparga vreuna
din piesele de v aloare. Un om intra n camera; strngndu-si jacheta de matase mai b
ine n jurul taliei, ncercnd s a alunge frigul. Sprncenele i se ridicau fioros n sus,
iar mustata mare i cadea pes te barba lunga. Lai Tsin se apleca de trei ori, cautn
du-si curajul de a vorbi unu i om att de important si de bogat. - Onorabile Bunic
, spuse el tulburat, numindu-l Bunic" n semn de respect pentru vrs ta lui venerabi
la, am venit ntr-o chestiune de afaceri. Datorita cutremurului, su
nt multe lipsuri n Chinatown. Oamenii nostri nu au lucruri de care au nevoie, iar
negustorii care au pierdut totul intra cu greu din nou n afaceri. Dorinta mea e
sa devin negustor si sa import lucruri direct din China. Batrnul l privi atent, ob
servnd hainele saracacioase, slabiciunea si dorinta lui. - Si cum vrei sa ncepi ac
easta afacere, Ke Lai Tsin? ntreba el. Lai Tsin despaturi bucata de matase: - Cu
cei douasprezece mii de dolari, Onorabile Bunic. Si Joss-ul norocos sa fie cu mi
ne, de asemenea cu o suma n plus mprumutatii de la creditul rotativ si cu tin e ca
onorabil bancher. Expresia batrnului nu se schimba cnd privi gramada de bani. dar
cnd l privi din nou pe Lai Tsin, privirea i se naspri. - Si cum a intrat un biet s
arman n posesia unei asemenea sume? Lai Tsin se ndrepta de spate si spuse mndru. -
Doar ieri, Onorabile Vrstnic, omul pe care-l vezi n fata ta era un jucator. Ieri e
l a cstigat acesti dolari, cstignd si prestigiu, iar astazi, taranul Lai Tsin va de
veni un negustor si un om respectat. Batrnul ncuviinta, satisfacut ca nu furase ba
nii. - Spune-mi ideea ta n legatura cu noua afacere, i comanda el, trimitnd-o pe ba
trna s a aduca ceai n timp ce l asculta pe Lai Tsin. - Onorabile Bunic, i voi ntreba
pe chinezi ce au nevoie mai urgent, ma voi plimba pe strazi si voi vedea ce lips
este. Nu am fonduri suficiente sa le reconstruiesc casele si magazinele, dar cu
asistenta generoasa a Onorabilului Vrstnic voi pute a achizitiona bunurile de car
e ei vor avea nevoie: hrana si legume, gin seng, oa le si cesti de ceai, pleduri
si lenjerie, lanterne, scaune, hrtie de orez pentru ferestre, pantofi si mbracami
nte. Voi afla imediat ce vapoare vin dinspre Orient si voi telegrafia o comanda
pentru ntreaga marfa, indiferent ca acosteaza la New York, Seatrle, Los Angeles s
au San Francisco. Voi aduce toata piata cu urmatoare le transporturi n America. V
oi nchiria o casa Si-o voi umple cu produsele mele. Vo i deschide un magazin ntr-o
zona optima cu un bun fung shui", la rascrucea drumuri lor, pe unde trec oameni
i. mi voi trata clientii cu respect si le voi oferi preturi bune, pentru ca, atun
ci cnd ceilalti negustori vo r reintra n afaceri, sa-si reaminteasca de Lai Tsin. n
mna banii batrnului. - Asta e ceea ce pot face daca Onorabilul Bunic mi garanteaza
asistenta. Si daca zeii sunt binevoitori. - Si ce te face sa crezi ca zeii vor f
i cu tine? Lai Tsin se gndi atent la ntrebarea batrnului si stiu ca exista un singu
r raspuns. - Norocul mi s-a schimbat de cnd am ntlnit femeia gwailo", spuse el cins
tit. Ea ma p oate nvata multe. Ea mi-a spus ca nu mai e nevoie sa fiu un jucator
si mi-a arata t drumul acesta. Batrnul spuse furios: - O femeie gwailo, Lai Tsin?
Un diavol strain"? - Onorabile Bunic, protesta Lai Tsin rapid, e o orfana a cut
remurului. Are o ini ma buna, o viata trista si ne-am ajutat reciproc. Si desi e
ste fiica diavolilor straini, a fost buna cu mine. Batrnul se gndi timp ndelungat s
orbindu-si ceaiul si privindu-l ndelung. n cele din u rma accepta. - Cred n poveste
a ta si observ ca inteligenta planului depinde de rapiditate. Sun t pregatit sa-
ti mprumut o suma egala celor douasprezece mii de dolari ai tai. Ce garantii dai
ca vei plati datoria? Lai Tsin ofta. - Nu am garantii, Onorabile Bunic. Doar gar
antia ca voi reusi. - Sunt multi care vin la mine pentru bani, oameni ce nu sunt
att de cinstiti ca t ine, Ke Lai Tsin, spuse batrnul, dar n schimbul riscului si d
e asemenea pentru a-t i achita datoria si a mprumuta o suma egala cu cea a credit
ului, n asa fel nct si ce ilalti sa beneficieze de sistem, vei plati, de asemenea,
cinci la suta din profi t pna la suma de douazeci si patru de mii de dolari ce vo
r fi varsati la asociati e. Lai Tsin se nclina din nou respectuos. - Onorabile Bu
nic, spuse el solemn, ziua n care voi plati cinci la suta va fi cea
mai fericita din viata mea. Annie gasise o camera curata si o invita pe Francie
s-o mparta cu ea, dar Francie prefera noua ei viata de strada. Micutul Fiu se juc
a cu prietenii si Francie era singura. Curatase baraca, sterse se podeaua si adu
sese mai multa apa, apoi simtindu-se deodata obosita se ntinsese pe saltea. Dar p
roblema cu care se confrunta nu voia sa-i dea pace si se ridica din nou. Privea
cosul lui Lai Tsin ce zacea n colt. Stia ca avea n el toata averea lui si p lina d
e curiozitate se ndrepta spre el si-l deschise. Comorile erau putine: o per eche
de betisoare din fildes pentru orez, chitanta de titlu pe pamntul din Hong K ong
pe care-l cstigase la joc, o cutie lunga din lemn si o fotografie sepia a une i f
etite dragute n haine chinezesti. Fata statea pe un scaun, cu un sul de hrtie n mna,
iar Francie o privi ndelung. Avea aceeasi ochi nchisi si migdalati si fata ova la
ca a lui Lai Tsin si stia ca trebuia sa fi fost sora lui. Lua cutia de lemn. Av
ea vreo zece centimetri. Ezita, stia ca nu trebuia sa faca asta, dar nu putea re
zista. Ridica capacul si privi nauntru. Pe fundul cutiei era o suvita de par ne g
ru legata cu o sfoara. - Suvita a fost a surorii mele, spuse Lai Tsin din usa, i
ar Francie sari, vinova ta. Ea spuse, rosind: - N-am vrut sa fac asta. Nu stiu c
e m-a mpins s-o fac. - Curiozitatea cteodata trece peste bunul simt si uita de cur
toazie. Cutia este pe rna de comori". Punem n ea valori si bani. O punem sub cap
noaptea, ca o perna, n imeni sa nu ne-o fure. Pastrez parul surorii mele sa-mi a
minteasca de ea. Era tna ra si draguta si plina de viata. Mama o certa, spunnd ca
o fata att de galagioasa va atrage mnia zeilor. Si a avut d reptate, pentru ca n cu
rnd zeii se decisera sa o rapeasca. El puse cutia la loc n cos, iar Francie realiz
a ca nu mai avea legatura de matase cu banii. - Nu te ngrijora, spuse el citindu-
i gndurile. Am fost la Onorabilul Vrstnic chinez . I-am aratat cele douasprezece m
ii de dolari si i-am spus ca vreau sa devin neg ustor, sa import marfa din China
. A vazut ca ocazia este buna si a fost de acord sa-mi mprumute alti douasprezece
mii de dolari din credit. Numerele sunt sub aus piciul a doua perechi de sesari
. Douazeci si patru de dolari n total. Ea zmbi emotionata, iar Lai Tsin adauga: -
Nu sunt nca bogat, deoarece banii sunt mprumutati, si nca nu sunt un om cu succes ,
pentru ca suma nu a fost cstigata prin munca, ci la jocuri de noroc. Dar datori
ta ntelepciunii tale, Francie, astazi sunt un om respectat. Ochii lui migdalati e
rau blnzi cnd o privi. i spuse: - Cnd te-am vazut, te-am recunoscut. Erai ca un sufl
et pierdut cum am fost si eu odata. Acum ntoarcem soarta n noroc. De astazi nu mai
sunt Lai Tsin taranul si juc atorul, ci Lai Tsin, omul de afaceri. Lai Tsin si nc
epu imediat activitatea. Gasi navele ce veneau din Orient, telegrafi indu-le com
enzile n Seatrle, New York si Los Angeles. El nchirie o casa cu vedere spre port,
care nu fusese afectata prea mult de cutremur, pentru a-si depozita b unurile cnd
acestea soseau, si atrna o oglinda deasupra usii pentru a alunga spiri tul rau s
i pentru a proteja fung shui", spiritul bun al locului. Lua un spatiu mi c de pa
mnt n Chinatown, un coltisor la intersectia a doua drumuri, stiind ca era u n loc
bun pentru afaceri. n cteva saptamni se nalta un magazin din lemn cu numele Favourab
le Trading C ompany", pictat cu cuvinte chinezesti deasupra usii. Esarfele rosii
aveau slogan uri chinezesti ncurajante: Viata lunga", Succes", Fericire", atrnate
la ferestre, iar un semn ce invoca Cele cinci binecuvntari" care sa cada asupra
locului era agatat deasupra usii. Cele cinci binecuvntari" reprezentau viata lung
a, bogatie, o minte limpede, un trup sanatos si iubire n virtute. Un tnar servea c
lientii, iar populatia chineza se nghesuia sa cumpere legumele lui Lai Tsin, ciup
ercile uscate, uleiul de susan. Cumparau carbune pentru sobe, sob e noi sa puna
carbune n ele, vase de gatit sa le puna pe sobe si boluri de orez p entru a servi
hrana n ele. n cteva saptamni a fost nevoit sa-si extinda magazinul, i ar viata lui
reintra n normal, clientii se ntreceau sa cumpere lenjerie, ecrane de
hrtie, ceai, pantofi cu talpa de lemn. n doua luni deschise al doilea magazin si n
chirie o a doua magazie, iar oamenii puteau cumpara si alte bunuri: mese, birour
i, masini de cusut si scaune. Erau rafturi pline cu jachete de matase brodate,
s uluri de bumbac negru si pantaloni - orice si oricine putea cumpara din magazi
nu l lui Lai Tsin Favourable Trading Company". Annie si Francie se mutara ntr-un
mic apartament reconditionat pe Keamy Street, i ar Lai Tsin lua o camera lnga ele
. Francie ncepu sa-l nvete engleza pe Micutul Fiu si l ajuta pe Lai Tsin sa scrie s
i sa citeasca. Ea era slaba si palida si ntotdeau na obosita, iar Lai Tsin stia c
a era disperata, dar nu putea s-o forteze sa-i sp una pasul. Trebuia sa astepte
sa-i spuna ea. Auzisera ca nregistrarile si documentele orasului arsesera si mii
de chinezi se g rabeau sa declare ca erau americani din nastere, iar Lai Tsin pl
eca si el cu cei lalti sa-si primeasca actele. Norocul i zmbi; datorita cutremurul
ui devenise cetat ean american. Timpul trecea, iar Annie voia sa faca ceva. Era
obisnuita sa fie ocupata, avea b anii tatalui ei si i spuse lui Francie : - Tot c
e stiu este sa gatesc si sa am grija de oameni. Voi deschide o pensiune. Sunt o
multime de oameni fara adapost, care vor fi bucurosi sa aiba un loc curat si dec
ent unde sa locuiasca si o cina seara. Am banii si l voi ruga pe Lai Tsin sa-mi g
aseasca locul. Lai Tsin se ntoarse dupa cteva zile si i spuse ca i-a gasit o bucata
buna de pamnt ln ga Union Square, cu ramasitele fostei cladiri nca existente. Fund
atia era buna si putea organiza forta de munca necesara si materialele. Francie
privea placida vietile lor aglomerate. Se parea ca norocul surde tuturor, cu exce
ptia ei si a secretului nspaimntator ce-l detinea. Capitolul 18 Josh. Numele trimi
tea vibratii n ntregul ei trup si apasa minile pe abdomenul umfla t. Se privi n ogli
nda pe care Annie o instalase n dormitorul pe care-l mparteau, nto rcndu-se de pe o
parte pe alta. Nu era nici o ndoiala ca burta i crestea, dar era nc a destul de mic
a sub vesmntul chinezesc. Privi reflexia oglinzii. Parul ei blond era strns ntr-un
nod, chipul ei delicat er a palid si tensiunea i se ntiparise n ochi. Se gndi la fa
ta de optsprezece ani de a cum cteva luni si privi fata de aceeasi vrsta acum, n sa
lopeta chinezeasca strnsa pe gt si pantalonii negri. Apartinea altei lumi. Se ndrep
ta obosita spre fereastra, privind afara la activitatea nentrerupta. Vechi ul Chi
natown fusese un ghetto ntunecat si secret, un adevarat iad cu galerii imen se de
sobolani, si plin de infractori de tot felul: prostituate, sclave, sali de jocu
ri, bordeluri, vnzatori de opiu si violenta sngeroasa a rivalilor tong" ce sta pnea
u totul. Municipalitatea orasului dorise sa construiasca un nou Chinatown la Hun
ter's Point, dar chinezii i ignorasera si ncepusera sa-l reconstruiasca exact u nd
e fusese dintotdeauna. Numai ca de aceasta data, noile cladiri erau construite n
vechiul stil chinezesc, cu picturi de tot felul. Acoperisurile erau vopsite n v e
rde si curbate la colturi, iar leii sculptati strajuiau portile tacute. Strazi l
e miroseau a mncare si legume, si se auzea aproape mereu zgomotul ciocanelor. No
ile cladiri se ridicau peste noapte, iar oamenii munceau intens la restaurarea c
aselor si magazinelor lor. Francie se gndi la Annie ce supraveghea n Union Square
reconstructia pensiunii, si , fara ndoiala, nnebunind muncitorii cu debitul ei ve
rbal. Annie traise ntr-o famil ie de constructori toata viata ei, stia aproape to
tul despre asta, si lasa sa se si nteleaga acest lucru. Francie fusese odata cu e
a si i gasise pe muncitori disc utnd, bnd bere si fumnd. Priveau interzisi la femeia
bataioasa ce i admonesta, reami ntindu-le ca-i platea din banii ei, din timpul e
i, spunndu-le ca mai bine ar trec e la treaba. Cnd ei se ntoarsera la munca, i arunc
ara cteva priviri nu tocmai roze, dar stiau ca Annie era corecta si ca un muncito
r ce se dovedea constiincios prim ea ntotdeauna o prima pe lnga salariul pe care l
primea la sfrsitul saptamnii. n ziua urmatoare, cnd terminara acoperisul, Annie dadu
o petrecere. Mese lungi din trestie fusesera ntinse si acoperite cu fete de masa
albe. Desi era praf si cime
nt, lui Annie i placea ca totul sa arate bine. Si invita si familiile, dndu-le mnca
re si bere la discretie. Ei toastasera pentru ea, rznd cnd spuneau ca e o sefa bun
a , desi era femeie. Lai Tsin lucra mai multe ore dect putea sa creada Francie ca
va putea lucra, totu si gasea timp pentru lectiile pe care le facea cu ea. Cite
a avid cartile pentru copii, citind fiecare cuvnt tare, urmarind pe carte fiecare
cuvnt. Copia lectiile pe un caiet ce-l lua cu el peste tot. Asimila totul ca un
burete si era att de av id sa nvete, nct ea abia tinea pasul cu el. Lai Tsin se deci
se ca era bine ca Micutul Fiu, Philip Chen, sa fie crescut de o familie chineza.
- Trebuie sa fie ca ceilalti chinezi si sa le nvete obiceiurile, spunea el. Cnd v
a fi mai n vrsta si mai ntelept, va putea sa nvete si obiceiurile de aici, dar acum
t rebuie sa-si nteleaga obrsia. Asta o facea pe Francie sa-si aduca aminte de trec
ut si sa se teama de viitor. S i nu ndraznea sa-i spuna lui Lai Tsin sau lui Anni
e despre copil, era foarte rusi nata. Auzi un zgomot la usa si alerga s-o deschi
da. Un baietel o privi scurt si i dadu o bucata de hrtie, cobornd rapid scarile. Ea
privi dupa el, zapacita, apoi nchise usa si privi bucata de hrtie. Pe ea era sc r
is: Daca ma mai iubesti, vino la aleea Gai Pao diseara, la ora noua." Si era sem
nata: Josh". Sngele disparu din obrajii lui Francie, iar inima i batea sa-i sparg
a pieptul. si s punea ca nu poate fi adevarat; era o gluma proasta. Dar nimeni nu
stia de Josh, cu exceptia lui Lai Tsin si a lui Annie, iar ei n-ar fi facut ast
a. Simti o zdru ncinatura n pntece si si puse mna acolo, simtindu-si copilul pentru n
tia oara. Poate c a totusi era adevarat si Josh era n viata. Daca ma mai iubesti",
scria n bilet. Ea privi hrtia panicata, dorind ca si ceilalti sa fi fost cu ea, d
ar Lai Tsin mun cea si Annie avea o ntlnire cu un arhitect si se ntorcea trziu. Se p
limba nainte si napoi, spunndu-si ca nu trebuia sa se duca, apoi se gndi la Josh , z
acnd n ruine si si spuse ca poate nu murise. Si stiu ca trebuia sa plece. i lasa un
bilet lui Annie n care i scrisese ca pleaca, si porni pe strazi dosnice, cautnd ale
ea Gai Pao, iar cnd o gasi, vazu ca era o fundatura. Era ntunecata, o lum ina slab
a se zarea la capatul ei si ea ezita, nspaimntata. Dori sa se ntoarca si sa fuga, d
ar biletul o facu sa ramna, nainta nervoasa pe alee, privind peste umar zi durile
darmate. O lumina slaba ardea deasupra unei usi mascate de o perdea si ea ezita d
in nou. Stia ca trebuia sa se ntoarca si sa fuga. Daca ma iubesti", scria n bilet,
si dragostea o facu sa fraga perdeaua si sa intre. Camera era luminata de o lam
pa cu kerosen. Se auzea zgomotul pieselor de mahjong si strigatele jucatorilor,
se simtea mirosul de tutun, parafina, fum de opiu si transpiratie. Chinezii de l
a masa de joc se ntoarsera s-o priveasca, nervosi, si ea se lipi timida de perete
. Un barbat servea vin de orez la o masa n stnga. Se nd repta spre ea si spuse rapi
d. - Vino cu mine. Repede. Pe aici. Ea l urma trecnd prin alta perdea, mpiedicndu-se
printr-un labirint nesfrsit de culoa re luminate, pna cnd intrara ntr-o camera mica
. Doar jumatate din pereti erau n pici oare, nu exista tavan, iar lumina lunii in
tra, din spatele norilor, scotnd n evide nta silueta intrarii si feresfrele goale.
Francie realiza ca ghidul ei plecase s i ca era singura. Un sentiment de teama i
nfiora sira spinarii si privi n jur. Desl usi o forma n mijlocul camerei: era un s
caun. Cineva statea pe el. Simti ca i ples neste capul, iar inima i batea sa-i spa
rga pieptul. - Josh? - Stiam eu ca nu puteai sa rezisti fara sa nu-l vezi, auzi
ea o voce familiara. O lampa straluci orbind-o pe moment si ea ngheta de spaima.
Nu era vocea lui Josh , ci a lui Sammy Morris. - Da, eu sunt, spuse Sammy, ridicn
d lanterna sa-i vada chipul. Franciei l privi te rorizata. Intrase n capcana lui.
- Tu ai scris biletul, sopti ea. - Da, binenteles ca eu am fost. Josh nu mai poat
e sa scrie. Asa ca m-am gndit sa-t i spun ca nca te iubeste. Ochii lui negri stral
ucira ca ntotdeauna si zmbi triumfator. El ridica lampa. Un b arbat blond statea p
e alt scaun.
Francie simti ca lesina; stia ca nu putea fi adevarat, auzise pe Josh cnd a murit
; l privise. Venise din mormnt s-o gaseasca? Sammy o prinse de mna si o roti tragnd
-o aproaPe de scaun. - Priveste-l, Francie, spuse el salbatic. Priveste-i zmbetul
. Vezi ct de frumos e acum? Ridica lanterna n asa fel nct lumina sa cada pe fata bar
batului. Numai ca, nu mai e ra o fata, era o masa de carne vinetie. Ranile supur
au, gura era o grimasa grote sca, iar ochii priveau undeva n sus. Francie tipa te
rorizata, iar Sammy i strnse bratul mai tare. i mpinse fata mai aproa pe de cea a mo
nstrului pe scaun. - Hai, saruta-l, Francie, de ce n-o faci? Doar tu i-ai facut
asta. Groaza i dadu putere si se elibera. El scapa lanterna, lumina plpi si se stin
se lasn du-i n ntuneric. El striga, iar Francie alerga spre locul unde fusese odata
usa. Iesi din alee al ergnd si iar alergnd. l simti n urma ei apropiindu-se din ce n
ce mai mult. Apoi ea s e mpiedica. El o prinse, ea i simti mirosul de transpirati
e, si minile n jurul gtului . De la distanta ea auzi un zgomot de pasi si pe cineva
care tipa, apoi nu-si ma i aminti nimic. Lai Tsin simti pulsul lui Francie, mngin
du-i minile reci, dndu-i parul pe spate, rugn d-o sa deschida ochii. Invoca zeii s-
o ajute. Era prietena lui, ajutorul lui, fi ica, dragostea lui si tot norocul n-
ar fi nsemnat nimic fara ea. Cnd, n cele din ur ma, ea deschise ochii, o sui ntr-un
taxi si-o aduse acasa. Annie aproape lesina cnd i vazu. i multumi lui Dumnezeu ca,
cel putin, avusese intu itia de a lasa biletul, iar Lai Tsin stia unde s-o gasea
sca; cnd o privi pe Franc ie, cu fata pamntie si tremurnd, abia putnd sa vorbeasca d
in cauza socului, stiu ca s-a ntmplat ceva groaznic. - N-a murit, sopti Francie, i
-am vazut pe amndoi. Sammy si Josh. Oh, Annie, e gro aznic doar sa te gndesti, fat
a i era att de hidoasa, toata frumusetea i-a disparut. Sammy m-a obligat sa-l priv
esc... avea un cutit... Annie si duse mna la inima, iar spaima dadu nastere la spe
ranta. - Vrei sa spui ca Josh traieste! - Unde i-ai vazut? ntreba Lai Tsin ncet. -
La bodega unde se fumeaza opiu, pe aleea Gai Pao. n bilet scria sa ne ntlnim acol
o daca l mai iubeam". Francie ntinse mna, iar Annie lua biletul strns si citi mesaju
l. - Asta nu e scrisul lui Josh, spuse Annie, pot sa jur. E al lui Sammy Morris,
ex act cum ai spus tu. Strazile pe jumatate distinse ale Chinatown-ului erau pu
stii, iar mai trziu, Lai Tsin se rentoarse pe alee. Stia locul, apartinea Tong"-il
or, vechea societate chin eza secreta ce stapnea lumea prostitutiei, jocurilor, o
piului si violentei. mparti sera orasul n teritorii, iar rafuielile erau sngeroase
si lasau n urma multi morti. Se ndrepta usor spre lumina din capatul aleii, dadu l
a o parte perdeaua grea de l a intrare si se strecura nauntru. Nimeni nu-l remarc
a n zgomotul de acolo. Prin no rii de fum de opiu, lampa de kerosen lumina piesel
e de mahjong si paharele de vi n de orez. Omul de la bar era tnar, ochii priveau
atenti dintr-o parte n alta, iar Lai Tsin l n treba despre gwailos", strainii ce fu
sesera mai devreme acolo. - Nu stiu despre ce vorbesti, spuse el, dar Lai Tsin i
citi pe chip ca stia foart e bine. - Cu ct te-au platit? ntreba el, scotnd niste do
lari din buzunar, etalndu-i indifere nt. Baiatul ezita, iar Lai Tsin mpinse o hrtii
e de zece dolari peste tejgheaua de lemn . - Mi-au dat douazeci, spuse barbatul n
tinzndu-se lacom dupa bani. Lai Tsin tinea b ancnota n fata lui, tentant si spuse:
- Cnd mi vei spune tot ce stii. - A intrat un barbat. Era tnar, cu ochii negri si
parul la fel, mic si ndesat. Mia spus ca vrea un loc secret sa se ntlneasca cu o fe
meie gwailo, nevasta altcuiva, spuse el zmbind, aratndu-si dintii maro. Daca era c
hinezoaica stiai ce urma sa i se ntmple, continua el ridicndu-si tricoul si aratndu-
i lui Lai Tsin urmele taieturi
lor de pe piept. - Deci? - Deci, i-am aratat un loc printreruine, iar el mi-a sp
us ca acolo va veni la or a noua, ca trebuia s-o aduc si s-o las acolo. Asta am
si facut. Nici mai mult, n ici mai putin. El si ntinse mna dupa bani, dar Lai Tsin
spuse: - nti mi arati locul. Ochii omului stralucira periculos, dar se ntoarse, lua
lanterna si mormaind l cond use n acel loc. Nu era nevoie de lanterna, luna plina
rasarise, iar n lumina ei La i Tsin putu vedea ca acum camera era goala. Omul lua
bacnota si disparu de unde venise. Un scaun rupt zacea n mijlocul camerei, iar L
ai Tsin se ndrepta spre el si-l ridic a. Ceva zacea sub scaun, iar el l ridica. Er
a o peruca blonda, iar lnga ea, o masca de diavol" chinezeasca, folosita la proce
siuni si festivaluri, numai ca fusese modificata sa arate mai hidos. n lumina lun
ii se distingeau cicatricile rosii, gu ra strmba, iar ochii erau bine pictati si
ar fi putut sa-si dea usor seama ca n se mintuneric si teama ar fi aratat real si
terorizant. Lai Tsin se gndi intens cnd se ntoarse pe alee. Un om ca Sammy, care do
rea sa-si du ca treaba la bun sfrsit, nu putea fi prea departe. Trebuia sa stea a
proape de ea, de unde o putea urmari, asteptndu-si sansa. Iar un gwailo n Chinatow
n nu era greu de gasit. Croindu-si drum prin labirintul de alei, intra ntr-o stra
da mare, la c asa Onorabilului ntelept. Batu la usa si astepta. Nu raspunse nimen
i, iar el lua cteva pietricele si le arunca n ferestrele de sus. Imediat una dintr
e ele se deschise si o voce iritata exclama: - Cine deranjeaza somnul celui bine
cuvntat? Lai Tsin pasi napoi si ntlni privirea mnioasa a batrnului. - Onorabile Bunic,
sunt Ke Lai Tsin. Trebuie sa ti vorbesc. l auzi pe batrn mormaind furios, apoi cap
ul i disparu si dupa cteva clipe usa se des chise, lasndu-l pe el sa se strecoare na
untru. Batrnul si puse un chimono albastru si spuse: - Afacerea a cazut, Ke Lai Ts
in? De asta m-ai trezit la ora asta? - Nu, Onorabile Bunic. Afacerea merge bine.
E o problema mai dificila dect aceast a. Batrnul asculta atent explicatiile, apoi
spuse: - E un lucru gresit sa te ncurci cu un gwailos, mai ales cu o concubina.
Nu te-ai convins de asta? Las-o pe fata la ai ei si gaseste-ti o femeie chineza.
Am o ve risoara de vrsta potrivita cu care as putea aranja sa te casatoresti: de
si e cam batrna, parintii ei ar fi generosi la o casatorie cu tine. Ti-ar prinde
bine n afa ceri. Lai Tsin replica rabdator: - Nu ntelegi, fata nu e concubina mea.
E tnara, ca un copil. Desi a avut necazuri m-a ajutat. Mi-a adus noroc si e de d
atoria mea s-o ajut. - Nu e datoria unui chinez sa ajute o femeie gwailo. Batrnul
vorbise taios, iar L ai Tsin ofta. Nu era usor sa-l convingi pe batrn. - Este ad
evarat, Onorabile Bunic. Dar nu e tot att de adevarat ca trebuie sa-i ra splatim
pe cei ce ne-au ajutat? Cer un lucru usor: ajutorul tau sa dau de urmele unui ba
rbat. Pastrndu-si vocea joasa si tonul rezonabil, el pleda cazul jumatate de ora,
pna cnd batrnul aproba. - Esti un om bun, Lai Tsin. Asocierea ta pacatoasa cu acea
fata e discutata pest e tot, dar din cte-mi spui e nevinovata. Voi face ceea ce m
i ceri. Vino aici mine s eara pe la sapte si-ti voi da raspunsul. Batrnul i stia pe
toti. Avea pe cineva n fiecare coltisor al Chinatown-ului, iar La i Tsin stia ca
-si va tine cuvntul. Se grabi spre casa satisfacut. Desi se lumina din nou si el
nu dormise, era plin de energie si urca scarile rapid. Annie l aste pta. - Zace a
colo privind n gol, spuse ea ngrijorata. E rece, desi am nvelit-o n paturi. El o pri
vi, o striga si o tinu de mna, dar ea nu raspunse, iar el era ngrijorat pe ntru ca
stia ca suferise un soc adnc.
- Ma duc sa aduc vraciul, spuse el grabindu-se. Se ntoarse dupa cincisprezece min
ute cu un chinez ce ducea o geanta neagra. Franc ie privea mirata, n loc sa-i asc
ulte inima si sa-i ia temperatura, doctorul chine z testa toate punctele de unde
simtea pulsul, douazeci si opt de locuri diferite si i puse diagnosticul. - E n s
tare de soc, spuse el scriind o reteta. Trebuie sa bea din potiunea asta d e tre
i ori pe zi. Trebuie sa stea la cald si sa fie hranita numai cu apa de la o rezu
l fiert timp de doua zile. Nu pot face nimic cu teama din mintea ei, dar ast a-i
va curata trupul. l privi nervos pe Lai Tsin si spuse ceva n chineza. - De ce era
asa nervos? ntreba Annie dupa ce pleca doctorul. El i ntlni privirea; trebuia sa-i
spuna de teama ca Francie sa nu faca ceva prostes c. - Mi-a spus ceea ce stiam d
eja. Ca Francie va avea un copil. Era nervos pentru c a a crezut ca eu as fi tat
al. Si era dezamagit. Annie l privi, iar inima i se umplu de mila cnd se gndi la Fr
ancie si la secretul c e se chinuia sa-l ascunda. - Copilul e al lui Josh, spuse
ea. - Asa e. Am observat cum ncerca sa ascunda asta. Am asteptat ca ea sa-mi mar
turis easca, pentru ca n-am vrut s-o fac sa se simta rau. Dar acum ma tem pentru
ea. A r putea face ceva prostesc. Va avea nevoie de ajutorul tau, Annie. Trebui
e sa o iei de aici, din Chinatown, din San Francisco, sa o rupi de tot ceea ce s
tia si de cei ce o cunosc si cauta sa-i faca rau. Annie l privi uimita. Vestile d
espre copil i scosesera orice altceva din minte. Da r acum si reaminti de Sammy. P
rivea socata masca pe care i-o arata Lai Tsin si ncu viinta cnd el i repeta descrie
rea pe care i-o daduse barmanul. - Este Sammy. Cum a putut sa faca asa ceva? Cre
d ca e nebun. - E nebun de gelozie. Dragostea pentru fratele tau e amestecata cu
ura pentru fe mei. Nu e un lucru neobisnuit ca un barbat sa iubeasca alt barbat
, dar, de obice i, nu duce la atta violenta. Annie rosi. Vorbea de lucruri de car
e abia daca auzise. - Dar Josh al nostru nu era asa. - Asta a fost tragedia lui
Sammy. Poate daca Josh l-ar fi iubit la fel, toate nu s-ar fi ntmplat. Acum trebui
e s-o iei pe Francie de aici. Nu e bine pentru ea sa mai ramna. Chinezilor nu le
place. Ei cred ca e concubina mea. Cnd va avea copilul , ei vor crede ca-i al meu
. Nu le pot permite sa spuna asemenea lucruri despre e a. Va fi tinuta la distan
ta de poporul meu, dar si de al ei. Va trai ntr-o tara a nimanui, iar copilul ei
va avea aceeasi soarta. Ia-o, ncepe o noua viata cu ea. Voi sunteti familia mea,
voi avea grija de voi si va voi trimite bani. Asa e cel mai bine. Annie simti tr
istetea din vocea lui si-i fu mila deoarece realiza ct de mult o iu beste pe Fran
cie. Pe lnga asta, n adncul sufletului era fericita, gndindu-se la copi lul lui Josh
. O va lua pe Francie departe de aici. nca avea bani, puteau cumpara alta pensiun
e, n alta parte, si puteau creste copilul asa cum trebuie. Abia astep ta sa-i spu
na lui Francie ca n locul disperarii, copilul ei urma sa aduca doar fe ricire. La
i Tsin o parasi si se ntoarse n camera lui. Era singura camera pe care o avusese v
reodata, singura care i apartinuse, iar aceasta era prima data cnd nchise usa far a
un sentiment de placere. Despaturi rogojina si se ntinse, si mpreuna minile la cea
fa si derula n minte evenimentele noptii trecute. Mine Sammy Morris urma sa fie ga
sit si stia ce avea de facut, iar n cteva zile dupa ce urma sa se simta mai bine,
Francie l va parasi. Un sentiment de singuratate l cuprinse; l mai simtise de mult
e ori nainte; numai ca acum era mai rau. si spuse Ca, atunci cnd esti singur, nu ai
nimic si deci nu pot i pierde nimic, dar cnd ai savurat placerea unei apropieri
placute si a dragostei , atunci, sa pierzi era cel mai rau lucru din lume. Zeii
fusesera buni cu el un timp, iar acum si retrasesera favorurile. Asa sa fie. Capi
tolul 19
Urmatoarea seara, la ora sapte, Lai Tsin merse sa-l vada pe ntelept si sa-si afle
raspunsul la ntrebari. Batrnul l pofti sa intre si statu n fata lui, pieptanndu-si b
arba alba si abordnd un aer solemn. Lai Tsin astepta. Era lipsit de respect sa l
zoreasca, astepta ca el sa nceapa. - nainte de a-ti spune ce doresti sa afli, treb
uie sa-ti aflu intentiile, spuse e l n sfrsit. - E mai bine sa pastrez asta pentru
mine, Onorabile Bunic, replica el, dar batrnu l nu se lasa convins. - Nu ar fi b
ine sa aduci violenta si sa patezi numele comunitatii chineze. - Onorabile Bunic
, vorbim despre o persoana ce e mai violenta dect orice om tong", un om care a uc
is multe femei, si acum cauta s-o ucida pe-alta. - Pe concubina ta, spuse batrnul
, iar Lai Tsin si pleca privirea. Batrnul gndi ndelung, timp n care Lai Tsin si privea
pantofii si, n final, lua decizia . - Am cercetat povestea, spuse batrnul calm. C
e ai spus despre concubina e adevara t. Stiu deasemenea ca provine dintr-o famil
ie mare. Cred ca pasiunea ta e putern ica daca joci asemenea jocuri periculoase
cu personaje att de importante. Ar fi m ai bine pentru toti daca ai reda-o alor e
i. - Poate ar fi mai bine sa fie ucisa! Ochii lui Lai Tsin tradau furia, iar bat
rnul stia ca vorbea serios. Sprncenele i s e ridicara, surprins, dar ncuviinta, gndi
ndu-se intens nainte de a vorbi din nou. - Daca acest ucigas era chinez, ne descu
rcam n felul nostru. Daca asta e ce ai de cis, vei primi raspunsul n urmatoarele c
onditii: orice se va ntmpla cu acest barbat sa nu se afle niciodata; nu-mi vei spu
ne nici mie, nici altcuiva. Nu trebuie sa se auda nici o soapta ce ar submina on
oarea comunitatii chineze. Lai Tsin se lungi n scaunul alunecos din lemn negru. S
puse: - Sunt de acord, Onorabile Bunic. Apoi asculta surprins ceea ce aflase bat
rnul. Se nclina n fata lui cnd pleca, multum indu-i, dar batrnul se ntoarse spunnd: - C
uvintele au zburat din mintea mea. Nu-mi aduc aminte de aceasta conversatie. Lai
Tsin se ndrepta ncet spre casa, iar mintea nu-i mai statea la afaceri, ci la c e
urma sa faca. Annie l ntlni la usa. Mnecile bluzei i erau suflecate, iar micuta cam e
ra stralucea de curatenie, iar ochii ei erau nerabdatori. - S-a trezit agitata,
spuse ea. A baut din potiune, apa fiarta cu orez, apoi i-a m spus de copil si a
plns pe umarul meu, usurata. Apoi i-am spus ca trebuie sa pl ecam, dar a negat di
n cap si a spus ca nu te va parasi niciodata. - Voi vorbi eu cu ea. Francie era n
tinsa n pat, cu palmele strnse. Ochii i erau nchisi, dar pe fata i se ci tea tensiun
ea. El spuse ncet: - Sammy Morris nu-ti va mai face niciodata rau. Asta ti-o prom
ite Lai Tsin. Ma c rezi, Francie? Ea ncuviinta, dar ochii i ramasera nchisi. El se
aseza lnga ea si i lua mna. - E timpul sa pleci, Mica Sora, spuse el. Calatoria ta
prin viata trebuie sa con tinue fara Lai Tsin. Ca Micul Fiu, Philip Chen, si cop
ilul tau trebuie adus pe l ume ntre ai lui, sa le cunoasca obiceiurile. Ea statea
tacuta, dar el continua sa-i vorbeasca, cu o voce calda, explicndu-i ca trebuia
sa aiba grija de copil, ca Annie o va ajuta, ca el va avea grija de ei, ca repre
zentau familia lui, dar ca ea trebuia sa plece. Ea i atinse fata cu mna. - Esti pr
ietenul meu, sopti ea. Nu te voi parasi niciodata. Privirile lor se ntlnira, iar e
l spuse: - Atunci ti voi spune o poveste, ca sa-ti ntelegi mai bine responsabilita
tile. Asc ulta-ma, si vei vedea ca nu ai de ales. Sora mea, Mayling, si eu, ne-a
m nascut nt rr-o lume a saraciei, copii de concubina, Lilin. Tatal nostru, Ke Chu
ngfen, avea deja saizeci de ani, parul carunt, era sever si crud. Nevasta lui Nu
marul Unu a murit dupa ce i-a dat cinci fii, iar apoi el s-a recasatorit repede,
deoarece c u ct avea mai multi fii, cu att batrnetile i erau mai usoare. Nevasta Nu
marul Doi er a tnara si draguta, dar deasemenea era lenesa si el blestema ziua n c
are se nsurase cu ea. Casa era murdara si ea fuma opiu toata ziua si lua tineri s
a-si bata joc de el, desi o batea n fie care seara, sa-i dea o lectie. Cauta prin
sate o mui-ts ai". o tnara a carei familie era dispusa sa o vnda, sa devina servi
toare. Lilin av
ea treisprezece ani, iar familia ei era att de saraca, nct au fost bucurosi s-o dea
pentru suma mizera de patruzeci de yuani, asa nu mai trebuiau sa-i umple si ei
o farfurie de orez n fiecare seara. Avea o fata ovala si draguta, un par negru si
lung si ochi tot negri. N-a trecut mult pna batrnul i-a cerut mai mult, platind t
ot mizerabila suma de patruzeci de yuani, iar tnara Lilin a devenit concubina. O
trata crud, o batea, desi ea lucra din greu, sa-l multumeasca. Ea era obligata
sa curete camerele sar acacioase, sa spele hainele, sa le pregateasca masa, sa-i
astepte pe sotia si fi ii lui, ce-si copiau tatal, jumulind-o continuu. Iar ea
putea doar sa se ncline s i sa promita ca-i va multumi, era platita doar ca mui-t
sai", si n-avea nici un dr ept. Cnd Lilin stiu ca urma sa aiba un copil, se ruga
sa fie baiat, sa aiba mai m ult noroc n viata dect ea, si desi fiul unei mui-tsai"
era considerat de cea mai jo asa speta, ar fi fost mai bine dect sa fie fata. Ea
lucra mai mult, stnd si noapte a, curatind pantofii din bumbac pe care baiatul l
ui mai mare, de treisprezece an i, i facea si apoi i vindea n piata. Tatal avea gri
ja de ratele albe si mari ce apa rtineau stapnului satului, iar ceilalti fii munc
eau la recoltatul dudelor sau ore zului, depinde de anotimp. Lilin umplea cutiil
e lor de lemn cu orez fiert, mncare pentru la cmp, cnd o lovira durerile, stiind ca
urma sa nasca. Cnd durerile deveni ra prea puternice ca ea sa continue munca, se
ntinse pe rogojina. Nimeni nu veni lnga ea, desi sotia Numarul Doi auzise tipetel
e, iar cnd nascu, era o fetita. Lili n era suparata; dar copilul o mbarbata; acum
era cineva asupra caruia si putea var sa dragostea si care i oferea acelasi lucru.
I-a dat un nume frumos, Mayling, si numele de familie, Ke. Acum, trebuia sa luc
reze mai mult, avnd grija si de copil, sa-l tina deoparte de ei, pentru ca nimeni
nu dorea sa fie deranjat de tipetele ei. ntr-o noapte ea l auzi pe Ke Chungfen ce
rtndu-se cu sotia Numarul Doi. Vocea l or era plina de mnie. Ea rdea batndu-si joc d
e el. Mirosul de fum de opiu era peste tot, vocile se intensificara, apoi brusc,
se lasa linistea. n dimineata urmatoar e batrnul a spus ca sotia lui a murit pent
ru ca fumase prea mult opiu. Lilin a tr ebuit sa ajute sa o ntinda si observa urm
ele de pe gtul ei, fiind sigura ca el o u cisese. Apoi, Lilin era lnspaimntata si n
cerca sa se fereasca din drumul lui ct mai mult posibil, dar fara nevasta Numarul
Doi, el deveni mai tiran. Chiar si fi ii lui simteau pe pielea lor vergeaua ce
o folosea la cmp, pentru rate. Fiica ei avea deja trei ani cnd se nascu urmatorul
copil, un fiu, caruia ea i dadu numele K e Lai Tsin. El i-a spus, atunci cnd ea i-
a aratat mndra copilul, ca are destui acu m. Lai Tsin se opri. Privi n podea, cu f
runtea ncruntata, cnd si-o reaminti pe mama lu i. - Avea doar saptesprezece ani, c
ontinua el. Nu-l iubise pe acest om. El o luase m potriva vointei ei, si ea nu-si
dorise copiii. Dar acum i iubea. Casa o tinea cur ata, le spala hainele si le pr
egatea masa, iar toata dragostea o oferea lui Mayl ing si lui Lai Tsin. Desi ea
mnca numai orez si legume, ntotdeauna se ngrijea sa pu na peste sau carne n farfurii
le copiilor ei seara, la masa. I-a nvatat jocuri si cn tece, i saruta si le spunea
ca i iubeste, i chema cu nume frumoase, Mayling era Micu ta Comoara , iar Lai Tsin
Micuta Pruna". Dormeau lnga ea noaptea si o priveau cum si pieptana parul lung si
negru n timp ce le cnta sa adoarma. Aveam aproape patru ani cnd se nascu Chen si mi
amintesc cum rdeam de fata lui caraghioasa. Mayling si cu mine l iubeam si aveam
grija de el, desi munceam din greu la cmp. Dar, micutul Che n n-a fost harazit de
zei sa apuce copilaria, iar ziua n care a murit a fost cea mai trista din viata
mea. Un an mai trziu a murit si mama. Aveam sapte ani, iar M ayling zece. Chiar s
i acum, nu stiu ce s-a ntmplat, doar ca ntr-o dimineata, mama n u s-a mai trezit. mi
amintesc ca o priveam, ntrebndu-ma de ce nu-mi raspunde cnd i sp uneam ca mi-e foam
e, si remarcasem ca pna si cnd dormea somnul mortii era obosita. Ke Chungfen o exp
loatase pna la moarte. N-a fost ngropata asa cum trebuia. Doar e ra platita sa fie
mui-tsai". Ke Chungfen spunea ca e prea sarac sa mai cumpere un sicriu si atunc
i a fost nvelita n cearsaful pe care zacea, legata la cap si de pi cioare si ngropa
ta rapid. Rusinea fata de o asemenea nmormtare Era coplesitoare. Fa milia n-a purt
at doliu, si noi ne-am ntors imediat la munca. Iar Mayling si cu mi ne am ramas s
inguri, nfruntnd indiferenta si mnia tatalui. Se asternu o lunga tacere; chipul lui
Lai Tsin era plin de emotie, iar Francie p lngea. l prinse de mna si spuse:
- Bietul Lai Tsin. Ce cruda a fost lumea ta. - Lumile noastre au fost la fel, nu
mai ca a ta a fost nconjurata de bogatie, iar a mea de saracie crunta. Dar cruzim
ea tatilor a fost aceeasi. Vezi, Francie, dra gostea de mama, scurta, asa cum a
fost, ne-a aratat ca viata poate fi diferita. De asta trebuie sa te gndesti la co
pilul tau. Trebuie sa-i daruiesti dragoste, ca sa fie puternic n interiorul sau.
Adu-ti aminte ca nu are tata, esti doar tu sal nveti ce nseamna iubirea. Daca nu o
faci, atunci va fi exact cum a fost cu Mayli ng, Lai Tsin si Francie. Si Annie
ascultase povestea lui Lai Tsin si se gndi la viata ei, devotata grijii pentru un
tata egoist. El nu-i daduse nimic, niciodata, nici un cuvnt sau un gest de afect
iune. l ntelegea pe Lai Tsin si stia ca avea dreptate. Francie ncuviinta, prea emot
ionata sa vorbeasca. Cu ntelepciunea lui, Lai Tsin i ar atase calea cea buna pentr
u a iesi din starea n care era. De acum, nu se va gndi d oar la ea, va avea un cop
il pe care sa-l iubeasca si sa-l protejeze. Si i va fi e tern recunoscatoare, sti
a ct l costa sa se gndeasca la trecut. Dar stia totodata ca nu-i spusese totul, ca
restul povestii lui tragice era nca ncuiat n sufletul lui. Capitolul 20 Inima lui A
nnie se umplu de tristete cnd sareta nchiriata dadu coltul pe drumul pi etruit, ia
r ferma De Soto i aparu n fata ochilor. Era mai rau dect s-ar fi asteptat . Dar chi
pul lui Francie se luminase cnd i povestise despre ea; spunea ca e un loc special,
ca singurele amintiri placute erau cele pe care le petrecuse aici cu m ama ei.
Spuse cu ncapatnare: - Mama mi-a lasat-o. Am citit asta n ziar cnd au publicat testa
mentul tatalui meu. N-am fost niciodata la avocati sa ma interesez, de teama ca
va afla Harry. Dar el nu vine niciodata acolo, nimeni nu vine. E frumos, e al me
u, si acolo vreau s a-mi nasc copilul! Si dupa doua zile, erau acolo. Locul arat
a de parca urma sa se prabuseasca. - Oh, Annie, spuse Francie oftnd multumita, nu
e cea mai frumoasa casa din cte ai vazut? Annie privea interzisa la casa batuta
de ploi si vnt, cu geamurile sparte. - Cred ca o putem aranja. Francie sari din s
areta si urca treptele. Se ntoarse sa priveasca valea, dealuril e nsorite, parcele
le verzi. Se auzea de la distanta macanitul gstelor, nechezatul cailor si simtea
vntul domol mngindu-i pielea. - E la fel, spuse ea fericita. ntotdeauna m-am simtit
libera aici. E locul unde m-am simtit ntotdeauna ca acasa, n timpul verilor si ier
nilor, cnd stateam cu mama n fata focului. Usa era descuiata si ea patrunse nauntr
u privind camerele pline de praf, zmbind si amintindu-si. Parca vedea camaruta cu
soba ncinsa si pe mama ei stnd n sezlong, ea stnd n picioare si Princess tolanita pe
covoras. n memoria ei, bucataria mare, cu masa de brad si oalele ei de alama era
plina de arome delicioase, de pine coapta si pui prajit, de mere mari, rosii, pr
oaspat culese si struguri negri. Camera mamei ei nu avea un aer trist; razele ca
lde ale soarelui dupa-amiezii int rau prin ferestrele sparte si parca o vedea cu
obrajii rosii si ochii stralucito ri, stnd pe pernele albe, brodate, pe acelasi
pat de lemn, emannd dragoste si feri cire. - E la fel, ofta ea. E perfect, asa cu
m a fost ntotdeauna. Annie ridica din sprnceana, sceptica. Tot ceea ce vedea era o
casa veche, darmata, cu un acoperis probabil distrus. Era greu de spus ce mai er
a, ce mai ramasese d upa attia ani, dar cel putin Francie era fericita. - Vom rep
ara totul ntr-o clipa, spuse ea destul de vesela, dar se ntrista, nestiin d de und
e sa nceapa. Auzi un zgomot facut de niste cai, pe drum. - Stiu cine e, spuse Fra
ncie, grabindu-se spre usa. Barbatul scund, desirat, de culoarea nucii, si opri c
alul si o privi, uimit. - Zocco, striga ea, ndreptndu-se spre el. ti mai amintesti
de mine? - Miss Francie?... ntreba el, nevenindu-i sa creada. Ea zmbi si l mbratisa.
- Da, Zocco, da, eu sunt, dupa attia ani. Am venit din nou acasa. i privi chipul.
Zocco nu mai era tnarul din amintirile ei. Acum avea n jur de patru zeci de ani, d
ar arata la fel, mai avea cteva riduri n jurul ochilor si pielea era putin mai asp
ra. Engleza lui era tot schioapa. - i spun lui Esmeralda, spuse el repede. Poate
ajuta sa curete locul. Nu mai e ni meni de attia ani, noi nu facem nimic. Dar acu
m aranjez imediat. Chiar acum, Miss Francie, si ma bucur ca te-ai ntors, ma bucur
ca De Soto va reveni la viata. Annie privea, uimita, cum el se arunca n sa si ga
lopa ntr-un nor de praf. - Cine e? ntreba ea. - E Zocco. E aici de nici nu-mi mai
amintesc. Cnd aveam sase ani m-a nvatat sa cal aresc fara sa, n asa fel nct sa nu cad
niciodata. E prietenul meu, adauga simplu. Zocco se ntoarse ntr-o jumatate de ora
cu Esmeralda, sotia lui. Avea n brate un cos plin de mncare. - Ma bucur sa te vad
, Esmeralda, spuse Annie, despachetnd pinea, carnea prajita si o enorma placinta c
u mere. Esmeralda, zmbindu-i sotului ei, nu vorbea engleza, dar ncuviinta ntelegnd c
a lui An nie i placea ce adusese. Apoi Annie o trimise pe Francie la plimbare, ia
r ea cu E smeralda si pusera sorturile si ncepura sa curete praful. Interzicndu-i-s
e sa ajute, Francie se aseza lenesa pe malul elesteului, rznd de gste le ce dadeau
din aripi amenintator spre ea; amintindu-si apoi cum alunecau cnd el esteul era ng
hetat, n ultima iarna din viata mamei ei. Gasi vechiul cotet de gaini unde cautas
e oul de Craciun al mamei ei si si spuse ca mine va cumpara mai multe gaini, ca sa
aiba oua proaspete la micul dejun. Se plimba prin grajdurile goale, inspirnd mir
osul familiar de fn, amintindu-si cum mpingea scaunul cu rotile al mam ei sale si
ct de usor l simtea, deoarece Dolores fusese att de bolnava, nct slabise ng rozitor. C
u un oftat, si spuse ca aceasta casa nu apartinea trecutului; era casa viitorului
, a ei si a copiilor ei . Un singur lucru lipsea sa o faca din nou cum fusese -
cinele mare, Princess. Si si spuse ca a doua zi va gasi si un cine sa-i tina locul.
Dupa o saptamna, casa stralucea de curatenie. Podelele luceau, ferestrele fusese
r a nlocuite, usa fixata, si fiecare piesa de mobilier era lustruita pna ce lucea n
s oare. Covoarele fusesera spalate si agatate la uscat, la soare, masa mare de
bra d era ca noua, soba veche fusese curatata si aprinsa, mirosul mncarii gatite
de A nnie umplnd casa. -De Soto Ranch era din nou un camin. Sammy Morris vedea cl
adirile arse de incendiu grabindu-se de-a lungul strazilor din Chinatown. Vntul b
atea dinspre Oceanul Pacific si era rece si umed. i dadura l acrimile si fu scutu
rat de un fior, ascunzndu-si barbia n fularul de lna. O lua la stnga, apoi la dreapt
a, si n final se opri n fata unei cladiri. Punnd jos cosul pe c are l ducea, se ntoar
se si privi n jur. Astepta cteva minute, ascultnd si privind pna cnd era satisfacut c
a nu-l urmarea nimeni, apoi si lua cosul si intra nauntru, trecn d peste o scara de
lemn cazuta, ce ducea spre etajul superior care nu mai era, i ntrnd apoi ntr-o ca
mera din spatele cladirii. Intrarea, fara usa, era acoperita de o bucata de pnza
si el privi nca o data n jur, nainte de a intra. Camera era rece, nu numai datorita
vntului de afara, ci si a frigului unui loc ab andonat. Punndu-si jos cosul, el s
e ndrepta spre soba mica, scoase o cutie de chib rituri din buzunar si o aprinse.
Lipsise mai mult dect intentionase, deoarece cre dea ca fusese urmarit. Simtise
asta n oase, simtise privirea atintita asupra lui, auzise pasi n urma lui, dar de
cte ori privise napoi sa-si confrunte urmaritorul, nu era nimeni. Transpirnd de tea
ma, el se plimbase mult printre alei, spernd ca urmaritorii sa-i piarda urma. Apo
i se dusese la cant ina saracilor. Acolo mncase purtndu-se ca si cum nimic nu s-ar
fi ntmplat, uitndu-se mereu afara, dar nimeni nu-i arata vreun interes. Cnd pleca s
e ntoarse din usa sa verifice. Oamenii mncau, beau, vorbeau, nimeni nu-l privea, t
otusi se ndrepta temator spre casa. Fumul iesea din soba proaspat aprinsa, iar el
si duse minile la gura si sufla pna cn d carbunii devenira rosii. Apoi se ntoarse si
privi la Josh. El zacea pe patul improvizat, asa cum l lasase. Se gndi ca nu era
nimic surprinzat or, deoarece Josh era paralizat. Ochii lui orbi priveau n sus si
chiar daca l auzi se pe Sammy intrnd, nu arata acest lucru. Josh nu mai reactiona
de cnd Sammy l tras ese din flacarile ce mistuiau Pacific Street ducndu-l n brate l
a doctor.
Sammy l cuprinse cu minile lui puternice pe Josh si-l ridica n sezut, masndu-i minile
reci pentru circulatie. - Am ceva care o sa te ncalzeasca, spuse vesel scotnd pac
hetele din cos. Despaturi o friptura de vita tinnd-o lui Josh sub nas sa simta ar
oma. - Cum o facea Annie, spuse el punnd o bucata n gura lui Josh. - Bun baiat, sp
use el hranindu-l cu lingura ca pe un copil. h, e bun, Josh. Nu pot i spune ca pri
etenul tau n-a avut grija de tine. Si-o sa am grija de tine pna voi muri, asa cum
mi-am promis. Nu-i asa, Josh? Capul lui Josh cazu ntr-o parte, iar Sammy puse jo
s farfuria si-l aseza ntr-o pozi tie confortabila. - O sa-mi iau o slujba curnd, s
puse el asezndu-se si aprinzndu-si o tigara. Sunt mu lte constructii ce se fac acu
m; iar apoi o sa gasesc o camera frumoasa la parter , ca Mostenire 6festemata sa
-mi fie usor sa te scot si poate-ti voi lua un scaun pe rotile si te voi plimb a
. Poate la ocean, ti-ar place, nu? Ochii lui negri erau plini de durere cnd l priv
ea pe Josh, amintindu-si de baiatul plin de viata care fusese odata. iar acum vo
rbea sa-l mpinga ntr-un scaun cu roti le, sa-i arate locuri pe care nu le putea ve
dea, sa-l duca lnga oceanul n care nu putea nota. Scoase o sticla de whisky irlande
z ieftin din buzunar, o deschise si sorbi adnc, strmbndu-se cnd licoarea i ajunse n st
omac. Apoi se ridica si puse sticla la gura lui Josh, satisfacut ca nghitea. - As
a e bine, baiete, murmura el, ti mai linisteste durerile. As da timpul napoi, Josh
, pna cnd eram la scoala. Atunci era cel mai bine, Josh, nu? Doar tu si eu dis trnd
u-ne. Da... As ntoarce timpul, nainte de ziua aia la ru, cnd s-a necat Murphy. N-a m
vrut s-o fac, Josh, continua el oftnd adnc, dar furia mi-a cuprins inima. Ma uit a
m la voi cum stateati pe stnca si stiam ca te iubeam. Tu erai att de atent cu Mur
phy, va distrati si pe mine ma ignorati. M-am simtit ca un nimic. Nimanui nu-i p
asa daca existam sau nu. Cu att mai putin tie. Nu puteam lasa sa se ntmple asta, J
o sh. nu dupa ceea ce am fost unul pentru altul. Toti anii astia, jurndu-ne priet
en ie si loialitate. N-a fost greu sa fac ce am facut. Mi s-a parut natural. N-a
m c rezut ca tu stiai. Nimeni altcineva n-a mai vazut. l privi tacut pe Josh, ca
si cum astepta un raspuns, dar fata lui ramase imobila. i turna mai mult whisky n
gura, stergnd picaturile ce se scurgeau pe barbie cu deg etul, apoi se aseza din
nou. - Ti-e mai cald acum? ntreba el verificnd focul. Stiu ca nu va fi niciodata c
ald a ici, dar whisky-ul ajuta. Sper sa-ti ia durerea, Josh, pentru ca pe-a mea
n-o va putea lua niciodata. Dupa tot ce am facut pentru tine, si-acum uite cum a
rati.. . Ochii lui se umplura de lacrimi si dadu din cap dintr-o parte n alta. -
Vezi, Josh, daca nu te uitai dupa fetele alea, nu trebuia sa le omor. Nu putea m
sa suport gndul ca le atingeai, ca le sarutai... mi facea rau la stomac, stiai a
sta? Si aveam sentimentul ala arzator n inima, dar, dupa Murphy, am stiut ce sa f
ac. Stiam ca ma suspectezi si cnd se ntmpla ceva tot la mine veneai. ti spuneam ca
m a vor spnzura. Judecatorul mi va pune gluga neagra si ma vor spnzura de gt si voi
mu ri. Nu puteai sa-i lasi sa ma spnzure, nu-i asa? Aminteste-ti cum ti spuneam ca
to t ceea ce aveam nevoie era o sansa. Doar sa ma ajuti sa scap te rugam. Tu ai
fos t de acord; m-ai trimis la Annie sa iau banii, iar tu ai ncercat sa distragi
aten tia politiei. Ma asiguram sa fie fularul tau pe cadavre, ma asiguram sa-i
spun m amei ca tu erai ucigasul si ca un bun prieten te ajutam. n acest fel te fa
ceam sa fugi cu mine. Stiam ca nu te puteai ntoarce niciodata acasa, pentru ca te
-ar fi spnzurat. Atunci te-am avut numai pentru mine. Pna cnd ai ntlnit-o pe Francesc
a Harri son. Se ridica si se ndrepta spre Josh. ngenunche si i privi ochii. - Ma au
zi, Josh, ti spun adevarul, prietene. Adevarul si numai adevarul, iar Fran cie Ha
rrison trebuia sa urmeze daca n-o pierdeam. Doream s-o fac sa sufere, Josh , sa
sufere ca tine. Am crezut ca asa e drept. Privi sticla goala din mna, apoi o arun
ca de perete, mprastiind-o n mii de cioburi. - Daca nu era ea, nu zaceai aici, Jos
h Aysgarth, tipa el privindu-l disperat. Fr
ancie te-a adus n starea asta, ea te-a orbit! Ti-a luat mintile si te-a facut un
prost. Ea te-a facut sa nduri saptamnile astea de iad. El aluneca pe podea cu capu
l n mini. Lacrimile i curgeau pe obraz si continua: - N-o sa uit niciodata cnd am ve
nit sa te caut. Totul ardea, dar stiam ca esti ac olo. Te-am gasit si te-am cara
t n brate asa cum erai, plin de snge si praf. Am avu t grija de tine n timp ce ei s
i-au vazut de ale lor... Am stat lnga tine si cnd am stiut ca vei trai si ca nu ma
i puteau face nimic pentru tine, te-am adus acasa, unde ti e locul, Josh, cu mine
. Se ntinse dupa a doua sticla de whisky si desuruba capacul sticlei cu minile tre
mu rnd. - Esti al meu acum, Josh, spuse el cu triumf n voce, si nu te voi mai para
si nici odata! Dndu-si capul pe spate, sorbi adnc, sughitnd cnd alcoolul i arse gtul.
- Da, spuse el stergndu-se la gura cu mneca hainei, iar cnd momentul va veni, femei
a care ti-a cauzat aceasta durere i va nsoti pe ceilalti n mormnt. Barul de pe Wash
ington a fost rapid reconstruit. Reintrase n afaceri si facea tre aba buna, iar a
tunci cnd Sammy nu mai putea ndura tacerea lui Josh, venea aici sasi nece necazuril
e n whisky-ul irlandez favorit, stnd la barul de lemn, privind pah arul, gndindu-se
la Josh. Tacerea lui Josh umplea camera lor de tensiune. Era ca si cnd cuvintele
erau nchis e n el, lucruri ce voia sa le spuna, parea ca se lupta cu el nsusi ca s
a se poata exprima. De cte ori l privea Sammy, ochii i ntlneau aceeasi expresie goala
. De multe ori, Sammy statea n fata lui dupa ce bause si tipa: Vorbeste, pentru n
umele lui Du mnezeu, Josh. Hai, daca ai ceva de zis, spune-mi!" n seara aceasta,
mnia lui crescuse. El l lua de guler, l scutura ca pe un cine, tipnd la el sa vorbeas
ca, sa mearga, sa se comporte asa cum o facea, chiar daca vrei sa-mi spui ca ma
urasti, spune-o, dar spune ceva!"Dar capul lui Josh se balangan ea dintr-o parte
n alta, iar ochii lui terifianti l fixau, ca o viziune de cosmar. Sammy l puse napo
i n pat si-l acoperi repede cu paturi. Camera era rece, dar el tra nspirase. Spai
ma i nfiora pielea si iesi alergnd din casa, ducndu-se la bar. Dar nu putu sa stea m
ult acolo. Prezenta tacuta si sinistra a lui Josh l atragea napoi ca un magnet. si
dadu pe gt bautura si comanda alta. Josh nu era nici viu, nici mort. Lui Sammy i e
ra frica sa se ntoarca, sa-l vada zacnd acolo, frica de propria mnie, pentru ca J o
sh nu se misca, nu vorbea, nu privea. Stia ca asta nu mai putea dura mult. Treb
uia sa faca ceva cu el, chiar daca asta i-ar fi frnt inima. Mna i aluneca n buzunar
si simti lama rece a cutitului. Era acolo pentru Josh. ntr-o zi, curnd. Era trziu cn
d, n sfrsit, se ridica de la bar. Cerul era negru iar norii att de josi, n ct parca s
tateau pe acoperisuri, dar Sammy nu avea nevoie de lumina sa-i lumineze drumul; l
stia ca un porumbel voiajor. Cutitul se lovea de sticla de whisky din buzunar l
a fiecare pas si era att de pierdut n gnduri, nct nu realiza. Nu putea fi n n oaptea a
sta, si spunea, va mai petrece cu Josh nca o noapte, i va mai da o sansa. i va mai d
a niste whisky sa-i aline durerile, desi nu-si putea da seama daca Josh mai simt
ea ceva. Se opri n fata intrarii privind automat n jur, dar era prea ntuneric sa va
da ceva s i pasi nauntru. Soba nu mai ardea, iar n camera era ntuneric. Bombanind,
se mpiedica de cteva ori si aprinse focul. Apoi aprinse lumnarea de pe podea si se n
toarse sal priveasca pe Josh. El nu mai era acolo. Sammy privi din nou. Nimic. R
idica lumnarea, puse paturile pe podea, dar patul er a gol. Spinarea i se nfiora d
e teama si ncerca disperat sa nlature efectul bauturii , Josh plecase. Se ridicase
si iesise. l parasise. Scapa lumnarea si ncepu sa se nvrt a urlnd ca un animal, dar u
rletul se transforma ntr-un tipat de groaza cnd vazu doi oameni ce-l priveau din u
mbra. l prinsera si-l aruncara la podea cu minile la spa te, ridicndu-i-le pna cnd si
mti ca explodeaza de durere. - Lasati-l, spuse o voce calma. Bratele lui cazura,
cei doi pasira napoi, iar Sam my i privi respirnd greu si strmbndu-se de durere. Era
u chinezi si aveau la bru cutit e foarte ascutite n teci rosii. si dovedisera puter
ea si stiu ca nu trebuia sa se puna cu ei. - Ia loc, ordona vocea calma, si Samm
y se supuse repede privind umbrele nervos. - Cine esti? ntreba el. Ce vor chinezi
i de la mine? Lai Tsin pasi nainte, tinnd o l
anterna. - O confesiune, domnule Morris. Sammy l privi nspaimntat. I se parea cunos
cut, dar putea fi una din miile de fete p e care le vedea n fiecare zi n Chinatown
. Ce-ai facut cu Josh? urla el. - Nu-l vei mai vedea niciodata, i spuse chinezul n
cet. O ura aprinsa cobora n creie rul lui Sammy. Era aceeasi dintotdeauna, o ura
care-l facea sa-si piarda control ul - l luasera pe Josh de la el, l ranisera - l u
cisesera. Scotndu-si cutitul din bu zunar se napusti spre chinez. Lai Tsin vazu s
tralucirea otelului n lumina lampii, i simti muscatura n obraz, iar apoi caldura sng
elui. Statu nemiscat, iar cei doi barbati tong", angajati, l trntira pe Sammy la p
amnt. El se apleca si lua cutitul. Spuse calm: - Acum vei face cum spun eu. Sammy
era n genunchi, unul din chinezi l tinea de mini, iar celalalt statea cu cuti tul
la gtul lui. Lai Tsin puse hrtie, un stilou si cerneala pe podea n fata lui. - Ia s
tiloul si scrie ce-ti spun. Sammy l privi salbatic, apoi privi stiloul. Chinezul
din spatele lui i mpinse genun chiul n spate, iar el ridica repede stiloul, asteptnd
. - Lasati-l, ordona Lai Tsin, iar barbatii i dadura drumul. Sammy privi n sus. ntln
ii ochii lui Lai Tsin care i spuse: - Vei scrie: Eu, Sammy Morris, marturisesc ca
am ucis cinci oameni nevinovati". - Nu! tipa Sammy aruncnd stiloul pe podea, n-a
i sa ma faci sa scriu asta! Lai Tsin facu un semn, iar cei doi l privira din nou.
De data aceasta Sammy simti otelul rece la gt, ascutit, si un firicel de snge scu
rgndu-i-se pe gt. - Acum stii cum se simteau victimele tale, spuse Lai Tsin. Obser
vi ct de teroriza ti si neajutorati erau. Ia stiloul si scrie. Tremurnd, Sammy fac
u ce i se spusese. - Marturisesc uciderea lui Murphy, continua Lai Tsin. Capul l
ui Sammy se ridica si privi n jur panicat. Nimeni nu stia despre asta. Nim eni -
cu exceptia lui Josh. i marturisise totul! Orbul, tacutul Josh. Era singuru l car
e stia despre Murphy. - Scrie! comanda Lai Tsin. Cutitul i atinse din nou gtul si
Sammy mzgali repede cuv intele. - Marturisesc uciderea celor trei femei, pentru c
are prietenul meu Josh Aysgarth a fost acuzat, continua Lai Tsin. Respiratia lui
Sammy deveni scurta, nspaimntata. Josh auzise totul si i spusese... l privea terori
zat pe Lai Tsin. Un strigat nefiresc i iesi din gtlej. Acum stia cin e era barbatu
l. Era chinezul care o salvase pe Francie Harrison. Ea i spusese toa te astea, ea
i trimisese la el sa marturiseasca, ea l luase din nou pe Josh. - Scrie, comanda
Lai Tsin. Marturisesc ca am ucis o femeie n San Francisco. Sammy privi terorizat
hrtia si scrise ce i se spusese. - Semneaza, i ordona Lai Tsin. - Unde e Josh, ce-
ai facut cu el, tipa Sammy. Nu-l puteti lua de la mine, suntem ca fratii, ne iub
im... l-am salvat, am avut grija de el... - Semneaza, repeta Lai Tsin. Mna lui Sa
mmy tremura att de mult, nct abia tinea stiloul, iar semnatura lui era mai mult o mz
galitura pe pagina. - Semneaza din nou, ordona Lai Tsin, dar mai citet. Sammy si
mtea lama cutitului pe gt si si scrise numele din nou. Lai Tsin facu un se mn chin
ezilor si ei prinsera bratele lui Sammy, ntorcndu-le la spate pna cnd acesta tipa de
durere. Lai Tsin ridica hrtia si o citi. ncuviinta, satisfacut. Se apropie de Sam
my si l pr ivi n ochi. Erau ochii unui criminal. Un om ce ucisese cu snge rece. Un
om care ar fi ucis-o si pe Francie daca ar fi putut. - Stiti ce sa faceti cu el,
le spuse celor doi ntorcndu-se cu spatele. - Nu! tipa Sammy, ntinzndu-se dupa el. N
u!!! Dar Lai Tsin disparuse. Apoi, Sammy simti o lovitura puternica n cap si nu m
ai st iu nimic. Trziu n acea noapte, cnd ntunericul era profund, oamenii tong" l cara
u pe Sa mmy Morris ntr-o cuvertura, pe cheiul portului, ntr-un vapor chinezesc. Ca
pitanul s i primi banii, iar cei din echipaj privira n jur, coborndu-l n magazie. Er
a nca n via
ta, asa cum comandase Lai Tsin, dar, nainte sa plece, i taiara barbatia. Capitolul
21 Sase luni mai trziu. Era miezul noptii, iar Lai Tsin era n depozitul lui verif
icndu -si stocul de marfa si facnd chitante pentru noile comenzi. Francie l nvatase
toate cuvintele pentru marfurile pe care le vindea, iar el le scria ncet si preci
s. Dadu din cap si si puse deoparte caietul cu nsemnari. Fusese singur toata viata
, e ra obisnuit cu acest lucru, si nu astepta mai mult, dar fara Francie, totul
era pustiu. Totul se schimbase de cnd o cunoscuse. Devenise o persoana respectabi
la n proprii ochi, ct si n ochii celorlalti. n schimb, el dorea sa ia toate poverile
ei asupra lui; dorea sa-i redea tineretea si frumusetea; dorea sa-i ofere ntreag
a lu me, dar nti, trebuia sa-i apartina. ncuie usa depozitului si se ndrepta ncet spr
e casa, pe strazile ntunecate si linisti te ale San Francisco-ului, gndindu-se la
viata lui. Nu se asteptase niciodata sa aiba un viitor, exista doar prezentul si
acesta nu avea nevoie de planuri. Acum, stia ca daca voia sa-si ndeplineasca tel
urile, trebuia sa priveasca mai departe de magazinele si depozitele lui. Trebuia
sa treaca dincolo de conditia unui negu stor obisnuit si sa devina un antrepren
or, cu proprietati peste tot. Trebuia sa treaca de San Francisco, spre Hong Kong
, China, Hawaii, India, Rusia si Orient. Se privi n fereastra unui magazin si cee
a ce vazu era imaginea unui taran obisnui t. Toti chinezii educati si prosperi s
tateau acasa, n China; numai cei saraci ple cau n America sa munceasca la caile fe
rate, la cmp, n spalatorii sau restaurante. C ei cu mintea agila si cu o suma mica
de bani deveneau negustori ca si el, dar ch iar si vietile lor ntmpinau dificulta
ti si pericole; acestea veneau nu doar din pa rtea diavolilor straini cwailos".
Exista multa gelozie si nselatorie, iar tong"-ii erau viciosi si reprezentau o am
enintare constanta. Ceilalti negustori chinezi e rau puternici deoarece erau cap
i ai unei familii numeroase ce i ajuta, dar el nu avea familie. Doar pe Francie.
Se gndi ndelung la ea n drum spre casa, si deodata r ealiza ca mpreuna cu Francie, c
a partenera, devenea mai puternic dect toti. Cu Fra ncie n fruntea companiei, pute
a cumpara pamnt si putea face afaceri interzise chin ezilor, nu doar n Chinatown,
dar oriunde n America, oriunde n lume. Cu Francie lnga el, putea fi mai puternic de
ct oricare alt om de afaceri chinez. Noaptea trziu, cnd se ntinse pe rogojina, si spu
se ca dorea sa devina mai mult dect u n negustor, dorea succesul ce nici nu-l vis
ase macar. Si cel mai mult, sa devina un om nvatat. Deoarece doar atunci, narmat c
u marile puteri ale succesului, banil or si nvataturii, se putea ntoarce n satul lu
i de pe malurile Ta Chiang-ului, sa ar ate ct de bine o ducea copilul bietei mui-
tsai" Lilin. Dorea sa-i ridice un templu n amintirea ei si-a copiilor ei care mur
isera, ca spiritele lor sa aiba un camin . Si mai dorea ca de bogatiile lui sa b
eneficieze Francie si copilul ei ce urma sa se nasca. ntre timp, tot ceea ce pute
a sa-i ofere era cinele ce-l dorea. i gasise doi cini mar i, de culoarea nisipului,
cu ochi negri, iar acum trebuia sa-i duca la ea. Amna a ceasta plecare deoarece s
i spunea ca nu trebuia s-o deranjeze, dar era de fapt al t motiv; fusese n aceeas
i vale cu ctiva ani n urma si i era teama de amintirile neplacute ce i le-ar fi red
esteptat locul. si cumpara haine noi pentru calatorie, ca sa fie mndru de el: o ro
ba bleumarin, o haina neagra si o palarie rotunda, cu un buton de matase n centru
. Parul i crescus e si l purta legat ntr-o coada; avea geanta pe umar si tinea cei
doi cini cu lese d in piele. Cobor n oras, spre Ferry Building, si lua ferryboat-ul
Contra Costa, ind iferent la zmbetele superioare ale pasagerilor, cnd el aparu. I
nima i era plina de teama n timp ce Zocco l conducea spre ferma. si reaminti ca era
un negustor respectat si ca n curnd va avea destui bani sa-si plateasca datoria c
atre ntelept. si spunea ca trebuia sa uite trecutul, dar inima i ardea, era plina d
e amintiri dureroase, n timp ce valea i se desfasura n fata ochilor. Francie aler
ga spre poarta sa-l ntmpine. Burta i crescuse, iar ochii i erau plini de tandrete. E
l si zise ca arata ca un copil, cu obrajii ei rosii si parul blond ce -i cadea pe
umeri. Zmbi la vederea cinilor ce se zbenguiau la picioarele lui. - Doi catei, La
i Tsin! exclama ea. - O catea si un cine. Cu timpul, vei avea mai multi Mari Dane
zi". Sper ca-ti vor a
duce bucurie. Ea rse din nou. - i voi numi Ducele si Ducesa, n memoria lui Princess
(Printesa). Si acum am ceva pentru tine, spuse ea mndra. Casa mea e casa ta, Lai
Tsin. E caminul nostru. Cnd ea l conduse prin camerele simple, el observa ca nu e
xistau lucruri de valoare , nu erau covoare scumpe, ornamente sau figurine de ja
d, picturi sau scaune negr e, cum vazuse n casa nteleptului chinez. Dar mica ferma
era plina de caldura si i d adea sentimentul ca era binevenit, sentiment ce nu-l
mai traise n alta casa. Annie zmbi si veni din bucatarie sa-l ntmpine. Pregatise ma
sa pentru el si se asezara la masa de brad din bucatarie, mncnd o supa din rosii l
e proprii, peste prins din ru, legume din gradina, o placinta de mere, din marul
din curte si o tarta facuta din laptele vacii lor. Si, ca si cnd n-ar fi mncat ni
ciodata asemenea mncare, el zmbi si spuse ca era cea mai buna masa gwailo" pe care
o mncase. Dupa ce au mncat, s-au asezat n fata focului, iar Annie l privea curioasa
. Hainele i atrnau pe silueta subtire, fata cu oasele obrazului proeminente era sl
aba, dar L ai Tsin avea taria otelului, si ea banuia ca o capatase ndurnd greul. F
rancie spun ea ca i era teama sa-l ntrebe despre trecutul lui, dar curiozitatea lu
i Annie n-a vea limita. Scotndu-si pantofii, si ntinse talpile picioarelor ncaltate
cu ciorapi d e lna catre foc. Miscndu-le cu placere n caldura emanata de foc, spuse
: - Spune-ne, ce te-a adus n America, Lai Tsin? Lai Tsin era tacut, se ntreba ce-a
r putea sa le spuna. Afara era ntuneric, noaptea racoroasa se lasase. El privi n j
ur, luminat de flacarile focului. Nu mai simtis e asta nainte, siguranta acestor
pereti si compania prietenilor, oameni pe care-i iubea si care tineau la el. Ras
punse cu aceeasi voce domoala: - Dragele mele prietene, mi-ati povestit neretinu
te si franc despre viata voastr a. Eu sunt strainul din lumea voastra si aveti t
ot dreptul sa fiti curioase. Va voi spune de ce am venit n America. Ochii lor era
u fixati asupra lui, asteptnd sa nceapa. Un bustean din foc trosni nce t, mproscnd scn
tei, iar cinii dormeau. Dupa un timp, el spuse: - Unde traiam eu, n provincia Anhw
ei, pe malurile Yangtze-ului, stapnul satului de tinea totul: pamntul si roadele d
e pe el, elesteele cu rate, cmpurile de orez si d e :i. Avea totul. Tatal meu tre
buia sa aiba grija de rate, care erau bune pentru carnea lor. Des, stapnul trimit
ea rate la Nanking, pentru a fi sacrificate si vnd ute. Sora mea si cu mine aveam
slujba de a le pastori, de la satul nostru la Mar ele Ru, conducndu-le cu nuiele,
si eram atenti sa nu le ranim. Mayling si cu mine eram tristi pentru ele si cteo
data ne ntrebam daca ratele si cunosteau soarta, pent ru ca atunci ar fi ncercat sa
zboare. Dar dadeau din aripi fara nici un efect, me rgnd obosite pe lungul drum
spre Marele Ru si destinul lor. Mayling, cu inima ei b una, varsa multe lacrimi cn
d ajungeam la ru. ntotdeauna o rata era mai diferita fat a de celelalte. si lovea p
enele si scotea un sunet jalnic nainte sa intre cu celel alte n apa galbena a Ta C
hiang-ului. Dar rauL abia ncepea. Deja epuizate de drumul facut, ratele erau fort
ate sa noate pna la Nanking, o suta de mile. Ochii nostri se umpleau de mila cnd le
vedeam cum noata repede, ncercnd sa scape de vasul negru d in spatele lor, ce le f
orta sa continue, si oamenii n sampans*" de ambele parti, c e le tineau adunate c
u ajutorul nuielelor lungi. Vasul mergea mai repede dect put eau ratele sa noate,
si nu le lasau sa se odihneasca pna cnd cadea noaptea, si atun ci erau ndreptate sp
re mal. Dar n zori, erau din nou n ru, notnd spre Nanking. Tatal n ostru mergea la Na
nking singur. n toti acesti ani nu ceru nimanui sa-l nsoteasca, dar de data aceast
a, ne spuse, mie si surorii mele, ca urma sa mergem cu el. Ave am zece ani, iar
Mayling treisprezece. Era draguta, ca mama noastra, cu parul ne gru si lung, ntr-
o coada ca a unui copil. Pna nu era femeie, nu-l putea purta n coc . Era nca mica s
i n ciuda greutatilor, era plina de stralucire, Vedea bucurie n cel e mai nensemnat
e lucruri, avea o inima buna, rdea si glumea ntotdeauna. Rdea de cinii ce alergau n j
urul cozii prin curte, punea o floare dupa urechea bivolilor si er a plina de ncnt
are cnd primise o esarfa rosie de la o femeie buna din sat, sa-si le ge parul. Bl
uzele si pantalonii nostri erau facute din bumbac negru cu alb, si ca s a nu ne
fie frig iarna, ne mbracam cu hainele vechi, din care fratii nostri iesis era dej
a. Cnd duceam ratele la Nanking, nu calatoream n vas, cu Ke Chiungfen, ci n s
ampan", manevrnd vslele si tinnd ratele mpreuna, ca sa evitam mnia si bataia ce am fi
primit-o de la tatal nostru. Era mult trafic pe rul de jos si eram emotionat sa
vad marile vase cu aburi straine, convoaiele de vase ce carau sare si marile plu
te de lemn pe care traiau familii ntregi. Dar ochii lui Mayling erau rosii de pln
s din cauza micutelor. Tot ceea ce cunosteam era numai satul nostru. Nu vazusem
u n oras nainte si eram uimiti de sutele de vapoare aliniate de-a lungul rului la
Na nking si nspaimntati de traficul ametitor al strazilor nguste si de multimea ce
te m pingea grabita. Catri mpovarati de doua ori mai mult dect ar fi putut duce, tre
ceau pe lnga noi, n timp ce mnam ratele spre destinatia finala. Vnzatorii si carau ma
rfur ile strignd sa li se faca loc. Mayling se opri sa priveasca o mare doamna. F
ata e i rosie era machiata, iar parul negru era decorat cu ornamente de jad. Pur
ta o r ochie din brocart galben si o haina din satin si stiam ca trebuia sa fie
o membr a a familiei imperiale, deoarece doar lor li se permitea sa poarte galbe
nul impe rial. Ne-am mirat cnd am vazut ct de subtiri i erau picioarele cnd cobor din
litiera si intra ntr-un magazin ce vindea matasuri colorate si scumpe, smaralde
si aur. S i-am sarit ntr-o parte cnd un om aparu dupa colt, batnd ntr-un gong urias,
n timp ce altul alerga n spatele lui. Era un hot, iar minile-i erau legate si la f
iecare bat aie a gongului, alt barbat i lovea spatele gol cu o vergea de bambus,
ca sa-l ped epseasca. Eram uimiti de abundenta de magazine, pline de mncaruri pe
care nu le m ai vazusem niciodata, sticle de sam-shu", vin de orez, vase cu ulei
uri si arome. Am privit cu admiratie templele pictate n stacojiu si cu statuete d
e jad, ornamentate cu lei de aur si lampioane agatate, pline de oameni ce se nchi
nau zeilor. Eram ametiti de mirosul a sute de betisoare ce ardeau si redusi la t
acere de atta bogatie, stiind ct eram noi de sar aci. Mintile noastre de simpli ta
rani erau pline de sunetele si mirosul orasului , dar triste la gndul soartei ce
avea sa urmeze pentru rate, conducndu-le n godown"ul de lemn si abandonndu-le desti
nului. Ke Chunfen a luat banii, apoi s-a ntors sp re noi si ne-a spus sa ne ntoarc
em la sampan" pna cnd va trimite pe cineva sa ne ia. Mayling nca lacrima, iar eu i-
am amintit ca nu mncasem de cnd rasarise soarele, ia r acum era cinci dupa-amiaza.
Bombanind, a scos cteva monezi din buzunar si ne-a spus sa mergem la o casa de c
eai sa cumparam o farfurioara cu orez. Eram emotion at cnd ne-am ntors pe strada,
cautnd un loc care era destul de ieftin. Nu fusesem n iciodata ntr-o casa de ceai;
era o mare aventura si pentru o clipa inimile noastr e au fost recunoscatoare t
atalui nostru care ne oferise aceasta sansa. Dar, n cel e din urma, cu cele cteva
monezi am putut cumpara o singura farfurioara de terci sarat. Totusi, a fost des
tul pentru a ne satisface temporar foamea si ne-am ntors n strada aglomerata, tinnd
u-ne de mna, privind aleile pe care se vindea doar fiera rie, argintarie, legume
sau peste viu. Eram nspaimntati de oamenii de la oras, gra biti si cu voci dure. E
ra prea mult pentru niste copii de taran, iar cnd am ajuns la ru eram epuizati. Am
urcat n micuta sampan", barca cu care venisem, si-am adorm it visnd ratele si tri
sta lor soarta. M-am trezit cteva ore mai trziu, scuturat de un om ce-mi tipa n ure
che. - Tatal tau a ordonat sa veniti, spuse el, trezind-o si pe Mayling. M-am gnd
it ca se uita ciudat la noi cnd am cobort din sampan" dar, oricum, l-am urmat. Noa
ptea s e lasase si doar o lampa cu ulei ne lumina drumul. Ne tineam de mini, priv
ind de multe ori peste umar. n fata fiecarei usi ardeau betisoare pentru a chema
zeul ca sei, iar mirosul lor puternic ndeparta mirosul greu ce venea dinspre cana
lele pli ne de noroi, iar barbatul sinistru ne conduse pe niste alei ntunecate, pn
a cnd n fin al am ajuns ntr-o mica piata. Un grup de barbati erau adunati ntr-un col
t sub un f elinar, iar printre ei era tatal nostru, ce se contrazicea cu un barb
at ce purta un cheongsam" si o palarie rotunda. Avea o mustata lunga si ochii mi
jiti si inst inctiv am simtit ca nu am ncredere n el. Tatal meu spuse ceva barbatu
lui, iar el s e ntoarse sa ne priveasca. Ochii lui o privira lung pe Mayling, mas
urnd-o din vrful parului negru pna la picioare, iar ea tremura, rosind sub privirea
lui. El spuse ceva tatalui meu care dadu din brate si ncepu sa se certe cu el, n
timp ce noi i p riveam zapaciti. Am remarcat ca fusese ridicata o mica platforma n
acel colt si, pe jumatate ascunse, acolo era un grup de tinere fete. Barbatii t
ipau n piata, pr ivindu-le, rznd si atingndu-le n locuri intime. Am apucat-o pe Mayli
ng de mna, terori zat. Era abia o fetita, n-avea nici treisprezece ani, nu era nca
femeie. Desi mun cea din greu pentru tatal nostru, el stia ca ntr-o zi, daca dor
ea sa scape de ea,
trebuia sa-i dea o zestre. Fiii lui mai n vrsta trebuiau sa se nsoare n curnd si ave
a nevoie de bani sa le plateasca nunta. Daca o vindea pe Mayling, nu mai trebuia
sa poarte povara de a o hrani pna cnd se marita, scapa de zestre si de plata nunt
ii. Ochii mei i ntlnira pe ai lui Mayling si stiam ca ntelesese. Deveni palida si o
c hii i se marira de panica. L-am privit repede pe tata care se certa asupra pre
tu lui ei si strngnd-o mai bine de mna, i-am spus: Alearga, Mayling. Alearga cu min
e. Ct de repede poti." Ne-am strecurat nevazuti n afara pietei, alunecnd pe noroiul
rau mirositor, alergnd n continuu pna cnd inimile bateau sa ne sparga pieptul, iar
gtul ne ardea ca focul. Ne-am oprit lipindu-ne de un zid si am ascultat, dar sing
urul sunet era cel al r espiratiei noastre; I-am spus sa ma urmeze, am luat-o de
mna si am nceput sa alerg am din nou, desi nu stiam unde, dar departe, departe de
hainul nostru tata si de barbatul ce voia s-o mpinga pe sora mea la sclavie, deg
radare si prostitutie. n c ele din urma am intrat pe o strada larga si curnd am re
cunoscut-o; eram lnga ru. Am sarit ca niste gazele n sampan" alunecnd n josul rului. N
u stiam unde mergem. Nu sti am nimic, n afara de casa din micul nostru sat. Nu av
eam bani si nici o idee desp re viata adevarata. Am vslit toata noaptea, iar n zor
i, epuizati ca ratele, am tra s la mal si am adormit. Cnd ne-am trezit, cteva ore
mai trziu, eram nfometati si nca obositi. Am ascuns sampanul" n ierburi si-am luat-o
pe un drum prafuit pna cnd am aj uns ntr-un sat, dar taranii ne-au ntors spatele cnd
le-am cerut orez. Am mers nainte , nestiind ce sa facem si n curnd am ajuns la o m
anastire taoista. Un tnar calugar, mbracat ntr-o roba si-a nclinat capul ras spre no
i, salutndu-ne, iar eu i-am explic at situatia noastra. Ochii i erau plini de mila
si ne-a invitat nauntru sa mpartim hrana. Nu era mult, deoarece nu avea bani si t
raiau din mila taranilor. Orezul a vea un gust nemaipomenit si ne-a ncalzit stoma
curile goale. n acea noapte am dormi t pe rogojini ntr-o camera goala si ne-am sim
tit n siguranta printre prietenii nos tri. Avea sa fie ultima noapte petrecuta n s
iguranta dupa attia ani. n dimineata ur matoare, dupa ce am mncat putin, ei s-au ru
gat pentru norocul nostru, iar noi am plecat. Am discutat si ne-am hotart sa ne nt
oarcem la ru si sa mergem cu sampanul" n urmatorul oras, poate pna la Shanghai unde
puteam gasi de munca. Noaptea deja cad ea si am rasuflat usurati cnd am vazut ca
sampanul" era unde-l lasasem. Ceea ce nam vazut era vasul negru ce astepta n ntun
eric si oamenii ce s-au napustit asupra noastra cu cutitele ntre dinti si astupndu
-ne gura, nct n-am avut timp nici macar sa tipam. Stiusera ca nu puteam ajunge dep
arte. Ne-au gasit sampanul" si ne-au asteptat. n ct eva minute eram la bordul vasu
lui, fata n fata cu tatal nostru si cu negustorul d e carne vie. El zmbi cnd ne vaz
u, are curaj", i spuse el admirativ tatalui nostru, t estndu-i carnea lui Mayling n
ainte sa decida ct valora. Pe de alta parte", continua el, nca nu are sni, binentele
s ca asta va duce la o scadere de pret". Mayling si cu mine stateam unul lnga alt
ul, iar eu am privit-o. Capul i cazuse n piept si rosea d e rusine, cnd a auzit dis
cutndu-se despre detalii intime ale corpului ei, ct de mult dai?" a ntrebat Ke Chun
gfen nervos. Baiatul va fi un servitor bun. ti dau trei sute de yuani pentru amndo
i" a spus barb atul ncrucisndu-si bratele si inspectndu-ne de jur mprejur ca pe vite
. Am privit n oc hii tatalui meu si am vazut lacomia pentru mai multi bani. Accep
ta sau renunti", a spus negustorul ntorcndu-se indiferent. Ke Chungfen a oftat si
stiam ca se gndea la cei patruzeci de yuani pe care-i platise pentru mama noa str
a si regreta ca primise doar attia bani dupa ce ne hranise attia ani. n cele din ur
ma a acceptat. Acum, Ke Mayling si Ke Lai Tsin apartineau negustorului de car ne
vie. Ne-a pus lanturi la glezne, sa nu putem scapa, iar vasul ne-a dus napoi l a
Nanking, unde urma sa ne mbarcam pe vasul negustorului. Am privit napoi, dar tat
a disparuse. Ne-au pus ntr-o cabina ce mirosea ngrozitor si ne-am apropiat unul de
altul n ntuneric, ascultnd zgomotul facut de sobolani, asteptnd ce urma sa vina. Tr
ecu un timp ndelungat, apoi un capac se ridica si am vazut ca era ziua. Cineva a
cobort o frnghie cu un cos ce continea un bol de orez, o bucata de pine si o ulcic
a cu apa. Si, n ciuda fricii, am mncat orezul cu minile, bagndu-l n gura ct mai repede
, de frica sa nu ni-l ia napoi. Am respirat aer proaspat, apoi capacul s-a nchis d
e asupra noastra lasndu-ne n ntuneric. Dupa cteva zile am fost adusi pe punte. Lantu
ri le ne taiasera gleznele si fiind obisnuiti cu ntunericul, lumina ne-a orbit. L
ant urile au fost desfacute si ni s-a spus sa intram n cabina si sa ne spalam. Ne
-am
supus ntrebndu-ne ce va urma. Dar n-a venit nimeni sa ne vada si ne-am ntins pe pod
eaua cabinei asteptnd. Veni noaptea, luna aparu si brusc aparu si negustorul. Rse
cnd ne-a vazut, apoi o prinse pe Mayling de par si o trase n sus. Am ncercat sa o
a par, dar a venit un membru al echipajului si m-a tinut, iar el a tras-o n cabin
a. Marinarul statea deasupra mea cu un cutit n mna, iar eu zaceam neajutorat pe po
de a, cu ecoul tipetelor lui Mayling rasunndu-mi n urechi. Sora mea mai tipa nca, nc
uia ta n cabina cu el. Lai Tsin si acoperi fata cu minile, nemaiputnd sa vorbeasca;
dar n cele din urma con tinua. - Am asteptat, dar Mayling nu s-a ntors. Marinarul
m-a bagat napoi n magazie. A pus capacul deasupra si eu am ramas singur cu gndurile
mele. Zilele au trecut; ocazi onal, mi se dadea orez si apa, dar eram singur, nf
ometat si nspaimntat n ntuneric. Du pa ce trecu o eternitate, am auzit zgomote afara
si am realizat ca ajunsesem ntrun port, probabil Shanghai. Speram s-o revad pe M
ayling. Capacul se deschise si eu am urcat, umplndu-mi plamnii cu aer sarat si uitn
du-ma dupa sora mea, dar nu era u dect cei din echipaj, care lucrau de zor pe pun
te. Lanturile mi-au fost puse di n nou, privirea celui ce mi le-a pus o ntlni pe a
mea si-l priveam att de jalnic, nct ezita. Aveam doar zece ani - ce rau puteam sa
fac? El mi-a scos lanturile indicn du-mi sa ramn pe loc. Cteva minute mai trziu l-am
vazut pe negustor cobornd si urcndu -se ntr-o ricsa ce-l astepta. Am stat acolo pna
a plecat si apoi m-am strecurat n c abina lui. Ea nu era acolo, nu era nicaieri.
Am cautat n fiecare colt cu inima frn ta de tristete. Stiam ca daca a dat attia ba
ni pe ea nu putea s-o omoare pentru c a si-ar fi pierdut profitul. M-am gndit a f
ost coborta de pe vapor cu celelalte fet e pe care le vindea". M-am urcat pe punt
e, asteptnd pna cnd echipajul a plecat n ora s. I-am urmat, spernd sa le dau de urma.
Dar ei au luat-o pe o strada plina de mi ros de opiu, prostituate ieftine si ju
catori zgomotosi si nu era nici urma de ne gustor sau sora mea. M-am plimbat toa
ta ziua pe strazile pavate cu granit pna cnd m-au durut picioarele. Ma opream din
cnd n cnd, ntrebnd pe cineva daca stia unde se vn d fete. Dar ei se uitau ciudat la mi
ne si plecau. M-am oprit istovit la coltul u nei alei si am nceput sa plng. Stiam
ca n-am s-o mai revad pe Mayling. Au trecut ct eva zile. M-am plimbat prin oras c
ersind mncare, recunoscator pentru fiecare rama sita ce mi se dadea. Am ratacit c
a o fantoma nfometata pe muchia vietii adevarate , holbndu-ma n fata caselor de cea
i, ascultnd oamenii ce povesteau ct de grea era vi ata n China si ct de bogati erau
oamenii ce plecau sa munceasca la Gold Mountain n America. Spuneau ca n America oa
menii gasesc aur si argint, construiesc cai ferat e si si ncep propriile afaceri,
ca traiau ca regii si ca aveau destui bani ca sa t rimita si acasa, la parinti,
sotii si copii. Bogatia nsemna mncare si m-am gndit la ceea ce spuneau. O pierdusem
pe Mayling. Nu mai aveam familie. De ce sa nu devi n bogat n America? M-am ndrept
at spre docuri si am gasit un vapor care pleca ziua urmatoare spre Seatrle. Era
un mic vapor cu aburi ce arata ngrozitor, iar echipaj ul statea pe margine, scuipn
d n apa si fumnd; toti erau murdari si nengrijiti, dar era singurul vapor ce pleca
imediat si doream sa fiu pe el. Am urcat si i-am rug at sa ma ia ca baiat de cab
ina. Au rs si mi l-au aratat pe capitan, un american gras si cu barba, ntr-o unifo
rma ornamentata cu nsemne aurite . Avea o sapca alba si o sticla de whisky din ca
re sorbea des. A rs la fel ca cei lalti cnd i-am spus ca vreau sa vin pe vapor. Bi
nenteles, baiete", a spus el cu bur ta zguduindu-se de rs, nca unul nu conteaza. Da
r vei munci mult sa te ntretii". Tot ce doream era sa nu mor de foame, iar cnd aju
ngeam n America, urma sa muncesc si s a cstig bani ca barbatii din Toishan, n Gold
Mountain. Vaporul pleca n zori si cnd a jutam la strngerea parmelor am privit napoi,
spre China ce disparea la orizont, am n genuncheat pe puntea de lemn atingnd-o cu
capul de noua ori, n semn de respect pen tru memoria mamei mele, Lylin si a suror
ii mele Mayling. Apoi mi-am ntors fata ca tre marea deschisa si catre America. Fo
cul se transformase n jar rosu, ce lumina fetele socate ale lui Francie si Anni e
, iar Lai Tsin, cu un oftat, spuse: - Ce s-a ntmplat dupa aceea, e alta poveste. E
l se ridica si se nclina politicos. - Acum, Lai Tsin va roaga sa ntelegeti; e obos
it si trebuie sa doarma. Dar nainte sa plec vreau sa va multumesc pentru darul ce
mi l-ati facut, dndu-mi prietenia v oastra. N-am petrecut niciodata o noapte ca
aceasta, n caldura unui adevarat cami n. Nu am simtit dragoste sau ntelegere din p
artea altora. n aceasta noapte viata m
ea a fost mbogatita de ambele sentimente si va sunt recunoscator pentru bunatatea
voastra. Privirile lor l urmara cnd el se nclina din nou si iesi din camera, iar e
le statura mult timp tacute, fiecare cu gndurile sale. - Mi-am imaginat ca viata
mea a fost grea si nedreapta, spuse Annie ncet, n cele d in urma. Acum ma simt rus
inata pentru ca, n comparatie cu cea a lui Lai Tsin, a m ea a fost un paradis. nto
tdeauna am avut un acoperis deasupra capului, mncare, bunuri materiale. Francie nc
uviinta. - Dar ca si el, singurul lucru pe care nu l-am avut, si pe care banii n
u-l pot c umpara, a fost dragostea si prietenia. Trziu n acea noapte, negasindu-si
locul n pat si neputnd sa doarma, gndindu-se la pov estea lui Lai Tsin, Francie si m
preuna minile deasupra copilului nenascut din pntece le ei. Se gndi si si jura ca si
ngurul lucru cu care nu se va zgrci, indiferent ce u rma sa se ntmple, va fi dragos
tea. Capitolul 22 n dimineata urmatoare, Lai Tsin discuta cu Francie despre ideea
lui. - Ceilalti negustori vnd deja aceleasi marfuri, i spuse el. Trebuie sa ofer
pretur i mai bune, marfuri mai noi, sau mi pierd avantajul. Trebuie sa renunt la
agenti si la mijlocitori si sa cumpar direct din Shanghai si Hong Kong, sa mbarc
marfuri le personal. Si nu numai la San Francisco, ci si n New York, Chicago, Was
hington, n toata America. Si nu voi cumpara marfuri doar pentru emigranti chinezi
, ci luc ruri mai importante, care i vor atrage si pe gwailos", matasuri din Huna
n, carpete din Persia, argint vechi, oglinzi de bronz, figurine antice din filde
s, picturi frumoase si portelan. Viitorul meu ca negustor nu sta doar n mna concet
atenilor m ei, ci n toata lumea. Dar gwailos" nu vor face afaceri cu un chinez. O
companie ce poarta numele Lai Tsin e fara valoare. Dar cu tine, ca partener din
Vest, totul va fi posibil. Francie l privi uimita. Era un om plin de mistere. l c
unostea si nu-l cunostea. Po ate ca nu-l va cunoaste niciodata pe Lai Tsin. Totu
si, devenise calauza ei n viat a, si avea o ncredere oarba n el. Era att de emotiona
ta, ca i propusese sa devina pa rtenerul lui n afaceri si simti nevoia sa-i sara n
brate, dar Lai Tsin pastra ntotd eauna o distanta respectuoasa ntre ei, si ea stia
ca nu va viola acest cod. - Va fi o onoare sa-ti fiu partener, Lai Tsin, spuse
ea simplu. n noaptea dupa cina, cnd vntul suiera ca un lup afara, si primii fulgi d
e nea cadea u n fata ferestrei lor, iar cinii sforaiau n fata flacarilor, Lai Tsin s
i continua p ovestea. Le spuse ca, dupa cteva zile pe mare, realiza ca ncarcatura
vasului nu co nsta din ceai, ci din oameni. Spuse: - Magazia era plina de oameni
ce se ndreptau, ca si mine, spre Gold Mountain. Nim eni nu avea hrtii sau acte si
platisera greu capitanului sa ajunga n America. Dupa un timp li s-a permis acces
ul pe punte si recunoscatori ca au putut iesi din ma gazia supraaglomerata, si mpr
astiara ce aveau asupra lor: rogojinile mpletite, patu rile, pernele comoara, si
scoasera imediat cartile si piesele de mahjong. Se ntin sera, se rugara la zei si
ncepura sa joace, ntrerupnd jocul doar sa si ia betele si sa mannce orez, sau sa fum
eze pipe cu opiu si, ocazional, sa doarma. ntre activitatile desfasurate pentru c
apitan, cum erau caratul mncarii, curatirea cabinelor, aruncarea gunoiului, am as
istat la prepararea hranei, spalarea vaselo r, am ajutat la alimentarea cu carbu
ni, am spalat puntea si m-am ferit din calea membrilor echipajului, care erau me
reu beti. Si am privit jocul. Stiam mahjong, dar nu-l studiasem intens. Am privi
t cum se joaca ian tan, un joc ce se joaca c u boabe de fasole," si pai gow, ver
siunea chineza a dominoului si multe alte joc uri de carti, complexe, si n curnd s
tiam ca puteam sa cstig. Dar nu aveam bani sa j oc. Cnd vasul ntlni un taifun, fieca
re se ngriji de propria persoana. Chinezii au in trat napoi n magazie, iar capacul
a fost pus. Capitanul statea la timona, sorbind whisky, n timp ce vaporul se ridi
ca si cobora pe munti de valuri, trosnind pe coama nspumata a valului si alunecnd
cu o Niagara de apa n urma lui, ur mnd sa urce urmatorul val. Echipajul nspaimntat s
e ascunsese, asteptndu-si soarta. T
ipetele care veneau dinspre magazie erau puternice. Eu stateam lnga capitan, pe p
unte, dndu-i o noua sticla de whisky, cnd cea veche se termina. Echipajul disparu
s e, iar el i blestema pe toti, tinndu-ma strns cnd vasul se nclina, si am scapat sti
cl a, mprastiind jumatate din pretioasa bautura. Eram att de nspaimntat, nct abia am s
imt it ca m-a lovit ceva, tot ceea ce stiam era faptul ca nsusi capitanul statea n
tre mine si moarte. Taifunul trecuse de noi cnd cazu noaptea, si eram din nou n ap
e ca lme. Echipajul iesi din ascunzatori, magazia fu deschisa, chinezii iesira d
in nch isoarea lor, ordonnduli-se sa curete murdaria. Capitanul si cu mine ne priv
iram. El scoase un dolar de argint din buzunar si mi-l nmna. - Ai cstigat primul ta
u dolar american, a spus el. E un lucru bun si nu pot spune acelasi lucru despre
lasii astia de la bord. Lovea pe oricine i iesea n cale, iar cei din echipaj mi ar
uncau priviri ucigase, mo rmaind lucruri rele. Dupa aceea, am stat ct mai aproape
de capitan, pentru ca ei ma nvinuiau pe mine de mnia lui si le era usor sa ma uci
da si sa ma arunce peste b ord. ntre capitan si echipaj, abia daca apucam sa dorm
; toate treburile umilitoar e de pe nava erau ale mele. Dizenteria izbucni print
re oameni si vasul duhnea, i ar eu trebuia sa curat mereu puntea si sa ajut cnd c
ineva murea si trebuia arunca t peste bord. Cazanele ne faceau necazuri, opream
din port n port, uneori, cte un membru al echipajului debarca si trebuia gasit un n
locuitor, iar chinezii continu au sa joace. Dura trei luni pna cnd am ajuns n Calif
ornia, navigam costier si capit anul era tacut. Ocolisem stncile de lnga San Franc
isco, ndreptndu-ne spre Seatrle. E ra o noapte furtunoasa, nu cu intensitatea taif
unului, nsa destul de puternica sa clatine vasul. Ploaia cadea si am observat ca
ne apropiam din ce n ce mai mult d e tarm, auzeam cum fundul navei se atingea de
stnci. Imediat, capitanul dadu ordi n ca trapele de la magazii sa fie ridicate, i
ar chinezii iesira pe punte. Erau a dunati, tremurnd n ploaie, privindu-l uimiti p
e capitan, care avea o arma ndreptata spre ei. Patru marinari erau lnga el, narmati
, iar chinezii erau speriati. - Asta e America, striga capitanul n chineza. Gold
Mountain-ul. Aici coborti. i ameninta cu arma, dar ei stateau nemiscati, prea nspai
mntati ca sa se miste. - ncercati-va norocul, continua el. Sariti n mare, sunt cteva
sute de metri pna la t arm, sau va mpusc, si tot n mare ajungeti, numai ca veti fi
morti. Oamenii din echipaj au tras o salva, ctiva cazura secerati, fiind mai apo
i arunca ti peste bord. L-am privit pe capitan, zapacit. Bietii oameni strnsesera
sau mprum utasera bani sa faca avere n America, sa se ntoarca apoi sa aiba grija d
e cei sara ci de acasa. Capitanul le luase totul. Fusese salvatorul lor, iar acu
m i arunca n marea ntunecata si rea, nepasndu-i daca stiau sa noate sau nu, iar cei c
are nu pute au erau mpuscati. Era un pirat si un criminal si l uram pe negustorul
de carne vie . Priveam, terorizat, cum i forta, unul cte unul, sa sara n apa, rznd cnd
atingeau val urile reci. Am luat dolarul de argint din buzunar si l-am aruncat
peste bord. Nu mai aveam nevoie de America. Era tot att de rea ca si locul pe car
e l lasasem n ur ma. Capitanul mi observa gestul, ma apuca de par si ma forta sa sa
r. nsoteste-i, ti calos chinez mic ce esti!", a tipat el, aruncndu-ma peste bord.
M-am afundat n val uri, luptndu-ma cu apa. Am tsnit n sus cu toata puterea, capul mi
iesi din apa. n jur ul meu vedeam capete deasupra valurilor, urechile mi vuiau de
tipetele oamenilor si de zgomotul armelor. Am nchis ochii, eram prea mic si prea
slab sa-i ajut si nu suportam sa-i privesc. Din zgomotul facut de valuri, banuia
m ca n fat a se gasesc stnci. Am continuat sa not, mpreuna cu altii. Stiam ca suntem
aproape d e mal, dar apoi un val ne acoperi, nvaluindu-ne ntr-o ntunecime de gheat
a, aruncndune pe o plaja de stnci. M-am prins disperat de o stnca, cnd valul s-a ret
ras, tragnd u-i pe ctiva napoi, dar eu m-am mentinut deasupra, zaceam acolo, cu bra
tele mpreuna te, cu respiratia grea. Ajunsesem n America. Lai Tsin le privi, iar e
le l priveau terorizate. - Furtuna s-a ntetit, continua el. Valurile erau uriase,
spargndu-se n tone de apa, spre locul unde ma aflam. Am zarit un cap zbatndu-se n cu
rent, apoi o mna si mai a poi nimic. Tremurnd de frig si spaima, am asteptat ca si
ceilalti, cti ar mai fi f ost, sa ajunga la mal; dar singurii oameni de pe acel n
spaimntator vapor ce doreau sa ajunga n America erau morti. Era a treia zi de cnd L
ai Tsin era aici si nca nu le spusese nimic despre Sammy. C hiar daca le adusese
bucurie n inimi, i era teama ca vorbind despre Josh o va rani pe Francie si doar a
mintind numele celui rau va aduce un joss" rau, adica neferi
cirea n ferma linistita. Cnd l gasise pe Josh n casa ntunecoasa unde l tinea Sammy, l l
uase pe o targa si-l dus ese la un renumit doctor chinez. Omul l-a tinut sub obs
ervatie cteva zile, i-a fa cut nenumarate teste si cnd le-a terminat a dat rezulta
tul. Josh Aysgarth nu va m ai merge, vorbi sau vedea vreodata. Explozia i-a dist
rus mintea; nu mai stia de nimeni si de nimic. Era mai mult mort dect viu si doct
orul i daduse de trait cel m ult o saptamna sau doua. Lai Tsin se chinuia nestiind
daca le putea spune lui Annie si Francie, dar n fina l stiu ca decizia luata est
e cea mai buna. Ele l credeau deja mort, durerea trecu se, iar Francie era nsarcin
ata si era timpul sa se gndeasca la viitor. Chiar daca l vedeau, Josh nu le-ar fi
recunoscut si ele n-ar fi simtit dect foarte multa dure re. l dusese ntr-un sanator
iu pe faleza, chiar la sud de San Francisco. Era un loc fru mos, cu cladiri past
elate si cu peluze cu flori, iar mici ambarcatiuni pluteau p e golful din fata c
ladirii. Soarele stralucea, iar briza marii adia prin parul b lond al lui Josh c
are zacea n pat. Trecura o saptamna, doua, apoi trei. Lai Tsin l vizita ct de des pu
tea si ntr-o zi, Josh statea acolo ca de obicei, cu capul ntors spre fereastra. Re
spira adnc, privirea i se ndrepta spre oceanul pe care nu-l va m ai putea vedea vr
eodata. Apoi si dadu duhul. Fusese o usurare binecuvntata, i spusesera infirmierele
cnd, dupa un serviciu relig ios simplu, l-au ngropat n curtea bisericii nvecinate.
Locul era marcat cu o cruce simpla cu numele lui, iar Lai Tsin se ngriji de spiri
tul lui ntr-un templu chineze sc. Se gndise mult daca sa-i spuna lui Francie sau l
ui Annie si stiuse ca facuse cum era mai bine. Dar confesiunea scrisa a lui Samm
y, pastrata cu grija n buzunarul s ecret, era ca un exploziv, gata sa fie detonat
. n a treia seara, Francie spuse ca nu avea chef de cina. A spus ca o durea spate
le si ca era obosita. Annie o privea ngrijorata. Mai erau cteva saptamni pna la nast
er ea copilului, dar durerea ei de mijloc i spunea altceva. O aseza pe Francie ntr
-un scaun mare lnga foc, i puse niste perne la spate si se duse la bucatarie sa-i
fac a o ceasca de ceai. Francie statea tacuta, minile i se odihneau pe pntecul umf
lat, dar n seara aceea, c opilul era linistit. - Cteodata mi-as dori sa nu se nasc
a, niciodata, i spuse ea lui Lai Tsin. Pna la urma, ce sansa ar avea? Va fi numit
bastard si, desi e ne vinovat si n-a facut nimic sa merite asta, asa va fi mereu
. Va suferi toata viat a pentru pacatul meu si pentru pacatele tatalui lui. - Si
ngurul pacat al tatalui sau a fost sa te iubeasca, spuse Lai Tsin direct. Scoase
declaratia din buzunar si i-o dadu. - Citeste asta si nu pune ntrebari; Acesta-i
adevarul. Francie l privea uimita si pe masura ce citea, ochii i se mareau de so
c. Cuvintele i zburau prin minte ca niste albine, ranind-o. Era co nfesiunea unui
nebun, a unui ucigas. - Nu ma ntreba cum am obtinut-o, o avertiza Lai Tsin, n tim
p ce ea privea mirata. Trebuie doar sa accepti ca acesta e adevarul. - Dar stii
unde e Sammy? - Nu trebuie sa te mai temi de Sammy Morris. Nu ma ntreba mai mult.
Pentru tine s i copil, hrtia aceasta e cea mai importanta. Nu ti-l pot reda pe o
mul iubit, Fran cie, dar ti pot reda onoarea lui. Francie se simtea de parca i se
ridicase o grea povara de pe umeri. Ofta, asezndu -si parul blond pe perne, simt
ind copilul miscndu-se. Numele lui Josh era curat, iar copilul ei nu trebuia sa m
ai poarte acea cumplita povara. Copilul se misca d in nou n pntecele ei si apoi se
linisti, iar ea avu un sentiment placut, grijile p areau ca disparusera. Lai Ts
in zmbi cnd pleoapele ei se nchisera si adormi. - Copilul se va naste mai curnd dect
am crezut. i spuse el lui Annie cnd aceasta int ra. Trebuie sa-l trimitem pe Zocco
la Sartra Rosa dupa doctor. - E un drum lung, mai mult de treizeci de mile, spu
se Annie nencrezatoare. Poate ca ar trebui sa asteptam. Pna la urma nu cred ca va
naste mai devreme de trei sap tamni.
- Copilul se va naste n patruzeci si opt de ore, spuse Lai Tsin ncet. Ar fi bine s
a nu ne ia prin surprindere. Annie l privi curioasa si spuse: - Se pare ca le st
ii pe toate, Lai Tsin. - Mai stiu si altceva, spuse el ncet. Am adus un dar pentr
u tine si Francie. Un d ar de linistire. i nmna hrtia si dupa ce o citi, ochii capru
i ai lui Annie se umplura de lacrimi. - Stiam, spuse ea simplu, stiam ca nu le-a
ucis Josh pe acele fete, dar de ce, d e ce-a facut Sammy un lucru att de oribil?
- Nu gndeste ca o fiinta normala. Trei impulsuri l domina: gelozia, furia si plac
e rea. Nebunia din el l facea sa simta ca e liber sa distruga pe oricine i statea n
c ale. - Si unde e acum? - Nu-l vei mai vedea niciodata. Annie i privea chipul m
isterios si se simti scuturata de un fior; nu stia ce voia sa spuna cu asta, si-
i era teama sa ntrebe. Lacrimile i curgeau gndindu-se la Josh , dar Lai Tsin nu-i s
puse un cuvnt de mbarbatare, pentru ca nu stia niciunul. Cnd e a se linisti, i spuse
: - Onoarea familiei tale ti-a fost redata. Acum trebuie sa privim spre viitor,
la copilul care n curnd va fi parte din vietile noastre. Dupa ce lacrimile i se us
cara si-si sufla nasul, Annie stiu ca are dreptate si m ultumita lui Lai Tsin, t
atal ei si putea ridica fruntea iar. Puse declaratia ntr-u n loc sigur, cu gndul s-
o trimita politiei engleze si apoi se duse sa-i spuna lui Zocco sa se duca la Sa
nta Rosa dupa ajutor. O durere surda o trezi pe Francie p utin mai trziu. - Oh, A
nnie, spuse ea nervoasa, cred ca nasc. Privirea ngrijorata a lui Annie o ntlni pe c
ea a lui Lai Tsin. - Exact cum a prezis Lai Tsin, spuse ea. L-am trimis pe Zocco
dupa doctor. Se ndrepta spre fereastra si privi ngrijorata n noapte. Vntul se ntetis
e de trei zile , ploaia cadea si ea se ruga sa nu se transforme n zapada. Francie
zacea n patul mamei ei, cu fata palida si cu ochii albastri plini de team a. - R
ami si tine-mi companie, o ruga ea. Roaga-l si pe Lai Tsin sa vina. Simtind din n
ou o durere, Annie o privi ngrijorata si pleca sa-l aduca pe Lai Tsi n. Mica lamp
a de parafina mprastia o lumina difuza pe fetele lor; stateau lnga ea, iar Francie
se gndi la ajunul Craciunului de acum ctiva ani, cnd statea pe covorul din fata ac
eleiasi sobe, n timp ce mama ei si dormea ultimul somn n patul n care er a ea acum s
i si dori din toata inima ca mama ei sa fi fost acolo s-o ajute. Annie privi nera
bdatoare pe fereastra, ningea din nou si inima i se strnse. Privi rea lui Lai Tsi
n o ntlni pe a ei si ea stiu ca ntelesese ceea ce gndea; faptul ca do ctorul nu pute
a razbate printr-o asemenea furtuna. Ridicnd din umeri, si spuse ca, de fapt, copi
ii se nasteau n fiecare zi si nu era nimic de facut Putea sa faca f ata. Francie
se crispa cnd simti din nou durerea. - Vorbeste-mi, l implora ea. Spune-mi si rest
ul povestii tale, Lai Tsin. Te rog. El o privi ngrijorat. - Nu e timpul potrivit
ca sa auzi cruda mea poveste, spuse el. - Ba da, te rog, ma va ajuta sa ma gndesc
la altceva. Mostenire Blestemata El scutura din cap ntrebndu-se ce sa-i spuna. Ex
ista o singura modalitate. Nu stiam atunci, dar locul se numea Litrle River, ren
umit pentru apele sale nvolb urate, dar si pentru navele pirat care aduceau emigr
anti chinezi. Fluxul urca ra pid pe micuta plaja si stiam ca sunt n pericol. M-am
uitat mprejur si am vazut fal eza intrnd ntr-un golf si m-am ndreptat spre el, cautn
d un loc unde sa ma catar pent ru a scapa de flux. n sfrsit, departe de mine, pe c
reasta, am vazut ctiva arbusti s tufosi si n spatele lor, plcuri de pini. M-am cata
rat pe panta, agatndu-ma de pietr e, urcnd centimetru dupa centimetru. Minile mi era
u ranite si gtul ntepenit din cauza privitului n sus, pentru ca stiam ca daca prive
sc n jos spre faleza, curajul ma v a parasi. n cele din urma, am ajuns. M-am ridic
at n picioare si apoi, printre copa ci, drumul nu era alunecos si aveam iarba sub
talpi. M-am asezat plin de teama,
epuizat si tremurnd de frig. Dupa un timp, mi-am facut curaj. Si la caderea nopti
i, am nceput sa merg prin paduri, dar copacii erau att de desi, nct nu puteam vedea
nici macar cerul noptii. Am ramas ntr-un ntuneric total. Nu puteam sa merg mai de
p arte, m-am ghemuit ct mai mult posibil, rugndu-ma sa nu fie tigri fiorosi sau se
r pi veninosi n padurea americana si extenuat am adormit. M-am trezit ntr-o lumina
s laba ce razbatea printre brazii nalti; hainele mi atrnau pe trup, reci si ude, i
ar burta ma durea de foame. Am nceput sa merg din nou, n partea opusa tarmului. Pa
dur ea se schimba. Erau copaci cu o circumferinta asa de mare, nct puteau fi cupri
nsi doar de bratele a doi barbati. Undeva la distanta, am auzit zgomotul unei sa
rete si am stiut ca prin apropiere trebuie sa fie o ferma. Plin de teama, am sta
t n s patele unui copac, gndindu-ma ce sa fac. Eram un copil chinez, mic si terori
zat. Nu vorbeam engleza, nu aveam acte care s a-mi permita sederea n America, si
nici bani sa platesc mncarea, chiar daca as fi stiut cum sa o cer. M-am gndit ca d
aca americanii ma vor gasi, ma vor ucide si am decis sa astept caderea noptii si
sa ncerc sa fur niste mncare. Voiam sa merg n fi ecare noapte, pna cnd urma sa ajung
la oras si la Gold Mountain, unde puteam ncepe munca cu concetatenii mei din Toi
shan. M-am apropiat de sunetele ce veneau dinsp re ferma si n cele din urma am va
zut-o printre copaci. Era o cladire nalta din lem n cu vedere spre un ru. n aer era
un puternic miros de rasina si peste tot zaceau copaci cazuti si bucati de lemn
legate cu funii. Oamenii trageau de funiile ncola cite peste copacii cazuti, n ti
mp ce altii sareau agil pe trunchiurile ce pluteau pe ru. Stiam ca acestia erau g
wailos" - diavolii straini si m-am retras nspaimntat. Am nconjurat ferma si am vazu
t o cocioaba de lemn. Fumul iesea din camin si o fe meie n rochie neagra si cu un
sort nflorat arunca seminte ctorva gaini, n fata usii. Inima mi tresari. Unde erau
gaini, erau oua. Daca eram destul de destept si nu f aceam zgomot, aveam o masa n
seara aceea. Apoi m-am nspaimntat cnd am vazut un cine m are si negru mirosind tufi
surile. Cu siguranta ca urma sa latre si sa-si avertiz eze stapna. Cnd soarele apu
se, i-am vazut pe gwailos" ndreptndu-se catre case, tipnd s i rznd. Am asteptat pna cnd
femeia si aduna toate gainile si le nchise n cotet, apoi chema cinele, intra n casa
si ncuie usa. Am vazut lumina lampii prin ferestrele cu perdele si inima m-a duru
t cnd m-am gndit la siguranta ce mi-o oferea lumina lampi i n satul meu, lnga Ta Chi
ang - pna cnd mi l-am amintit pe tata si ceea ce facuse si atunci am stiut ca nu m
ai aveam casa. Mi-am luat inima n dinti si am decis sa continui. Cumva trebuia sa
supravietuiesc si sa ma ntorc n satul meu ca om bogat s i doream sa-l distrug pe
tata cum o distrusese el pe mama mea si pe Mayling. La caderea serii, m-am aprop
iat si m-am asezat n spatele unui copac asteptnd ntunericu l. Pasarile si ciuguleau
pieptul, cntau iar apoi tacura. Totul era linistit. M-am apropiat hoteste de cote
t. Gainile cotcodacira tare, iar eu am stat acolo tremurn d, lasndu-le sa se obisn
uiasca cu mine. Apoi le-am cautat si am gasit doua oua ca lde. N-am putut astept
a. Le-am spart si le-am turnat n gura mea hamesita. Doream mai mult. Am scormonit
tarna, gasind din semintele pe care femeia le aruncase la gaini si le-am mncat. A
m gasit oala cinelui si am mncat resturile cinei lui, lingnd oala. Apoi, tot nfometa
t, am nceput sa merg din nou n padure. Nu stiu cte ore sau ct de departe am mers. Am
mncat radacini, am prins un iepure si l-am ucis, jupuindul cu o piatra. L-am des
facut bucata cu bucata si l-am devorat cald, nsngerat. Padu rea se rarea, am ronta
it niste mere padurete cazute si am baut apa dintr-o balto aca. Soarele fierbint
e din timpul zilei mi uscase hainele, dar noaptea era racoro asa si puteam vedea
cum mi ies aburi din gura. Noaptea urmatoare a fost si mai fr ig si desi mergeam
repede nu ma puteam ncalzi. Aveam numai pantalonii din bumbac, o bluza, iar panto
fii subtiri de pnza erau plini de gauri. Am vazut o carare si am urmat-o, iar n cu
rnd am ajuns la o cladire lunga de lemn, cu un clopot n vrful un ui turn. Usa era d
eschisa si am intrat. n lumina lunii am vazut banci lungi de le mn si o masa de a
ltar cu o cruce, asa cum vazusem la misiunea de la Nanking. Am realizat ca era l
ocul sfnt al gwailosilor" si m-am apropiat de zeul strainilor ati ngndu-mi capul r
espectuos de podea, ca ei sa nu se supere ca am intrat. Era un lo c racoros, dar
ferit de vnt, m-am ntins pe una din bancile de lemn si am nchis ochi i. Era prima
oara de cnd plecasem din China cnd m-am simtit ciudat de linistit si sigur, apoi a
m adormit. M-am trezit imediat. Soarele stralucea si cineva ma scutura de umar.
Er a un barbat mbracat n negru, cu fata rosie, cu ochii albastri, cum nu mai vazus
em n
China. Lai Tsin facu o pauza. Privi n podea nemaiputnd sa continue, iar Francie sp
use: - E-n regula, nu trebuie sa ne spui. - Nu-i nimic. Barbatul era preot. Nu nt
elegeam ce spunea, dar stiam ca sunt prizo nierul lui. Am privit salbatic n jurul
meu cautnd o scapare, iar barbatul a rs pute rnic. Tinndu-ma de umar, m-a scos din
capela si am mers pe o carare pna cnd am ajun s ntr-un satuc. Erau case cu doua et
aje si magazine de-a lungul drumului. Era dev reme si oamenii erau n strada, feme
i mbracate ca cea pe care o vazusem cu gainile, cu fuste lungi si sorturi nflorate
. Cteva purtau bonete si i invidiam pe barbatii cu bluzele si hainele lor din lna c
alduroasa. Ca si preotul, erau tacuti, cu priv irile ncruntate, si toti ma privea
u cu gura cascata. Nu le ntelegeam limba, dar st iam ca preotul le spunea: L-am g
asit n capela. E chinez. Dumnezeu l-a trimis la mi ca noastra comunitate ca sa ne
ncerce si accept provocarea. l voi nvata pe acest ba iat caile Domnului." Casa pre
otului era ntunecoasa. Nu mai fusesem n casa unui gwai lo" nainte si asta ma nspaimnt
a. Era att de diferita de ceea ce stiam, plina de ceas uri ce ticaiau, picturi cu
oameni cu privirea ncruntata, cu mobila grea si perdel e de catifea si altfel de
ferestre, dar era un foc ce ardea, iar barbatul mi dadu drumul. M-am ndreptat spr
e foc si am ntins minile. Am stat acolo cu obrajii ncalzit i de caldura, simtindu-i
privirea tot timpul. Apoi spuse ceva si ma lua din nou de umar. Am iesit afara
spre un jgheab facut dintr-un tub de zinc. Mi-a indicat sa-mi scot hainele. Eram
nspaimntat si am refuzat. Am ncercat sa fug, dar era prea puternic. Tipa la mine c
u fata rosie de furie. Mi-a scos hainele si m-a suit n jg heab. Am stat acolo, go
l si rusinat, neputnd sa-l privesc. Umplu jgheabul cu apa si apoi o turna peste m
ine. Era ca gheata, am tipat si m-am zbatut, dar ma tinea cu degetele nfipte adnc n
piel e. A luat o bucata de sapun, m-a facut sa ma spal, turnnd apoi apa rece pes
te min e. Dupa ce am terminat, mi-a dat o bucata de pnza sa ma sterg, cu care m-a
m acope rit, cu dintii clantanind de frig si de teama. Apoi se deschise o usa si
intra o femeie. Tipa cnd ma vazu, dar el i explica repede, iar ea iesi revenind n
curnd cu cteva haine. Mi-am pus hainele gwailo" pe mine. Totul era gri. Camasa de
piele, fl anela, pantalonii, puloverul de lna, numai ghetele erau negre, mari si
cu tocuri n alte. Erau grele si-mi raneau picioarele. Femeia ncalzi putina supa si
o puse ntro farfurie n fata mea pe masa. Am crezut ca lesin la mirosul ei. Am lua
t-o si am n ceput s-o beau, dar ea tipa la mine. Desi nu-i ntelegeam cuvintele, st
iam ca spun ea ca trebuia sa folosesc lingura si-mi dadu una cum nu mai vazusem n
ainte. Barba tul statea la celalalt capat de masa. Privirea lui nu ma parasea si
avea un zmbet ciudat. Ma hranise si ma mbracase, dar nu aveam ncredere si nu-mi pl
acea de el. Cn d am terminat supa, femeia a venit spre mine. Mi-a mpreunat minile,
mi-a aplecat c apul, iar ea si pastorul au facut acelasi lucru n timp ce el recit
a niste rugaciu ni gwailo". Apoi el m-a luat din nou de umar si am urcat scarile
. A deschis o usa si m-a bagat nauntru. Am auzit cheia si am ramas singur. Am pri
vit n jur. Camera era mica, zidurile ntunecoase. M-am uitat la patul acoperit cu u
n cearsaf alb. To ata viata dormisem pe podea, pe o rogojina, nu mai vazusem un
astfel de pat. Sim team ca sunt n pericol. Nu puteam ramne. Am deschis fereastra s
i am privit afara. Era o teava de metal de-a lungul zidului, m-am lasat pe ea si
am cobort. M-am str ecurat Si n curnd eram din nou printre copaci. n cteva minute er
am din nou la drum, incomodat de ghetele mari si mbracamintea nepotrivita, dar mi
era cald, mncasem si ma simteam mai puternic. Si s tiam ca scapasem de un rau pe
care nu-l ntelegeam. Am mers toata ziua si noaptea urmatoare, oprindu-ma doar sa
caut mncare - radacini, mere, ciuperci. As fi murit fericit pentru o farfurie de
orez fierbinte. Nu stiam daca ceea ce mncam era otr avitor si eram att de flamnd, nct
nu-mi mai pasa. Daca soarta ngaduia, traiam, daca n u, muream. Copacii se rarise
ra, iar peisajul devenise mai deschis. n locul paduri i erau dealuri nverzite. Ma
ascundeam n tufisuri ziua si umblam noaptea, ntr-o dimi neata m-am trezit lnga un s
at la fel cu cel dinainte. Numai ca era mai mare, case le mai mari, gradini cu f
lori si magazine, iar n jurul gardurilor erau arbusti ci udati. Muncitorii din cmp
erau chinezi. Ochii mi iesisera din cap de uimire. M-am gndit ca putea fi Gold Mo
untain, unde oamenii Toishan faceau avere. Am privit n ju r cautnd bucati de argin
t si de aur, dar tot ceea ce vedeam erau arbusti ciudati si oamenii care lucrau.
Am alergat bucuros spre ei, tipnd si dnd din brate, iar ei
privira uimiti pe micutul chinez n ghete mari si negre. Erau cu zecile si s-au a
dunat n jurul meu. Le-am spus povestea si murmurau cnd au auzit de vaporul cu care
am venit. l numeau pe capitan diavol" si fiu de trfa". Mi-au spus ca nu era Gold
Mo untain, ci un loc unde cultivau struguri si faceau vin. I-am nteles cu greutat
e. Nu erau mbracati n matasurile oamenilor bogati, purtau vesminte simple din bumb
ac, lucrau la cmp, asa cum facusera si acasa. I-am ntrebat unde e Gold Mountain. A
u d at din umeri; nu-l gasisera niciodata. M-au luat cu ei n acea seara sa le vad
sta pnul. Spuneau ca sunt tnar, puternic si puteam sapa mai mult dect oricine. Sta
pnul e ra mare, ca toti diavolii straini. Purta haine elegante si calarea un arma
sar ne gru. Pamntul i apartinea si acum i apartineam si noi. Puneti-l la munca si a
poi vom vedea", spuse el rece. Am plecat cu ceilalti chinezi n casa unde dormeau
si mncau. Se pregatea mncare chinezeasca, erau farfurii cu orez si legume si ncepus
e sa-mi ploua n gura. Am devorat doua farfurii si-am simtit ca stomacul mi va expl
oda. Apo i, neavnd o rogojina, m-am ghemuit ntr-un colt si am adormit. M-am trezit
nainte de rasaritul soarelui si cu putin gru ncoltit si pine n stomac i-am urmat pe
ceilalti la grote. Seful de echipa mi dadu o lopata si am intrat printr-un pasaj
adnc n pamnt . La capatul cavernei, oamenii sapau n stnca. ntr-o ora muschii mi ardeau,
iar inima mi spargea pieptul. Eram plin de transpiratie si mizerie, dar n-am ndra
znit sa ma opresc. Lucram cu ceilalti, lovind cu trnacopul si apoi nlaturnd pietrel
e. Dupa cte va ore ne-am oprit, iar ei au scos farfuriile cu orez si au nceput sa
mannce, dar eu n-aveam nimic si m-am ndepartat, ca ei sa nu se simta stnjeniti si o
bligati sasi mparta masa cu mine. M-am asezat ntr-un colt, pipaindu-mi umerii ce m
a dureau, eram epuizat si voiam s a plng, dar stiam ca trebuia sa fac fata ca sa
mi se dea slujba. Trecu o saptamna, fiecare zi urmata de alta la fel, dar eram tna
r, durerile ncepeau sa dispara. La sfrsitul saptamnii mi se dadu salariul. Am primi
t cele cteva monede si m-am gndit ca era pentru prima oara cnd cstigasem bani, deoar
ece nu socotisem dolarul de argint pe care-l aruncasem n mare. Brusc, stiam ce vo
i face cu banii. n noaptea de dupa cina, barbatii se strngeau ca n fiecare noapte s
i scoteau cartile si mahjongul. Am luat loc n cerc, stnd pe podea, si am pus miza
lnga a celorlalti. Voiam sa testez lectiile pe care le luasem pe vapor cnd priveam
jocul n fiecare noapte. n cteva minu te pierdusem tot. Am ncercat din nou, iar Si i
ar, pna am nvatat. Apoi am nceput sa cs tig. Stiam ca eram destept si ca puteam cstig
a mereu, dar oamenii fusesera buni c u mine si nu le puteam lua banii. Cnd munca n
grote s-a terminat, am lucrat cu ceilalti la cmp pna cnd, n cele din urma, am pleca
t la San Francisco. Mi-au spus ca acolo era o biserica baptista ce tinea o scoal
a de duminica, unde-i nvatau pe chinezi despre Dumnezeul lor, dar, deasemen ea si
engleza, asa ca am nvatat. Si munceam pe unde apucam. El se opri si le priv i gr
av. - Asa mi-am petrecut viata pna acum, spuse el n final. - Acum l cunoastem pe ad
evaratul Lai Tsin, spuse Francie. Sper ca si curajul meu sa fie la fel de mare c
a al tau. - Sa nu-ti fie frica, micuto, spuse el, curajul tau este mai mare dect
al meu. Noaptea parea mai ntunecata, iar Francie intra ntr-o lume a durerii. O apu
ca brusc , apoi disparea, asteptnd ca un animal salbatic sa o atace din nou. Orel
e treceau, Annie i stergea fruntea, i masa picioarele nghetate. nteti focul si p riv
ea neajutorata cnd Francie tipa. Venira zorile si doctorul nu aparea. Ziua trecu
si veni iar noaptea. Transpirati a i umplea fruntea, ea lupta cu durerea si Lai T
sin i lua mna n a lui. Francie l privi si simti energia lui scurgndu-se n ea. Avu un s
entiment ciudat si d eodata simti ca era n afara trupului. Mama ei statea lnga ea,
zmbindu-i cu dragoste si chemnd-o. Se privi cum zacea n patul mamei ei, cu Lai Tsi
n tinnd-o de mna si Ann ie plngnd si si vazu copilul, un baiat, pasind n lume. Era pli
na de fericire. Acum zacea epuizata n pat, cu fiul ei la sn. Zmbea obosita. Puterea
lui Lai Tsin o salvase, stia asta. Exact ca dupa cutremur cnd dorise sa moara. N
u mai era o fata neajutorata, acum era mama; era femeie si era puternica. Annie
aproape ca uita de pensiunea ei pe terminate n San Francisco. si alungase tr ecutu
l din minte si se bucura de noul-nascut, caruia i dadura numele Oliver. Sema na a
tt de mult cu Josh, nct se ntoarse n timp, cnd avea treisprezece ani si avea grija de
el. Iar acum avea grija de fiul lui.
Ea si Francie nu se mai gndeau dect la copil. Se minunau de progresul ce l facea zi
lnic, admirndu-i zmbetul, parul blond si ochii verzi. l mbaiau, l hraneau, l schimbau
, iar Annie mpletea bonete si jachete pentru iarna. Cnd sosi Craciunul, decorara u
n brad cu conuri de brad, panglici colorate si lumnari. i invitasem pe Zocco si Es
m eralda la vin si friptura de gsca, facuta de Annie, rumenita pe afara si cu car
ne a frageda nauntru. Facuse tot felul de prajituri, cu fructe si nuci. Copilul ng
urg ita fericit bunatatile, parca stiind ca era Craciunul, n timp ce cateii, Duce
le s i Ducesa, se zbenguiau la picioarele lor. Lai Tsin plecase, le era dor de e
l, dar le spusese ca trebuia sa munceasca din g reu sa-si plateasca datoria catr
e ntelept ct mai curnd. -Veni Anul Nou, apoi trecu, iar Annie tot ramnea. Voi pleca n
curnd" spunea, dar tot odata si spunea ca Francie si copilul aveau nevoie de ea. n
februarie, Lai Tsin le scrisese ca si platise datoria. nteleptul i ascultase noua
propunere si l girase cu o noua suma din creditul rotativ. Pleca saptamna urmatoar
e la Shanghai si urma s a treaca multe luni pna cnd l vor revedea. Francie citi scr
isoarea mndra, stiind ct d e mult i trebuise sa ajunga sa scrie att de frumos si cla
r n engleza. Ea l lua pe Ol iver si l mbraca gros n haina lui albastra, cu boneta si
cu un fular la gura. Apoi l puse n caruciorul pe care i-l luase Lai Tsin din San F
rancisco si l plimba pe ace leasi alei nverzite pe care se plimbase ea cu mama ei,
privind fericita norii alb i ce treceau pe cerul limpede, dorind de la viata do
ar sa fie mama lui Oliver. Annie se rentoarse la San Francisco n primavara. - Nu-m
i place sa te las singura, spuse ea n timp ce Zocco i urca bagajul n sareta. De dra
gul lui Oliver voi investi toti banii n Pensiunea Aysgarth si va fi un suc ces. F
rancie privi pna cnd sareta disparu si se ntoarse n casa, simtindu-se pierduta. Tre
cu copilul pe celalalt umar; devenea din ce n ce mai greu si zmbea, mndra ca se ara
ta un baiat att de frumos si puternic. Se plimba n casa, cu cinii alergndu-i la pic
ioare, privind camerele goale si bucata ria. Prajiturile pe care le facuse Annie
stateau n dreptul ferestrei, camera miro sea a vanilie si si-o imagina pe Annie,
de parca era acolo. Trziu n acea noapte, s tatea singura n fata focului. Copilul a
dormise n camera ei, iar cinii i stateau, ca de obicei, la picioarele. Casa era tac
uta, se auzea ticaitul ceasului si murmuru l focului, era att de liniste, nct si auz
ea inima batndu-i n piept, dar nu i era frica si nu era singura. Savura momentul de
pace adnca si fericire, la mica ferma, asa cum se ntmpla si n urm atorii patru ani,
cnd mpreuna cu ei nu mai dorea nimic dect sa fie cine era: Franci e Harrison, mama
lui Oliver si prietena lui Annie si Ke Lai Tsin. Partea a treia Harry 1911-1918
Capitolul 23 1911 Harry Harrison se plimba agale de-a lungul Californiei Street
, peste drum de Fai rmont Hotel, reconstruit, savurnd momentul. Se opri si privi
vis--vis, la casa lui reconstruita, simtindu-se ca si cnd s-ar fi ntors n timp, cu c
inci ani. Arata exac t ca nainte de cutremur; aceasi fatada crem, cu treptele de
marmura, coloanele do rice si domul din sticla, l costase de doua ori mai mult de
ct milionul pe care l da duse bunicul lui cnd a construit-o, dar merita si ultimul
cent. Binenteles, cteva lucruri erau altfel: grajdurile erau acum garaje, exista u
n lift n hol, iar balustrada era din onix, dar era casa Harrison. i pastrase arhit
ectura , aratnd ca un monument al familiei, al puterii acesteia. Luminile straluc
eau la fiecare fereastra si un covor lung Si rosu se ntindea din fata treptelor,
portarii n livrea, aliniati, asteptau sosirea oaspetilor. Harry mp linea douazeci
de ani si veneau toti care nsemnau ceva n San Francisco. n seara ast a, tnarul Harry
prelua ceea ce-i lasase tatal lui. Traversa drumul si intra n noua si magnifica
lui casa. Un portar sari sa-i deschi da usa, iar noul majordom, Predericks, stat
ea n hol, asteptnd ordine. Harry privi domul magnific, din sticla colorata, pe car
e l comandase unui artist din Venetia,
avnd ncorporate portretele celor trei barbati Harrison, bunicul, tatal si el, cu u
n spatiu liber pentru fiul lui. Ornase domul cu litere de aur la baza, cu motto
-ul pe care l concepuse chiar el: Ei supravietuiesc prin valoare si putere". Zmbi n
cntat, plimbndu-si mna de-a lungul balustradei negre de onix, urcnd cte doua tre te a
coperite cu un covor bleumarin, pna la suita de apartamente din holul superio r,
lambrisat cu placi de stejar. Valetul i pregatise baia si hainele de seara. O sti
cla de sampanie Perrier si Jonet" era cufundata ntr-o frapiera de argint, si el si
turna un pahar. La numai douazeci de ani, deja avea preferinte pentru vinuri si
mncaruri bune, era un gourmet, si deasemenea pentru femei. Zmbi iar, si scoase h a
inele si intra n apa aromata cu santal. Era un tnar ce stia exact ceea ce-i place
a si directia n care se ndrepta. Era milionar, lumea era a lui si avea intentia sa
se bucure din plin de ea. Un singur lucru l deranja nca. Nu gasise dovada mortii
surorii lui. Verificase reg istrele orasului de sute de ori dupa cutremur, dar n
u era nici o mentiune cu pr ivire la numele ei si se presupunea ca disparuse n in
cendiu cu iubitul ei, Aysgar th , dar n mintea lui exista o frica, era posibil ca
ntr-o zi sa apara, sa-i umbre asca viata si sa-i pateze numele. Iesi din cada, i
ar valetul i nmna prosopul. Aceasta seara era un aranjament perfect pentru ca sora
lui sa apara, si spusese ca era nebunesc, dar l trimisese pe Frede ricks sa puna g
arzi la fiecare usa si sa nu admita pe nimeni fara invitatie. si r eaminti ca tat
al lui ar fi putut sa fie aici n aceasta seara, sa vada casa Harris on n toata spl
endoarea ei, daca nu era Francie. si reaminti juramntul facut cnd adus esera trupul
tatalui sau n locul de odihna. Sa-si vada sora moarta chiar de ar fi cel de pe u
rma lucru pe care ar trebui sa-l faca. Si daca ea se rentorcea, si va respecta jur
amntul. Cele mai frumoase fete din San Francisco asteptasera luni de zile sa vada
casa s i sa vina ziua lui Harry si nu fusesera dezamagite. Minunata cladire era
singura casa particulara de pe stnga Nob Hill-ului si stralucea ca un brad de Cr
aciun. E rau flori peste tot n fata casei, iar holul era plin de trandafiri rosii
catifela ti. Multimea se adunase pe trotuar sa vada oaspetii sosind, iar flash-
urile reporter ilor ziarelor Chronicle, Post, Bulletin si Examiner nu mai conten
eau, iar marimi le societatii din San Francisco l felicitau pe Harry, ce statea n
capul treptelor. Francie se simtea ciudat de calma privind marea casa, ridicata
ca pasarea Phoeni x din cenusa tatalui sau. Ziarele erau pline cu vesti despre p
etrecerea lui Harr y si maretia noii lui case, si desi stia ca nu trebuie, era i
ncapabila sa se mis te. Parca se asteptase sa-l vada pe tatal ei stnd lnga portal
sa-si ntmpine oaspetii , asa cum o facuse la petrecerea Harrison-ilor - balul ei -
si respira usurata gn dindu-se ca nu mai era pe lumea asta. Harmon Harrison nu s
e putea ntoarce din mor ti; casa lui facuse acest lucru, dar n locul lui era Harry
. Harry semana cu tatal lor n tinerete - nalt, cu umeri largi si bine cladit, cu o
c urba senzuala a buzelor, cu o expresie sigura n timp ce scruta multimea. Era tn
ar si frumos si cu o aroganta siguranta de sine. Ea si trase palaria pe ochi, apr
opiindu-se de covorul rosu. Deodata o limuzina ne agra, stralucitoare, trase n fa
ta casei si o femeie cu parul carunt iesi din ea. Diamantele ei straluceau n lumi
na blitz-urilor. Era doamna Brice Leland, iar lnga ea statea o minunata fata ntr-o
rochie de bal extraordinara si cu o diadema de di amante stralucind n parul ei b
lond. Francie tresari. Parca era ea n urma cu cinci ani. Harry le saruta minile cu
manusi albe, le pofti n casa si se ntoarse din nou n usa s a si ntmpine urmatorii oas
peti. Ar fi trebuit sa-si conduca oaspetii n casa, dar i pl acea rolul pe care l ju
ca. i placea sa fie admirat si fotografiat. Dorea sa fie va zut de tot San Franci
sco-ul si stia ca Harrisonii l batusera pe Dumnezeu n propriu l lui joc. Casa era
un templu al tatalui sau si dorea ca toti sa afle acest lucr u. Limuzinele si ast
eptau de-a lungul strazii rndul la intrare, din ele iesind fete f rumoase n matasu
ri si satinuri, cu tineri bine mbracati, care le escortau. Dura ap roape o ora sa
-i ntmpine pe toti, iar cnd ultima masina pleca, Harry ofta usurat. A cum, petrecer
ea putea ncepe. Se ntoarse sa zmbeasca multimii si deodata, privirea lui o ntlni pe c
ea a lui Franci
e. Ea si trase palaria mai bine pe ochi si se ntoarse brusc, dar el stia ca era ea
. Un moment, ramasese socat, apoi alerga pe trepte spre ea, dar ea disparu n mul
t ime ca o fantoma. Cauta n multime si ei l priveau, ntrebndu-se ce se petrece, dar s
i reveni ridicnd din umeri. Probabil ca se nselase, ca i se paruse, ca se sugestio
nase ca Francie avea sa vina la petrecere. Se comportase prosteste, fata probabi
l ca semana cu ea, c u aceiasi ochi albastri ca de safir. Francie era moarta si
el spera ca oasele si cenusa ei fusesera mprastiate de vnt, ca nici o urma din ea
sa nu mai ramna. n acea seara era petrecerea lui, triumful lui, si dorea sa se buc
ure de fiecare minut. Francie se ascundea n spatele portalelor si coloanelor hote
lului Fairmont, asteptn d ca mna lui Harry s-o atinga pe umar. Parca auzea vocea l
ui triumfatoare spunnd: I a-ta-te n sfrsit, Francesca." Inima i batea si abia mai pu
tea sa-si traga sufletul. - Totul e n regula, domnisoara? o ntreba o voce ngrijorat
a. Ea se ntoarse speriata si aproape ca lesina. Nu era Harry, era portarul de la
Fai rmont. - Am avut senzatia ca lesin, replica ea. Multumesc, acum cred ca mi-e
mai bine. Portarul o privi curios. Ea nu arata prea bine, era palida si avea pr
ivirea fixa . n mod normal, nu trebuia sa-i permita unei femei sa stea n fata intr
arii Fairmon t, dar era frumoasa si bine mbracata si era fara ndoiala o lady. - Vr
eti sa chem un taxi, domnisoara? Francie ncuviinta recunoscatoare, iar el o ajuta
sa urce n taxi. Ea privi din nou casa, cnd trecu pe lnga ea. Usile de bronz masive
, ca ale unei ca tedrale, erau nchise, dar multimea nca astepta, privind luminile
si ascultnd muzica orchestrei. Francie tremura, ncrucisndu-si bratele n jurul umeril
or. Harry o vazuse, o recunosc use, si acum ea stia ca o va cauta. Cnd se ntoarse
acasa, la pensiunea Aysgarth, urca repede scarile pna n camera lui Ol lie. Baiatul
, n vrsta de patru ani, dormea linistit, avnd n brate un tigru de jucari e. Lumina n
optii facea ca parul lui blond sa straluceasca, iar genele lungi trim iteau umbr
e rotunde de-a lungul obrazului. Ea statu mult timp sa-l priveasca, cu mna pe ini
ma, si spuse ca nu mai era o fata neajutorata, ca avea douazeci Si trei de ani, c
a avea prieteni care o iubeau, pe ea si pe copilul ei. si spuse ca Harr y n-o mai
putea acuza de nebunie si n-o mai putea nchide dupa gratii. Era o femei e n toata
firea, avea bani si prieteni, iar el nu-i putea face nimic, dar cnd se nt oarse,
o umbra de ndoiala persista n mintea ei, iar cnd nchise usa camerei scumpului ei fiu
care dormea, nca i era frica. - E ca pe vremuri, Harry, i spuse doamna Brice Lelan
d, cnd el o nvrtea pe ritmul pri mului vals. Ct de mndru ar fi tatal tau de tine. Ce
triumf, sa reconstruiesti acea sta casa minunata. Si fara ndoiala, cnd ti vei termi
na studiile la Princeton, i vei lua locul, n consiliul bancii? - Am luat deja locu
l tatalui meu, doamna Brice Leland. replica el zmbind, ca sef al tuturor companii
lor. Am simtit ca era de datoria mea sa fac asa. Ea ncuviinta cnd muzica se opri,
iar el o conduse napoi la locul ei. - Un cap inteligent pe niste umeri tineri, de
clara ea, zmbindu-i aprobator. Harry dansa cu toate matroanele societatii, fermecn
du-le. Apoi dansa cu fiecare f ata, pe rnd. Cteva erau frumoase, altele dragute, a
ltele mai putin atractive, dar cu cele urte nu dansa. Nu-si permitea asa ceva. Or
icum, fetele erau prea tinere p entru el, lui i placeau roscatele cu priviri atot
cunoscatoare si trupuri ametitoa re, care stiau ce dorea el si ce sa-i ofere. Fe
tele de aici zmbeau si flirtau, da r ochii lor erau limpezi si nevinovati, mirose
au a puritate si nu a sex, si dore au un sot, nu un iubit. Lui Harry i placea pet
recerea, i placea spectacolul, mncarea si sampania, florile c e erau peste tot, mi
ile de lumnari arznd n candelabre uriase, viorile tiganesti si valsurile, bijuterii
le si numele aristocratice. Era standardul urmatoarelor petr eceri. Iar cnd oaspe
tii plecara, el stia ncotro se ndreapta. Invitase sase prieteni din est la petrece
rea lui, l asteptau n biblioteca bnd whisk y si nveselindu-se comentnd serata si fete
le. Harry intra n camera si batu din palm e, cernd liniste. - Am o surpriza pentru
voi, spuse el. Urmati-ma, domnilor! Baietii erau de vrsta lui, aristocrati, chip
esi, plini de bani de aruncat, si l ur
mara n automobilele ce asteptau, gata de aventura. Harry se sui la volanul marelu
i Courmont. Conduse repede pe California Street si intra n Chinatown. Sampania si
whisky-ul i curgeau prin vine n timp ce strabatea s trazile n zig-zag, rznd de chine
zii ce fugeau ngroziti din calea masinilor. O lua pe o alee ntunecoasa si opri n fa
ta unei usi lacuite, cu un mic grilaj. Un felinar a trna deasupra ei, luminnd chip
urile tinerilor. O usita n spatele grilajului se desc hise, aparnd o fata oriental
a ce-i privea. Apoi usa se deschise si ei patrunsera n alta lume. Stateau apropia
ti, privind n jur. Ctiva orientali stateau tolaniti pe divane rosii , n camera slab
luminata, fumnd pipa, iar mirosul tutunului umplea camera, amestecn du-se cu cel
de opiu. Harry si privi prietenii. - V-am spus ca e o surpriza, spuse el, n timp c
e orientalul batu din palme sa adu ca fetele din spate. Este cadoul meu pentru v
oi, prieteni. Am auzit o multime de lucruri despre chinezoaice si acum vom vedea
daca e adevarat! Ei rsera, nghesuindu-se sa priveasca fetele. Erau tinere, dragut
e si exotice n cheon gsams"-urile strnse pe corp. Parul lor moale era lung, negru
si matasos, ochii mi gdalati parca invitau, iar buzele erau colorate n rosu seduc
ator. Ele si mpreuna min ile, aplecnd usor capul cnd erau prezentate. Harry stia pe c
are o dorea; era mai na lta dect celelalte, fundul ei era provocator si avea o str
alucire aparte a ochilo r. El o prinse de mna. - Esti a mea, spuse el, iar ea l co
nduse triumfatoare, lasndu-i pe ceilalti sa ale aga. Camera ei era mica, cu un di
van acoperit cu brocart, o masa joasa cu o sticla de vin de orez pe ea si un sca
un de lemn. Felinarul cu sticla rosie trimitea o lum ina difuza, iar bautura de
orez aprinse un foc n trupul lui Harry, amestecndu-se c u sampania si scotch-ul pe
care le bause. Fata i scoase haina si o aseza grijulie pe scaun. i desfacu cravat
a si i scoase pan tofii. Harry mai lua o nghititura, iar ea si ridica ochii spre el
, privindu-l cuno scatoare. Apoi se ridica si si scoase ncet cheong-samul". l lasa
sa alunece la picio are si ramase goala n fata lui. Era tnara, gratioasa si atotcu
noscatoare n ceea ce privea sexul, stia sa multumeasca un barbat, iar Harry stia
ce voia. Voia ca ea sa-l stapneasca, sa-l domine, sa-i ntinda nervii si rezistenta
ca o coarda. Voia s a experimenteze totul si sa reziste ct mai mult momentului f
inal, acest lucru per mitndu-i chinezoaicei sa si puna la bataie toate cunostintel
e. n sfrsit, cnd termina si ramase zacnd extenuat pe divan, ea aduse o oala cu apa c
ald a si i spala trupul. Apoi aduse o pipa si o lampa cu spirt. Harry privea lene
s cu m lua opiu, l ncalzea pe lampa si apoi l punea n pipa. I-L oferi, spunnd: - Aces
ta este cel mai bun si cel mai scump opiu chinezesc, stapne. Plantele au fo st cu
lese la rasaritul soarelui cnd fructele sunt cele mai bune, iar savoarea si puter
ea lui ti vor aduce multa placere. Ea se tolani lnga el si i arata cum sa fume ze,
inhalnd profund si tinnd fumul n plamni. - ncearca, sopti ea zmbind convingator, numai
ncearca, stapne. mpartira o pipa cu opiu, apoi alta, apoi mai multa bautura si n fi
nal Harry se ntin se pe divan, iar ea l satisfacu din nou, dorind ca noaptea sa nu
se mai termine. n ziua urmatoare, napoiat n minunata casa, se gndi daca o vazuse ntr
-adevar pe Franci e sau daca visase. Prietenii lui Harry au dormit pna trziu, iar
el si lua micul dejun singur, n sala im ensa. Nici o urma din petrecerea din noapt
ea trecuta nu fusese lasata, cu except ia unui buchet de trandafiri n mijlocul me
sei. Nici un fel de oboseala pe chipul lui Harry; era proaspat si cu privirea li
mpede, mnca oua si pine prajite si privea prin editia de dimineata a ziarelor. Zmbi
cnd vazu fotografiile cu chipul lui frumos, casa minunata si pe oaspetii sai n to
ate ziarele. Harrisonii s-au ntors" erau titlurile n timp ce o poza l nfatisa stnd pe
treptele acoperite de covoare rosii, iar limuzinele aliniate. Apoi se poveste a
despre moartea tatalui sau. Dar acum Harry Harrison e pregatit sa repete perfor
manta uimitoare a tatalui sau, att n domeniul social ct si n afaceri. Dupa un an, cnd
tnarul Harrison termina Prince ton-ul, va lua locul tatalui sau multimilionar n f
runtea imperiului de afaceri Ha rrison. Priviti fotografia unui tnar n culmea succ
esului. Are tot ceea ce viata i p oate oferi, tinerete, imagine, bani si succes a
sigurat.
Ce poate dori un om mai mult?" Harry zmbi satisfacut, sorbindu-si cafeaua. Apoi v
azu o fotografie n Examiner. Fot ografia era neclara si ntunecata, dar acolo, n mul
time, era Francie. Palaria i era trasa pe ochi, dar putea jura ca era ea. mpingndu-
si scaunul n spate iesi din camera si se duse n birou. Puse mna pe telefon s i suna
la Examiner" spunndu-le sa i aduca fotografia imediat. Apoi se nfunda n fotoli ul d
e piele, cu minile pe birou, gndindu-se ce sa faca. s reaminti de noaptea cnd se ntor
sese cu tatal lui de la opera si de detectivul cu fata rosie ce l astepta cu VeSt
ile despre Francie si iubitul ei. i luase pistolul tatalui sa-l opreasca sa n-o u
cida. Acum stia ce simtise tatal sau, deoarece, da ca femeia din poza era Franci
e, atunci dorea ca ea sa moara. Se ridica, plimbndu-se prin birou, nerabdator. To
ti presupusesera ca era moarta, era o persoana disparuta, nimeni n-ar mai fi cau
tat-o. Cum sa faca? Se gndi la bo rdelul chinezesc: era condus de un tong" si sti
a ca aveau reputatia de ucigasi pl atiti. Puteau sa-i dea omul de care avea nevo
ie. Auzi o bataie n usa, iar apoi Fredericks aparu cu un plic pe o tava de argint
. - De la Examiner, domnule, spuse el, iar Harry l lua imediat. Privi chipul pe j
umatate vizibil, sub palarie. Stia chipul lui Francie ca pe al lui. Era gura ei,
parul ei, putea sa jure. Iar acei ochi ca de safir, pe care i ntl nise atunci pent
ru o secunda, erau ai lui Francie. Lund telefonul, suna la seful politiei, i spuse
cine era si i ceru numele unei redu tabile agentii de detectivi. - E o treaba ma
runta, minti el, cu o voce vesela. O chestiune de securitate la b anca. n cteva mi
nute, avea numele si numarul de care avea nevoie, iar o jumatate de ora mai trziu
, un irlandez nalt, cu parul carunt, era angajat sa gaseasca femeia din f otograf
ie. - Imediat, i spuse Harry impacientat. Ai patruzeci si opt de ore. Capitolul 2
4 Pensiunea Aysgarth era nalt si orientat spre partea sudica a Union Square:lui.
J umatatea de jos a cladirii era caramizie, iar partea superioara alba. Avea jal
uz ele de culoarea marului verde la ferestre, o usa verde n fata, cu un chip de l
eu pentru batut n ea, si un semn n fereastra din stnga treptelor sculptate n piatra
pe care scria: Nu mai sunt locuri". Existau patru motive ntemeiate pentru existen
ta acestui semn cu Nu mai sunt locuri ": primul, casa era imaculata: mirosea a l
avanda si nu a sapun ieftin si dezinfe ctant. Al doilea: era nemaipomenit de con
fortabila si primitoare, cu covoare des chise la culoare si podele lustruite, fo
tolii de club n hol, unde oricine se pute a afunda confortabil sa citeasca ziarul
si paturi bune, cu lenjerie alba. Al tre ilea, instalatiile tehnico-sanitare er
au bune, apa calda din belsug si ntotdeauna un foc bun n semineu, n serile reci. Al
patrulea, si cel mai important, mncarurile Annei Aysgarth erau renumite. Asa cum
le face mama - dar mai bune", se spunea despre fripturile de miel cu carn e suc
ulenta, ntre arome vegetale si cartofi copti deasupra. Simplul pui prajit cu cart
ofi pai, de dimensiunea batului de chibrit, aurii, cu garnitura si felii su btir
i de ceapa, era ceea ce bunica ti-ar fi gatit acasa, iar duminica, carnea de vit
a se servea cu budinca de Yorkshire adevarata", facuta dupa o reteta simpla. (Do
ua oua n loc de unul, spunea ca ntotdeauna, faina, lapte si doar putina sare. n gra
simea ncalzita pna scotea putin fum, apoi turnat untul repede si totul se coace ntr
-un cuptor pna devine pufoasa, creste si e usoara ca un fulg.) Se servea imedi at
, binenteles cu garnitura usoara de ceapa. Cozonacul de la Annie era extraordin a
r, facut cu lapte si oua amestecate cu vanilie, acoperit cu putin zahar, plin d
e stafide aurii si nuci, copt n bain-marie" patruzeci si cinci de minute, pna cnd d
e venea usor, ca un souffle si pufos ca spuma de ou. Ar trebui sa deschizi un re
staurant" i spuneau clientii admirativ, umplndu-si stoma cul fericiti, dar Annie n
u dorea doar un restaurant. Dupa patru ani, ridicase Ay sgarth -ul, nvatase sa co
nduca un stabiliment de douazeci de camere si era gata s a ia doua sute. Dorea s
a-si deschida propriul hotel.
- Cu aceleasi standarduri si aceeasi bucatarie, dar binenteles, nu voi face eu to
tul, i spusese lui Francie la o cafea de dimineata, dar sunt gata sa ncerc. Capul
blond al lui Francie era aplecat asupra ziarului Examiner", iar Annie o pri vea
. Se gndea ca Francie era o fata draguta cnd o cunoscuse, dar acum era o femeie fr
umoasa. Parul ei lung, blond, i ncadra fata, ochii ei albastri erau minunati, c u
gene lungi, iar pielea fina si alba. Si nu mai era cu forme slab conturate; tr u
pul ei avea noi curbe si era nalta, iar mersul era gratios. Annie se gndi ca Fran
cie avea totusi douazeci si trei de ani, era att de tnara si -att de frumoasa. Barb
atii o priveau admirativ, ea putea cuceri cu usurinta pe oricine, dar nu era in
t eresata, i daruia toata dragostea fiului ei, Ollie. Usa de la bucatarie se desc
hise, iar baiatul de patru ani alerga si i se sui n br ate lui Annie. - Annie, sp
use el, zmbindu-i strengareste si punndu-si bratele n jurul gtului ei, po t sa iau o
prajitura? Ochii lui dulci o privira. Semana cu Josh, iar inima ei batu mai put
ernic. Spuse : - Se zice: Te rog, pot lua o prajitura", nu pot sa iau o prajitur
a". Si oricum, nai voie. Poti lua totusi un mar. El ofta si se lipi si mai mult
de ea. - De ce esti att de rea, Annie? se plnse el. Tot ce vreau e o prajitura. -
O sa capeti una la ora ceaiului, cu lapte, promise ea zmbindu-i. Si ntr-o zi, te v
ei privi n oglinda si vei vedea ce dinti frumosi si puternici ai, si i vei multu m
i matusei Annie ca nu ti-a dat prajituri de fiecare data cnd ai cerut. Ollie ofta
, stia ca fusese nfrnt. Annie o privi pe Francie, care aplecata deasupra ziarului,
nu remarcase prezenta fiului ei. Pleoapele i se ridicara mirate. Fran cie de ob
icei era atenta cu Ollie, dar n aceasta dimineata, gndurile i erau la mili oane de
kilometri. - Pariez ca n-ai auzit nimic din ce-am spus, exclama ea. N-ai mai fos
t att de int eresata de ziare de ani de zile. Ce e att de fascinant? Francie parea
mspaimntata si i dadu tacuta ziarul lui Annie. Fotografiile cu petrecerea de la H
arrison acopereau doua pagini, iar alta pagina descria detaliile si lista invita
tilor, decorul fabulos de flori, sampanie scum pa, mncaruri delicioase servite pe
tavi de argint de servitori cu manusi albe, si renvierea casei Harrison. Phoenix
House" era titlul scris deasupra fotografiei ca sei. Portile erau larg deschise
, iar Harry, mbracat elegant, si ntmpina oaspetii. Un om de vaza al San Francisco-ul
ui s-a reinstalat cu cea mai magnifica petrecere". .. Annie o privi repede pe Fr
ancie. i lua mna peste masa. - Acolo ai fost azi-noapte, nu? spuse ea cu compasiun
e. N-ai putut sa te abtii. Francie ncuviinta. - E mai rau dect att, spuse ea. L-am
vazut pe Harry. - Ei bine, Harry s-a ntors n oras, si cu toate ca nu frecventati a
celeasi locuri, totusi lumea e mica, mai devreme sau mai trziu i vei iesi n drum, m
ergnd pe strada, la un colt sau ntr-un magazin. - Annie, nu ntelegi. M-a vazut! Pri
virile noastre s-au ntlnit. - Poate nu te-a recunoscut. Pna la urma, au trecut ani
de zile... - Oh, m-a recunoscut. Si daca nu, asta i va confirma. Francie i indica
fotografia cu chipul ei n multimea din fata casei Harrison. - Ai dreptate, admise
Annie, dar nu stiu de ce te temi, Francie. Lucrurile s-au schimbat. Esti o feme
ie n toata firea, nu mai esti copil. Harry nu-ti mai poate f ace nimic. Francie s
cutura din cap; si spusese acelasi lucru, dar nu putea sa creada. - l cunosc pe Ha
rry. Niciodata nu mi-a tinut partea n fata tatalui nostru, se simt ea superior, m
arele fiu si succesoral marelui Harmon Harrison. Harry a dorit sa fie ntotdeauna
replica tatalui lui si, crede-ma, ca este - pna la ultima picatura de ura. Are ba
ni si putere si va folosi aceste lucruri mpotriva mea, prin orice m ijloace. - Si
atunci ce vei face? ntreba Annie, temndu-se pentru ea. Ollie sari din bratele lui
Annie si alerga spre Francie, cnd aceasta se ridica, s cuturndu-si fusta.
- Unde te duci? ntreba el. Ea l mngie pe par, simulnd un zmbet. - Ma duc sa-l vad pe L
ai Tsin, i spuse ea. Biroul lui Lai Tsin era n spatele depozitului de lnga chei. Pe
retii erau plini de rafturi cu carti si cataloage; detaliile despre curse si tra
nsporturi erau notate ntr-un caiet si o harta a lumi i era marcata cu rute ale ca
rgourilor curente. Un urias safe de otel, de la care exista o singura cheie, gaz
duia acte cu datele fiecarei tranzactii pe care le f acea. Contabilitatea, o con
siderabila suma de bani si o cutie de lemn, perna cu c omori", n care era o suvit
a de par si o fotografie sepia a unei fetite. Lai Tsin statea la un birou de lem
n, cu degetele zburnd pe un abac de lemn si ver ifica coloanele din acte. n spatel
e scaunului pe care statea mai era un scaun, o soba mica pe care o aprindea rar,
pentru ca nu simtea frigul si o masa neagra de altar cu doua statui de jad, una
a lui Kwan Yin, Zeul Milei, si una a Zeului Bu nului if- Noroc. n adncurile cotlo
anelor din depozitul lui erau stocate sute de mii de dolari n bun uri de toate ge
nurile: matasuri, acuri, vopsele, covoare si antichitati din toat e partile Asie
i, si multe bunuri casnice. Un al doilea depozit continea doar laz i enorme cu c
eai, din fiecare fel si aroma. Lai Tsin rulase banii ce-i primise n ajutor si i mu
ltiplicase de mii de ori, dar nimeni nu stia lucrul acesta, deoarec e firma nu a
ctiva sub numele lui. Francie era proprietara lui L. T. Francis Compa ny", dar L
ai Tsin facea toata munca. El fusese cel ce se oprise n Hawaii cnd s-a nt ors din O
rient, cumparnd o plantatie de ananas falita, transforrnnd-o ntr-o afacere profitab
ila. El cumparase furnizarea de marfa catre vapoare, pe cheiul din San Francisco
si a facut din asta cea mai buna si cea mai mare afacere din port. Inv estise nt
r-o fabrica de funii n China, o fabrica de covoare n Hong Kong, o crescato rie de
viermi de matase n China, si cumparase oi cu lna cea mai buna n Australia. L ai Tsi
n dusese munca de lamurire cu negustorii din San Francisco, Los Angeles si Seatr
le si i convinsese sa-l lase sa fie agentul lor, organizase cea mai mare ret ea de
transport de-a lungul coastelor, angajase agenti sa caute antichitati si como r
i. Transformase piata de ceai importnd arome speciale pentru gustul vesticilor. n
ochii celorlalti chinezi, Lai Tsin reprezenta succesul, afacerea i crescuse cons
iderabil, dar pentru el nu era destul, ajunsese la un nivel de unde nu se putea
opri. Auzi un ciocanit n usa si o privi pe Francie intrnd. El i zmbi si-i spuse: - E
sti persoana pe care aveam nevoie s-o vad. Apoi i vazu privirea si stiu ca s-a ntmp
lat ceva. i oferi un scaun. - Ti-e frig? o ntreba el. Aprind soba. Francie nega di
n cap. Nu mai avu putere sa astepte si i spuse toata povestea desp re Harry, cum
fusese la el acasa, cum l-a vazut, iar acum el stia ca ea traieste si i era teama
ca o va cauta. Lai Tsin tacu un moment dupa ce ea termina. Stia ca daca cineva
avea raspunsul l a problemele ei, el era acela si astepta nerabdatoare ca el sa n
ceapa. - Harry va avea fotografia si te va cauta, spuse el n fine. Nu esti destul
de put ernica sa-l nfrunti. Trebuie sa pleci din San Francisco pentru un timp, pn
a cnd se va satura sa te caute si te va uita din nou. - Ma ntorc la ferma, spuse F
rancie. Lui Ollie i place acolo si... - Exista o sansa sa-si aminteasca de ferma
si sa te caute acolo. Nu, Francie, tr ebuie sa pleci departe de aici, de Califor
nia. Trebuie sa pleci n China. Capitolul 25 Harry arunca raportul detectivului, b
atut la masina, pe birou. Se duse la fereas tra privind nervos California Street
. Prostul nu fusese capabil s-o gaseasca pe Francie, dar Harry stia ca trebuia s
a fie pe undeva, simtea asta. Se ntoarse, nelinistit. Era iritat, suparat; trebui
a sa se ntoarca la Princeton pe ntru semestrul de primavara, dar n-avea nici un c
hef sa faca asta. Se saturase d e colegiu, de San Francisco, se saturase sa se gn
deasca la blestemata de sora-sa. Avea nevoie de o schimbare. Avea nevoie de vin,
femei si muzica. Buna dispoziti
e i reveni cnd se gndi la idee, se hotar imediat, urca treptele si i ordona valetului
sa mpacheteze. Plecau la Paris. l suna pe Buck Wingate si l invita sa-l acompaniez
e, rezerva doua apartamente pe p asagerul ce pleca spre Franta si ordona ca vago
nul personal sa fie atasat de tre nul Southern Pacific spre New York. Buck Winga
te era cu trei ani mai n vrsta dect Harry. Terminase Princeton-ul si lucr a la firm
a de avocatura a tatalui sau din Sacramente, cstignd experienta nainte de a continu
a studiile n drept la Harvard, si imediat dupa aceasta dorea sa intre n p olitica.
Avea douazeci si trei de ani si fusese votat drept cel mai frumos barba t al co
legiului. Era nalt, cu parul negru si ondulat, ochi caprui si un corp atle tic. no
ta, juca polo si golf, dar pasiunea lui era Betsy Bee", un iaht de patruze ci de
picioare cu care naviga ct de des putea la Newport, unde familia lui avea r esed
inta de vara. Nu era sigur ca excursia la Paris cu Harry Harrison era exact pe g
ustul lui, dar tatal lui insista sa plece. Jason Wingate avea grija de afacerile
lui Harmon Ha rrison, iar dupa moartea lui tragica n cutremur, continua sa aiba
grija de baiat, ca un tata. Si asta n detrimentul lui Buck, ce trebuise sa-l salv
eze pe tnarul Ha rry de autoritati nu numai o data. Ultima escapada fusese cnd a f
ost prins de pol itie, ntr-un raid, ntr-un bordel notoriu din New York. Buck l scos
ese de la politie si Jason era ngrijorat deoarece Harry nu acorda prea multa aten
tie studiilor, ia r absolvirea putea sa-l coste. - Mai bine as lua o pauza de la
Princeton, domnule Wingate, i spusese Harry. Am n evoie de timp sa-mi revin dupa
moartea tatalui meu si sa ma adun. Buck si ridica privirea cnd auzi asta - trecus
era cinci ani de cnd Harmon murise si nu bagase de seama ca Harry ar fi suferit,
dar nu spuse nimic, si acum mpacheta si l nsoti pe Harry la bordul vaporului Norman
-die". Cnd se gndi mai bine la excursie, si dadu seama ca avusese dreptate; nu era
stilul lui. Harry Harrison era un tnar arogant, cu un obicei prost de a-si trata
servito rii ca pe sclavi, aruncnd bani n stnga si-n dreapta. Buck fusese n Europa de
cteva or i si erau cteva locuri si lucruri pe care dorea sa le revada. Vilele Pal
i adio di n Italia, Venetia n lumina lunii, cnd pietele erau tacute si goale, iar
el se simt ea de parca s-ar fi ntors n timp, castelele de pe Rhin si muntii din Ba
varia, frum usetile fara vrsta ale Parisului, cu Sena si podurile romantice, Louv
re-ul plin d e capodopere, pietele si arcadele Londrei pe care timpul nu-si puse
se amprenta. Erau multe lucruri de vazut si de simtit mpreuna, dar Harr y dorea n
umai sa se distreze. Harry insista sa locuiasca la cele mai mari hoteluri, dorme
a toata ziua si refuz a sa vada frumusetile Europei, cu exceptia femeilor. Mnca l
a cele mai bune restau rante, bea cele mai vechi vinuri si cea mai buna sampanie
, frecventa cele mai la moda bordeluri. Cumparase sase automobile, un Rolls Royc
e, un Bugatti, un Hispano Suiza, un Benz , un Dion Bouton si un De Courmond. Le
refinisa cu culorile familiei Harrison si le placa cu fildes si argint. Cumpara
un iaht de doua sute de picioare de la un magnat al ceaiului din Anglia, ordona
sa fie reconditionat de la prova la pupa si-l echipa cu un echipaj permanent de
patruzeci de oameni. Trimitea bratari de diamant femeilor cu care se mprietenea s
i smaralde celor ale caror favoruri i face au placere. Buck privea cu buzele strns
e felul de viata dezordonat al lui Harry; care nsa se d esfasura la un nivel prin
ciar, iar cnd Buck protesta, el rdea si spunea ca-si pute a permite. Si putini oam
eni, cu exceptia lui Buck, stiau de betiile si preferint ele lui pentru opiu. Ha
rry era destul de prudent sa pastreze secretul. Disparea cte o noapte, dar ntotdea
una revenea n dupa-amiaza urmatoare, proaspat spalat si ba rbierit, mbracat impeca
bil. Orice ar fi facut, nu se vedea pe fata lui. Familia Wingate avea bani pentr
u trei generatii, ca si Harrison-ii. Aveau o casa faimoasa n San Francisco, un ap
artament n New York si o resedinta de vara n New Po rt, pentru croaziere pe mare.
Traiau bine, dar Buck nu mai vazuse niciodata pe c ineva sa cheltuie attia bani p
e bautura si femei ca Harry. Dupa cteva saptamni, se saturase. i telegrafie tatalui
sau ca urma sa revina acasa, si-l lasa pe Harry cu orgiile lui costisitoare. Ra
mas singur, Harry intra furios n barul Ritz si o data se mprieteni cu niste tine
ri englezi ntr-un week-end la Paris. Se plictisea fara compania lui Buck, si satu
l de aceleasi chipuri, cnd onorabilul Morgan Tilmarsh l chema n vizita, el accepta
cu placere. Tilmarsh Hali era un domeniu nconjurat de cteva sute de hectare de lo
curi de vnatoa re n Gloucestershire. Dupa ce Harry parcursese drumul de trei mile n
Bugatti-ul sa u, un portar n livrea bleumarin veni prompt, i deschise usa si-i lu
a bagajul. - Domnul Morgan si ia ceaiul cu domnisoara Louisa n mica ncapere de dese
n, domnule, i spuse majordomul carunt lui Harry. Va rog sa ma urmati, domnule, va
asteapta. Harry privi n jur impresionat, urmndu-l pe majordom printr-un hol medie
val, de pat ru ori mai mare ca al lui. Un foc ardea ntr-un semineu enorm, iar sec
ole ntregi si pusesera amprenta pe zidurile ornamentate cu capete de cerbi mpaiati.
Micuta sala de primire" avea douazeci de metri, n ea erau cteva canapele si mese
mici pe care erau fotografii cu rame de argint, nfatisnd casa regala si copiii ei.
Zece cini pat ati stateau tolaniti n fata focului si pe canapele, iar cnd majordom
ul l invita pe Harry n camera, cinii se repezira la el, aproape sa-l darme. - Jos, A
ce, jos, Jack! Rex, Smarty, potoliti-va. Purtati-va frumos! Un picior elegant at
ingea cinii si se auzi o voce ncntatoare. - mi pare rau, mi-e teama ca sunt putin ca
m agitati. Au fost azi la vnatoare. Harry si ridica privirea de la cini si vazu cea
mai frumoasa femeie din lume. - Sunt Louisa Tilmarsh, spuse ea zmbindu-i si ntinzn
du-i mna. Harry i-o lua, dorind sa nu-i mai dea drumul vreodata. Dorea s-o tina m
ai aproape de el, ca sa-i poata privi mai bine chipul, zmbetul si privirea calda
a ochilor ei. El spuse: - Sunt Harry Harrison. L-am ntlnit pe fratele tau, Morgan,
la Paris. Ea zmbi n timp ce Morgan i strngea mna lui Harry. - Ma bucur ca ai putut v
eni, spuse el cald. Ai venit la timp pentru ceai. Louisa l va pregati. - De-abia
ne-am ntors dupa o zi de vnatoare, spuse ea oferindu-i o ceasca. Vnati, d omnule Ha
rrison? - Nu nca, dar sunt dispus sa nvat. - Ea si dadu capul pe spate si ncepu sa rd
a. - Atunci ar fi bine sa ncepem putina practica. Mine vom aranja totul si veti ve
ni cu mine ca sa simtiti pamntul. Ea musca dintr-o prajitura stergnd firimiturile
din jurul gurii cu degetele lungi si delicate. Harry nu-si putea dezlipi privire
a de la ea. Parul ei lung cadea p este umeri, ondulndu-se delicat n jurul fetei, a
vea niste ochi limpezi si minunati , o privire de englezoaica complexa. Purta nca
hainele de calarie ce-i puneau n va loare trupul, iar cizmele nalte din piele nea
gra si camasa de matase, barbateasca , o faceau sa arate al naibii de sexy. La c
ina, n acea seara, se schimba, purtnd catifea verde, cu o petunie n parul strns n vrfu
l capului. De la serele noastre am cules-o" explica ea, cnd Harry o ntreba. Lordul
si Lady Tilmarsh erau aristocrati, englezi pna n maduva oaselor, dar l facus era p
e Harry sa se simta binevenit si i ncurajau avansurile pe care acesta i le fa cea
Louisei, iar cnd dupa o saptamna realiza ca trebuia sa fie politicos si sa ple ce,
abia daca putu suporta gndul despartirii de ea. incredibil, i spuse el lui Buck cn
d se ntoarse n New York. N-am sarutat-o niciodata si e totusi cea mai sexy femeie
pe care am cunoscut-o. Nu se putu abtine, uita de Princeton si traversa si retra
versa Atlanticul att de des, nct stewarzii de pe liniile transatlantice l cunosteau
deja. Louisa era nsa dis tanta, lucru cu care el nu era obisnuit. Cnd el mplini dou
azeci si unu de ani, ea arata att de frumoasa si sexy, mbracata n negru, nct el nu se
putu abtine si o saruta . Mirosea delicios a Mitsuko, iar el fu coplesit de pas
iune. Stia ca nu putea sa aiba o relatie cu ea si o ceru n casatorie. Nunta Tilma
rsh - Harrison a fost evenimentul londonez al anului 1921. Ceremonia s-a tinut l
a St. Margaret's Westminster si a fost onorata de prezenta unei print ese, a doi
duci, doisprezece lorzi si alti trei sute de oaspeti. Louisa arata ma gnific ntr
-o rochie de satin alba, de Woith, iar garda de onoare de la biserica mb racata n
roz. Receptia avu loc la Ritz, orchestra avea treizeci de instrumentisti , tortu
l cinci etaje, si era atta sampanie, nct toti invitatii puteau bea timp de u n an -
totul platit de Harry, deoarece se parea ca familia Tilmarsh ramasese far
a bani de cteva generatii. - Toti banii i-am investit n cai, i spuse Louisa mndra. C
aii nostri sun cei mai bun i din Irlanda. Prima noapte a lunii de miere o petrec
ura la Ritz, iar Louisa se mbaie si se schi mba ntr-o camasa simpla de noapte. Se n
tinse n pat lnga Harry, care o astepta nerabd ator. - Sunt obosita cum sunt cinii d
upa o zi de vnatoare, mormai ea, punndu-si capul pe perna si adormind instantaneu.
Harry o privi suparat. Cum putea sa doarma cnd el asteptase att clipa asta? Se ri
d ica si se mbraca nervos. O privi nca o data, spernd, nainte de a iesi, dar Louisa
sforaia ncet, iar el iesi din camera, cobor cu liftul, ndreptndu-se spre Soho-ul lon
donez, la acele femei dispuse sa-i satisfaca dorintele. n dupa-amiaza zilei urma
toare, se plimbara pe Tamisa cu iahtul lui, iar seara, nai nte de cina, i oferi un
cadou. O haina de blana cu nasturi de smarald. - E minunata, iubitule, spuse ea
punnd-o pe umeri si apropiindu-si obrazul de bla na. Harry nu daruia de obicei h
aine de blana cu smaralde pna cnd nu-si satisfacea plac erile, si chiar mai mult d
ect att. n acea seara reusise, Louisa fusese a lui. El se plimbase pe puntea umeda,
lasndu-i o groaza de timp sa se dezbrace si sa se preg ateasca, apoi coborse n apa
rtament cu o sticla de sampanie rece. Ea purta o camasa de noapte din satin alb
si l privea stnd n pat si asteptnd, cu och ii ei minunati. - Sunt gata, iubitule, sp
use ea ncet. - Nu vreau sa te zoresc, spuse Harry, oferindu-i un pahar de sampani
e. Ea clatina din cap. - Nu, multumesc, spuse ea, cred ca mai bine mi-as pastra
mintea limpede, sa stiu ce fac. El o privi zapacit. Binenteles ca era virgina, da
r oare nu trebuia sa bea putin, n loc sa aiba mintea limpede? - Ma astept sa fie
ca la vnatoare, explica ea senina. Harry si sorbi sampania si s e lungi n pat, lnga
ea. O cuprinse n brate, iar ea ramase tacuta. El o saruta, si ea l lasa. i atinse t
rupu l gol, iar ea se crispa. Statea nghetata si tacuta cnd buzele lui i atinsera sn
ii si coapsele, si tipa terorizata cnd el i descoperi dulcea virginitate. Harry si
consuma casnicia n acea noapte, dar n saptamnile urmatoare realiza ca, pent ru Loui
sa, sexul era o ndatorire plictisitoare, pe care o practica doar de dragul viitor
ilor copii, si chiar si acestia ar fi fost pe planul secund fata de favor ita ei
: vnatoarea. Gresise cnd crezuse ca fata care arata sexy n haine de vnatoare s i ciz
me era adevarata Louisa. Se gndea, vorbea si traia numai pentru cai, pna cnd e l se
ntreba de ce nu miroase a grajd n loc de Mitsuko. Dupa cteva luni i spuse ca daca v
a nvata vreodata sa calareasca un barbat, la fel c um o face cu un cal, atunci pr
obabil ca va fi capabila sa pastreze un sot, dar n u pe el. El rezolva totul eng
lezeste: plati o noapte de dragoste cu o nsotitoare draguta nt r-un hotel din Brig
hton. Louisa prezenta dovezile necesare unui judecator si obt inu divortul. Iar
Harry reveni la San Francisco, doar cu un an mai n vrsta, nsurat, divortat, si mai
sarac cu cteva milioane de dolari. Capitolul 26 Francie nu se astepta sa se ndrago
steasca la bordul navei S.S. Orient", n drum spre Hong Kong; de fapt, la nceput, n
ici nu era sigura daca era dragoste. si spuse ca era doar o aventura la bordul un
ei nave, sau poate doar un flirt. Sau poate nici asta - era doar faptul ca Edwar
d Stratron era un barbat dragut cu o femeie ce c alatorea singura. Ea statuse pe
punte privind cum San Francisco-ul disparea la orizont. Plngea, gndi ndu-se la Ol
lie, ce ramasese cu Annie. Era prima oara cnd se despartea de el si d eja i era do
r de el, stiind ca i va fi din ce n ce mai mult. Barbatul care statea lnga ea i spus
e: - Prea trziu sa mergi napoi, iar ea se ntoarse, ndepartndu-si lacrimile cu degetel
e.
El scoase o batista imaculata si i-o oferi. Priveste lucrurile altfel, continua
el, zmbind. n fata sunt insulele Hawaii si dupa ele, China. n directia aceea trebui
e sa privesti. Ea ncuviinta, inspectndu-l cu atentie; era un barbat mai n vrsta, ch
ipes, de naltime medie, cu parul negru pieptanat pe spate. Avea gene lungi si och
i albastri, era barbierit si avea un accent englezesc. - Edward Stratron, spuse
el, ntinznd mna. - Francesca Harrison, replica ea, ncercnd sa zmbeasca. mi pare rau. De
obicei nu plng n public. 282 - Despartirile sunt ntotdeauna dificile. - Oricum, mu
ltumesc pentru ajutor, spuse ea, ntorcndu-se si ndreptndu-se catre veran da de sticl
a de pe punte. Ea se ntoarse spre el; statea sprijinit pe balustrada privind-o si
si ridica mna so salute. S.S. Orient" era un vapor de lux, iar pasagerii erau un
amestec de oameni de afac eri si diplomati care se ntorceau la Shanghai, negustor
i de ceai n drum spre Colom bo, Manila si Penang. Camera lui Francie era de lux,
placata cu lemn de nuc, cov oare fine si un pat mare acoperit cu matase si perne
mari. Erau flori peste tot, bagajele erau despachetate si ncepu sa se simta ca a
casa. nainte de a pleca, Annie, protestnd, o duse la magazinul Paris House din San
Franc isco. Nu poti calatori jumatate din lume fara o mbracaminte decenta si vre
o sase r ochii de seara", o avertiza ea. Iar n seara aceasta, cnd se mbraca pentru
cina ntr-o rochie simpla de catifea verde-nchis, i fu recunoscatoare. si prinse paru
l si adau ga un medalion de briliante. si rasuci nervoasa verigheta; se decisese
ca, de dragul lui Ollie, sa fie cunoscu ta ca doamna Harrison, o vaduva, si pna l
a urma, nu era o minciuna. Ea si Josh sar ti casatorit daca el traia. Dar nu la
Josh se gndea cnd si facu drum pe coridoarele mochetate ale S.S. Orient", spre salo
nul restaurant. Seful de sala o escorta la masa ei si ea zmbi salutndu-i pe ceilal
ti pasageri, asezndu-se. l cauta cu privirea pe Edward Suatron si l vazu l a masa c
apitanului; arata foarte bine cu un smoking de catifea neagra; ea rosi cn d privi
rile lor se ntlnira, iar el i zmbi. Dupa cina, se duse direct n camera ei. Mirosul fl
orilor i umplea cabina, ea se ntin se pe pat, gndindu-se la Edward Stratron, la lun
gul drum ce-l avea de facut, la H ong Kong si Lai Tsin care o astepta acolo si l
a afacerea de care trebuia sa aiba grija. Dupa micul dejun, n dimineata urmatoare
, iesi sa se plimbe pe puntea superioara. Vaporul trecea printr-o ceata deasa, i
ar vntul batea, taindu-i respiratia. Edward Stratron o privea, cu un zmbet pe buze
. Ea i zmbi n timp ce vntul i ravasi paru l blond. - Cred ca se nrautateste vremea, do
amna Harrison, spuse el. - Mai rau dect att? ntreba ea, cu ochii mariti. El privi s
pre cerul plin de nori am enintatori. - Barometrul scade rapid, va ploua si va f
i vnt puternic. Nu cred ca vei mai vede a multi pasageri deseara, la masa. Franci
e rse, gndindu-se la furtuna. - E emotionant, doar marea, cerul si vntul. Ma fac sa
traiesc din nou. Cerul se ntuneca, vntul ncepu sa bata, iar marea deveni agitata cn
d ei intrara nauntr u. - Nu cred ca jucati poker, doamna Harrison? ntreba el zmbind
. - Nu, nu cred. Nu este lucrul pe care l nvata domnisoarele binecrescute la scoal
a. Pot sa nvat, dar nu Stiu ct de bine. - Hmmm, vom vedea. Am sentimentul ca se po
ate. Cnd intrara n salon, el i declara: - Cum ti-am spus, deja am pierdut ctiva pasa
geri, dar nu si pe mine, spuse ea ame stecnd cartile si ncepnd sa joace. Minile lui
erau puternice, i exprimau perfect personalitatea: puternic si ncrezator , acesta
era Edward Stratron. Nu au jucat prea mult poker, el povestindu-si viata; i sPuse
ca era Lord Stratron
, ca mostenise titlul la vrsta de Cincisprezece ani, cnd era nca elev la Eton. Era
vaduv. sotia lui, Mary, murise n urma cu cinci ani, el avea patruzeci si doi de a
ni si t rei copii ntre sapte si paisprezece ani. Avea o casa mare n Chester Square
, n Londr a, iar casa familiei Stratron era n Scotia, lnga Invemess, n nord, unde su
nt cele m ai bune ruri cu somon din tara si cele mai frumoase privelisti din Euro
pa, dar Fr ancie nu-i spuse nimic despre ea, deoarece nu stia ce sa spuna. - Ne
vedem la cina? ntreba el, privind-o nerabdator, iar ea zmbi, dorindu-si sa nu rose
asca. Cnd ajunse napoi n camera, era ngrijorata despre ce avea sa-i spuna. Era o imp
ostoar e, calatorea ca vaduva, cu numele de doamna Harrison si stia ca, daca-i s
punea a devarul, el n-ar mai fi vorbit cu ea. si spuse de sute de ori ca va lua m
asa n cam era. Se plimba prin camera privind ceasul. Era aproape opt. La opt fara
un sfert renunta. Se mbraca ntr-o rochie albastra de matase, cu un decolteu larg,
si puse u n trandafir roz pe umar, si prinse parul ntr-un nod si se privi n oglinda
. si spuse ca n-o putea nimeni acuza ca se mbracase pentru a se face placuta de el
; se mbraca se n exact zece minute si arata ca o femeie de afaceri. Aruncndu-si un
sal bleumar in pe umeri, se ndrepta spre salon. Nu ntlni alta persoana n drum, iar cn
d intra n sal on, erau doar sase barbati acolo. Capitanul Laird o ntmpina personal.
- Luati loc la masa mea, doamna Harrison, spuse el vesel. Am ramas putini n acea
s ta seara si ne bucuram de ncntatoarea dumneavoastra prezenta. Salonul arata minu
nat, iar masa capitanului era frumos aranjata. Totul era bine ancorat. Capitanul
Laird statea n dreapta ei, Edward Stratron, n stnga. - N-am crezut ca vei veni, so
pti el. - Eram gata sa n-o fac, spuse ea, si mai adauga de ce. Capitanul Laird i
privi cu nteles; era un batrn lup de mare, era capitanul propriului vas de peste d
ouazeci de ani si ntelese totul. Stia cum ncepe o relatie pe nava si spera ca tnara
doamna Harrison stia ce face. Totusi, Edward Stratron era un gentleman. Francie
se simtea bine; sorbi putina sampanie si gusta putin caviar, ascultnd pov estiri
le capitanului despre mare, povestea unui diplomat francez despre viata po litic
a n Shanghai si cea a unui om de afaceri n Hong Kong si Singapore. Erau att de sigu
ri de importanta lor masculina, nct ea era sigura ca se gndeau la ea ca un acc esor
iu decorativ si valora n ochii lor ct valora si trandafiriii din centrul mesei . A
poi Edward se ntoarse spre ea si spuse: - Si care e motivul pentru care mergeti l
a Hong Kong, doamna Harrison? - Oh, replica ea inocent, ma duc sa cumpar un vapo
r. Tacerea se asternu n jurul m esei si toti o privira. - Un vapor, doamna Harris
on? o ntreba capitanul Laird politicos. - Da, un vas de marfa. Am nevoie pentru a
facerile mele. - Si pot sa va ntreb ce fel de afaceri aveti, doamna Harrison? ntre
ba diplomatul f rancez ce statea n partea opusa ei, privind-o admirativ. n opinia
lui, femeile car e aratau ca ea nu trebuiau sa se ocupe de afaceri, orice barbat
ar fi fost feric it sa-i dea destui bani numai pentru ca ea sa spuna ca era a l
ui. - Sunt femeie de afaceri, monsieur Delorges. L.T.Francis Company. Import si
expo rt din si spre Orient. Barbatii din jurul mesei o privira cu respect. Auzis
era de L.T.Francis Company. - Felicitari, madame, spuse francezul. Sunteti o fem
eie inteligenta daca aveti s ucces n fata unei asemenea concurente. - Trebuie sa
marturisesc ca primesc sfaturi foarte bune, spuse ea privind n jurul mesei cu un
zmbet si adauga: de la un barbat. Ei rsera si ea si mpinse scaunul urndu-le noapte bu
na. - A fost o cina ncntatoare, domnilor, le spuse ea zmbind. Mi-a facut placere co
mpan ia dumneavoastra. Lundu-si poseta de matase albastra, le arunca nca un zmbet s
i iesi din ncapere, lasnd un miros de parfum n aer. Edward Stratron privi dupa ea.
Daca ar fi fost francez, ar fi spus ca a fost un c oup de foudre", dar n limba lu
i spunea ca e ametit. Era ndragostit de doamna Franc esca Harrison. Fusese un sot
devotat. Dupa ce nevasta lui murise, tinuse doliu m ai mult de doi ani, sechest
rndu-se n castelul scotian, cu amintirile tinerei lor i
ubiri. Viata lor mpreuna a fost linistita, anotimp dupa anotimp. Fiecare cu acele
asi amanunte mondene si aceleasi chipuri pe care le stiau din copilarie. El cre
z use ca vietile lor vor continua la fel de fericit. El si Mary le daruira nepot
i familiei Stratron. Nu prea se schimbase nimic n familie de secole: viata lua ac
el asi curs: sigura si lipsita de evenimente. Si de aceea Francesca Harrison fus
ese ca un traznet pentru el. Stnd singur n bar dupa cina, dupa patru saptamni de ca
latorie, el se ntreba de ce. B inenteles, era frumoasa, cu acea simpla, aproape cl
asica frumusete de blonda, cel coplesea. Era imprevizibila: o data era timida si
nesigura, alta data o femeie de afaceri sigura pe ea. Era o lady, o vaduva si o
mama. Totusi avea inocenta u nei fetite. Era un ntreg mister; parea ca-i spunea
totul si totusi, cnd analiza, m ai trziu, realiza ca nu-i spusese dect niste banali
tati. Era frumoasa si independe nta. Toate , aceste elemente veneau sa adauge fa
ptul ca Francesca era diferita. Edward era un calator de sezon. Fusese n jurul lu
mii de multe ori. Navigase pe va se mari si pe iahturi particulare si stia totul
despre pericolele unei relatii d e acest gen. Se gndi la cei trei copii ai lui;
era un tata iubitor si devotat, ia r bunastarea lor a fost cea mai importanta gr
ija a lui. Orict ar fi iubit pe cine va, nu se putea recasatori fara acceptul lor
. Zmbi sorbindu-si paharul de whisky, privind stelele ce straluceau si luna n cres
te re, imaginndu-si ca era n turnul din Stratron Castle, la sapte mii de mile depa
rta re. Cum ar fi putut copiii lui sa n-o iubeasca pe Francie la fel ca el? Mai
ramasese o saptamna de calatorie si el dorea sa-si petreaca ct mai mult timp c u e
a - se oferise sa-i arate Hong Kong-ul - dar ea nu prea fusese n apele ei atun ci
si-l refuzase. Se gndise mult la asta, uimit, pentru ca putea sa jure ca si ea e
ra atrasa de el. Statuse treaz mult timp n acea noapte, ntrebndu-se cu ce a gresit.
n concluzie se gnd ise ca era prea absorbita de ideea de a fi o femeie de afaceri
. Si Francie era treaza, gndindu-se la Edward. Cabina era cufundata n ntuneric, iar
m irosul florilor o coplesea. Se ridica si aprinse lampa. si spuse pentru a suta
oara ca era doar un flirt la bordul unui vapor si ca nu pu tea iesi nimic din a
sta. Putea doar sa pretinda ca era vaduva Harrison si realiz a ca adevarul nu i-
ar fi placut lui Edward Stratron. Se gndi cum sa-l faca sa nu se mai simta atras
de ea. Apoi si spuse ca Lai Tsin o facuse puternica. Si totusi aici ,se purta ca
o femeie slaba, gata sa renunte la tot pentru ca era ndragosti ta. Clopotul vapor
ului batu de patru ori, iar ea ofta. Problema i se parea de nerezo lvat. Era con
stienta de faptul ca se vorbea despre ei, era constienta caerau obs ervati, simt
ea privirea lor atunci cnd se plimbau pe punte si stia ca nu-si putea permite sa
fie subiectul unui scandal pentru a doua oara n viata ei. Nu exista un raspuns la
problemele ei. Se gndi ca n cele cteva zile rama se de calatorie sa se comporte ma
i discret si n viitor sa pastreze la distanta pe Edward Stratron. n noaptea dinain
te ca vasul sa acosteze la Hong Kong, capitanul dadu o receptie d e gala, de ram
as-bun. Timp de o saptamna, Francie abia daca iesise din cabina, cu exceptia unor
plimbari ocazionale si cnd era sigura ca Edward era ocupat. I se s ervise masa n
cabina si-si petrecuse timpul citind un volum de Dickens, mprumutat de la bibliot
eca vaporului, citind si recitind fiecare paragraf, deoarece mintea nu-i era la
David Copperfield. Edward i trimisese cteva mesaje, iar ea i raspunses e ca era obo
sita si ca se odihnea naintea sosirii la Hong Kong. Dar nu putu refuza cererea sp
eciala a capitanului Laird de a sta la masa lui si s i mbraca cea mai frumoasa roc
hie. Sifonul crem cadea ca o cascada pe picioarele e i cu ciorapi de matase, iar
tunica aurie cu decolteu larg, lunga pna aproape de g enunchi, i facea mersul mai
interesant. Nu purta bijuterii, doar un trandafir pro aspat, aproape de umar si
altul n par. ndreptndu-si umerii n timp ce mergea pe corid or, se hotar sa stea lini
stita si sa-si ia la revedere de la Edward. Salonul era festiv, plin de panglici
colorate n rosu, alb si albastru, iar stewar zii mbracati cu jachete albe serveau
sampanie. - Doamna Harrison, se auzi vocea capitanului rasunnd n toata ncaperea, i
ar oamenii se ntoarsera s-o priveasca; ma bucur sa va vad din nou. Va simtiti mai
bine, sper !
El i saruta mna galant, iar ea zmbi uitndu-se dupa Edward, dar el nu era acolo. Sorb
i sampanie si conversa politicos cu diplomatul francez, care ramasese pentru re
s tul calatoriei spre Shanghai. - De fapt, n aceasta seara este adevaratul ramas-
bun, spuse el, cnd ncntatoarea noas tra femeie de afaceri va parasi vaporul. Ma tem
ca fara minunata dumneavoastra p rezenta, ne vom scufunda sub un val de plictis
eala. Francie rse. Era ncntator si era sigura ca flirta cu orice femeie draguta pe
care o ntlnea, dar Edward nca nu era acolo. O jumatate de ora mai trziu, cnd plecara
sa cineze si el tot nu venise, se gndi sup arata ca n-ar fi trebuit sa se deranje
ze si sa se mbrace pentru el. Apoi, imediat , l auzi scuzndu-se pentru ntrziere, stnd
lnga ea. - Francesca, spuse el soptit, am fost att de ngrijorat pentru tine. - Nu e
ra nevoie, spuse ea rece, ntorcndu-se sa vorbeasca cu capitanul. Se gndi ca cina es
te interminabila, si imediat cum ispravi, spuse un scurt noapte buna" si cu o pr
ivire fugara spre Edward pleca grabita spre camera ei. Privi n po dea gndindu-se l
a el si iesi pe punte. Furtunile fusesera lasate n urma si navigau n Marea Chinei
de Sud, iar noaptea era calda si calma. Cerul stralucea n milioane de stele, iar
sunetul cvartetului de corzi cntnd Mozart n salon razbatea pna la ea. Scruta ntuneric
ul sa vada tarmul Chinei, spunndu-si ca era sfrsitul fanteziilor ei. Brusc, l simti
n spatele ei. Se ntoarse sa-l priveasca. - Ma eviti, spuse el ncet. Ea ridica din
umeri delicat. E sfrsitul calatoriei. Nu e timpul ca aceste flirturi la bordul na
vei sa ia sfrsit ? - Flirturi? spuse el, iar n lumina stelelor i se putea citi dur
erea din ochi. Pen tru mine a fost mai mult. M-am ndragostit de tine. Vreau sa te
ntorci cu mine si s a-mi cunosti familia. Vreau sa-ti arat domeniile. Stiu ca ti
-ar place foarte mul t acolo si nu vei mai fi capabila sa-mi spui nu". El o saru
ta, iar ea si nchise ochii, simtind asprimea pieptului lui pe pielea ei, simtind m
irosul de citrice al apei lui de colonie. Trupurile li se contopeau ntrun fior de
placere; dorea sa-l mngie, sa-l tina aproape. l dorea pe Edward Stratron si nu-l p
utea avea. Ar fi fost ct se poate de simplu. - Trebuie sa plec, spuse ea retragndu
-se din bratele lui. - Spune-mi ca ne vom revedea, o implora el. Voi fi n Shangha
i doua saptamni si apo i ma voi ntoarce n Hong Kong. Te rog, lasa-ma sa te revad, F
rancesca. Ea ofta ndepartndu-se de el. - Poate, spuse ea peste umar. S.S.Orient" a
ncora n golful Hong Kong dimineata devreme si o mica salupa alba a ho telului Hon
g Kong se ndrepta catre vas sa-si ia oaspetii. Francie simti privirea lui Edward
cnd cobor n salupa si-l privi. Statea pe punte, ntr-un costum alb tropica l si o pal
arie Panama si arata att de frumos, nct inima i tresalta. El si ridica brat ul n semn
de ramas-bun, iar ea facu acelasi lucru. Apoi si ntoarse fata catre Hong Kong si c
atre adevarata ei viata. Capitolul 27 Hotelul Hong Kong era amplasat pe coltul P
edder Street, colt cu vedere spre port . La dreapta era Praya, o lunga esplanada
cu birourile Hongs" marile companii com erciale. Steagurile fluturau n briza, ia
r salupele erau acostate n fata cladirilor , gata sa transporte puternicii taipan
i catre si de la vapoarele lor. Un turn de ceas nalt de o suta cincizeci de picio
are domina Pedder Street si se spunea ca c easul suferea de indispozitie" datori
ta climatului si nimeni nu si potrivea ceasul dupa el. Dealurile verzi nconjurau f
aleza, pline de pini si eucalipti si vile ur iase din marmura alba. Golful albas
tru era plin de vapoare de toate tipurile: ve chi corabii si enorme vase albe cu
aburi, salupe si chinezi care asteptau n barci cu motor sa care bagajele la hote
l . n spatele lor, asteptnd-o pe Francie, era La i Tsin. Purta obisnuitele lui hai
ne albastre, o palarie de matase cu boruri larg i, si ea se gndi, pentru Prima oa
ra, ca arata de parca acolo i-ar fi fost locul. Capul se apleca salutnd-o, cu och
ii zmbitori, amndoi bucurosi de revedere. Mersera m preuna la hotel si apoi el i spu
se ca va reveni peste o ora.
si c"ng Kon8 Hotel era descris ca fiind cel mai comod si mai bun hotel din estul n
departat; era construit solid si confortabil, n stilul colonial britanic, cu dor
m itoare luminate cu gaz, cu bai si apartamente, lifturi hidraulice, restaurant
si bufet ce servea fripturi la orice ora. Francie l inspecta critic gndindu-se la
pl anurile lui Annie pentru noul hotel si si spuse ca Annie ar fi facut mai multe
ai ci. Totusi, serviciile erau remarcabile, bagajele duse n apartamentul ei naint
e ca ea sa fie acolo; o abundenta de flori, fructe si apa mbuteliata. Singurul ne
caz era ca chinezii nu erau acceptati, cu exceptia servitorilor. Lai Tsin o aver
tizase de acest lucru, iar ea refuza imediat sa stea acolo, dar e l insista. Nu
e potrivit pentru o femeie din Vest sa stea ntr-un hotel cu chinezi" , i spusese e
l ferm. El o astepta ntr-o ricsa neagra si curnd lasara strazile pavate n urma, tre
cura pri n alei pline de oameni si coborra ntr-o zona de pe malul apei. Portul era
plin de nave, iar cheiul era plin de chinezi. Barbatul cu ricsa si facu drum pri
n spatele docurilor si se opri n fata unui depozit din lemn. Lai Tsin cobor si i da
du mna. - Asta am vrut sa vezi, spuse el deschiznd usa mndru. Propriul nostru godow
n" n Hong Kong. Am fost norocos sa-l gasesc att de aproape de port, deoarece maril
e compan ii detin tot pamntul. L-am cumparat pe numele tau, Francie. Uite, trebui
e sa semn ezi aici. i arata niste hrtii scrise n chineza. - Acesta-i nceputul. Taipa
nii marilor hong"-uri ne-ar elimina imediat daca am ncerc a sa concuram cu ei. Do
ar pentru ca suntem mici avem o sansa. Si ne vor consider a prea mici sa-si bata
capul cu noi. Si daca acest godown nu e pe masura lui L.T.F rancis Company", sa
tii minte asta: discretia arata marire. Lipsa de ostentatie ne va permite sa ac
tionam hoteste si sa distrugem concurenta, iar ntr-o zi i vom r asturna cu puterea
noastra. Francie l privi impresionata. Parea mic si fragil, pielea i era ntinsa ca
pergament ul pe oasele proeminente ale obrazului, dar ochii lui negri si migdal
ati straluc eau de inteligenta si atotcunoastere. Era mentorul ei, ghidul ei n vi
ata si stia totul. Lai Tsin i lua mna si o invita nauntru. Rafturile de lemn erau a
coperite de praful anilor si o raza subtire de soare intra printr-un geam spart
al unei mici ferest re. Arata trist si dezolant, iar el i promise: - Data viitoar
e, cnd vei vedea din nou asta, va fi plina pna la refuz cu bunurile noastre. Pe ch
ei activitatea era n toi. Peste tot chinezi hakka, dezbracati pna la bru, cara u, r
idicau, alergau, se grabeau, ncovoiati sub greutatea de doua ori mai mare dect a l
or, formnd lanturi umane, ncarcnd si descarcnd marfa pe vapoarele ancorate la ch ei.
Transpiratia le cadea n ochi, dar n-aveau timp s-o stearga. Francie privea curio
asa cum munceau ca masinile, sa ncarce vapoarele, dar nu baga de seama cnd un chin
ez se opri din munca, privind-o pe ea si pe Lai Tsin. Si nic i Cnd se strecura di
n lantul uman, ndreptndu-se spre ei. Chinezul avea oasele lungi si era foarte slab
, spatele i era ncovoiat si avea o pr ivire plina de teama. Era scund si desirat,
iar fata i era ascunsa sub o palarie chinezeasca. Avea parul ras n fata si era leg
at la spate ntr-o coada, era mbracat c u pantaloni negri din bumbac, ca si ceilalt
i, fata i era arsa, maroniu-nchis, si n umai ochii l tradau, erau ochii unui om din
Vest si erau plini de ura si mnie;erau ochii lui Sammy Morris care o priveau uim
iti peFrancie. Daca vreodata dorise mai mult ceva, atunci dorinta aceea era de a
o vedea pe Fra ncie. Cnd l luasera, aruncndu-l pe jumatate mort n magazia unui clip
per chinez, s-a gndit ca va muri. Dorea sa moara - de ce ar mai fi trait? Sa sufe
re durerea trup ului nsngerat? Sa traiasca stiind ca Josh era mort? Sa simta sobol
anii lingndu-i ra nile nsngerate, asteptndu-si rndul sa-l mutileze? Cnd i-au adus apa
si orez, i ntrebas , pe jumatate constient, de ce? Nu trebuie sa mori", i-au spus
ei. " Astea sunt ins tructiunile". Si asa, n ciuda ranilor oribile si a dorintei
lui de a parasi acea lume a durerii, ei l fortasera sa traiasca, pentru a suferi
umilirea saraciei si a disperarii, cnd existenta nsemna o viata de chinez, rupndu-s
i spatele pentru ctiva yuani cu care si putea cumpara o farfurie mizerabila de ore
z seara si dimineata si un locsor de dormit, pe care l mpartea cu altii si care n t
impul zilei era nchiria t altui chinez.
De multe ori a dorit sa se sinucida. Ar fi fost att de usor sa lase durerea n urma
, sa fumeze o pipa cu opiu, apoi sa se lase purtat de curentii apei, sau sa se
a runce de pe o cladire nalta, sau sa cumpere o potiune de substanta letala din f
ar maciile chinezesti, dar n final, n-o facu. Deoarece o ambitie ardea n trupul lu
i f rnt. Dorea sa se razbune pe Francesca Harrison. Dorea s-o faca sa sufere asa
cum a suferit Josh si cum suferea el acum. l condamnase la cinci ani de iad cnd l l
asas era pe vasul chinezesc, neasteptndu-se sa-l revada. Greseala ei a fost ca nu
l-a ucis, ci l-a trimis n China. Durasera ani pna cnd a ajuns la Hong Kong. Si acu
m, so arta a facut s-o ntlneasca. Ea era att de eleganta, ca o regina ce-si suprave
ghea supusii, gndi el, cu inima b atndu-i puternic. Ignornd strigatele nervoase ale
sefului de echipa, i urmari, ascu nzndu-se. i vazu cnd s-au urcat n ricsa si o lua d
upa ei, alergnd n ritmul celui de la ricsa, dar pastrnd cu grija distanta. n ciuda s
patelui frnt si a ranilor teribile, anii de munca l calisera si nu era pre a obosi
t cnd se ntorsesera pe Pedder Street. Se amesteca prin multime, privind-o c um cob
ora din ricsa si intra n hotel. Se gndi mult cnd se ntoarse la culcusul lui plin de
sobolani. si cumparase o farfuri e de orez si legume si o mnca lipit de zid, gndind
u-se. Si cnd mai trziu si aprinse o pipa cu opiu, multumi acelei providente ce i-o
scosese n cale. Se decisese ca or icare ar fi pretul, de data aceasta o avea pe F
rancesca Harrison. O va tortura, asa cum fusese el, iar apoi va fi ngaduitor. O v
a ucide. Francie era n Hong Kong de o luna si la prima vedere lucrurile pareau sa
mearga b ine. Gasisera un vapor de vnzare, era cam vechi si nu prea rapid, dar e
ra bun. To tul a fost gata n cteva zile, au angajat un capitan american, iar echip
ajul era ch inez. Acum statea la ancora, gol, si asteptnd prima ncarcatura. Afacer
ile pe care dorise sa le faca cu bogatii hong" nu s-au materializat. Nu fac eau
afaceri cu chinezi, i spusesera ei. Iar cnd Francie a fost sa se ntlneasca cu ta ipa
nii, acestia i nchisesera usa, instruindu-i pe com-pradon, managerii lor, sa-i ofe
re un pahar cu visinata si un biscuit dulce si sa-i spuna ca ei nu faceau afa ce
ri cu femei. Ea le raspunse ca era pierderea lor, si pleca, dar adevarul era c a
nu stia ce sa faca. Parea imposibil sa penetrezi solidul lor cartel, totul era m
partit ntre hong"-jardi n-ii, swires-ii si altii. Godown"-ul lor fusese curatat s
i era gata sa adaposteasca balotii de matase si bu mbac, cutiile cu ceai, covoar
ele pretioase, portelanul si jadul, dar era nca apro ape gol. Privindu-i ochii lu
i Lai Tsin, ntelese ca nu reusise sa faca afacerea cu hong"-ii. El spusese ca vap
orul va fi umplut cu propria marfa, dar ea stia ca vor avea pu tin profit. Inima
lui Francie era ndurerata - n loc sa-i fie de ajutor lui Lai Tsi n, l ncurcase. Cnd
se ntoarse la hotel, gasi un mesaj de la Edward Stratron. Scria: M-am ntors, sta u
la Casa Guvernului. Vrei sa fii draguta si sa iei cina cu un biet calator, des
eara?" Stia ca nu trebuia sa-l mai vada. Era o situatie imposibila - viata ei er
a plina de complicatii, n timp ce a lui era dreapta, de la A la Z. Totusi, gndul l
a el i f acea pulsul mai rapid si stia ca nu putea sa reziste. Stnd la birou, scri
se ca ac cepta si dadu biletul micutului curier. Un urias buchet de flori sosi i
mediat dupa; trandafirii mi amintesc de tine cu aces te superbe flori n par, scria
Edward, numai ca nu sunt att de superbe ca tine. La s apte si jumatate sunt la h
otel la tine". Francie era att de nervoasa, nct a fost ga ta la sase si jumatate: p
urta rochia albastra de matase si si puse un trandafir n par. Se plimba nervoasa p
rin camera, pna la ora sapte, apoi cu o ultima privire n oglin da, cobor la lift. R
espira adnc cnd cobor, spunndu-si ca era ultima oara cnd l va vede . Apoi, grilajul me
talic se deschise, iar el se ndrepta spre ea, cu un zmbet pe ch ipul minunat. - Ar
ati exact ca prima oara cnd te-am vazut, spuse el lundu-i mna si ducnd-o la buze . -
E din cauza minunatelor tale flori, murmura ea. Ti-ai amintit de trandafiri. Nu
realizase ct de intim era vehicolul numit ricsa, pna cnd nu se plimba cu Edward.
i ferea de toate privirile, cnd i simti bratul cum o cuprinde. - Unde mergem? ntreba
ea emotionata. - Te duc la restaurantul meu favorit, spuse el zmbind. Ricsa i dus
e n port, lnga un mic doc, unde i astepta un sampan". Ea l privi ntrebator cnd pasi n e
l, dar el spuse misterios: - Asteapta si vei vedea. Soarele apunea, rosu, scotnd n
evidenta siluetele navelor. Batrna ce vslea sampan"-ul l manevra cu grija pna la o
platforma a unui vas unde o scara ducea spre punte. E a i zmbi lui Francie si i spu
se ceva, atingndu-i obrazul cu mna si mngindu-i parul. - Ce-a spus? ntreba Francie, p
rivind dupa batrna ce disparea. - A spus femeia straina a domnului e foarte frumo
asa, dar are prea multa putere p entru el". - Ma tem ca a gresit. - Oh, n-a gres
it, spuse el lund-o de mna, si urcnd mpreuna treptele, n timp ce doispr ezece chinezi
mbracati n pantaloni negri si haina alba aparura sa-i ntmpine. Acesti oameni pot ci
ti chipurile cum citim noi cartile. Ancora a fost ridicata, iar ei navigara ncet
prin golf, printre insulitele pe car e erau mici temple. Soarele disparu n marea
albastra, iar un baietel se grabi sa aprinda lanternele atrnate, n timp ce altul a
ducea o sticla de sampanie, ntr-o frap iera de argint. Paharele de cristal fura u
mplute, iar el spuse: - Nu ma pot gndi la altceva, dect ca nu as putea petrece mom
entul asta cu altcinev a n afara de tine. Stelele erau la fel de stralucitoare ca
felinarele, iar Edward i zmbi fericit. Apo i, chinezii aparura purtnd Platouri cu
mncare. Poate ca suntem predestinati sa ne petrecem vietile pe vase, spuse Franci
e visat oare, asezndu-se pe pernele Puse n spatele ei, privind stelele. Vapoarele
- perman entii calatori ai lumii. Discret, chinezii strnsera masa si trasera perd
elele, lasndu-i singuri n lumea plin a de perne si luminile lampilor. Apoi Edward
o saruta, si ea l dori ntr-un fel cum nu-l dorise pe Josh. Nu cauta al inare n brat
ele lui Edward Stratron, l dorea asa cum l dorea o femeie. Ea l mpinse si se ridica,
aranjndu-si parul si prinzndu-l. Cu parul legat, se simtea mai puternica, parca a
vea un control mai bun asupra ei. Edward era un om al traditiilor, ngenunche n fat
a ei, o lua de mna si i spuse: - Vrei sa te mariti cu mine, Francesca? Ea era uimi
ta," blocata, interzisa. - Dar nu pot, spuse ea. Ne cunoastem de att de putin tim
p. Ma cunosti att de putin ... - Asta poate fi usor remediat. Vino n Scotia cu min
e, stai la resedinta familiei Stratron, cunoaste-mi copiii. Adu-ti fiul, sa ne c
unoastem. Spune da, Francesca. N-am simtit asta pentru nici o femeie, inclusiv M
ary. Ea era prietena mea din c opilarie, am cunoscut-o de mic; dar tu esti altfe
l. Sunt nnebunit dupa tine, Fran cesca. Te rog, spune ca te vei marita cu mine! E
a era att de tentata, ca abia mai gndea corect. - Nu pot spune da, murmura ea cu v
oce slaba. Poate ntr-o zi, te voi vizita la Str atron. El ofta. Cel putin, realiz
ase pe jumatate din ce-si propusese. - Te avertizez, te voi mai cere n casatorie,
spuse el, iarasi si iarasi, pna cnd ve i spune da". Capitolul 28 Lai Tsin se ntors
ese de multe ori la Nanking n ultimii ani, si de fiecare data mer sese de la malu
l rului pna la piata unde negustorul de carne vie i cumparase, dar n iciodata n-a p
utut sa-l mai gaseasca. si spuse ca era imposibil, ca nu-l va gasi niciodata, si
ca era norocos, pentru c a asta nsemna ca sufletul lui nu va fi patat de crima, p
entru ca daca l gasea, cu siguranta ca l-ar fi ucis. n tot acest timp si n calatori
ile lui prin China, cautnd cele mai bune surse de apr ovizionare pentru afacerile
lui, nu se ntorsese niciodata n satul natal de pe malu l rului Ta Chiang. Acum sti
a ca nu mai putea amna. Trebuia sa se ntoarca si sa exor
cizeze demonii, sau daca nu, sa traiasca n continuare cu mintea tulburata. Lungul
drum n amonte, pe micul vas cu aburi era plin de amintiri, iar el statea p e pun
te privind peisajul. La Wuhu, punctul final al calatoriei vasului, debarca si nch
irie alt vas pentru a ajunge n sat. Cnd se apropie, el intra n mica cabina si se mbr
aca ntr-o roba albastru-nchis - semnifica faptul ca e un om de capati si nu un simp
lu muncitor la cmp. si puse palaria de matase, cu buton nu de matase, ci de j ad. s
i puse pantofii noi din piele neagra si apoi iesi pe punte, n timp ce vaporas ul
facea manevre de acostare. Cnd vazusera ca vaporasul acosteaza lnga nesemnificativ
ul lor satuc, oamenii venir a alergnd sa vada cine era, privindu-l respectuos pe
barbatul important n hainele lui albastre. Ctiva si nclinara capul cnd el cobor si pas
i pe pamntul natal. Lai Tsin nu-i privi,le arunca niste monede si pasi mai depart
e, dar i auzea certndu-se, batn du-se pentru monedele aruncate, si merse catre sat,
pe acelasi drum pe care duse sera ratele pe ultimul lor drum spre Nanking. Drum
ul era plin de praf si ncins, o fsie galbena de praf astemndu-se peste cmpurile de o
rez. Vazu copii n plantatie, cautnd prin noroi cu cosurile lor mari, plantnd or ez
si rugndu-se pentru o recolta buna. Cimitirul fung stiui" era n afara satului, spr
e vest, si acolo se ndrepta prima oar a. Merse ncet, cautnd locul unde micutul lui
frate, Chen, fusese lasat prada cinilo r si pasarilor. Chiar si dupa attia ani, ac
ea noapte groaznica ramasese adnc ntipar ita n mintea lui; recunostea si copacul, ng
enunche n fata lui si si apleca privirea, rugndu-se zeilor pentru sufletul fratioru
lui care fusese considerat prea tnar sa aiba un suflet. Desi Lai Tsin stia mai bi
ne. Dupa un timp, pleca si se ndrepta catre sat. Nimic nu se schimbase. La stnga,
era resedinta stapnului satului, cu aceleasi rate albe si un om care le pazea. La
i Ts in l privi, dar nu era tatal sau si merse mai departe, amintindu-si ca tatal
lui avea vreo saizeci de ani cnd plecase el si probabil ca era mort de mult. Sat
ul era format din mici case galbene, identice cu celelalte case de-a lungul f lu
viului Yangtze, dar cunostea fiecare centimetru. Ctiva oameni se oprisera si l p r
iveau, iar el i saluta politicos si le ura o zi buna. Casa tatalui sau, Ke Chungf
en, era la capatul satului, iar pasii lui se ncetinira cnd se apropiara de ea. Un
copil de aproximativ trei ani se juca n praful din fat a usii si un zgomot de voc
i razbatea dinspre casa. Nu era tatal lui, dar putea s a fie; era acelasi ton ar
tagos, aceleasi cuvinte violente. Intra pe usa si strig a: - Ke Chungfen? Se ast
ernu o lunga tacere. Apoi se auzi o voce: - Ke Chunfen a plecat la stramosii lui
cu multi ani n urma. Cine i striga numele? - Fiul lui mui-tsai" Lilin, replica el
calm. Lai Tsin. Se auzi un zgomot nauntru, usa se deschise si fiul lui Ke Chungf
en, cu sotia Numarul Unu, stateau acolo, privindu-l. Era scund si bine facut, ca
si tatal lui, fata lui avea aceleasi trasaturi brutale; era mbracat sar acacios,
iar minile i erau batatorite de munca. nfatisarea i se schimba la aparitia prosper
a a lui Lai Tsin. - Ia te uita, cine-i aici! Ce te aduce dupa attia ani? spuse ac
esta pasind napoi s i invitndu-l nauntru. Bine ai venit, Lai Tsin. Chemndu-si sotia,
i spuse sa pregateasca ceai si continua: - Ai procedat gresit cnd ai fugit lasndu-
ti fratii sa faca munca n plus necesara tr aiului si Sa avem grija de Ke Chunfen n
ultimele lui zile, dar acum te-ai rentors sa-ti repari greselile. - Nu voi lua c
eaiul cu tine, Frate Mai Mare, nici nu voi discuta afaceri cu tine . Am venit sa
-ti cer o favoare pentru care te voi plati bine. Mamei mele, mui-isa i" Lilin, n
u i s-a acordat nmormntarea la care se asteptau stramosii ei. Ei sunt f uriosi si
suparati ca sufletul ei se plimba departe de ei. Mi-au cerut sa constr uiesc un
templu unde sufletul ei se va uni cu cel al fiului ei, Micutul Chen, ca sufletul
lor sa se linisteasca si spiritul sa se bucure de compania naintasilor. Scoase d
in buzunar un portofel din piele. - Aici sunt suficienti bani sa cumperi cele ma
i bune materiale si sa platesti o constructie buna. Cunosc aceste lucruri si nu
pot fi pacalit. Deja am cumparat o bucata de pamnt pe vrful dealului, iar n sase lu
ni ma voi ntoarce sa vad ce-ai facu
t. Daca sunt multumit, te voi plati foarte bine si voi trimite o suma n fiecare a
n pentru ntretinerea templului. Daca ncerci sa ma nseli, te voi alunga din sat si
t e voi da la cinii la care a fost dat si Micutul meu frate. Fratele lui ncuviinta
. Nu-i venea sa creada de norocul ce daduse peste el. - Ct de mult ma vei plati,
Ke Lai Tsin? Lai Tsin l privi reamintindu-si anii cnd dormea pe rogojina lnga mama
lui n micuta c amera rece, cu ferestre de hrtie, cu stomacul nfometat si minile durnd
u-l de munca cm pului, n timp ce Ke Chungfen si fiii lui dormeau lnga soba ncinsa ac
operiti cu patu ri, mbuibati de orez si carne. Arunca o mna plina de monede pe pod
eaua de pamnt, pr ivind cum fratele lui le strngea, miscndu-si buzele bucuros n timp
ce numara bani. - Esti generos, Micutule Frate. Lai Tsin dadu din cap cu parere
de rau cnd iesi pe usa. Cunostea saracia foarte b ine. Stia ca putea transforma
oamenii n diavoli, vnzndu-si sufletul pentru mncare, a dapost sau opiu, dar omul din
fata lui si vnduse sufletul cu multi ani nainte, pent ru mai putine motive, iar el
l dispretuia. - Nu uita, ma voi ntoarce la Templul Ancestral, dupa sase luni. - V
a fi facut, Onorabile Frate Mai Mic, exact asa cum doresti. Cnd Lai Tsin se ntoars
e, oamenii ieseau din case sa priveasca la barbatul bogat n h aine de matase, si
cu butonul de jad la palarie. E un mandarin", sopteau ei, un om nvatat si puterni
c. A realizat mult ca fiu al unei mui-tsai platite". Dar Lai Tsin i ignora si se n
drepta spre Ta Chiang, ntorcndu-se sa mai arunce o priv ire catre sat. Curnd", si sp
use el, toate acestea nu vor mai exista. Vntul va sufla t otul, soarele va usca cm
purile si plantatiile de orez. Totul se va transforma n pr af, iar vntul l va lua,
pna cnd marele Ta Chiang va acoperi totul. Si apoi nu va mai ramne nimic n afara de
templul n memoria femeii Lilin si a copilului ei. Asa ar tr ebui sa fie." ntorcndu-
se, pasi mai departe indiferent. Vasul l astepta la malul rului si el urca la bord
si, fara o privire napoi, pleca spre Wuhu si Nanking si Shanghai, apoi sp re Hon
g Kong si Francie. Francie era singura cu Edward Stratron. i spusese problemele e
i legate de greutat ea de a obtine mai multa marfa sa-si umple noul vapor. - Nu
vrem sa furam afacerea hong"-ilor si oricum e imposibil, spuse ea. Putem ump le
jumatate de vapor cu marfa proprie, dar trebuie sa-l ncarcam pe tot sau altfel vo
m pierde banii. - Te voi ajuta, i promise Edward, dar cu o conditie: sa vii desea
ra cu mine la re ceptia guvernatorului. Ea rse. Stia ca n-ar fi trebuit, dar spus
e da. Casa guvernatorului era o cladire impresionanta, din granit alb, nconjurata
de gr adina. Felinarele straluceau n copaci, un cvartet de corzi cnta, iar guvern
atorul britanic, Sir Henry May i spuse lui Francie, rznd, ca Edward era Un baiat bu
n si ca ar fi fost bine ca ea sa grabeasca raspunsul ei, pentru a-l scoate din s
tarea n care era. - Toata lumea e aici n seara aceasta, i spuse Edward scrutnd multi
mea cu un ochi ex pert. Toti taipanii care te-au refuzat se vor razgndi n aceasta
seara. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa-i farmeci. Era adevarat. Toti barbati
i care-si trimisesera servitorii sa-i ofere visinata s i biscuiti erau bucurosi
de a-i fi prezentati la resedinta guvernatorului Sir He nry May. Femeile frumoas
e erau o raritate n Hong Kong, i explicara ei. Edward ment iona mica ei dificultat
e n afacere, nevoia de a umple vaporul, iar ei i promisera imediat ajutor, chiar d
aca nu ar fi avut ei nsisi marfa, dar erau o gramada de co mercianti chinezi mai
mici care ar fi avut nevoie de spatiu pe un vapor ce pleca spre San Francisco. Cn
d Lai Tsin se ntoarse o saptamna mai trziu, Francie l lua si-l duse la godown". Ea d
escuie noul lacat si deschise usa, aratndu-i rafturile pline de bunuri, i povesti
totul, iar el o felicita pentru primul si marele ei succes. Ramasesera doua luc
ruri pe care Lai Tsin trebuia sa le faca nainte de a se ntoarce la San Francisco.
Dimineata urmatoare se ntlni cu Francie si o luara pe De Voeux Road, trecnd pe lnga
niste cladiri nalte, pna cnd ajunsera ntr-un loc n care erau mici magazine si chioscu
ri unde se vindeau gustari. Aroma mncarurilor se simtea peste tot, iar chinezii c
are strigau concurau cu zgomotul traficului si al ciocanelor,
ce venea dinspre constructiile de peste drum. Chipuri curioase i priveau, n timp c
e ei se uitau la hrtia pe care Lai Tsin o cstigase de la Chung Wu cu ani n urma. Pr
iveau bucata de hrtie n care scria ca pamntul le apartinea, nevenindu-le sa cread a
. n apropiere, era Chater Road si Statue Square, la cteva blocuri n spate era Victo
ria Park cu casa guvernatorului, iar deasupra, Gradina Botanica si vilele f astu
oase ale taipanilor. De jur mprejur erau impresionante cladiri cu birouri. Se pri
veau unul pe altul, stiind ca ceea ce fusese o bucata de pamnt nconjurata de godow
n"-uri, cnd bunicul lui Chung Wu l cumparase pentru optzeci de dolari cu mult i an
i n urma, era acum o adevarata bogatie. - Stam pe o comoara, spuse Francie. Poti
vinde asta mine, Lai Tsin, devenind om b ogat. El si scutura capul, avnd n minte viz
iunea cladirilor albe cu numele Corporatiei La i Tsin nscris pe ele, ca toata lum
ea sa le vada, si leii de bronz de afara, pazin du-le bunul Joss. - Nu vom face
avere vnznd. Acesta este locul pe care ne vom construi averea. Luara o ricsa catre
docuri si apoi o barca spre golf, unde vaporul era ncarcat, g ata de plecare. Av
ea nscris la prova numele Francie". - Va fi primul din flota noastra, spuse el n t
imp ce se plimbau pe punte inspectnd u-l mndri. Si totul datorita tie. i dadu un pl
ic si spuse: - Am n schimb un cadou pentru tine. L-am cumparat cu primii bani pe
care i-am csti gat n urma cu cinci ani si l-am pastrat pna cnd ai fost pregatita. Ac
um ti apartine. Francie deschise plicul, scotnd un strigat de uimire cnd vazu ce er
a: un titlu de proprietate asupra unui lot de pamnt, n Nob Hill, la cteva blocuri d
istanta de vech ea ei casa, pe partea opusa, pe California Street. Lai Tsin spus
e: - Curnd te vei ntoarce n San Francisco. Nu te poti ascunde mereu din cauza frate
lui tau. Nu te mai poti considera o fiica fara valoare si o sora n umbra lui. Nu
vei mai fi la mila nimanui. ti vei construi casa pe mndrul Nofc Hill si te vei ara
ta din nou lumii. Iar Harry Harrison nu-ti va putea face nimic. Lai Tsin se mbarc
a pentru San Francisco n acea seara. Francie trebuia sa plece n di mineata urmatoa
re si-si petrecu ultima zi cu Edward. El o lua la piata de pasari unde mii de pa
pagali si canari tipau n custi de bambus. Sammy Morris pasea ncet n spatele lor, nca
ltat cu pantofi de bumbac chinezesti; i urmari prin aleile zgomoto ase; ale Kowlo
on-ului, pe lnga magazinele ca niste gauri n zid, ce vindeau tot fel ul de marfuri
. i astepta pna cnd luara cina ntr-o simpla casa de ceai si si spuse ca daca era nece
sar ar fi asteptat pentru totdeauna sa se razbune. Luara micul tramvai spre Peak
sa vada tot Hong Kong-ul si insulele lui, privind cum ceata se rostogolea ca n S
an Francisco. Edward l privi pe bietul chinez care astepta la capatul liniei arun
cndu-i o moneda cnd se urcara ntr-o ricsa sa-i duca napoi la hotel. l privi din nou s
urprins,cnd ple cara; putea sa jure ca nu era chinez. Era ultima noapte petrecuta
mpreuna si cinara devreme n restaurantul Hong Kong, pr ivind portul si luminile l
ui stralucitoare. Francie stia ca e sfrsitul. Jocul se terminase, iar actorii tre
buiau sa se ntoarca la realitate. ntunericul cazu, iar portul stralucea n mii de lu
mini. Erau tacuti, fiecare cu gndu rile lui, pna cnd ea nu mai putu suporta si i spu
se ca trebuie sa plece. El i lua mna privindu-i verigheta trist si-i spuse: - Fran
cie, de ce nu ma lasi sa nlocuiesc asta? Vin cu tine la San Francisco. Ea nega, s
imtindu-se cuprinsa de panica, gndindu-se la el n San Francisco. Trebuia sa-l ndepa
rteze. Poate ca a fost ... doar o simpla conversatie pe vapor, n cteva saptamni ma
vei uit a. Voi fi doar femeia pe care ai ntlnit-o pe S.S.Orienf. - Nu-i adevarat,
spuse el vehement. Stii ce simt pentru tine. Se ndreptara ncet spre foaier, iar el
i saruta mna si ea pleca. Urca ncet scarile de marmura si se ntoarse cu mna pe balus
trada sa-l priveasca. Apoi urca scarile spre camera ei. Edward astepta pna cnd ea i
disparu din vedere. Strngndu-si umerii si afunda minile n zunare si iesi n Padder Str
eet. O miscare a unei umbre lnga hotel i atrase privirea si observa un chinez priv
indu-l, care imediat dupa aceea disparu. Era ciudat, d
ar putea jura ca era acelasi pe care-l vazuse la capatul liniei tramvaiului. Tus
ind, el se ntoarse, prea absorbit de propriile emotii, pentru a se mai gndi la al
t ceva. Totusi si spuse ca fata pe care o vazuse nu era de chinez. n dimineata urm
atoare, Francie pasi n salupa alba a hotelului Hong Kong ce urma sa o duca pe S.S
.Aphrodite" care era ancorata n golf. Portul era plin de chinezi si ea nu putu sa
-l vada pe cel ce o privea att de intens n timp ce salupa traversa go lful catre v
apor. Ea se rentorcea la San Francisco si el stia ca daca dorea sa-si mplineasca r
azbunarea, trebuia sa plece si el. Se ntoarse si o lua pe strazi spre docurile un
de muncise, ncarcnd salupe ce aproviz ionau vasele de marfa din port. Era imposibi
l pentru unul ca el sa faca parte d in echipajul unui vapor de marfa, dar se gndi
sa plece cu unu din vasele mai mici , rau mirositoare, indiferent n ce port l-ar
fi dus, chiar si n jurul lumii, port dupa port, pna cnd ar fi ajuns n San Francisco
, la FranCesca Harrison. Capitolul 29 Se ntoarse la casa de pe Nob Hill pe care L
ouisa n-o vazuse niciodata, deoarece r efuzase sa-si paraseasca caii. Era obosit
de pajistile englezesti verzi si fara de sfrsit, sub o ploaie deasa. Spera sa nu
mai vada niciodata un cal cu exceptia curselor si jurase sa nu mai cunoasca nic
i o femeie n cizme de calarie. Tnjea iar dupa strazile orasului si placerile urban
e. Se decise sa schimbe rolul. Se va duce la munca. n ziua urmatoare se trezi la
ora sapte si jumatate; mbaiat, mbracat, cu stomacul plin si ajunse la Harrison Bui
ldi ng pe Market Street exact la ora noua. Portarul n uniforma sari sa deschida u
sa cnd Rolls-ul se opri. si scoase sapca si s puse: - Buna dimineata, domnule Harr
ison. Ma bucur sa va vad, domnule. Harry ncuviinta distant. Rar punea piciorul n c
ladire, dar astazi dorea sa-si faca simtita prezenta. Parterul cladiri avea fere
stre imense si podele lucioase, din granit roz. Tejghelele din mahon lustruit er
au mpartite n doua de grilaje de otel pentru a separa clientii de functionari si e
ra o atmosfera n care se simteau mar ile tranzactii si afacerile serioase. Lui Ha
rry i placea sa se plimbe prin propria-i banca si sa-i vada pe functionari sarind
n picioare respectuos. i placea cnd capetele se ntorceau dupa el si cnd auzea coment
ariile admirative, cum ca tnarul domn Harrison s-a -ntors". Etaj dupa etaj a insp
ectat, si facu simtita prezenta si i placea cum toata lumea, de la cel mai n ensemn
at haiat de birou, pna la managerii uzinelor Harrison, cele de ulei, de otel , de
zahar sau cai ferate, se aplecau sub privirea lui, sorbindu-i fiecare cuvnt. Cnd
ajunse la ultimul etaj, unde erau birourile directorilor, camera consiliului si
propriul apartament, i placu marele lui birou si pupitrul solid, fotoliul de p ie
le si zidurile pline de carti legate n piele, dar cnd se aseza n fotoliu contempln d
privelistea, ceea ce i placu mai mult fu sentimentul puterii. Frank Van den Plas
s, administratorul de ncredere al tatalui sau, a fost primul ca re a batut la usa
. De-abia tinuse o conferinta cu doi directori adjuncti, deciznd o strategie. Int
ra cu mna ntinsa si rosu n obraji. - Harry, baiatule, spuse el strngndu-i mna cordial.
Nu-ti pot spune ct de bucuros su nt sa te revad si ct de rau mi-a parut sa aud de
divortul tau. Totusi, a fost o g reseala la vrsta ta, de care sper ca ai uitat.
Si-acum ai venit sa te alaturi nou a? Lua loc privindu-l ntrebator pe Harry, aste
ptnd un raspuns. Spera ca raspunsul va fi nu, pentru ca tnarul nu facea altceva de
ct sa aduca necazuri. - Ma bucur sa te vad, Frank. Da, cred ca e timpul sa ma ocu
p de companie, asa cu m si-a dorit tata. - Nu puteai sa-mi dai o veste mai buna,
baiatule! Si acum de unde vrei sa ncepem? - Daca tot voi fi sef, ar fi bine sa n
u mi mai spui baiatule". Harry" ar fi mai bin e. Dorise sa-i spuna batrnului bufon
sa-l cheme cu "Domnul Harrison", dar era un vec hi coleg al sau si pentru momen
t avea nevoie de el, dar si spuse ca-l va face sa si sara pe geam cnd el i va ordon
a. n curnd le va arata cine era seful. - Vreau sa stiu exact cum sta compania din
punct de vedere financiar, spuse Harr
y. Vreau sa stiu cheltuielile si profitul anual, precum si indicii de crestere.
Cred ca e un punct de plecare bun. Nu-i asa, Frank? - Corect, Harry, ncuviinta Fr
ank. i voi chema pe contabili cu registrele lor si ne ntlnim aici n jumatate de ora.
ntre timp voi trimite secretara sa aiba grija de tin e pna cnd ti vei angaja una no
ua. Si ceilalti directori vor veni sa te salute. Vor fi la fel de ncntati ca si mi
ne sa stie ca avem din nou la crma un Harrison. Harry se ncrunta. Frank si ceilalt
i directori, Marshall si Wallis, erau contemporanii t atalui sau. Erau n companie
de patruzeci si cinci de ani si stia exact cum erau: de moda veche, precauti n a
faceri. Frank era un ticalos batrn, iar Harry era sigur ca acesta i-ar fi sabotat
ideile, nca nainte sa se nasca. Trebuiau dati afara. Tr ebuia sa-si angajeze prop
rii oameni care sa lucreze pentru el, nu pentru ei, si care sa-i urmeze instruct
iunile. ntre timp, dorea sa stie cu exactitate cum state a compania. n exact jumat
ate de ora, managerul bancii batu la usa, urmat de o ech ipa de zece contabili s
i sase functionari ncarcati de hrtii continnd rapoartele com paniei si balantele. F
rank i instruise bine. - Sa-i spuneti totul, le spuse el, pna la ultimul detaliu b
lestemat, pna cnd capul i se nvrte si n-o sa mai stie unde-i cerul si unde-i pamntul.
Dupa cinci ore, Harry ceru o pauza. - Bine, urla el ridicndu-se cu capul notnd n nu
mere si proiecte. Nu mai vreau porcar ii. Spuneti-mi rezultatul. Care companii a
u succes si care nu. - Ma bucur sa spun ca toate companiile Harrison au succes,
spuse managerul. n spe cial caile ferate si otelariile, desi avem mari sperante p
entru cea de ulei dupa prospectarile n teritoriile nordice. - Valoarea neta, urla
Harry impacientat. Care e valoarea neta a Harrisonilor, la dracu! - Trei sute m
ilioane de dolari. - Si a mea personala? - Aproape o suta cincizeci milioane de
dolari, domnule. El ncuviinta. - Bine, puteti pleca. Astepta pna cnd si strnsera hrtii
le si se aseza extenuat n fotoliu. La dracu, tot ceea ce ceruse era ce companii e
rau profitabile. Nu avea nevoie de toate conturile, dar era mai bogat dect ar fi
crezut. Nu era asa de simplu sa preia afacerea pe care bunicul lui o ncepuse si t
atal lui o extinsese. Trebuia sa faca ceva pe cont propriu, ceva asupra caruia F
rank, Ma rshall sau Wallis nu aveau control. Ceva pe care tatal sau nu-l crease.
Trebuia sa-si faca propriul nume n San Francisco. Privi pe fereastra la baietii
ce vindeau ziare pe strada. Examiner-ul lui Hearst concura n San Francisco cu Chr
onicle si cu editiile mai trzii ale lui Daily News, Call si Buletin. Harry se gndi
admirativ la Hearst si la imperiul lui ziaristic, se gndi la Scripps-Howard si l
antul lor, se gndi, intens la puterea si prestigiul faptului de a fi un gigant al
presei. Se gndi cum sa faca. ntotdeauna banii vorbe sc. Putea sa cumpere editorii
si reporterii celorlalte ziare mituindu-i cu salar ii uriase, le putea angaja f
otografi, putea instala ultimul echipament, putea sc oate ziarul naintea tuturor,
le putea da cititorilor ceea ce doreau. Si ce voiau ei? O foaie acolo, la cel m
ai ieftin pret. Un ziar de un cent. La naiba, va fi u n alt Hearst. l va numi Har
rison Herald, va consemna fiecare scandal, fiecare inc endiu, fiecare crima, si
pe orice stea de varieteu le-o va arata n fotografii. Va face acelasi lucru n Los
Angeles. De fapt, va nfiinta un nou Herald n fiecare an, n alt oras, si n zece ani l
va bate pe Hearst la propriul lui joc. Va fi Harrison, r egele presei", iar nume
le lui va fi pe buzele tuturor, ca cel al lui Hearst. Ave a bani sa faca asta si
nimic nu-l putea opri. Chema napoi pe managerul bancii si pe contabili, dar nu l
chema pe Frank si pe cei lalti directori. Era treaba lui, si ei nu aveau nimic d
e-a face cu asta. Dadu or dine: Sa se gaseasca echipament, sa se afle costurile,
sa se gaseasca numele cel or mai buni editori si reporteri, nu numai pe coasta
de vest, ci si n New York, P hiladelphia, Chicago si Washington. Orice mijloace m
urdare trebuiau folosite, tr ebuia sa se afle sumele de bani ce le ofereau ziare
le rivale, cine era n profit s i care erau pierderile celorlalti. Poate ca putea
sa le preia. Si nca ceva, dorea totul saptamna asta.
i privi, zmbind, si nchise haina si spuse: - O dupa-amiaza placuta, domnilor. Buck W
ingate asculta ngrijorat cnd Harry l suna, explicndu-i entuziast planurile lui . - C
red ca ar trebui sa fim multumiti ca face altceva dect sa alerge dupa fuste si sa
cheltuiasca bani, i spuse el tatalui sau. Chiar daca si-l nchipuia pe Harry chelt
uind bani, nu era nimic n comparatie cu sum ele pe care le aloca pentru nceperea a
facerii. Cumpara o mica imprimerie la Mission, o extinse ntr-o cladire alaturata
si instal a cinci prese noi. Elibera trei etaje de la mijlocul cladirii Harrison
pentru bi rourile Harrison Herald si i ordona lui Frank sa gaseasca loc pentru a
ngajati la celelalte etaje. Instala un lift particular pentru biroul pe care l re
decora. Ang aja un editor din New York, un editor din Philadelphia, fura reporte
ri, fotograf i si muncitori experimentati de la celelalte ziare din San Francisc
o. personal facu designul lui Herald. Un rasarit de soare n spatele unei pasari P
hoe nix ce aparea deasupra primei pagini a ziarului. Deschise filiale n toate ora
sele mici din California. Cheltuise milioane, dar avea ce-si dorise; ce era mai
bun. Acum trebuia sa-l poata vinde. n ziua cnd prima editie fusese pregatita, stat
ea n imensul sau birou editorial, cu o tigara ntre dinti, citind fiecare poveste c
e iesea din masina de scris si exami nnd fiecare fotografie nainte de a-si da acce
ptul, n timp ce adevaratul editor fuma n cabina lui, ncercnd sa scrie titlurile. n ac
ea noapte, Harry dadu o petrecere uri asa la tipografie. Locul era plin de debut
anti, stele de cinema si playboy si el nsusi apasa butonul ce punea n functiune ti
parnita. Dopurile de la sticlele de sa mpanie sareau si el privea satisfacut cum
primul Harrison Herald iesea la lumina . Buck Wingate dadu din cap - era un loc
de petrecere, nu un loc unde se putea spu ne ca se muncea din greu, sa nfrnga con
curenta. Spera ca Harry sa stie ce face si stia ca n-avea rost sa dea sfaturi pe
ntru ca oricum nu le-ar fi ascultat. Se parea ca de asta data se nselase. Harry m
uncea din greu. Facea vizite, pentru publicitate, la toate birourile Herald, tin
ea cuvntari la colt de strada n fiecare oras, etalnd virtutile noului ziar n care ch
ipul lui aparea zilnic pe prima pagin a a propriului ziar. Vnzarile ziarului depa
sira orice asteptari, o suta de mii dup a o luna", anuntau titlurile mndre, o sut
a douazeci si cinci de mii n doua lUni, o suta cincizeci de mii..." Chiar daca nu
era adevarat, Harry gndea ca arata bine, si pe lnga asta, oamenii mtotdeauna cred
eau ce citeau n ziare. Desi povestirile si fotografiile din Herald erau la fel de
bune ca si ale celorlalte ziare, nu iese au cu nimic n evidenta. Oamenii erau lo
iali anumitor ziare, iar vnzarile scazura. Lui Harry i placea sa treaca pe la biro
u noaptea, scotndu-si haina si sorbind whis ky n timp ce scria povestiri, dndu-le r
eporterilor sa le transcrie, iar schimbul d e noapte l privea furios. Un ziarist l
numea tnarul Harrison Hearst" si zvonurile se raspndira n San Francisco, cum ca nu
putea sa se abtina fara sa pipaie femeile ca re erau angajate si sa-si bata joc
de barbati. Sa reguleze si sa incendieze, asta e tot ce stie sa faca Harry", sp
uneau ei. Izbucni un fel de razboi; cei care mparteau ziare erau batuti, sau ziar
ele erau r upte si aruncate n vnt. Harry se chinuia sa-i gaseasca pe batausi, dar n
mod strani u, chiar si seful politiei nu fusese n stare sa afle cine o face. Har
ry ncepu din nou publicitatea. Spuse publicului ca Herald se va extinde. Un mic a
nunt din coloana financiara a ziarului propriu i capta atentia. Se spunea ca L.T.
Francis" devenea cea mai bogata companie din San Francisco. Se spunea ca printr-
un bun si de viitor management, compania - care achizitionase prima din c eea ce
promitea a fi o flota de vase - era n mod ferm capabila sa devina cea mai de suc
ces din San Francisco. Harry se ntreba surprins de ce nu auzise de ea. l chema pe
Frank, l ntreba, iar aces ta i raspunse ca nici el nu auzise. Interesat, l chema pe
jurnalistul care scrises e si-l ntreba de unde are informatia. - L.T.Francis" est
e o companie chineza, explica omul, si are birourile si depozit ele pe malul gol
fului. Totul e un mister, cu exceptia succesului lor. Zvonul est e ca un chinez
cu o femeie din Vest, care-i este partenera, sunt proprietari, ia r ea l reprezin
ta n afaceri. Nimeni nu stie daca e adevarat, dar daca este, e o id
ee destul de buna. - O partenera vestica? spuse Harry gnditor. Si ce nseamna asta?
- Banuiala dumneavoastra e ntemeiata si cred ca i e concubina. Harry rse. - Se par
e ca e povestea care ne trebuie pentru Herald. Uite ce e. Ce-ar fi sa ma i faci
niste sapaturi, sa afli mai mult despre concubina asta si despre misterio sul ch
inez, ncearca sa faci si niste poze si le vom oferi cititorilor un scandal sucule
nt. Vom avea grija de L.T.Francis Company". Tine minte. Profiturile lor vor scad
ea la zero n clipa n care un scandal de coloratura sexy va scoate urtul la sup rafa
ta. Nu se mai gndi la altceva n legatura cu acest subiect pna cnd reporterul veni, d
upa cteva saptamni, cu mai multe informatii si fotografii. Se gndi ca l privea cam c
iuda t cnd l invita sa intre si-i oferi un scaun, dar el era mai interesat de foto
grafi i. Minutele treceau, iar ziaristul se simtea inconfortabil n scaun, ct timp
Harry nu-si ridica privirea. n final spuse: - Ce alte informatii mai ai? - Nu pre
a multe, domnule. Seful e chinez, dar are acte americane, probabil obtin ute dup
a cutremur. E cunoscut ca Mandarin", datorita hainelor lungi chinezesti pe care
le poarta. Nu e implicat n chestiuni chinezesti si politica si nu are conta ct cu
tong"-ii. Munceste din greu si se spune ca e extrem de inteligent. Afacerea e c
urata si nfloritoare. - Iar femeia? Privirea lui Harry era ca gheata, iar ziarist
ul cauta nervos prin hrtii. - E tnara, are un baiat de cinci ani, locuieste la pen
siunea Aysgarth pe Union. L a fel si Mandarinul. E implicata financiar si n pensi
unea care am nteles ca n curnd va fi Aysgarth Hotel". - I-ai descoperit numele? Zia
ristul tusi dregndu-si vocea. - Pai... am nteles ca e doamna Harrison, domnule. Ia
r, numele copilului e Oliver. Harry ramase mpietrit. - Un copil chinez? - N-as pu
tea sa spun. Nu l-am vazut. - Si stii cine-i aceasta femeie? - Nu, domnule. Doar
ca se numeste doamna Harrison, dar privindu-l n ochi, Harry nt elese ca stia cine
era doamna Harrison si ca toti angajatii stiau acum ca sora l ui tmpita era conc
ubina unui chinez. - Poti sa pleci, spuse el rece. Oh, si sa nu uit... ridica-ti
banii n drum spre i esire. Esti concediat. Ziaristul l privea uimit. Harry se ase
za n scaun privind fotografiile cu Francie. - Ticalosule, urla barbatul, meriti t
ot ceea ce e mai rau! Harry l ignora, iar usa se trnti violent. mprastie fotografii
le pe birou si se aple ca asupra lor. Fara ndoiala era Francie. Si traia n pacat c
u un chinez si cu un ba stard la cteva blocuri distanta. Minile i tremurara cnd intr
oduse fotografiile n plic , iar furia l cuprinse. Nu mai putea suporta... va pleca
sa se convinga cu propri i lui ochi. Aruncnd fotografiile n sertarul biroului, l nc
uie. Suna la redactie si spuse ca arti colul sa nu mai apara, apoi intra n liftul
personal si cobor la parter. Portarul l saluta, dar Harry nici macar nu-l vazu cnd
iesi n strada, n directia Union Square. Era o seara ntunecoasa, iar lampile erau d
eja aprinse. Focul ardea n camera lui Fr ancie, unde Ollie statea pe covor, cu br
atele cuprinznd cinii, ascultnd atent n timp ce Francie i povestea despre Hong Kong.
- Vin cu tine data viitoare, i spuse el autoritar. Mi-ai promis. Si vreau sa vad
si eu. - Binenteles ca asa va fi. Numai ca acum trebuie sa facem baie, asa ca hai
. Si sa ntmplat sa aflu ca Annie a facut negrese azi dupa-amiaza. Prajiturile tale
prefe rate. El i zmbi, iar inima ei tresalta. Avea aproape sase ani, era nalt pent
ru vrsta lui s i poate putin plinut, ceea ce dovedea apetitul pentru prajiturile
lui Annie. Och ii i erau candizi ca ai tatalui sau si era vesel, veselie ce-i fer
meca pe toti ce i pe care-i cunostea. Totusi, rememora ea repede, el nu era plin
de virtuti. Era un baiat obisnuit, care ura sa faca baie, venea adesea de la sc
oala cu genunchi i juliti si-si cheltuia banii de buzunar pe soldatei de marmura
.
Gndul lui Francie se ntoarse spre Hong Kong si la scrisoarea de la Edward Stratron
pe care o avea n buzunar. Trecuse exact un an si trei luni de la ntlnire. O bombar
da cu scrisori si telegrame, dar ea refuza sa-l vada. Acum el refuzase sa mai f
i e refuzat si era la bordul unui vas spre New York, urmnd ca, n cteva saptamni, sa
fi e la San Francisco. Insist sa te vad, Francesca", scria el. Chiar daca spui n
u, eu voi insista. De ce esti att de ncapatnata? Stii prea bine ca nu a fost doar o
ntmpla re si am intentia sa te cer n casatorie, de data asta nu mai accept un nu s
au alte scuze ca raspuns". - Suna foarte convingator, spuse Annie cnd vazu scriso
area. E un barbat care stie ce vrea si intentioneaza sa Si obtina. Si daca eram n
locul tau, draga mea, sare am sa ma marit cu el. Tu si cu Ollie ati avea o viat
a minunata. N-ai gresit cu n imic. Nu trebuie sa stie ce s-a ntmplat. O sa-i spun
ca ai fost casatorita cu frat ele meu, si cine ar dezaproba lucrul acesta? Maria
jul tau a fost distrus de cutr emur, ca si al altora. Esti o proasta, Francesca
Harrison, daca-l refuzi. Francie se gndi la Edward, l dorea att de mult, sa-i vada
chipul, sa-i auda vocea, sa-l atinga. Dorea sa se marite cu el mai mult dect oric
e altceva, dar nu-l putea dezamagi. - l voi vedea, spuse ea pna la urma, dar trebu
ie sa-i spun adevarul si sa-l las pe el sa decida. Nu te poti baza ntr-o casatori
e pe minciuna. Annie ofta exasperata. - Esti o proasta. Fa-o prima data si pe ur
ma spune-i. Dupa ce se va casatori cu tine, n-o sa te mai lase. Si pe lnga asta,
la attea mile departare, n Scotia, cine va banui ceva? Ollie terminase baia si era
n pijama cnd suna soneria, iar Annie se duse sa raspun da. Barbatul ce statea pe
trepte spuse arogant: - Am venit s-o vad pe Francesca Harrison. Annie l privi zap
acita. l cunostea, dar nu stia de unde sa-l ia. - Grabeste-te, femeie! urla el, i
ar ea deodata realiza cine era. - Nu e mici o Francesca Harrison, spuse ea ferm,
ncercnd sa nchida usa. El si puse r epede piciorul n deschizatura si deschise larg u
sa. Atunci, doamna Harrison, daca asa o numesti, spuse el intrnd n hol. Spune-i ca
fratele ei Harry a venit s-o vad a. Annie ridica din umeri, bucuroasa ca nu ave
a sortul pe ea si ca purta fusta de ln a buna. Nu ca i-ar fi pasat de Harry Harri
son, dar cel putin nu arata ca o servi toare. - Sa vad daca-i acasa, spuse ea cu
voce sigura, desi genunchii i tremurau. Te rog sa astepti aici n hol. Harry o pri
vi urcnd scarile; era mica, avea forme rotunde si era atractiva, dar m intea i era
n alta parte. Mnia i ajunsese la paroxism cnd se gndi la sora lui, care n asa aceasta
avea un copil bastard si o relatie ilicita cu un chinez, chiar sub n asul lui.
Tot San Francisco-ul stia - cu exceptia lui. Annie intra n camera lui Francie si n
chise usa n urma ei. Se lipi de ea, cu genunch ii tremurnd, iar Francie o privi su
rprinsa. - E Harry. E jos. Stie ca esti aici. De soc, ochii lui Francie se marir
a, o privi pe Annie, apoi cauta un refugiu. - Nu poti, spuse Annie citindu-i gndu
rile. Trebuie sa-l vezi. Trebuie sa-l nfrunti , o data pentru totdeauna. Nu poate
sa-ti faca nimic, Francie, nimic. ti amintest i ce ti-a spus Lai Tsin? Esti feme
ie acum. Fratele tau nu e paznicul tau. Ai dou azeci si cinci de ani. nfrunta-l,
iar apoi ti poti continua viata linistita. - Nu pot, spuse Francie terorizata, ia
r Ollie alerga nspaimntat lnga ea. Ea l mbratis a si-l tinu strns. - Ba da, poti, insi
sta Annie. Si trebuie! Adu-ti aminte de Lai Tsin. Aminteste-t i vorbele pe care
ti le-a spus. Si gndeste-te si la Ollie, gndeste-te ce-ar nsemna pentru el sa se el
ibereze de stafiile Harrison-ilor. - Ce stafii, mamico? tipa Ollie nspaimntat. Fra
ncie si privi fiul si stiu ca trebui a sa-si nfrunte trecutul de dragul lui. - Nu-
i nimic- E o discutie ntre oameni mari. N-are nimic de-a face cu tine. Du-te n buc
atarie si ia-ti o prajitura si niste lapte. Trebuie sa vad pe cineva. Annie desc
hise usa, iar Ollie iesi. Francie privi bluza alba si fusta de lna gri
pe care le purta, iar Annie spuse: - Arati bine. Nu-i nevoie sa te mbraci pentru
el. Pastreaza asta pentru Edward St ratron. - Invita-l n biroul tau, se decise Fr
ancie repede. Cobor ntr-un minut. Ea si pieptana parul dorind ca minile sa nu-i mai
tremure, dar toate temerile o co pleseau. si reaminti singura frica si durerea,
bataile si ferestrele cu grilaje, mnia tatalui sau si indiferenta lui Harry. Apoi
si spuse ca era proasta, ca Annie si Lai Tsin aveau dreptate; era propria ei sta
pna, si la naiba cu Harry. Nu putea sa-i faca nimic. Totusi, era nca nspaimntata cnd
cobor scarile spre biroul lui Annie . Annie, ce astepta lnga usa o privi ncurajator
, iar Francie intra. Harry statea la birou. Arata la fel ca n noaptea n ca re-l va
zuse la petrecere, nal t, chipes si arogant, si nu puteai sa nu observi ca-si asc
undea mnia. - De ce esti aici, Harry? l ntreba ea calma,- iar Annie, cu urechea lip
ita de usa, strnse pumnii si o ncuraja n gnd. - Ai tot dreptul sa ntrebi, spuse el ap
ropiindu-se. n sfrsit, ti-ai facut simtita p rezenta n San Francisco. Ce s-a ntmplat
cu marea sarada a mortii, micuta mea sora? Francie se ncrunta, amintindu-si ca si
Lai Tsin o numea asa. - Cred ca e mai bine daca am uita ca suntem frate si sora
. Am reusit sa ne evita m toti acesti ani si nu doresc sa te revad. - Nici eu, s
puse el prinznd-o de umeri si privind-o cu ura. Cum ndraznesti sa stai aici si sa-
mi spui ca nu vrei sa ma mai vezi, mie - Harry Harrison! Cnd n-ai fac ut nimic n a
fara de a terfeli numele de familie. Prima data fugi cu un chelner, i ar acum es
ti concubina unui afurisit de chinez si cu un fiu bastard, am auzit. Ce drept bl
estemat ai sa porti numele Harrison, te ntreb? - ti reamintesc ca am drepturi egal
e sa-l folosesc. E numele meu. Degetele lui apasau adnc n umerii ei, privind-o ame
nintator. Ea adauga: - Trebuie sa-ti reamintesc, Harry, ca de actele de violent
a - facute chiar si de un Harrison - nu poti scapa att de usor n aceste zile. Daca
-mi dai voie, pot suna la politie. El i dadu drumul brusc si pasi napoi. Francie a
r fi vrut sa-si maseze umerii, dar nu dorea sa-i acorde satisfactia de a stii ca
o doare. l nfrunta calm, ncercnd sa ig nore inima ce i se zbatea n piept. - pentru u
n singur lucru nu te voi ierta, spuse Harry n sfrsit. L-ai ucis pe tata. ca si cnd
i-ai fi pus un pistol la tmpla. Dupa tine venea, dupa tine si amantul t au. Trebu
ia sa fie acasa, sa doarma n patul lui si nu sa alerge pe Pacific Street dupa o tr
fa si barbatul ei. Iar acum i-ai adus si un nepot nelegitim. Dumnezeule , cred c
a se rasuceste n mormnt! - Sper sa fie asa. Daca vreodata un om a meritat iadul, e
l este acela. - Banuiesc ca baiatul e chinez, spuse Harry furios. Ea nu-i raspun
se, iar mnia lu i izbucni din nou. - Asa este? ntreba el, prinznd-o de brate. - Dac
a asta vrei sa gndesti, spuse ea ncet. El i lasa minile, privind-o nfuriat. - Cnd tata
a fost ucis, am jurat ca te voi vedea moarta, spuse el ntorcndu-se din u sa spre
ea. Nu s-a terminat totul ntre mine si tine. Niciodata sa nu-ti nchipui as ta. Vor
besc serios, Francesca. Annie se ndeparta de usa cnd el iesi din casa. Alerga la F
rancie si o mbratisa. - Ai fost minunata. Att de puternica si curajoasa. Si, mai m
ult, ai avut dreptate . Francie se aseza tremurnd pe un scaun. Simti ca i venea sa
plnga, dar si spusese cu multi ani n urma ca nu va mai plnge, ca fusesera destule l
acrimi n viata ei. - Cel putin s-a terminat, spuse Annie ncurajator. Francie o pri
vi cu ochii plini de lacrimi care nu curgeau. - Oh, nu cred, Annie. Nu, nu cred
ca s-a terminat. E doar nceputul. Lai Tsin asculta grav cnd Francie i spuse poveste
a ntlnirii ei cu Harry, iar el stiu ca avea dreptate: nu se terminase. - Nu se va
termina niciodata? spuse el, dar vrei sa traiesti mereu asa? Ai de gnd sa astepti
si sa vezi Ce decide Harry sa faca? Sau sa pui problemele de-o parte si sa trai
esti ca si noi. ti reamintesc, Francie, ca numai celor tineri li se par e ca viat
a e lunga. Cnd mbatrnim, ne gndim cu regret la acele momente pe care le-am irosit si
acele momente se aduna n minute, ore... si n final... Am ncercat sa te nva
t ceea ce stiu, ct de putin ar fi asta, sa te ajut sa devii mai puternica. Iar ac
um trebuie sa-ti folosesti cunostintele asa cum vrei. Viata ta e numai a ta. Es
t i propria ta stapna. Foloseste-ti viata pentru propria fericire. Se gndi la aces
te cuvinte cteva saptamni mai trziu, cnd Edward i telefona din New York . Linia telef
onica era proasta, parca era la milioane de mile distanta, dar era vocea lui. -
Iau trenul spre Chicago chiar acum, spuse el. Mine sunt n Super Chief si ajung la
tine n cteva zile. n cteva zile... sopti ea. - Marti la ora opt, mai sigur, spuse el
cu o voce vesela. As vrea sa fie chiar m ai curnd. Francie, stii ct de dor mi-a f
ost de tine? Ea rosi, tinnd receptorul mai aproape, abia l auzea. - ntr-adevar? sop
ti ea. - Stii prin cte am trecut lunile astea? Cnd nu m-ai lasat sa te vad? Ei bin
e, n-ai de ales. Stau la Fairmont si voi veni la Aysgarth la ora opt. mi promiti
ca vei fi acolo? - Te astept, promise ea. - Stii ce ti voi cere? Te rog, raspunsu
l sa fie da". Francie, pierd trenul. Trebui e sa fug. Ne vedem marti, draga mea.
Ea puse receptorul n furca, ametita de fericire. Harry i zbura din minte, ca si cn
d nici n-ar fi existat. Edward venea sa o ceara n casatorie, iar ea trebuia sa ac
c epte. Era draga" lui Edward Stratron, toata viata lor mpreuna era n fata ei si n
u avea de gnd sa iroseasca o singura clipa din ea. Edward se instala n apartamentu
l lui din Hotel Fairmont, apoi cobor California Str eet spre Union Square, unde a
vea o ntlnire de afaceri. Clubul, ce era gazduit n cas a James Flood, era cel mai s
nob bastion din San Francisco, iar n acea seara era p lin. Afacerea lui a fost re
pede ncheiata, iar el si privi impacientat ceasul. Mai era o ora si jumatate pna la
ntlnirea cu Francie. Se gndi sa mearga la Aysgarth ime diat si s-o surprinda, dar
apoi zmbi si si spuse ca n-ar fi fost drept. Din experi enta stia ca femeilor nu l
e place sa fie surprinse. Fara ndoiala ca se facea frum oasa pentru el si si frna n
erabdarea n numele politetii, dar abia suporta asteptare a. Se afunda ntr-un fotol
iu de piele comandnd un scotch de la un steward ce era n t recere si apoi privi n j
ur. Asteptase mult timp, ce mai conta o ora, dar de data asta nu voia sa-i permi
ta lui Francie sa-i spuna nu". De cnd o ntlnise nu si-o putus e ndeparta din minte p
entru o secunda; era femeia perfecta, frumoasa si pasionala - toate calitatile p
e care un barbat si le-ar fi dorit ntr-o sotie. Barbatul de lnga el rasfoi paginil
e ziarului si apoi l arunca dezgustat pe masa, dn du-si bautura pe gt. - Sper ca nu
sunt stiri proaste, ntreba Edward zmbind. - Stiri proaste ? raspunse Harry. Sunt
proprietarul acestui blestemat ziar care pierde o gramada de bani. Nu ma ntreba d
e ce! Dumnezeu stie ca bag destul timp si bani n el, ca sa dau peste cap celelalt
e companii. si privi interlocutorul, dar a cesta nu-l recunoscu. Esti nou pe aici
? - Doar n vizita. Numele meu e Stratron. Edward Stratron. - Harry Harrison. El i n
tinse mna, iar celalalt barbat i-o strnse ferm. - Lasa-ma sa-ti ofer ceva de baut,
spuse Harry, oprind un steward, dar Edward si scutura capul negnd. - Bourbon si a
pa, ordona Harry privind n jur sa vada cine era n apropiere. Nervii i erau ntinsi, s
e plictisise de ziar, de San Francisco si de aceleasi chipuri. ncep u sa creada c
a oamenii l priveau ciudat. i suspecta ca vorbeau despre el pe la spa te, ca circu
lau zvonuri despre sora lui blestemata si amantul ei chinez. Trebuia sa plece de
aici pentru un timp, avea nevoie de lumini stralucitoare si placeri le Manhatta
nului, ca sa l aduca pe linia de plutire. - Esti din New York? l ntreba el pe strai
n, dar Edward rse. - Londra si Scotia, desi am fost si n New York pentru afaceri.
- Afacerile te-au adus n San Francisco? - Nu, nu chiar. De fapt am venit aici sa
ma nsor. Asta daca ea ma vrea. M-a refuz at de attea ori, ca nu pot fi sigur. Harr
y rse.
- Esti norocos. Femeia pe care am cerut-o, m-a acceptat si m-a costat o avere. S
i ea era englezoaica. Femeia cu care vrei sa te nsori e din San Francisco? - E c
iudat ca are acelasi nume ca si tine. Poate o cunosti. Harry l privi tacut. si pus
e paharul pe masa. Zmbi satisfacut si spuse: - Nu e deloc surprinzator Stratron,
din moment ce femeia n cauza este sora mea. Expresia fetei lui Edward se schimba n
surpriza, iar Harry continua: - Mai bine mi-ai spune ce stii despre ea, apoi pe
rmite-mi sa-ti spun adevarul. - Adevarul? - Crede-ma, Stratron, sunt lucruri des
pre Francesca pe care nu le-ai fi banuit n iciodata. Sa-ti spun cteva. Edward sta
tea tacut n timp ce Harry vorbea. La nceput crezu ca a ntlnit un nebun, da r privind
u-l - chipes, prosper - stia ca nu era asa. Ceea ce spunea Harrison par ea plauz
ibil, desi nca nu putea crede ca vorbea despre Francesca. l privi blocat cn d acest
a ncheie triumfator: - E adevarat, Stratron. ntreaba pe oricine din acest trg ce st
ie despre sora mea ei vor confirma ceea ce ti-am spus. Tata o tinea ncuiata cnd er
a copil pentru ca si atunci facea lucruri nebunesti. Era inconsolabila, dar el n
u a putut suporta s-o trimita la azil, iar ea l-a rasplatit afisndu-se cu amantul
n fata lui si ac um cu copilul bastard. Crede-ma, ti va fi mai bine fara ea. Te v
a ruina pe tine s i familia Stratron, tine minte. O viziune a ochilor albastri s
i inocenti ai Francescai trecu prin mintea lui Edw ard si se ntreba disperat daca
puteau ascunde rautatea pe care o auzise descrisa. Se gndi la copiii lui. Era un
conservator si stia ca nu putea risca fericirea lo r pentru dorintele lui. Dezi
luzionat, mpinse scaunul si se ridica. l privi trist p e Harry si spuse: - ti multu
mesc, domnule, pentru informatii. Harry l privi cum pleca, cu acelasi zmbet, savurn
d dulcele gust al razbunarii. Priv ea un om distins. Francie stia ca arata cel m
ai bine. Nu era numai datorita rochiei din catifea bl eumarin sau a trandafirulu
i din par, era fericirea interioara aprinsa pe chipul ei. Era emotionata cnd veri
fica si reverifica eleganta masa pregatita pentru doi, netezind fata de masa din
damasc, ndreptnd argintaria si vaza de cristal din mijl ocul mesei, plina de tran
dafiri. Un foc ardea n semineu, facnd ca ochii ei sa se a sorteze la culoare cu ro
chia. Totul decursese cum planificase; Ollie era n pat, Annie iesise, iar Lai Tsi
n era la birou. Era opt fara cinci, iar Edward trebuia sa soseasca. Se duse la f
ereast ra tragnd perdeaua si rznd de nerabdarea ei. Dupa attea luni de refuzuri, era
ridico l ca nu mai avea rabdare cinci minute sa-l vada. Se ndrepta catre foc si
se ntoars e cu spatele la el. Nu dorea sa se aseze, ca sa nu-si sifoneze rochia,
dorea sa arate impecabil n fata lui. Ceasul batu ora opt si ea si tinu respiratia,
asteptnd sa sune clopotelul de la in trare: Edward era ntotdeauna punctual. Dar n
u suna, iar dupa un timp se duse la fereastra si trase perdeaua, cautnd prin tre
trecatori o figura familiara, spunndu-si ca poate a fost retinut de afaceri. Insp
ecta nca o data masa, ntorcnd sticla de sampanie n frapiera de argint si parcurgn d nc
a o data, n minte, meniul: Caviarul care lui i placea att de mult statea n cupa d e
cristal rece, pe masa; faimosul somon preparat de Annie ce astepta n bucatarie sa
fie adus de servitoare cnd ea suna si creme brulee"-ul, ce rima cu cafeaua. Fra
ncie ofta; dorea ca totul sa fie perfect pentru el, pentru ca el era barbatul pe
rfect. Privi ceasul. Opt si cincisprezece minute. Se duse la fereastra, privind
afara s i apoi se ntoarse, uimita. Edward nu ntrzia, cel putin nu fara sa telefone
ze. Totus i, se ntmplau attea, poate nu putuse sa ajunga la un telefon. Spunndu-si s
a nu se ngr ijoreze, ca mncarea nu se strica si nu era nici o graba, se plimba pri
n camera, a steptnd. La ora noua, expresia de bucurie se transforma n nerabdare si
privi pe fereastra, ngrijorata. La zece, se aseza pe scaun lnga foc rugndu-se sa s
une clopotelul. Sari ca arsa la unsprezece cnd auzi zgomot de pasi afara, dar usa
se deschise si recu
noscu pasii lui Annie cnd aceasta se ndrepta discret catre camera ei. Se gndi sa te
lefoneze la hotel, dar mndria o retinu; n mod sigur putea sa-i transmita un mesaj
daca s-ar fi ntmplat ceva. Nu mai numara minutele si orele ce trecura; n-avea ros
t . Stia ca Edward nu va veni. Cu capul n mini se gndi disperata, de ce? si puse ace
ea si ntrebare de mii de ori. Nu sunase el si i spusese ca dorea sa se nsoare cu ea
, i ndiferent de ce se ntmpla? Se plimba din nou prin camera. Trase draperiile si
se u ita n noaptea tacuta si fara de sfrsit, ntrebndu-se si mirndu-se. La ivirea zori
lor, odata cu ceata gri ce se lasa, se aseza extenuata pe scaun. Stia ca pentru
a dou a oara n viata, l pierduse pe omul pe care-l iubea. Annie o gasi acolo la or
a sapte cnd veni sa verifice daca masa fusese curatata. O privi pe Francie ce sta
tea n scaun, fixnd masa eleganta. - N-a venit, spuse ea sec. Ochii lui Francie era
u la fel de nemiscati ca si cenusa din semineu. - E vina mea, Annie. Nu trebuia
sa-i sugerez sa vina aici. nu trebuia sa-i permi t sa se gndeasca la casatorie. C
red ca am gresit. Nu poti construi fericirea pe o temelie mincinoasa. Nu stiu ce
s-a ntmplat, dar stiu ca nu-l voi mai vedea niciod ata. Se ridica si se ndrepta ca
tre usa. Rochia scumpa de seara era sifonata, iar umeri i i se lasasera sub pova
ra nfrngerii. Annie spuse: - Francie, de ce nu-i telefonezi, sa afli ce s-a ntmplat?
Trebuie sa existe o expl icatie... - Nu vom sti niciodata. Dar mai trziu n dimine
ata aceea, doua bilete au fost trimise, din care unul de la Hotelul Fairmont. Fr
ancesca, am petrecut o noapte ntreaga gndindu-ma bine si am ajuns la concluzia ca
ai avut dreptate si ca e bine sa nu ne mai vedem. Te rog sa ma ierti." Era semna
t simplu: E." Al doilea bilet, era de la Harrison Herald si i spunea ca Harry se
gndise ca a fos t ntelept sa-i informeze pretendentul despre trecutul ei si ca va
face orice i va sta n putere sa opreasca aceasta casatorie. Era semnat tot la fel
de simplu, H. H arrison. Harry si Lord Stratton erau n acelasi tren, Pacific Pull
man, spre New York n acea dupa-amiaza. Ei se salutara, iar Harry zmbi, dar Stratto
n nu-i vorbi, iar Harry n u-l mai vazu tot restul calatoriei. Capitolul 30 19121
917 Cnd era la New York, Harry tragea ntotdeauna la Hotelul Astor, la intersectia
Broa dway-ului cu Fourty-tburth Street. i placea asezarea, luxul si atmosfera ari
stocr atica si, pe lnga Sherry's, Rector's si Delmonico, Astor Roof Garden era lo
cul lu i preferat de ntlnire cu femei. Roof Garden avea fntni stralucitoare, gazoane
de flo ri si arbusti. Harry statea singur, bnd whisky, cnd o vazu pe roscata. Spa
tele nsot itorului ei era ndreptat spre el, iar el o privi si privirile li se ntlnir
a. Ea las a privirea n jos, zmbi, si apoi l privi din nou. Harry ridica paharul toa
stnd si zmbi ndu-i. l chema pe chelner si l ntreba cine era. - Este baronesa Magda Mu
ntzi, i spuse el. Harry i trimise un bilet, privind-o laco m cum l citea, i zmbi, un
zmbet discret, invizibil pentru nsotitorul ei, dar care nsem na promisiuni. Afla un
de statea, iar n ziua urmatoare i trimise flori, cu un alt b ilet, prin care o inv
ita sa cineze cu el. Ea fu de acord, iar cnd s-au ntlnit, el a fost coplesit. Magda
era unguroaica. Era stralucitoare, cu buclele ei roscate, ochii verzi si c arac
ter nestatornic. Era mai n vrsta dect el, dar avea genul de corp pe care el l ad ora
: plin de forme apetisante. Snii i tresaltau cnd mergea, avea picioare lungi si un
apetit sexual sanatos. Detinea un apartament, cedat ei, sau cel putin asa sus ti
nea, de catre fostul ei sot, si si cumpara lucruri scumpe asa cum cumparau oame n
ii obisnuiti hrana. Si asta n fiecare zi. El uita de Francie si de Edward Stratro
n. Harry era nnebunit dupa Magda, platea p retul pe care ea i-l cerea, finantnd-o n
cumparaturile ce si le facea la Luciile,
Mainbocher, Cartier si Tiffany. Cumpara o casa cu freizeci de camere n Sutron Pla
ce si i dadu fru liber sa le decoreze. Iar cnd ea i accepta cererea de a-l lua n cas
a torie, el uita de ziar si de afacerile din San Francisco. Se nsura cu Magda, ia
r timp de doi ani a fost iubitul atent, iar ea amanta nemaip omenita, fiind prez
enti la toate evenimentele sociale si barurile de noapte din Manhattan. Doi ani
mai trziu, se trezi ntr-o dimineata, plin de mndrie masculina si virilitate , si fa
cu dragoste cu ea. Ea statea ca o piatra sub el pna cnd termina, iar apoi s puse r
ece: - M-am plictisit, Harry. Vreau sa divortam. El se holba la ea, observnd indi
ferenta din ochii ei, iar apoi enormitatea cuvint elor ei l coplesi. Se privi, nca
transpirat, iar apoi o privi pe ea, trntita, ca o efigie de marmura, cu buzele s
trnse n asteptarea raspunsului. Apoi el o lovi. Tare . Magda n-a plns. Si-a dus mna
la gura nsngerata si a spus: - Asta o sa te coste, Harry! Si asa a si fost. Mai du
ra nca doi ani si cheltui jumatate din avere ca s-o faca sa taca si sa-si salveze
reputatia. Ea obtinu divortul si, dupa razboi, pleca sa traiasca n Monte Carlo c
u un conte rus, pe banii lui, unul dintre multii ei aman ti, n timp ce averea lui
seca. Cei doi ani cu Magda, ca iubita si sotie, fusesera scumpi. numai casa din
Sutron Place costa zece milioane cnd fusese gata, decorata cu anti chitati si pi
cturi celebre. Si chiar si la pretul acesta, arata ca resedinta une i trfe unguro
aice, lucru care, se gndea el dezgustat, era adevarat. Cnd n final s-a ntors n San Fr
ancisco, aratnd cu zece ani mai n vrsta fata de cei doua eci si sapte pe care i avea
, era buhait de bautura, avea expresia unui om care va zuse totul si avu parte d
e o surpriza. Cnd soferul conducea pe California Street, Harry se ntoarse sa prive
asca noua casa ce ocupa locul vacant din fata casei lui . - A crescut peste noap
te? comenta el lenes. Cui apartine, stii? Soferul se abtinu sa-i aminteasca fapt
ul ca lipsise cinci ani. n schimb spuse: - N-am auzit de care casa vorbiti, domnu
le? Mintea, nu voia sa fie el cel ce trebuia sa-i spuna domnului Harrison ca sor
a lu i notorie si construise o casa peste drum de el, n care locuia cu fiul ei - u
n blo nd simpatic - cu un baiat chinez si cu milionarul chinez caruia i se zicea
Manda rinul. Nimeni nu-i vizita aici; traiau ntr-o splendida izolare, toti servi
torii e rau chinezi si nu exista brfa. Totusi, femeia era eleganta si ntotdeauna zm
bea cnd i esea. El i deschise usa lui Harry sa coboare, iar majordomul cobor scaril
e sa-l ntmp ine; tot orasul vorbea despre casa, Mandarin si concubina lui, si era
sigur ca d omnul Harry va fi nebun de suparare cnd va afla. Camera lui Francie er
a la parter si avea ferestre mari -dadeau n California Stree t. Era destul de mar
e pentru a-i satisface nevoile - cartile ei, biroul, scaunel e, sofaua - avea ac
el sentiment de gol dat de un loc nou. Casa era n mod delibera t ostentativa. Era
facuta n stilul Georgian-englez, cu o fatada dreapta, avea o u sa mare, neagra,
cu o mica fereastra ncrustata n ea, si singura marmura pe care o vedeai era cea di
n care erau construite treptele si masa din bucatarie. Podelele erau din scnduri
de salcm, lustruite si lacuite. O scara interioara fara suport d ucea la galeria
semicirculara, pna la primul etaj. Ferestrele mari umpleau toata casa de lumina.
Arhitectul englez i spuse lui Francie ca era proiectul unei case londoneze, din M
ayfair, iar simplitatea ei eleganta era cu siguranta diferita fa ta de casa copi
lariei ei si replica monstruoasa a lui Harry de peste drum. Cnd Edward Stratron o
parasise, Francie nu plnsese si nu se autocompatimise. Accep ta faptul ca avea d
reptul de a se razgndi; i-ar fi spus adevarul, daca ar fi avut sansa sa o faca, d
ar Harry i-o luase nainte la acest capitol. Harry i decisese so arta, iar tristete
a ei se transforma n mnie. n final, ea construi casa, care cu ct crestea, cu att si re
capata ncrederea n sine. L. .Francis Company" deveni Lai Tsin Company", acum avea
o flota compusa din saptesp rezece vapoare, ce transportau marfuri n Liverpool, L
os Angeles, Bombay, Singapor e, Istambul si Hamburg; numele lor figura n toate an
alele de navigatie, n fiecare ziar al lumii.
Lai Tsin avea misteriosul avantaj de a se afla n locul potrivit la timpul potrivi
t si desi nu avea prieteni ntre afaceristii din San Francisco sau taipanii din H
o ng Kong, nu mai era tratat ca un simplu chinez. Nu mai purta haine din Vest: nv
es mntat n roba lui albastra si brodata avea acel respect si demnitate pe care o i
nsu fla celor cu care facea afaceri si ar fi fost greu sa gasesti la el vreo afa
cere proasta sau un act de nedreptate. De la fereastra ei, Francie vazu cnd sosi
Courmontul. fata fratelui ei, curioasa, dar nu avu satisfactie. Trecusera cinci
ani de la acea noapte cnd Harry i distrus ese viata, dar spre surprinderea ei, tot
ceea ce simtea pentru el era indiferent a. Vazu cnd soferul i deschise portiera s
i cnd majordomul cobor repede scarile sa-i ia bagajele. Harry nu facuse un pas toa
ta viata lui fara servitorii ce executau totul si ea se ntreba daca el mai stia s
a-si puna pasta de dinti pe periuta sau s a se barbiereasca. Cu ochii umflati si
cu kilogramele n plus, arata mult mai bafrn . Ea se ntoarse, ntrebndu-se ce va zice
el cnd va afla ca ea este noua lui vecina, dar de fapt nici nu-i pasa. Acum, Harr
y nu-i mai putea face nimic. Bunastarea ei po ate ca nu o atingea pe a lui, dar
daca zvonurile despre averea lui ce se diminua erau adevarate, atunci averea ei
crestea, iar a lui scadea. Erau niste povesti n coloana brfelor despre cum trebuis
e el sa-si vnda partea din afacerea cu caile fe rate, si toata lumea stia ca ziar
ul pierdea foarte multi bani. Si de cnd i concedi ase pe colegii de afaceri ai tat
alui sau, ntreprinderile Harrison aveau mari neca zuri. Se auzi un strigat din ho
l, Francie si-l scoase din minte pe Harry, iar Ollie in tra pe usa, cu exuberant
a obisnuita ce o afisa cnd scapa de la scoala. - Mama, pot sa ma duc la depozit c
u Philip? - Si tema? ofta Francie. - Dar mama, o fac mai trziu, spuse el zmbind, i
ar ei i reaminti de tatal lui. Promi t, adauga el, mbratisnd-o. Acum, la unsprezece
ani, mbratisarile devenisera o raritate, iar ea, ridicnd o sprn ceana ntreba: - Cui
datorez aceasta onoare, maestre Oliver? - Oh, nu stiu, aratai cam singura", cre
d. Pe curnd, mama. Philip Chen astepta n hol. - l aduc la sase, Sora mai Mare, spus
e el, cu politete. Ea iesi n usa privindu-i c um coborau strada. Ollie era nalt pe
ntru vrsta lui, iar parul blond i cadea n ochii care semanau cu ai lui Josh si avea
zmbetul lui, precum si acea joie de vi vie" a lui Josh. Ollie aproape ca alerga,
cu trupul plin de energie, n timp ce Philip Ch en era controlat. Philip Chen, de
optsprezece ani, era un chinez american cu obiceiuri vestice, pu rta parul tuns
scurt si se mbraca dupa moda vestica chiar si la festivalurile chi nezesti. Lai
Tsin dorise ca el sa nu-si uite originea chineza si, o buna bucata de timp, Phil
ip traise cu o familie chineza si urmase o scoala chineza, dar dupa -amiaza, un
profesor l nvata istoria Americii si a Europei precum si cultura vesti ca. A paras
it scoala la saisprezece ani, muncind pentru Lai Tsin pe care l numea respectuos
Onorabile Tata", si nvata toate chichitele afacerilor. l nsotea n calatori ile sale n
Orient, Mandarinul l trata ca pe propriul fiu si exista o strnsa legatur a de dra
goste si ncredere ntre ei. Ollie privi chipul serios al lui Philip Chen cnd alergas
era sa prinda tramvaiul p e Market Street. Philip Chen era idolul lui. Era mic d
e statura, serios, cu piel ea palida si parul negru. Ochii lui aveau o expresie
enigmatica, i spunea lui Oll ie Micutule Frate", era tacut si misterios, iar Olli
e nu stia la ce se gndeste, da r banuia ca era ceva important, deoarece Philip nu
-si ncarca memoria cu scoruri l a baseball sau cu altele. Philip parea ca se gndes
te la lucruri mai serioase, ca de pilda valoarea dolarului din Hong Kong fata de
cel american. Aceasta era cauz a pentru care Ollie l nsotea la birou. Dorea sa nve
te totul despre afaceri, voia sa mearga la Hong Kong cu Mandarinul si Philip, sa
vada cum se ncarca vapoarele, sa navigheze pe Marea Chinei de Sud si sa viziteze
toate porturile. Alt motiv era ca Philip era singurul lui prieten. Banii vorbea
u, asa ca Ollie ur ma una dintre cele mai bune scoli din San Francisco, dar nu s
e integra total. De si juca fotbal, glumea cu ceilalti baieti, nu era niciodata
invitat la ei acasa.
Desigur, asta durea putin, dar stia ca familia lui era diferita si era mndru de e
a, desi cteodata i era greu. ncerca sa depaseasca acest obstacol, iar de cnd Philip
Ken venise sa stea cu ei, pentru prima oara n viata avea un prieten. O ceata subt
ire venea dinspre ocean cnd se apropiara de docuri, iar Ollie o miros i avid, ca
un marinar. - Stii ce, Philip, spuse el cnd mpingeau usa de lemn. ntr-o zi voi coma
nda propriul meu vapor. Va fi nava a-miral a flotei noastre si i voi pune numele
de Mandarinul ". Philip ncuviinta. - Daca asta e dorinta ta, Micutule Frate... Eu
voi ramne n Hong Kong sa umplu vapo arele cu marfa. - Cnd eram copil, adauga Ollie
, am vrut sa ma fac pirat, dar Mandarinul mi-a spus ca nu este o meserie onorabi
la. Cred ca nu este, dar parea distractiva. Magazia crescuse din primul depozit
pe care Lai Tsin l cumparase cu ani n urma ntrun complex de birouri si locuri de de
pozitare, dar era totusi modesta, si nimeni n-ar fi crezut ca apartine unei comp
anii multimilionare. Ca de obicei, Lai Tsin era n birou. Purta aceeasi roba, iar
camera era un model d e curatenie. n fata lui erau numai hrtii. Ridica privirea cnd
baietii batura la usa si i invita nauntru. Philip intra urmat de Ollie; nu-si ami
ntea ca Mandarinul sa-l fi mbratisat vreoda ta, chiar si cnd era mic. Lucrurile se
desfasurau ntotdeauna dupa ritualuri chinez esti, dar ochii Mandarinului se apri
nsesera cnd l vazura, iar el stia ca i facea pl acere. - Bine ai venit, Ollie, spus
e el n chineza, sper ca preZenta ta nu nseamna ca-ti n eglijezi temele? - Nu, domn
ule, replica el n aceeasi limba, i-am promis mamei ca le voi face mai tr ziu. - At
unci, daca tot esti aici, ti voi da ceva de facut. i dadu abacul spunndu-i sa verif
ice coloanele de pe un act. Ollie zmbi. Totul era s cris n chineza si stia ca Mand
arinul dorea sa i verifice cunostintele la chineza scrisa, nvatase chineza de la c
inci ani si o vorbea aproape la fel de bine ca eng leza. Lua lucrurile, si l urma
pe Philip n anexa de lnga birou. Dupa o jumatate de ora, un vapor suna sirena und
eva, n golful scufundat n ceata, i ar el privi spre fereastra, scotnd un sunet cnd v
azu un chip n ea. Scapnd creionul, sari si se duse sa vada daca era cineva, dar nu
vazu pe nimeni. - Ce e? ntreba Philip. - Oh, nimic. Am crezut ca e cineva la fer
eastra, dar cred ca m-am nselat. Philip si continua munca fara sa comenteze, iar O
llie si termina treaba ducnd actul napoi Mandarinului. - Chineza ta se mbunatateste,
Ollie, dar mama te asteapta si trebuie sa-ti respec ti promisiunea. Ollie iesi
din birouri n depozitul nalt. Era locul lui preferat, plin de mirosuri exotice, si
daca nchidea ochii, putea sa creada ca naviga pe Oceanul Indian, pe ln ga niste i
nsule exotice. Rentors n strada, i se facu frig, iar valurile de ceata i ndepartara
repede visurile despre insule nsorite. Grabi pasul, ncercnd sa se ncalzeasca. Stia b
ine drumul spre statia de tramvai, ceata nu l deranja, dar auzi ecoul pasilor lui
n spate. Aminti ndu-si de chipul din fereastra, privi napoi peste umar, dar strad
a era linistita si era numai valul de ceata. Nervos, o lua la fuga, respirnd usur
at cnd tramvaiul iluminat i iesi n fata si se sui n el, ndreptndu-se spre casa. Capito
lul 31 Chipurile din jurul mesei consiliului de administratie a Harrison Enterpr
ises Inc orporated erau serioase cnd Harry lua loc. i privi morocanos si apoi trec
u peste ra poartele lor financiare, batnd cu degetele suprafata lustruita a mesei
de mahon s i spunndu-i secretarei sa-i aduca imediat o cafea. - Ei bine, domnilo
r, spuse el, sa ncepem. - Sunt multe de discutat, domnule Harrison, spuse seful c
ontabil. Trebuie sa pro fitam de ocazie ca sunteti n San Francisco si sa trecem n
revista conturile fiecar
ei companii si sa decidem ce trebuie facut. Dupa cum stiti, domnule, unele dintr
e acestea, incluznd Herald, nu stau prea bine. - Ct de rau? ntreba Harry, afundndu-
se n fotoliu si sorbindu-si cafeaua. - Herald e n pierdere din faza incipienta, do
mnule Harrison. Pierderile se ridica pna acum la treizeci de milioane de dolari.
Harry se holba, buimacit: - Treizeci de milioane? Cum se poate? - Ati lipsit cin
ci ani, domnule. Si ati lasat ordinul sa se continue cu ntregul p ersonal si cu p
roductie de vrf indiferent ce se ntmpla. De asemenea, actiunile dumn eavoastra la U
nion Railroad au fost vndute, iar banii au achitat costul divortulu i cu baronesa
. - Blestemata trfa mncatoare de bani! spuse Harry nervos. Turnndu-si si mai multa
ca fea, asculta pe jumatate atent povestea dezastrului ce afecta ntreprinderile H
arr ison - noile cmpuri petroliere n care bagase o gramada de bani si care erau ob
seda nt de seci; otelariile a caror productie era distrusa de greve, plantatiile
de z ahar din Hawaii arse de muncitorii satui sa traiasca din salariul de mizer
ie si a caror cerere de marire a salariului n-a fost ascultata. - V-am tinut la
curent cu aceste chestiuni, domnule, spuse contabilul-sef, dar e rati att de depa
rte, iar dupa ce domnul Frank si domnul Wallis au plecat, ei bine , domnule, n-a
mai fost conducere. Ma iertati, domnule Harrison, dar o companie cu attea zone d
e operatii are nevoie de o mna forte. Altfel... Harry era tacut. Privi hrtiile cu
pierderile companiei si spuse: - Cum e cu banca? - Ma bucur ca pot sa va spun ca
stam bine, domnule. Oamenii si-au mentinut ncrede rea n stabilitatea ei. Harry ncu
viinta, usurat. - Bine, deci care e starea curenta? - Dupa toate acestea, domnul
e Harrison, s-au pierdut o suta optzeci de milioane n patru ani. Asta lasa o valo
are neta de o suta douazeci de milioane. - Ei, la dracu, omule, nu e chiar asa d
e rau, nu? Am crezut ca ne-am dus draculu i! - Precum v-am spus, domnule Harriso
n, cteva companii au necazuri mari. Desi totus i se nregistreaza un mic profit, va
loarea neta e mai mica de jumatate fata de ct e ra cnd a murit tatal dumneavoastra
. - Daa? spuse Harry oprindu-se lnga usa. Si averea mea personala? - Investitiile
dumneavoastra s-au dovedit rentabile. Desi, binenteles, cu casator iile, iahtul,
casele, masinile si cheltuielile mari, ei bine, ma tem ca a scazut la... - Ct? s
puse Harry cu o voce care l facu pe contabil sa sara si sa raspunda repede: - Sai
zeci de milioane, domnule. Mai putin de jumatate din ct a fost. Harry l privea, ntr
ebndu-se daca putea fi adevarat. Putea sa fi cheltuit att de mult n att de putini an
i? Banui ca datorita cheltuielilor enumerate era posibil. n sfrsi t, ngrijorat, se
gndi sa se apuce din nou de treaba. - Bine, domnilor, uite ce vom face. nti nchidem
Herald - mine. - Pot sa va sugerez vineri, domnule? Banii sunt deja virati pentru
aceasta sapta mna si n-ar fi bine pentru imaginea financiara sa fie nchis imediat
. Zvonurile, st iti... adauga el vag. - Bine, atunci vineri, raspunse Harry, lund
urmatorul raport. Vindem plantatia de zahar. Blestematii aia de chinezi sunt ma
i mult o belea dect muncitori. - Nu e bine sa vindem acum, domnule, spuse contabi
lul. Daca am ajunge la o nteleg ere rezonabila cu forta de munca... - Vinzi, repe
ta Harry rece. Consulta raport dupa raport, ordonnd ce sa fie vndut si ce sa nu fi
e, spunndu-le ca restul va intra la piata de marfuri. - Productia nu are viitor,
le spuse el. Intentionez sa mfiintez un birou pe Wall Street si sa mut baza oper
atiilor noastre acolo. Chipurile uimite din jurul mesei l priveau cnd el pleca, da
r Harry detinea nouaze ci si cinci la suta din Harrison Enterprises si nu puteau
face nimic. Cuvntul lui era lege. Vineri editia finala a Harrison Herald a aparu
t, iar un ziar i-a fost adus perso
nal acasa lui Harry. l deschise n timp ce si lua micul dejun, devorndu-l cu obisnuit
ul apetit, pna cnd vazu articolul de pe prima pagina. si pierdu brusc orice pofta
d e mncare cnd l citi. Achizitionarea triumfatoare de catre Corporatia lui Lai Tsin
a ultimei si celei m ai rapide flote comerciale din lume" era titlul anuntat de
asupra unei fotografii cu Francesca si fiul ei pe ultimul vapor cumparat. Era de
scris succesul compani ei, cu litere ngrosate, iar n final, scria: Partenerii Corp
oratiei Lai Tsin sunt chinezul Ke Lai Tsin, cunoscut n lung si-n la t ca Mandarin
ul si domnisoara Francesca Harrison, sora proprietarului Harrison H erald, si fi
ica a raposatului Harmon Harrison. Se ntelege ca domnisoara Harrison si Mandarinu
l se bucura mpreuna de viata n ncntatoarea si noua casa de pe Nob Hill, aproape de c
ea a fratelui ei, desi se stie ca ea si fratele ei nu si-au mai vorb it de multi
ani. Domnul Harrison nu a comentat succesul surorii lui n afaceri, da r zvonuril
e cu privire la declinul lui financiar sunt dese n snul companiilor lui si evident
iate de nchiderea imediata a acestui ziar." Harry arunca ziarul la pamnt, nsfaca te
lefonul si forma numarul biroului de la Her ald. - Concediati-l pe ticalos, oriu
nde ar fi, urla el la telefon. La celalalt capat o voce spuse: - Ati uitat, domn
ule Harrison, ca deja ne-ati concediat pe toti? Apoi telefonul i-a fost nchis. Ha
rry se ndeparta de telefon, blestemnd si njurnd, nghitea pentruultima oara. Trebuia s
a i-o plateasca Francescai si amantului chinez, i va vedea pe amndoi n iad. Sammy c
iti articolul aplecat peste galagiosul bar de la Barbary Coast. Purta o h aina d
e lna soioasa si pantaloni si o camasa pe care le achizitionase de la Armat a Sal
varii, din Liverpool, Anglia, n drumul spre San Francisco. Nu-si putuse perm ite
sa mai dea sase penny pentru o haina mai groasa si n acea iarna, cnd astepta u n v
apor sa-l ia ca marinar sau orice - orice l-ar fi adus mai aproape de Califor ni
a si Francie - credea ca va muri de frig, dar refuza sa renunte. Nu putuse. Nu nc
a. n timpul acelei ierni n Anglia, se gndise sa mearga n Yorkshire la mama lui, dar
nu stia daca mai traia, si oricum, politia l-ar fi prins imediat, dar principalu
l m otiv a fost ca nu dorea ca mama lui sa vada ce ajunsese: un nimic, nici maca
r ba rbat. Numara monezile din buzunar comandnd nca o bautura si gndindu-se la urma
toarea misc are. Francesca Harrison era cea mai cunoscuta femeie din San Francis
co, traind c u un chinez n Nob Hill. Si se spunea ca are un fiu - Sammy l vazuse c
u proprii och i - desi de la distanta, si atunci si facu planul. O urmarea pe Fra
ncie de saptamn i, i stia miscarile si stia ca joia iesea pe nserat pentru cteva ore
. Atunci era mo mentul sa loveasca. Barmanul l privi curios cnd i dadu bautura; chi
ar si n zona rau famata n care era amp lasat barul nu mai vazuse un tip aratnd att d
e fioros. Privea de parca ar fi vrut sa njunghie pe cineva. Pasind discret n spate
le barului, telefona la politie spunnd ca e un tip ciudat n barul lui. l privi pe S
ammy cnd se ntoarse si ochii lor se ntlni ra. Barmanul privi repede n alta parte, flu
iernd nervos o melodie. Cu o intuitie d obndita n ani de practica, Sammy simti peri
colul; puse jos whisky-ul si cu o privi re amenintatoare spre barman, iesi. Poli
tia ntelese faptul ca era ceva serios. Rar se ntmpla ca un barman din Barbary C oas
t sa dea telefon la ei Si de aceea se grabisera sa ajunga, dar Sammy Morris e ra
de mult plecat napoi la gaura din zid sau oriunde urma sa-l adaposteasca nca o no
apte rece. Capitolul 32 Lai Tsin si dedica viata muncii sale, calatorind frecvent
la Hong Kong, si de fie care data se rentorcea pe pamntul natal, calatorind pe rul
Yangtze, sa viziteze Tem plul Ancestral pe care Fratele mai Mare l construise co
nform instructiunilor lui. Fratele mai Mare se ngrasase cu banii pe care i primea
lunar de la el, dar cel put in Lai Tsin avea satisfactia ca nu-i mai vedea copil
ul si sotia murind de foame. Templul de lemn fusese construit pe un deal, n cea m
ai favorabila fung shui" pozi
tie, adapostit de naltimile a doua dealuri apropiate, cu fata spre rul lin curgato
r, asa ca primea cea mai buna chi", sau respiratie cosmica. Era ntretinut imacul
at , desi Lai Tsin se ndoia ca fratele lui sa aiba ceva comun cu asta, si ntotdeau
na strecura niste bani n plus n mna bietei sotii, cstigndu-i recunostinta nemuritoare
. Templul lui Lilin era mic, cu marginile acoperisului rasfrnte, si era vopsit n r
os u, stralucind ca o flacara n peisajul gri-verde. Satenii si calatorii de pe ru
se opreau sa priveasca frumusetea lui, facnd o rugaciune pentru spiritul mamei lu
i L ai Tsin si a copiilor ei. Cnd se ntoarse la San Francisco, l chema pe Philip Ch
en, acum n vrsta de nouasprezece ani, n biroul lui si n chineza mandarina pe care o
vorbeau mereu i spuse: - n doi ani, te-am nvatat tot ceea ce stiu n materie de aface
ri. Am decis ca este t impul sa pleci la Hong Kong. E momentul sa le aratam mari
lor hong" puterea noastr a, sa le aratam ca am venit aici ca sa si stam si ca nu
mai avem nevoie de firim iturile de la masa lor. Acum, continua el triumfator,
ne vom construi reprezenta nte din granit alb, ca ale lor, cu numele inscription
ate n aur, sa le vada tot Ho ng Kong-ul. Vei calatori saptamna viitoare, cu vaporu
l ce-ti poarta numele, lund c u tine toate responsabilitatile si onoarea noii tal
e pozitii, cea de Comprador a l companiei. l privi afectuos pe fiul" lui si conti
nua: - Vei fi cel mai tnar Comprador din Hong Kong. Multi vor ncerca sa te nsele, d
ar st iu ca ncrederea n abilitatile si loialitatea ta nu-mi va fi nselata. Vocea lu
i Philip Chen tremura de emotie cnd realiza ca era managerul unei uriase companii
. i multumi lui Lai Tsin: - Onorabile Tata, onoarea ce o acorzi umilului tau fiu
e coplesitoare. Voi face tot ce-mi-sta n putere sa reprezint interesele companiei
si sa o pazesc de gelozi ile si vicleniile marilor hong". Voi face totul sa ma
asigur ca bunul joss" ramne c u noi si-mi voi folosi mintea si minile, ct timp e ne
cesar, zi si noapte, sa merit onoarea pe care mi-ai acordat-o cu atta generozitat
e. Lai Tsin ncuviinta satisfacut: - Atunci, s-o vizitam pe a ta Onorabila Mama Nu
marul unu, spuse el, numind-o asa pe buna femeie chineza la care Philip locuise
dupa cutremur. Sa-i spunem despre succesul tau. Automobilul discret, negru, al l
ui Lai Tsin, cu sofer chinez, astepta afara pent ru a-i duce n Chinatown. Sammy M
orris privi cum luminile acestuia disparura din r aza lui vizuala, apoi se ndrept
a catre cel mai apropiat bar si dadu un telefon la resedinta Mandarinului, din N
ob Hill. Baiatul chinez raspunse la telefon, nota mesajul si i-l nmna lui Ollie. M
andarinul i ceruse lui Ollie sa vina la biroul lui ct mai repede; avea ceva foarte
important sa-i arate. Ollie ridica privirea din lectii ncntat. Stia ca trebuia sa
-i spuna mamei lui, dar nu se ntorsese nca de la Annie, si nu avea timp de pierdut
; Mandarinul i spusese ct mai repede. Aruncndu-si haina pe umeri, iesi pe usa. Era
ora sase, era o seara rece de februarie. ntunericul se lasase repede, dar lun a r
asarea, iar vntul mprastia norii de pe cer, lasndu-l limpede si plin de stele. O ll
ie se grabi spre tramvai si de acolo parcurse drumul pna la chei. Se opri cteva mo
mente sa admire silueta vapoarelor conturate pe cer nainte de a se ndrepta spre bi
rouri. Privi cladirea, uimit; era cufundata n ntuneric, nu era lumina nici la fe r
eastra Mandarinului. ncerca usa, dar era ncuiata, si facu un pas napoi, ntrebndu-se d
aca nu ntrziase. Zgomotul pe care l-ar fi facut pasii lui Sammy practic nu exista.
Se descaltase, iar Ollie nu-l auzi cnd el se apropie din spate, punndu-i un tampo
n mbibat n eter p e gura si pe nas, lasndu-l fara cunostinta n cteva secunde. Noul ho
tel al lui Annie era mic, dar foarte sic, cu saptezeci de camere si douas prezec
e apartamente, toate minunate. Avea aerul confortabil al unei case de tara engle
zesti si totusi avea cel mai nou design, de la dusuri la ncalzire, de la li fturi
la lustre, binenteles mncarea era extraordinara: o versiune cosmopolita a mnc arur
ilor ei de la tara, folosind cele mai bune ingrediente de sezon, perfect gat ite
si prezentate. Pentru Annie, munca era o joaca de copil. Era ceea ce facuse din
totdeauna, numai ca acum nsemna mai mult. Zilele i erau aglomerate si n fiecare sea
ra se mbraca n ce avea mai bun si cobora sa-si ntmpine oaspetii personal, facnd putin
a conversatie sa
u bnd un pahar de sampanie si recomandndu-le mncaruri din meniul pe care l alcatuise
ea nsasi. Hotelul Aysgarth era ocupat n proportie de nouazeci la suta, iar restau
rantul era cel mai popular si mai faimos din oras. Banii zburau n safe-urile lui
Annie si a vea motive ntemeiate sa fie multumita; muncea din greu, nevoile client
ilor erau p e primul plan; angajatii erau bine platiti si fericiti si ea deja vo
rbise cu Man darinul despre deschiderea unui hotel n New York si a altuia la Hong
Kong. O privi cu afectiune pe Francie, care sta vis--vis la masa de ceai. Se gnde
a ca pe ntru o femeie de treizeci de ani, care trecuse prin attea, arata bine, nu
avea ni ci un singur rid pe fata care s-o tradeze. nca si purta parul lung si dev
enise una din cele mai inteligente femei din San Francisco, mbracata imaculat n ha
ine coman date la Paris, desi nu fusese niciodata acolo. Avea putine, dar bijute
riile ei e rau impresionante, ca de exemplu colierul de perle din Marea Sudului
pe care l pu rta ntotdeauna sau enormul inel cu rubin Burmese, care se asorta roch
iei. Calitate" era cuvntul cu care Annie o descria pe prietena ei si asta nu nsemn
a inte rpretarea din Yorkshire pentru ceva aristocratic", ci un sens mai profund
al cali tatilor lui Francie ca persoana. Annie stia ca zilele ei erau pline de n
tlniri de afaceri si de timpul petrecut cu Ollie. Francie era o prietena loiala s
i o mama iubitoare, dadea att de mult celorlalti, pastrndu-si putin pentru ea, dar
Edward S tratron plecase de mult si era timpul ca Francie sa ntlneasca alti barba
ti. - Alti barbati? Cred ca visezi, Annie. Uiti cine sunt. Cine crezi ca vrea sa
fie vazut cu Francie Harrison de trista notorietate? Annie ofta exasperata: - N
u sunt sigura ca a fost o idee buna sa locuiesti cu Mandarinul, asta da loc l a
brfe. - Cel putin le da ceva concret de discutat. Ce crezi ca urasc ei mai mult -
fapt ul ca e chinez? Sau ca e barbat? - Le dai doua motive. Francie ofta. - Mai
bine ma ntorc sa vad daca si-a terminat Ollie temele, spuse ea cu ochii pli ni d
e afectiune cnd se gndi la el. l stii doar, ar face orice ca sa scape de ele. V ii
cu noi la ferma n weekend? Si nu mai vreau sa aud ca esti ocupata iarasi. Hote lu
l asta ti umple toata viata. - Asa mi place, replica Annie ferm. Si ma voi gndi la
ferma, Francie. n weekend-ul asta, hotelul va fi plin. E o ntlnire a Partidului Rep
ublican si stii ct de exigent i sunt politicienii. - Nu-i pot condamna ca au ales
sa stea la Aysgarth. Cred ca e cel mai dragut hot el din lume. - Oh, nu stiu. P
oate ca n Paris ar mai fi altele, dar la mncare nu ma bate nimeni, nici macar cele
din Paris, rse Annie. Francie merse pe jos de la Aysgarth - ura sa ia masina pe
distante mici si oric um i facea bine plimbarea. Era sapte si un sfert cnd ajunses
e acasa, iar baiatul o saluta n hol spunndu-i ca Ollie fusese chemat de Mandarin.
Surprinsa, ea telefona la birou si, cnd nimeni nu i raspunse, banui ca erau n drum
spre casa si urca sa s e schimbe pentru cina. Cobor dupa cincisprezece minute, zmb
ind cnd simti aromele de la bucatarie; bucataru l chinez prepara n fiecare seara c
eva special pentru Ollie. Dupa cteva minute suna telefonul. Ea era n dormitor, rid
ica repede si spuse: - Ollie? Barbatul de la celalalt capat rse, un sunet scurt s
i urt, care nu era deloc amuzan t. - Ollie e aici, cu mine, Francie, spuse el. La
depozit. - Cine esti? ntreba ea, nspaimntata. - Nu stii? Nu-ti amintesti? Nu cred
ca nu, nu-i asa? De fapt credeai ca m-ai ter minat cu ani n urma, nu-i asa? Dar,
iata-ma, m-am ntors din mormnt, Francie, sa te vnez, asa cum ma vneaza Josh pe mine.
Fata lui Francie pali, strnse receptorul att de tare, nct mna i se albi. - Sammy Mor
ris, sopti ea. - Ollie te asteapta aici, Francie. De ce nu vii sa-l iei? Numai s
a nu aduci iar chinezii de data aceasta. Si nici politia. Altfel stii ce te aste
apta. Linia se ntrerupse, iar ea privi n gol cteva secunde, apoi arunca receptorul
alergnd
spre usa, aruncndu-si haina pe umeri. Ollie era n pericol de moarte, era singur n d
epozit cu Sammy Morris. Se ntoarse alergnd, lund un mic pistol din sertarul de lnga
pat. Mandarinul i-l daduse pentru protectie cu ani n urma cnd tong"-ii se ameninta
u unii pe altii si el simtise ca ea putea fi n pericol. Acum avea de gnd sa-l fol
o seasca mpotriva lui Sammy Morris. Strada din fata depozitului era cufundata n ntu
neric. Sammy l lasa pe baiat pe jos, n timp ce el sparse o fereastra si se ndrepta
spre birou. Gasise telefonul, aprin se lumina si o suna pe Francie, att de coples
it de emotie la auzul vocii ei, ca a bia mai putea vorbi, dar simti un real triu
nf cnd realiza ct de nspaimntata era si rs e tare. Nu se spune ca inima unei femei es
te copilul ei? De data asta, inima lui Francie era n minile lui si avea de gnd s-o
faca bucati. Doar atunci ea va sti ce-a simtit el pentru Josh. Iesi din nou afar
a sa ia baiatul, mpiedicndu-se n ntuneric. Lundu-l pe baiatul incons tient, l arunca p
e umar si l duse n birou. l puse pe un scaun si l privi. Doza de eter fusese mare, n
u dorea sa aiba necazuri, iar baiatul era nca inconsti ent. Capul i era dat pe spa
te, iar ochii pe jumatate deschisi. Cnd l privi, fata lu i Sammy pali. Arata exact
ca Josh cnd era tnar. O parte a mintii lui i spunea ca er a fiul lui Josh, iar cea
lalta parte refuza sa creada lucrul acesta. Se ntoarse n t imp la Montgomery Terra
ce, cu cel mai bun prieten al lui, Josh; ar fi facut oric e pentru Josh, si Josh
orice pentru el. Simtind dureri n creier, pulsul i se acce lera si simtind ca i v
a exploda capul, cazu, inconstient ca si Ollie, la podea. Mirosul de kerosen ntepn
du-i narile, se ridica, tusind. Camera era ntunecata si se ridica sa-l atinga pe
Josh, bucuros ca era nca acolo.- Cel mai bun prieten nu-l p arasise, pna la urma. s
i ridica fruntea, mirosind aerul, simtind pericol. Vazu un flash al unei lumini
slabe si depozitul izbucni n flacari. Privi blocat cteva secu nde si apoi se lasa n
genunchi. Totul ardea, flacarile se ndreptau spre el aruncnd umbre ciudate pe chi
pul mai tnarului Josh si stiu ca trebuia sa-l salveze. l ridica pe umar si iesi pe
coridor, ntr-un val de caldura. Un val de fum negru ve ni spre el si el si apleca
fruntea, luptnd mpotriva fumului ce-i umplea plamnii. Mai erau ctiva metri, ctiva pa
si, pna la scapare. Greutatea baiatului deveni mai mare si genunchii lui se nmuiar
a, nu mai putea respira, dar stia ca trebuie sa continu e. trebuia sa-l salveze
pe Josh de aceasta data. Apoi, fumul negru i invada plamnii s i capul, si el nu ma
i stiu nimic. Harry era gata sa plece. Valetul i facuse bagajul pentruo calatorie
lunga peste h otare, iar, soferul astepta n Courmont, gata sa-l duca la Union St
ation. Timpul t recea, trenul pleca peste o ora, totusi Harry se plimba pe hol,
nervos, uitndu-se n fiecare minut la ceasul lui de aur. Era alt cadou scump pe car
e si-l facuse, d ar n-avea chef acum sa-l admire. Privea masuta telefonului din
hol, dorindu-si c a telefonul sa sune. Ardea de mnie, datorita articolului din zi
ar, cu Francie, si acum astepta sa stie daca primul act al razbunarii mpotriva ei
fusese ndeplinit. Se gndi la planul lui, amintindu-si ct de destept fusese folosin
d proprii oameni a i Mandarinului mpotriva acestuia. Tong"-ii angajati trebuiau s
a-si fi terminat tre aba acum, dar ntrziau sa-l sune si se ntreba daca nu se ntmplase
ceva. Sigur, nu-i lu asera banii fara sa respecte ntelegerea. Se opri din plimba
re dupa zece minute. Valetul lui, asteptnd lnga usa, i reaminti c a trenul pleca n j
umatate de ora. - Stiu, sa-l ia naiba! urla el. Apoi, telefonul suna. Traversa h
olul, lua receptorul si un zmbet i se ntipari pe f ata, n timp ce asculta raportul
barbatului de la celalalt capat. Puse jos receptorul fara un cuvnt si iesi pe usa
, nca zmbind. Razbunarea avea un gu st dulce. n taxiul ce o ducea spre port, Franci
e vazu de la distanta lumina rosie pe cer, a uzea sirenele masinilor de pompieri
si luminile masinilor de politie ce goneau t recnd pe lnga ei.
- Se pare ca sunt necazuri n fata, doamna, spuse taximetristul. Ea simti primul f
ior de teama n inima. - Grabeste-te, te rog, grabeste-te, l ndemna ea, rugndu-se sa
nu fie depozitul, dar cumva, stia ca era. Un politist opri taxiul la distanta, d
ar ea, ignornd protest ele lui, alerga spre incendiu. Un al doilea politist o pri
nse, iar ea se ntoarse spre el, tipnd: - Fiul meu e acolo, hohoti ea, trebuie sa-l
gasesc... ajuta-ma, te rog, ajuta-ma . Zbatndu-se sa iasa din strnsoarea lui, fug
i spre ofiteri. Caldura se ndrepta spre e a n valuri mari si ea se opri, uimita de
infern. Tot complexul era o flacara, aco perisul ardea deja ca o torta. Lai Tsi
n, chemat de politie, o vazu de la capatul strazii si alerga spre ea. Lund -o de
umeri, o ajuta sa mearga. Tremurnd de frica si sub soc, i spuse de telefonul lui S
ammy si ca se temea ca Ollie era acolo, dar el nu crezu ca erau nauntru. Ea tipa
cnd el ncerca sa o ia de acolo, spre masina, spunnd ca nu pleaca si ca va r amne pen
tru Ollie, dar pna la urma urca lnga el n masina, ascultatoare ca un copil, iar Lai
Tsin si reaminti de noaptea cnd a cunoscut-o. Acum nsa o ducea spre propria casa d
in Nob Hill. si daca ceea ce spunea era adevarat, atunci tragedia o lovea pentru
a doua oara. O mbratisa tandru, ajutnd-o sa urce treptele camerei ei; i chema pe s
ervitori s-o u rce n pat, iar un doctor i facu o injectie s-o faca sa doarma. - Ce
sa fac? ncepu ea sa plnga, n timp ce Mandarinul statea lnga ea, asteptnd ca tran chi
lizantul sa-si faca efectul. Privirea ei avea ceva salbatic, de groaza, iar e l
nu stia ce sa-i spuna. - Lasa totul n seama mea, Francie, spuse el calm. O sa-ti
gasesc fiul. Dar cnd ochii ei se nchisera sub influenta drogului, dupa multi ani,
Lai Tsin simt i frica n inima. Focul era att de puternic, nct distrusese ntregul comp
lex, totusi pompierii reusiser a sa previna ntinderea lui catre cladirile adiacen
te. La miezul noptii se termina se. Nu mai ramasese nimic din depozit sau din co
moara lor de marfuri. Mai trziu, cnd cenusa se mai raci, pompierii descoperira dov
ezile incendierii premeditate, l ocul fiind mbibat cu kerosen. Si mai trziu n acea
dimineata confirmara ca ramasitele a doi oameni fusesera gasit e n ruine, un barb
at si un adolescent. Chipul lui Lai Tsin era plin de tristete cnd urca scarile s-
o vada pe Francie. Ea avea nevoie doar sa-l priveasca n ochi pentru a afla adevar
ul si l privi tacuta. El se ndrepta spre ea sa o mbratiseze, dar ea l respinse. Se a
runca pe pat, tipnd s i dnd din mini disperata. - Harry a facut asta, tipa ea, cu f
ata plina de lacrimi. Stiu ca a fost el. El l -a ucis pe Ollie - nu Sammy Morris
. A fost o prostie sa-l aduc aici. l privi, iar el se aseza lnga ea si pentru prim
a oara de cnd se cunosteau o mbratisa . Parea mica si fragila, plngnd pe umarul lui.
Nu gasea cuvinte sa o linisteasca, nu-si putu stapni lacrimile, mpartasind aceeas
i durere ca si ea. Lai Tsin stia c a o dezamagise pe Francie. Facuse un lucru or
ibil cnd nu le-a permis chinezilor d e pe vas sa-l ucida pe Sammy Morris n urma cu
attia ani, deoarece, daca Sammy nu-l rapea pe Ollie, acesta ar fi fost acum n via
ta. n trenul spre Chicago, Harry citea titlurile ziarelor de dimineata, iar zmbetu
l sa tisfacut i se schimba ntr-o expresie de stupoare. si spuse nervos ca nu doris
e sal ucida pe pusti si se ntreba cum dracu' era sa stie ca el era acolo? i spuses
era ca Mandarinul plecase si ca locul era ncuiat pe timpul noptii. Reciti articol
ul, apoi se ridica, si aranja cravata n oglinda si pleca spre vagonu l restaurant,
dar micul dejun nu i pria, asa ca se rentoarse n compartimentul sau p articular si
comanda o sticla de Bourbon si apa. Apoi chema valetul si i spuse sa anuleze sed
erea de o saptamna n New York si sa ia locuri la primul vapor ce pleca spre Europa
. Oriunde n Europa, nu conta unde. Dorea ca ntre el si San Francisco s a fie cti ma
i multi kilometri pna cnd speculatiile si scandalul luau sfrsit. Partea a patra
Buck Capitolul 33 1927 Buck Wingate era n biroul sau de avocatura de pe Wall Stre
et, asteptndu-l pe Harry . Trecusera noua ani de cnd nu l mai vazuse, de cnd refuzas
e sa l mai reprezinte ntrun caz de calomnie dupa focul dezastruos ce-l ucisese pe
fiul Francescai Harriso n. Ziarele erau pline de zvonuri despre un telefon miste
rios dat pentru a-l chem a la birouri, iar politia confirmase faptul ca focul fu
sese pus intentionat, dar ce-l incrimina pe Harry era animozitatea cunoscuta a a
cestuia fata de sora sa. Si de asemenea existau zvonuri precum ca Fancesca Harri
son l-ar fi acuzat pe Har ry ca i-a ucis fiul. De la o distanta sigura, din vile
le lui din Monte Carlo, Ha rry si exprimase surprinderea si Socul la auzul traged
iei, dovedind ca n acea sear a fusese n trenul spre New York si ca nu stia nimic d
espre incendiu pna cnd nu afla se din ziare. Povestile si zvonurile umplusera ziar
ele saptamni n sir, fiind aratate fotografii ale domnisoarei Harrison, ale Prieten
ilor apropiati si ale partenerilor de aface ri, ale Mandarinului, la nmormntare. C
hipul lui Francie era ascuns Sub un voal neg ru, era la bratul Mandarinului si a
prietenei sale, Annie Aysgarth, parnd ca sta sa lesine. Buck se gndea ca nu-l put
ea acuza pe Harry de un asemenea lucru. Cnd acesta veni p entru proces, el i spuse
sec: - Daca vei duce chestiunea n tribunal, vor scoate la iveala toata mizeria s
i tot scandalul dintre tine si sora ta. Va fi tiparit n toate ziarele din tara. S
i cum trecutul tau nu e asa de curat, sfatul meu e s-o lasi moarta. - Ce vrei sa
spui trecutul meu? ntreba Harry nervos N-are de ce sa-mi fie rusine. Privirea lu
i Buck i-o ntlni pe a lui, si Harry adauga nesigur: - Vreau sa spun, n-am nimic de
-a face cu incendiul, absolut nimic. - Las-o balta, Harry, spuse Buck. - La drac
u', credeam ca-mi esti prieten, tipa el, mpingndu-si scaunul n spate. Daca asta nsea
mna prieten, cred ca o sa-mi caut alt avocat. - Cred ca ar fi bine, Harry. pentr
u ca sunt sigur ca n-o sa ma bag n asta. Dupa attia ani, Harry i daduse telefon n di
mineata aceea, cernd sa-l vada. i spusese ca erau probleme n legatura cu averea tat
alui sau. Firma de avocatura Wingate era veche; bunicul ntreprinzator al lui Buck
, un biet emigrant din Irlanda, si facuse o mica avere, la douazeci de ani, n Alas
ka. Apoi, satul de nordul friguros, si ncerca norocul la constructii de cai ferate
pna cnd dev eni suficient de bogat pentru a-i satisface standardul de viata, dar
se plictisi din nou. Orfan, cu putina educatie, urma la douazecisidoi de ani un
colegiu, pe rmitndu-i-se sa devina student. Reusise sa se acomodeze repede si abs
olvi cu onor uri, summa cum laude", doi ani mai trziu. Apoi se nscrise la Harvard,
la Drept. Cnd primi gradul de Doctor n Drept, parasi lumea comertului si se devot
a noii pasi uni si responsabilitati. Se casatori cu fiica unui bogatas si spera
sa aiba mult i urmasi, dar favu un singur fiu, Jason. Jason urma pasii tatalui s
au, eXtinznd f irma de avocatura din Sacramento la San Francisco, stabilind un ba
stion la New Y ork, iar acum fiul lui, Buckland Aldrich Wingate, trebuia sa duca
totul mai depa rte, dar pasiunea lui Buck era politica si lasa firma mai mult p
e seama partener ilor, continundu-si cariera ca senator al statului California. T
inu cteva ntlniri al e Comitetului Senatorial, n special n sectorul comercial, n care
era expert. Jason Wingate muri dupa ctiva ani, dar prezenta lui se facea n continu
are simtita printr-un portret din biroul din New York. Cnd l privea, si amintea ct d
e mult l disp retuia tatal lui pe Harry Harrison - si stia ca avea motive ntemeiat
e. Totusi, av eau grija de averea familiei Harrison nca de la nceputuri si trebuia
sa-si faca da toria. Harry ntrziase, ca de obicei. Cnd intra n biroul lui, Buck se
gndi ca arata rau, dar fata lui era bronzata, era nca chipes, purta un costum Savi
le Row impecabil si o cravata frantuzeasca de matase. Era proaspat barbierit, ar
ata excelent, chiar s i pantofii i straluceau. Privi imaginea gentleman-ului engl
ez si zmbi cinic; sub a ceasta fatada, el l stia bine pe adevaratul Harry. - Buna
dimineata, Buck, spuse Harry ntinznd mna Si zmbind ca si cnd nimic nu s-ar fi n tmplat.
mi pare rau ca n-am venit la nunta, dar eram n Monte Carlo. Sau n Londra? A
m uitat. Totusi, cum e sotia ta? - Maryanne e bine, merci, Harry. - Am auzit ca
arata bine, are bani si e de vita aristocratica. O combinatie imba tabila, as sp
une. - Oare, Harry? Si cu proiectele tale de casatorie cum stai? Stia de escapad
ele lui Harry cu staruri si actrite, stia ca nu prea si mai putea permite asa cev
a. - Ah, la dracu' cu toate femeile. Am venit pentru ca am nevoie de ajutorul ta
u.M-am trezit ntr-o ncurcatura" financiara si vreau sa ridic niste bani. Binenteles
, temporar. Stii cum e piata de marfuri n ultimul timp. E o urgenta, Buck. Stii t
u cum e. - Din cte mi amintesc, jumatate din creditul tau nu-ti poate fi ncredintat
pna la pa truzeci de ani. Si mai ai ctiva ani de dus pna atunci. Harry si aprinse o
tigara si spuse: - Binenteles ca n-o sa lasam patru ani ntre mine si banii mei. T
ata mi i-ar fi dat daca as fi avut nevoie. Si am nevoie, Buck. Acum. - Creditul
e blocat pna cnd mplinesti patruzeci de ani. Asa a vrut tatal tau si mai sunt patru
ani. Mi-e teama ca nu pot face nimic. Harry ofta, contemplndu-si tigara egiptean
a. - Stiam ca vei spune asa ceva. Pot sa fac un mprumut girnd creditul, nu? - La o
dobnda exorbitanta. - Sunt sigur ca Harrison Mercantile mi va oferi un mprumut de
cteva milioane la o d obnda rezonabila. - Uite ce e, Harry. Bancile au regulile lo
r. Cum tu esti proprietarul bancii, nu sunt sigur de legalitatea sugestiei tale.
Te sfatuiesc sa ai grija. Harry rse, dar nu era amuzat. - Ei bine, multumesc mul
t, prietene. Sunt sfaturile pe care le-a primit familia mea de-a lungul anilor.
Totusi, n-o sa lasam ca aceste lucruri sa ne strice prie tenia, nu? Ne cunoastem
de copii, Buck. ti amintesti calatoria la Paris? Dumnezeu le, ce ne-am mai distr
at, nu? Femeile alea sexy din bordelurile frantuzesti? Eu n-am uitat. Tu? - N-am
uitat escapadele tale la Paris. - Ce sunt zvonurile astea ca ti-ai depune candi
datura ca republican? Cred ca e o idee buna. Cu Maryanne Bratrle lnga tine, cum p
oti sa dai gres? Princeton, Harva rd, sotia perfecta si familistul perfect. Voi
fi primul care te voi felicita, sp use el zmbind pisiceste si apoi continua: mi pa
re rau ca n-am putut face afaceri a zi. Poate alta data, Buck? De fapt, ce-ar fi
sa ma inviti ntr-un weekend? Mi-ar p lace sa o vad pe Maryanne si copiii. Iesi,
lasnd usa deschisa, iar Buck ofta. Harry Harrison nu se schimba niciodata. Maryan
ne Wingate folosea casa din Washington pentru scopuri politice, dar aleses e sa
traiasca la New York. Prietenii ei erau acolo, copiii mergeau la scoala aco lo s
i acolo se retragea cnd provincialismul" Washington-ului o calca pe nervi - ti mp
de patru zile n fiecare saptamna. Apartamentele familiei Wingate de pe Park Avenu
e formau trei etaje, desi Maryann e transformase unul din etaje ntr-un hol, cu o
scara ce cobora, n doua curbe perfe cte, dintr-o galerie centrala. Zidurile aveau
portrete, iar masivul semineu, n ca re ei i placea sa faca focul din prima zi de
toamna pna n prima zi de primavara, er a din argint. Zmbea si le spunea vizitatoril
or ca n adncul sufletului era o fata de la tara, ca trebuia sa plateasca pretul de
a-l ajuta pe Buck n cariera si ca i pa rea rau ca nu putuse sa aduca si caii. Cei
trei cini si ridicasera nasul n aer, dnd lenesi din cozi cnd Buck intra, dar nu a le
rgara sa-l ntmpine, asa cum faceau cu Maryanne; erau cinii ei si ai nimanui altci n
eva. Maryanne refuzase sa aiba majordom, spunnd ca era Un obicei prost, si o serv
itoar e n uniforma i lua haina si i spuse ca Doamna trebuia sa se ntoarca repede. n s
patele marelui hol era camera de primire si biblioteca cu o colectie de carti ra
re si harti vechi, iar dupa aceasta, bucataria. Primul etaj avea camerele lui si
ale lui Maryanne, fiecare cu budoar si baie, camera de asteptare si biroul lu i
. Buck sui scarile, cte doua, pna la camera copiilor, Grace Juliet Margaret Bratrl
e
Wingate, n vrsta de sase ani, cunoscuta ca Miffy, l privi cu un zmbet cnd el intra. -
Oh, buna tati, spuse ea. Era un ton ciudat n vocea ei, pe care Buck l stia foarte
bine, si spuse: - Buna, Miffy. Asta e tot ce poti sa faci cnd l saluti pe bietul
tau tatic? Se ndrepta spre ea, cu bratele desfacute, iar ea zmbi si sari n bratele
lui. - Tata, esti att de exuberant, spuse ea, copiind cuvintele mamei sale. - Par
ca ai fi maica-ta. Deci? Ce s-a ntmplat? El o privi gndindu-se ct de draguta era. Av
ea parul mamei ei, blond si drept, gura lui Maryanne si ochii ei mari, cu gene l
ungi si nchisi la culoare; era nalta pent ru vrsta ei si avea un charm care facea s
a obtina tot ce dorea, dar el banuia ca nu dorea sa faca ceea ce-i spusese mama
ei si deci se plnse ca nu vrea sa se mbrac e si sa coboare pentru a-i saluta pe oa
spetii de la cina. - Nu vreau, spuse ea, sunt att de plictisitori, al naibii de p
lictisitori. - Ma bucur sa vad ca ai nvatat o asa de buna engleza la scoala domni
soarei Beale, spuse Buck sarcastic. - Nu vreau, repeta ea. Buck stia ca Maryanne
dorea sa-si arate scumpa fiica vizitatorilor; i-ar fi plac ut sa fie si James a
colo, dar Alexander Buckland Wingate avusese un puseu de ore ion si era cu infir
miera la casa de la tara, n New Jersey. Invitasera ctiva politi cieni si oameni de
afaceri influenti, iar dupa cina, preferinta lor pentru Buck si partidul republ
ican urma sa fie decisa n marea si sumbra biblioteca. Buck muncise mult pentru pa
rtid, facnd campanie, neobosit, pentru ultimele aleger i prezidentiale, iar Marya
nne muncea si mai intens, sotie perfecta de politician , atenta la pozitia ei po
litica. Nu existau pete n caracterul lui Maryanne; vieti le celor din familia ei
erau carti deschise. Fusesera n Senat de generatii, iar a cum i sustineau cariera
lui Buck. La patruzeci de ani, fusese sfatuit sa faca o t ranzitie graduala de l
a senator la candidatura de presedinte. El se decise sa nu-i strice micile place
ri n timp ce ea statea mbracata ntr-o rochi e scumpa cumparata de mama ei. - Ce-mi
dai daca vin? ntreba Miffy. - Ce-ti dau? ti dau luna, stelele... - Serios, tata, m
ai bine un iaht nou. El ofta. - Nu exista pic de romantism n sufletul tau, spuse
el plecnd, gndindu-se ca era exa ct ca mama ei. Intra n camera lui Maryanne n drum s
pre hol. Aveau camere separate de cnd se nascus e primul copil, deoarece ea doris
e asa. Pna la urma, ne putem vizita, nu?" spusese ea zmbind, acelasi zmbet ca al fi
icei ei cnd dorea ceva. Lampile erau aprinse, iar menajera lui Maryanne i calca ha
inele, n timp ce ea se ndrepta spre baie. Din baia de marmura italiana ieseau abur
i cnd el intra si spuse: - Pot sa intru? - Oh, chiar este necesar, Buck? N-ar tre
bui sa te schimbi Pentru cina? Vor veni n patruzeci de minute. El o privi cum sta
tea n cada mare, plina de apa parfumata. - Ce e, Buck? ntreba ea. Am ntrziat si sunt
o gramada de lucruri de facut... Iesind din cada, ntinse mna si spuse: - Da-mi pr
osopul. El i-l dadu tacut, gndindu-se ca Maryanne goala fusese cea mai mare dezam
agire a vietii lui. Era una din acele femei ce aratau uluitor mbracate, dar fara
haine av ea un piept mic si era osoasa. Avea nca treizeci si unu de ani: era ntotd
eauna ncnta toare, bine mbracata si nu ridicase niciodata vocea. Era o mama destul
de buna, i ar el facea ocazional dragoste cu ea, dar nu era ctusi de putin ndragos
tit. Cnd i dadu prosopul si o vazu cum se stergea pe picioare, se gndi ca fusese do
ar o atractie si ca gresise n dragoste. n sapte ani de casnicie el si ea nu avuses
era p arte de aventuri extraconjugale, desi stiau ca multe cupluri faceau acest
lucru; n schimb, toata energia si-o canalizau spre politica. Maryanne nu dorea se
x cu o persoana straina; nici chiar cu sotul ei; tot ceea ce dorea era sa-l vada
n asce nsiune si poate, n final, la Casa Alba. - Mai bine te-ai mbraca, i spuse ea
din nou, acoperindu-si goliciunea cu un halat de matase. M-am gndit sa fac un men
iu simplu n aceasta seara. i stii pe politicieni i acestia, nu doresc dect friptura
, friptura, friptura. Cred ca ar mbogati restaur
antele din Chicago. M-am decis asupra Chateau Leoville Las Cases - ei cunosc un
vin bun cnd l degusta. Vinul din 1870 s-a decantat si... oh, Dumnezeule, uite ct e
ceasul, Buck, du-te te rog si pregateste-te. - M-am ntlnit cu Harry Harrison azi.
Ea l privi scurt. - Necazuri? - De cnd a murit tatal lui e un nimic. Voia tot cont
ul si i-am spus nu. - Destul de corect. Din cte am citit, oricum i-ar fi cheltuit
pe femei. Buck ofta lasnd-o n fata oglinzii ncercnd sa-si prinda un colier de diama
nte si ntrebn du-se daca nu trebuia sa-si puna perlele. Mergnd pe hol, el se gndea d
aca meritau toate astea. Era gata si astepta. La sapte si jumatate, focul era ap
rins, cinii leneveau n fata lui, iar Maryanne arata regal n rochia lunga si rosie d
e matase si diamantele fa miliei la gt. - M-am gndit ca ar fi bine sa le amintesc
cu cine au de-a face, sopti ea, aranjndu -i cravata neagra. Ce cuplu minunat sunt
em noi doi, adauga ea, satisfacuta. Doisprezece oameni influenti mpreuna cu sotii
le lor fusesera invitati la cina, ia r liderul Camerei Reprezentantilor si sotia
lui sosira ultimii. - Salutari de la Casa Alba, i spuse el lui Maryanne, Sarutnd-
o pe obraji. Presedin tele Coolidge spune ca bunicii lui si ai tai s-au cunoscut
. - ntr-adevar, spuse ea, cred ca au fost la scoala mpreuna. Ea avusese grija ca i
nvitatii sa fie serviti cu whisky-ul preferat, desi nu era de acord cu asta, nain
te de cina, oferi doamnelor sampanie; iar apoi micuta Miffy si facu intrarea zmbin
d rusinoasa, cnd era prezentata. Cina fusese simpla, facuta dupa ideea Maryannei:
supa, Peste, carne de vita, cio colata ca desert si brnza, toate Perfect gatite
si servite, acompaniate de cel ma i bun vin frantuzesc. Imediat dupa asta, ea in
vita doamnele n salon Unde au discu tat despre copii, despre casele de la tara si
iahturile sotilor, n timp ce Buck i -a condus pe barbati n biblioteca, unde se as
ezara pe canapele de piele n fata focului, bnd vin bun si discutnd despre viitor. P
e la ora unsprezece, zarurile era u aruncate; ei vor sustine generos partidul, p
unndu-si influenta personala n slujb a senatorului Buckland Aldrich Wingate, care,
n schimb, le va reprezenta interese le. iar cnd va veni timpul, ei vor fi interes
ati sa-l sustina n campania prezident iala. Urma sa dureze mai multi ani si sa ne
cesite un mai mare efort, dar Maryann e obtinuse ceea ce-si dorea. Pentru moment
. Capitolul 34 Annie conducea micul ei Packard de-a lungul drumului din Sonoma V
alley spre De S oto Ranch. O data cu trecerea anilor, Francie cumparase mai mult
pamnt n jurul cel or patruzeci de acri, iar acum pamntul se ntindea mai mult dect pu
teai cuprinde cu privirea, o suta patruzeci de acri cu pajisti si stejari. Vaci
de Jersey care pa steau, trei sute de capete de vite, ngrijite de cowboy mexicani
, iar de cealalta parte a fermei, viile si trandafirii, care n aceasta perioada a
anului nflorisera pentru a doua oara. Francie inspecta trandafirii n fiecare dimi
neata, iar Annie b anuia ca iubea aceste flori foarte mult. Si ferma crescuse: e
ra locuinta lui Zoc co si a menajerei, apartamentele muncitorilor si micuta cram
a. Anii ce trecusera de la moartea lui Ollie au fost niste ani tacuti pentru Fra
nci e. Annie abia daca ndraznea sa-si aminteasca de primele luni dupa tragedie: F
ranc ie se cufundase n solitudine ca un animal ranit ce cauta un loc linistit, un
de sa moara, dar moartea nu vine asa de usor, iar ea era fortata sa si aminteasca
mere u de noaptea incendiului, pna cnd ei credeau ca ea va nnebuni. Se retrasese l
a ferm a, locul unde venea ntotdeauna sa-si linga ranile, si timp de doi ani nu m
ai plec ase de acolo. Zocco si sotia lui aveau grija de ea, desi ea abia daca le
vorbea, nu pleca nicaieri si nu se ntlnea cu nimeni. Devenise fantoma unei femei
si, desi si inima lui Annie era ndurerata de pierdere a lui Ollie, nu mai putu su
porta. Opri masina si intra pe usa; Francie statea pe scaun n fata sobei de la bu
catarie, cu cinii lui Ollie la picioare si si ridica p rivirea indiferenta, sa vad
a cine era. - Ia-o, spuse Annie, lund o pusca de pe perete si punnd-o pe masa. De
ce n-o faci, n loc sa ne tragi pe toti n agonie si moarte, ncetul cu ncetul? M-am sa
turat, Franc
ie Harrison. Si m-am saturat sa-ti vad fata asta ntristata. L-am iubit mult pe Ol
lie, dar el nu mai e, tu esti tnara si bogata, probabil mai bogata dect te-ai gndi
t vreodata. Sunt mii de copii saraci, nevoiasi n San Francisco, care au nevoie de
cineva ca tine, dar daca tu preferi sa mori dect sa-i ajuti, atunci fa-o si nu n
e mai chinui. Spunnd acestea, izbucni n lacrimi. - Oh, Doamne, ce-am spus... cum a
m putut sa fiu att de cruda? N-am vrut, Francie, n-am pripit... Nu vreau sa mori.
.. numai ca te rog, te rog, vino napoi. Francie se ridica si se ndrepta spre masa.
Ochii caprui ai lui Annie se marira, si duse minile la gura, scotnd un mic strigat
cnd Francie lua arma. Era blocata de gr oaza cnd Francie o deschise si o verifica
. Privirile lor se ntlnira, Francie nchise arma si o ndrepta spre sine; trecura secu
nde nesfrsite. Apoi o puse pe masa si spu se calma: - Asta arata ct de multe stii
despre lucrul la ferma, Annie Aysgarth, pusca n-are gloante. - Oh, multumesc lui
Dumnezeu. N-am vrut-o cu adevarat. Numai ca nu stiu ce sa ma i fac. Francie pri
vi pe fereastra la soarele ce se reflecta n acoperisul grajdului si lun d-o pe Ann
ie de brat spuse ca si cnd ar fi fost cel mai normal lucru din lume: - Hai sa fac
em o plimbare pna la grajduri, sa vedem calul lui Ollie. Bietul anima l a fost pr
ea mult timp neglijat. Annie privea admirativ cum mngia calul care fusese favoritu
l fiului sau. Gestul ei reprezenta un nceput de drum n viata. n acel an, Francie si
Mandarinul nfiintasera Oliver Harrison Memorial Foundation p rin care ajutau cop
iii bolnavi si nevoiasi, fundatie pe care Francie o conducea. Francie vizita n fi
ecare saptamna noua anexa pe care o donasera lui Children's Ho spital, aducnd juca
rii, jocuri si carti, pe care le citea micutilor pacienti. Sta tea ore n sir inga
paturile suferinzilor, lucra neobosita luni n sir, iar numele ei aparea rar n ziar
e. Cnd epuizarea o coplesea, se ntorcea ntotdeauna la ferma. Crama era noua ei pasi
une, iar Annie zmbi cnd trecu pe lnga ea; vinurile lui Franc ie erau prelucrate pna
aproape de perfectiune si desi productia era mica, aproape trei mii de sticle, v
inul ei rosu era bun. - Bun, dar nu destul de bun, spuse Francie mai trziu, cnd se
plimbau prin vie. Pri veste, spuse ea indignata, de ce sunt mai bune n Franta? A
vem acelasi soare, acee asi ploaie. De ce nu putem produce un vin la fel de bun
ca al lor? Annie rse si i spuse: - ntreaba-i pe francezi, nu pe mine. - Poate ca vo
i face asta ntr-o zi. Annie stia ca glumea si spuse: - Atunci, nainte de a te aven
tura att de departe, de ce n-ai veni la petrecerea me a, saptamna viitoare? E timp
ul sa faci ceva ce-ti place, sa schimbi ceva. E timp ul sa iesi si sa cunosti cti
va oameni. Francie o privi gnditoare; Annie era ntotdeauna oculta, avea multi prie
teni; era s efa unui minunat hotel si toata lumea dorea s-o cunoasca. O privi cu
o privire nt ristata si o invidie. Spuse repede, nainte de a se razgndi: - Bine. V
oi veni. Annie era uimita, iar Francie rse, dar mai trziu, cnd si facea bagajele era
mult mai serioasa. Viata ei fusese ca a unei calugarite. San Francisco crescuse
din oras ul mic al tineretii ei, ntr-un oras imens si cteodata, cnd se ntorcea acas
a de la ma sa luata la Aysgarth , cu Annie, privea invidioasa multimea ce iesea
din baruri si teatre, simtindu-se ca o fetita cu nasul presat pe fereastra, n tim
p ce adevar ata viata se derula n fata ochilor ei. n acea saptamna, presedintele da
dea un bal pentru a multumi californienilor care m uncisera neobositi pentru cau
za partidului. Orasul era plin de oameni veniti din afara; la fel si hotelul Ays
garth . De-a lungul anilor, Annie gazduise multi di ntre politicienii Washington
-ului, iar nainte de bal dadu o mica receptie cu samp anie. - Propria receptie in
augurala, i spuse ea emotionata lui Francie, pe cnd asteptau o aspetii. Arat ca Pr
ima Doamna a lumii hoteliere? - Arati perfect, o asigura Francie, si ntr-adevar a
sa era. Parul ei castaniu era aranjat n bucle fine, iar ochii i straluceau de emot
ie. Purta un colier de smarald
e cu cercei asortati si un inel de topaz. - Nu vreau sa concurez cu diamantele l
or, draga mea, i spuse ea lui Francie. Apoi rse cnd se gndi la preturile pe care le
practica la Aysgarth . Dar Annie nu fusese niciodata rautacioasa; pregatise tot
ceea ce era mai bun pen tru oaspetii ei; sampanie Roederer - aceeasi care era ba
uta de Tarul Rusiei - ca viar din Persia, cel mai bun somon din Scotia si un del
icios homar. - N-am fi fost serviti mai bine nici la Casa Alba, domnisoara Aysga
rth, i spuse p resedintele. ncaperea era plina de femei faimoase, dar Annie era n c
entrul atentiei, iar accent ul ei din Yorkshire si rsul ei puteau fi auzite peste
zumzetul zgomotos ce marca o petrecere de succes. Francie statea lnga usa, cu pa
harul de sampanie n mna, raspunznd politicos cnd era pr ezentata de Annie si dorindu
-si sa nu fi promis niciodata ca vine. n viata ei nu fusese la o asemenea petrece
re si se simtea ca un peste iesit din apa. Ochii experti ai Maryannei Wingate, cn
d o ntlnira, remarcara faptul ca era necunosc uta si ncepura sa caute persoane mai
importante, dar ochii lui Buck erau fascinat i. Se gndi ca arata minunat, dar dis
tanta si de neatins, ca si cnd ea avea un zid invizibil n jur, ce spunea stai la d
istanta". Rochia ei era discreta ca un nor si scumpa ca la Paris, iar perlele re
prezentau o mica avere. El se ndrepta spre ea s i spuse: - Arati de parca ai dori
s-o stergi pe usa. Petrecerea nu ti se pare reusita. Ea l privi, uimita. - Oh, n
u, deloc. E o petrecere minunata si reusita. El i ntinse mna. - Sunt Buck Wingate.
- Francesca Harrison, murmura ea rosind. A fost rndul lui sa fie uimit. - Dar l cu
nosc pe fratele tau, exclama el. Ea ngheta, privirea i deveni distanta, b uzele i
se strnsera si nu raspunse. Tatal meu, continua el, a fost avocatul tatal ui tau.
Adica, vreau sa spun ca acesta este singurul motiv pentru care l cunosc. n profes
ia mea aveam relatii cu el. Ea ncuviinta si spuse rece: - Mda... - Domnisoara Har
rison, spuse el, nu eu l-am ales pe fratele tau ca client, l-am mostenit. Stii,
pacatele tatalui tau... Ea i zmbi, respirnd usurata si spuse: - Nu te scuza pentru
faptul ca l cunosti pe Harry, domnule Wingate. E ghinionul d umitale, nu al meu.
El ncuviinta, ncercnd sa schimbe subiectul, dar mintea lui cauta informatiile pe ca
re le stia despre ea. avea un amant chinez si o corporatie multimilionara? binen
t eles moartea tragica a fiului ei n incendiu. Trecutul ei nu era prea curat si s
e gndi din nou ct de frumoasa era. - Ce te aduce la o petrecere politica, domnisoa
ra Harrison? - Annie Aysgarth e o veche prietena. Ea a dorit sa cunosc pe toti i
nvitatii. - E Annie, o recunosc, ntotdeauna i place sa fie apreciata n special pent
ru prajitu rile ei de Yorkshire. Francie rse: - Sunt cele mai bune - si probabil
cele mai scumpe - dar Annie poate mult mai mu lt dect att. - Asa e. O cunosc de ze
ce ani. Cum de nu te-am cunoscut mai nainte? - Cum, nu stii? Sunt cel mai strict
secret al orasului! Celebra sora a lui Harri son, care traieste n pacat cu amantu
l ei chinez n Nob Hill, peste drum de ilustrul frate, Harry. Nimeni nu vorbeste d
espre mine, domnule Wingate, dect pe la spate. - Buck? spuse Maryanne lundu-l de b
rat, iar el se ntoarse. - Maryanne, ea este domnisoara Harrison . - ntr-adevar? sp
use ea, fara a-i ntinde mna. Ce mai faceti, domnisoara Harrison? Si fara sa astept
e un raspuns, continua: Buck, ma tem ca trebuie sa plecam, altfel ntrziem la bal.
Apoi iesi fara sa-i mai arunce o privire lui Francie. Buck o privi furios. -Scuz
-o pe sotia mea, are maniere mai nereusite dect fica ei de sase ani. - Nu-ti face
griji, domnule Wingate, spuse Francie ntorcndu-se. El o privi cum se ndeparta grat
ios spre Annie; rochia i scotea n evidenta trupul mi
nunat, iar lumina ncaperii facea sa-i straluceasca parul si perlele minunate. Se
gndi ca arata ca cea mai singura femeie din lume. Francie stia ca nu mai putea sa
ndure; astepta pna cnd receptia se termina si i spus e lui Annie ca o durea capul s
i ca pleaca acasa. Annie o privi nencrezatoare: - Cel putin ti-ai facut aparitia.
Banuiesc ca a fost un nceput. Sa ncepem de aici, bine? Annie a fost surprinsa cnd
Buck Wingate o suna n dimineata urmatoare si mai surpri nsa cnd ntreba de Francie. l
cunostea pe Buck de mult timp, resedinta lui oficiala era n Sacramente, dar locu
ia la Aysgarth's cnd era n San Francisco, lucru care se ntmpla aproape n fiecare lun
a . La nceput fusese suspicioasa deoarece simtea ca un barbat att de faimos si ncnta
to r ca el nu putea sa fie Prea bun, dar Buck Wingate nu se juca; era un sot bun
, d esi sotia lui era o femeie rece; era unul dintre cei mai tineri senatori, ia
r vi itorul lui era deja asigurat de oameni importanti, ce puteau influenta aces
t luc ru. Deci de ce suna sa se intereseze de Francie? - Maryanne s-a ntors acasa
, explica el, dar eu a trebuit sa ramn pentru o ntlnire. V oi fi singur si tu esti
singura femeie din San Francisco careia i s-ar face mila sa cineze Cu mine desea
ra. si domnisoara Harrison, binenteles, adauga el repede. - Sunt ocupata, spuse e
a, dar sa vad ce pot face. Punnd telefonul jos, si puse hai na si se grabi sa ajun
ga la Francie. Apoi stnd cu bratele ncrucisate si un zmbet pe fata spuse: - Deci, F
rancesca Harrison, ce i-ai spus lui Buck Wingate de l-a facut sa fie att de prins
"? - Prins"? raspunse Francie rosind. Gresesti. Mi-a spus ca-l cunoaste pe Harry
si am fost rautacioasa cu el. Apoi m-a prezentat sotiei lui si ea a fost rautac
ioas a cu mine. - Maryanne e rautacioasa cu toata lumea pna cnd nu i se face un se
rviciu. Si rauta cios sau nu, Buck Wingate doreste compania noastra la cina dese
ara - fara sotia lui. Si probabil ca i-ar place mai mult daca n-as fi nici eu. -
Atunci mai bine i-ai spune domnului Wingate ca nu pot accepta invitatia lui. O
h, Annie, nu am destule necazuri si fara sotul Maryannei Wingate? - Oare? spuse
Annie. Ma gndeam ca ai vrea sa stii ca lumea nu trece indiferenta p e lnga tine. D
aca Buck Wingate e interesat, atunci si alti barbati vor fi - daca tu le acorzi
o sansa. Dar Francie nega, dnd din cap. Nu era o femeie obisnuita si stia asta. C
asnicia s i fericirea nu erau destinul ei. Oricum, se gndea la Buck n timpul lungu
lui drum s pre ferma. Imaginea femeii singure n rochia gri de culoarea norilor ra
masese adnc ntiparita n m intea lui Buck. Era un om ocupat, dedicat muncii lui si m
iilor de ndatoriri ale p ozitiei lui de senator de California, firmei de avocatur
a si petrecerilor pe car e Maryanne le dadea doar pentru cariera, dragule". Intr
ase n politica ca un tnar id ealist si desi idealurile erau temperate de motive si
circumstante, ntotdeauna ra mnea un om al oamenilor, pentru oameni". Ura petrecer
ile lui Maryanne, desi uneori admitea ca avea dreptate, si multe afa ceri si ali
ante erau ncheiate la masa, la cina. Casa lor de pe K Street era plina de femei d
e comitet la masa de prnz sau de vizi tatori importanti la ceai, sau politicieni
influenti la una din cinele la lumnare , pentru care Maryanne era recunoscuta. -
Poti sa crezi, iubitule, exclama ea, rznd, oamenii ncearca sa-mi mituiasca priete n
ii pentru a fi invitati? Nu e uimitor? Buck o privi prezidnd masa de cina n stil g
eorgian, deasupra careia era un candela bru Paul Storr din secolul al XVIII-lea,
serviciul de masa din argint, paharele de vin, din cristal si aranjamentul flor
al si stiu ca ea era n elementul ei, dar nu era nici un barbat la masa n acea sear
a si se simtea la fel de singur ca femei a n rochie gri. - Hai sa ne invitam prie
tenii la Broadlands de Craciun, i spuse el lui Maryanne cn d oaspetii plecara. Era
u n dormitor, iar menajera punea la loc rochia pe care ea o purtase.
Maryanne mbraca camasa de noapte roz, si se aseza n fata toaletei, zmbindu-i n oglin
da n timp ce-si dadea fata cu crema. Daca i placea mai mult ceva, acel lucru era
c asa ei din copilarie, oferita de bunicul ei. - Binenteles, iubitule, ce idee bu
na. Craciunul la tara cu copiii si prietenii. C e poate fi mai minunat? Voi face
mine lista invitatilor si voi da instructiuni me najerei sa Pregateasca totul. -
Ar fi mai bine pentru noi sa fim mpreuna cu copiii, sPuse el serios. i vad att de
putin zilele acestea. Ea ofta. - Binenteles, dragul meu, e adevarat, dar cred ca
ar fi mai bine sa stea unde su nt acum. Nu e loc n casuta aceea, si oricum e mai
bine sa stea cu guvernanta si s coala lor. Si suntem att de ocupati... spuse ea o
ftnd din nou, ntinzndu-se, si sunt att de obosi ta la sfrsitul unei zile nct nu stiu de
unde am energia pentru a nfrunta dimineata u rmatoare. Privirile lor se ntlnira n o
glinda, iar el vazu privirea ei lipsita de expresie si se ntreba ce se ntmplase cu
mariajul lor; vietile lor erau dedicate activitatii lui si ambitiei ei n privinta
lui, totul sub aparenta unui cuplu perfect. Daca nu er au copiii si cariera pol
itica, el ar fi fost tentat sa-i ceara divortul Chiar at unci, pe loc, dar i spus
e: - Noapte buna, Maryanne, si nchise usor usa n urma lui. New York-ul cu doua sap
tamni naintea Craciunului era locul favorit al lui Buck. i p laceau sunetele scoase
de clopoteii pe care Mosi Craciunii" i zdranganeau n fata ma gazinelor si mirosul
alunelor prajite ale vnzatorilor de la colt de strada; i plac ea aerul rece, care
l facea sa-si strnga mai tare fularul si i redestepta amintiri din copilarie, cnd p
atina pe iazul nghetat al gstelor sau se rostogolea pe pantele alunecoase ale Stra
wberry HUI, lnga casa parinteasca din New England unde familia si petrecea Craciun
ul. Privea trenuletele si animalele de plus din ferestrele ma gazinului de jucar
ii, amintindu-si de diminetile sarbatorilor de iarna trecute, cu focul arznd n sob
a, cu zapada caznd afara ,si cadourile misterioase, nca ne-desfa cute. si amintea d
e rsetele familiei si ale prietenilor, de mirosul bunatatilor di n bucatarie, dor
indu-si sa se ntoarca n timp, s-o ia iar de la capat. Ultima persoana pe care Fran
cie se gndea s-o ntlneasca era Buck Wingate. Ea se opri un moment sa-l priveasca, c
u un zmbet pe fata, gndindu-se daca sa-l salute. Abia se decise sa n-o faca si ime
diat el se ntoarse, observnd-o. - ti amintesti de mine? spuse ea rusinoasa. Frances
ca Harrison - ne-am ntlnit la pe trecerea lui Annie Aysgarth, la San Francisco,con
tinua ea ntinznd mna si adaugnd cu un zmbet: - Aratai ca un pusti cu nasul presat pe
vitrina. El o privi, surprins. Ea purta o haina de casmir cu un guler imens de v
ulpe si o mica palarie, obrajii i erau mbujorati de frig, iar ochii de un albastru
intens. Arata minunat. - Chiar se observa? mi aduceam aminte de Craciunurile tre
cute. Binenteles ca te-am recunoscut. Cum as putea sa te uit? Ce faceti n New York
, domnisoara Harrison? a dauga el, lasndu-i mna pe care i-o tinuse ntr-a lui, iar e
a i spuse ca era n oras sa caute o proprietate pe care Corporatia Lai Tsin o cumpa
rase si sa faca cumparatu ri de Craciun. El privi pachetele pe care ea le cara s
i spuse: - Se pare ca ai avut mai mult succes dect mine. Eu nca n-am gasit nimic p
entru Mar yanne - sotia mea. Francie se gndi la Maryanne, cea att de sigura pe sin
e. - Bijuterii-, sugera ea. - nca o pereche de cercei pe care i-ar folosi ca orna
ment de brad. Francie rse si el se gndi surprins ct de diferit arata cnd era fericit
a. - Stiu ce mi-ar place de Craciun, dac-as fi n locul sotiei tale. L-am vazut ntr
-o galerie si m-am ndragostit de acel lucru. - De ce nu-mi arati? ntreba el, bucur
os de compania ei. Sau plimbat de-a lungul Fifth Avenue si dadura coltul intrnd n
micuta galerie. n vi trina era un portret, semnat Monisot, reprezentnd un copil bl
ond, cu fata serioas a si ochi mirati. Francie ofta. - N-ai convingerea ca a cap
tat esenta copilariei? El se gndi la copilaria lui si n
telese ca ea avea dreptate. - Ma tem ca lui Maryanne nu i-ar place, spuse el cu
regret. Poate o sa-i cumpar niste perle gri. El privi primii fulgi de nea ce ncep
usera sa cada; era ora patru si se ntunecase. - Cel putin lasa-ma sa te invit la
ceai sa-ti multumesc pentru ajutor. - N-ar trebui, am attea de facut. El era sigu
r ca nu avea nimic de facut la ora p atru, ntr-o dupa-amiaza de joi naintea Craciu
nului si spuse autoritar: - Nu accept nici un refuz, si o lua de brat si intra n
noul Sherry Netherland Hot el. Cafeneaua era plina, iar sunetul paharelor se ame
steca cu al viorilor din cvarte t si cu zgomotele copiilor emotionati, care mncau
nghetata si prajituri de ciocola ta. Francie se gndi tremurnd la Ollie; Craciunul
era ntotdeauna cea mai grea perioada s i de aceea se retragea n New York, sa scape
de amintiri, dar nu era ntotdeauna pos ibil sa reuseasca. Se gndi trista ca el n-
ar mai fi fost un copil, si poate el ar fi putut s-o nsoteasca la ceai, n locul lu
i Buck Wingate. - Vad ca si tu ntmpini Craciunul singura, spuse el ncet. Ea l privi
cu ochii plini de tristete, iar el dori s-o mbratiseze si sa-i spuna ca ntr-o zi t
otul va fi bine, dar nu putea face asta. Nimic nu putea compensa pierd erea fiul
ui ei. - Ce bine se distreaza copiii, spuse ea zmbind. Priveste ct de mult se bucu
ra. - Si noi ce luam? O prajitura mare de ciocolata, un munte de nghetata, prajit
ura de visine, Millefeuille sau esti tipul de femeie care mannca sandwich? - Daca
vrei sa stii adevarul, sunt tipul de femeie care mannca briose, se confesa ea. -
Atunci briose sa fie, spuse el dnd ordin chelnerului sa le aduca, continund: vez
i ct de multe am nvatat despre tine ntr-o ora? Stiu ca tu cumperi proprietati n Manh
attan, stiu ce cadou ti place de Craciun si ce-ti place la ceai. n curnd ti voi sti
toate secretele. - Dar eu n-am secrete. Viata mea e o carte deschisa. Toti stiu
absolut tot despr e mine. - Oh, nu. Sunt sigur ca sunt putini cei care o cunosc
pe adevarata Francesca Har rison. Francie l privi nervoasa. Privindu-l n ochii ca
prui si spuse ca descoperisera prea mult pentru o simpla ntlnire. Annie i spusese ca
Buck Wingate era frumos si avea dr eptate. Chelnerul aduse ceai si briose coapt
e cu unt, iar el schimba subiectul povestind u-i despre munca lui. i spuse ca l at
ragea lumea politicii de cnd era copil si ca S enatul i stapnea viata si n-avea tim
p sa se gndeasca la altceva, i spuse ca abia mai avea timp sa-si vada copiii, ca d
orea sa petreaca Craciunul cu ei la tara si ca -i era teama sa nu-l trateze ca p
e un strain. - Si unde-ti petreci Craciunul? ntreba el cnd terminara masa. - Oh, v
oi fi la ferma cu Annie si Lai Tsin. Privirile lor se ntlnira. Ea nu mai simtise v
reodata nevoia de a defini relatia ei cu Mandarinul, dar acum sPuse: - Lai Tsin
este prietenul meu. Buck ncuviinta. El ntelegea. - l invidiez pentru prietenia voas
tra. Ea nu-l lasa sa o conduca la Ritz Tower unde statea si nca o data el o privi
ndepa rtndu-se, croindu-si drum prin multime. O privi pna disparu si se gndi ca poa
te gre sise si ca el era cel singur pna la urma. Cu cteva zile nainte de Craciun, u
n minunat colet adresat domnisoarei Francesca Ha rrison a fost livrat la casa di
n Nob Hill. Abia astepta sa-l deschida, desfacnd a mbalajul ca un copil emotionat
. nauntru era o mica pictura pe care o admirase ntro galerie din New York si un me
saj de la Buck Wingate care spunea: Este al tau. M a voi gndi la tine de Craciun.
" Francie pipai pictura, apoi o privi observnd ca era la fel de frumoasa ca si pr
im a data cnd o vazuse. Apoi si spuse ca era un cadou prea scump, ca el n-ar fi tr
ebu it sa-l cumpere si ca, binenteles, nu se va gndi la ea de Craciun. El era cu f
amil
ia si prietenii lui, n minunata casa de la tara, la mare distanta. Ea se duse la
birou si-i scrise un bilet, multumindu-i pentru scumpul dar si ca, n schimbul gen
erozitatii lui, ea va dona jucarii orfelinatelor din tara, n numele lui, stiind
c a el se va gndi cu placere la cea care le oferise asta n dimineata de Craciun. A
poi lua minunata pictura si o puse lnga noptiera, fiind ultima imagine pe care-o
vedea seara, nainte de culcare. Craciunul l-a petrecut n casa de la tara a familie
i Wingate, Broadlands, si era o problema de traditie si eleganta-Bradul era imen
s, bogat mpodobit, cu lumnari apr inse, cu munti de cadouri, iar focul era aprins n
fiecare camera. Maryanne l invitase pe fratele ei cu sotia si copiii, ctiva repub
licani importanti cu sotiile lor pe care Buck abia daca-i cunostea. - Nu pot sa
spun ct de multumiti au fost cu totii ca i-am invitat. i spuse ea feri cita. A fos
t o idee foarte buna ideea ta, dragul meu. Ideea de a petrece Craciun ul cu poli
ticieni nu fusese nicidecum fericita pentru el. n dimineata Craciunului , dupa ce
Maryanne i dadu cadoul scump, degetele lui atinsera biletul de la Franc ie Harri
son, ce-l tinea n buzunar; nu era nevoie sa-l citeasca din nou. l citise a tt de de
s, nct l stia pe de rost. Se gndi la copiii orfani carora ea le trimisese dar uri si
zmbi. Apoi si-o imagina pe ea, la ferma, cu prietenii ei, asa cum zisese c a va
fi. Capitolul 35 Lai Tsin Corporation din Hong Kong era o cladire cu cincispreze
ce etaje. Cei mai buni arhitecti studiasera atenti solul si se pronuntasera, iar
granitul alb era naltat n coloane paralele cu strada, usile erau plasate n centrul
cladirii pentru a mpiedica bunul chi" sa fuga. Opt trepte de marmura, un numar n
orocos, duceau la usile lacuite n rosu, strajuite de lei de bronz fiorosi, sala d
e receptie, magnif ica, era pavata cu diferite nuante de marmura, un minunat moz
aic, statuete si co voare. Biroul lui Lai Tsin nu era la ultimul etaj, ci la par
ter, unde putea fi u sor accesibil tuturor celor ce doreau sa-l vada, de la mari
i taipani, la cei mai umili muncitori, si era la fel de simplu ca si biroul din
depozitul din San Fra ncisco. Trecusera mai mult de zece ani de cnd Francie fuses
e n Hong Kong, iar de data acea sta, statea cu Mandarinul n vila lui alba cu veder
e spre Repulse Bay. Fatada era n stil neoclasic, dar n interior totul era chinezes
c, cu panouri la ferestre si mo bila din lemn negru si colectia lui veche de tab
louri, caligrafii, portelanuri s i picturi. Francie crease casa din Nob Hill, da
r era mostenirea lui Lai Tsin. El o studie atent ntr-o seara, la cina. Ea fusese n
Hong Kong timp de o saptamna, i ar el i aratase cladirile frumoase, flota de vapo
are - nu mai erau vaporasele vec hi, ci ultimele noutati ale santierelor din Ang
lia. - Tot ceea ce vezi ti apartin e, Francie. Fara tine, n-as fi fost nimic. Ea l
privi socata: - Binenteles ca glumesti. Se lasa tacerea cnd servitorii le luara t
acmurile, punndu-le cestile de ceai n fata. - Mine vom merge la Shanghai, spuse el,
iar de acolo vom merge n satul meu natal. Ea l privi uimita, pentru ca n toti acest
i ani nu-i propusese niciodata acest lucr u. - Doresc sa-ti arat satul meu si Te
mplul Ancestral al lui Lilin. pentru a ntelege mai bine ce vreau sa-ti spun. Cala
toresc acolo de doua ori pe an, pentru ca sami aduc aminte de umilele mele nceput
uri, sa stiu ca luxul ce ma nconjoara e vreme lnic. Trebuie sa-mi curat inima de
impuritati si sa-mi remprospatez sufletul. E i mportant sa vii cu mine. El si lasa
privirea n ceasca de ceai, iar ea l privi, zapacita. Nu-l mai vazuse nic iodata a
tt de nervos si nesigur. - Binenteles ca voi merge cu tine, spuse ea. Sunt onorata
ca doresti sa-mi arati aceste lucruri. Au plecat spre Shanghai n dimineata urmat
oare, iar cnd ajunsera acolo, se mbarcara pe micul vas cu aburi. Cnd calatoreau n am
onte, Francie se sPrijinea pe balustrada , scotnd sunete de uimire la vederea Pri
velistii, dar Lai Tsin era misterios si t acut.
Cnd au ajuns la Nanking, el o lua pe mal si mersera mpreuna pe aceleasi strazi pe
care odata alerga cu sora lui fugind de negustorul de carne vie. Francie simtea
durerea din vocea lui cnd vorbea de Mayling si banuia ca el, de fiecare data cnd f
acea aceasta calatorie, spera s-o gaseasca, desi era imposibil. Cnd se apropiara
cu vasul de satul lui, Lai Tsin se schimba n roba albastra si si p use palaria cu
buton de jad. Minunatul vaporas alb intrase cu prova n mal, iar ma rinarii saris
era sa l lege. Multimea se aduna, iar Lai Tsin si Francie pasira pe mal. Oamenii
priveau uimiti la femeia straina cu parul deschis la culoare si ochi albastri, nt
orcndu-si privi rea nspaimntati, pentru ca nu mai vazusera o femeie gwailo" nainte.
Multi ngenunchear a n fata lor, iar Lai Tsin le arunca cteva monede. Apoi, cu Franc
ie lnga el, si ncepu familiara plimbare prin sat. Pe drum, i arata toate lucrurile c
e i le mentionase n noaptea n care Ollie s-a nasc ut: iazul ratelor ce lucea ca o
lama de otel sub norii cenusii, si ratele, mormnt ul fung shui" dezolant, unde tr
upul micutului Chen fusese lasat prada pasarilor s i cinilor si la distanta, stra
lucind ca o icoana, pe deal, Templul Ancestral al l ui Lilin. Zidurile galbene c
e nconjurau satul erau acum o gramada de pietre. Doar casa Frat elui mai Batrn ave
a hrtie de orez n ferestre si o soba trimitea fum n aerul rece. Tn ara sotie a Frate
lui mai Batrn iesi repede afara cnd i vazu de la distanta si se po sta timida n spat
ele sotului ei. De la ultima vizita a Mandarinului nu mai pasise pragul casei sp
re exterior. Ochii i se marira de uimire cnd vazu femeia straina de lnga Mandarin,
iar Fratele mai Batrn, ofta si spuse: - Fiul mui-tsai" n-o sa nceteze sa aduca ru
sinea numelui Ke Chungfen, aducnd cu el o femeie gwailo"? Dar spusese asta destul
de ncet ca Lai Tsin sa nu auda si sa nceteze sa-i mai trim ita banii ce-i umpleau
farfuriile de orez mai des dect de obicei. Tnara lui sotie alerga din spatele lui
si ngenunche n fata lui Lai Tsin si al femei i straine. Atinse fruntea de pamnt si
spuse: Bine ai venit, Onorabile Frate mai Tnar Ke Lai Tsin, bine ai venit, onora
bile Oas pete. Lai Tsin zmbi, o ajuta sa se ridice si i multumi pentru ntmpinare. Fr
atele mai Batrn n cerca sa nu priveasca la femeia straina , dar ochii i erau atrasi
de ea. Nu mai v azuse n viata lui o femeie gwailo" si credea ca era cea mai urta
creatura de pe pamn t, cu ochii att de albastri de parca era diavol si parul att de
deschis la culoare ca era cu siguranta de vreo suta de ani. - Bine ai venit, Fr
ate mai Tnar, spuse el zmbindu-i lui Lai Tsin si ignornd-o pe Fr ancie. Asteptam vi
zita ta si vei vedea ca Templul Ancestral al lui Lilin e curat si bine ntretinut.
Acoperisul a fost luat de marile vnturi ale iernii si a trebui t sa cheltui bani
sa-l nlocuiesc. n fiecare saptamna nevasta Numarul Unu se duce sa se achite de res
pectul datorat stramosilor tai si vei gasi totul asa cum ai dor it. - Multumesc
pentru raport, Frate mai Batrn, spuse Lai Tsin. Se ntoarse spre Franci e si spuse n
engleza: El este al doilea fiu al lui Ke Chungfen si sotia Numarul U nu. Ceilal
ti au plecat sa caute de munca la oras, dar el e lenes si bea prea mul t. Micuta
lui nevasta are o inima buna si i-ar fi mai bine fara el, dar e chinez oaica si
dupa traditie ea l va respecta si va ramne cu el, desi o bate si o tratea za mai
rau dect un servitor, nsa este n China. Francie i zmbi femeii, iar ea se duse rusinat
a n spatele sotului ei. L ai Tsin nmna o geanta de piele Fratelui mai Mare, iar el
zmbi si i multumi repede, e xpresia rautacioasa schimbndu-se n zmbet. Satenii se adun
asera si priveau de la o distanta respectabila, dar se risipira cn d ei trecura p
rintre ei, ctiva ascunzndu-si fata de privirea lui Francie, temndu-se ca era diavol
. Mersera pe cararea ce ducea la plantatiile de orez. Copiii veneau alergnd, fara
f rica de femeia gwailo", deoarece ea era cu Mandarinul si le dadea ntotdeauna m
onez i si mici cadouri din buzunarul lui. Urcara poteca pietruita spre Templul A
ncestral al lui Lilin, iar cnd ajunsera, Fr ancie l privi cu admiratie. Lai Tsin a
prinse betisoare n cupele de bronz si ngenunche de multe ori. Apoi i spus
e lui Francie: - Te-am adus aici deoarece nu mai pot trai cu constiinta ncarcata.
ti cer rabdare sa-mi asculti povestea. ti voi spune cele doua Adevaruri si apoi m
a poti judeca c um vrei. Tragnd aer n piept, continua: - Sa stam mpreuna n casa mame
i mele si-ti voi spune cele mai ascunse secrete ale s ufletului meu. Ea privi ta
bloul de pe perete ce amintea de Lilin si copiii ei, ntlni privirea tri sta a lui
Lai Tsin si spuse: - Dragul meu prieten, orice ar fi n sufletul tau, poti mpartasi
cu mine. Sa nu-ti fie teama de judecata mea; cine sunt eu sa-i judec pe altii?
Si nimic din ce ai spune, nu poate distruge prietenia noastra si dragostea ce o
an pentru tine. - Vom vedea, spuse el ncet. Povestea a fost lunga si cnd o termina
, ochii ei erau plini de lacrimi. Inima ei era ndurerata pentru el si l mbratisa cu
dragoste. - Multumesc, spuse ea ncet. Tot ceea ce ai facut a fost numai n numele
binelui. Su nt onorata sa fiu prietenul unei asemenea persoane. Plecara de la te
mplu si coborra poteca mpreuna, delicatul Mandarin n hainele somptu oase si straina
nalta n rochie simpla albastra, napoi la frumosul vas cu aburi alb ce-i duce n acee
asi calatorie pe care Lai Tsin o facuse n urma cu attia ani, mpreuna cu Mayling si
pe care n-o va mai face niciodata. Capitolul 36 Francie calatori de la Hong Kong
spre Europa saptamna urmatoare. Trebuia s-o ntlnea sca pe Annie la Paris si apoi s
a caute vita pentru ferma. Vaporul englezesc era plin de familii ce se ntorceau a
casa, barbati de pe plantatiile de arbori de cauc iuc ale junglelor din Malaya,
care se mbarcasera la Singapore, plantatori de ceai arsi de soare, luati din Colo
mbo, precum si obisnuitii diplomatii si afaceristi straini. Ca taipan al unuia d
intre cei mai bogati hong", de aceasta data, Francie statea l a masa capitanului
cu cei mai importanti pasageri si si juca rolul perfect. n fiec are seara se mbrac
a discret, dar frumos, n una din rochiile de la Paris, si punea p odoabe de jad n p
ar si purta coliere minunate de perle. Zmbi oaspetilor si le vorb i frumos cnd ace
stia i se adresara, dar nu le ncuraja privirile admirative si nu s tatu prea mult
dupa cina. Cnd iesi din salonul vaporului pentru singuratatea cabi nei ei, barba
tii faceau speculatii pe un ton cobort, dar nimeni nu-i facea avansu ri, deoarece
stiau ca e concubina marelui taipan, Mandarinul Lai Tsin. Francie stia ce gndeau
, dar nu-i pasa, dorea doar sa fie singura. Vaporul travers a Oceanul Indian, op
rind la Bombay si Port Said, n drum spre Mediterana. Starea d e spirit a lui Fran
cie se mbunatati cnd vazu coasta de sud a frantei si si dori sa fi avut timp sa se
distreze n statiunea Nisa, unde debarca, dar avea o rezervare la Ritz, n paris, ia
r Parisul era orasul pe care visase sa-l viziteze, de cnd era copil si nvata franc
eza cu o guvernanta. Directorul o conduse personal n apartamentul cu vedere n me C
ambon; stia important a si bunastarea ei si pregatise vaze de trandafiri rosii,
vase cu fructe proaspe te si o excelenta sampanie pentru a o ntmpina. Ea inspecta
apartamentul, gndindu-se la Annie cnd testa lenjeria de pat si baia imaculata. Ann
ie se gndea sa deschida un hotel si aici si trebuia sa soseasca n patru zile. Pna a
tunci, ea era singura c u Parisul la picioarele ei si fara sa mai ntrzie o secunda
, pleca emotionata, cu u n ghid n mna pentru a-i inspecta minunile. Buck se ndrepta
cu masina spre Ambasada Americana de la Elyse Palace unde, n calita te de conduca
tor al unei importante misiuni comerciale, tocmai se ntlnise cu prese dintele Fran
tei. Era n orasul sau favorit, era de exact trei zile acolo si nu avu sese nici u
n moment liber sa se bucure de asta, dar bagajele i erau deja mpachetat e si ntr-o
ora avea sa fie din nou pe vapor, n drum spre Cherbourg si transatlanti cul Norma
ndie" avea sa plece n acea dupa-amiaza spre New York. S-a uitat insistent pe fere
astra limuzinei condusa de sofer, dornic sa cuprinda ct mai mult cu privi rea; ul
tima oara cnd venise la Paris fusese cu Maryanne si tot ceea ce-si dorise ea era
sa vada oameni importanti.
El si dorise sa traverseze n liniste si fara graba minunatele poduri ale orasului,
nu sa le parcurga n viteza Masinii, sa se opreasca sa admire privelistile n loc s
a arunce cte o ocheada prin fereastra masinii; si dorise sa zaboveasca pe bulevar
d ele marginite de castani si sa inspecteze n amanunt muzeele fabuloase. si dorise
s a bea vinul frantuzesc si sa ia masa, n tihna, sa admire femeile frumoase. Si
Dum nezeu i era martor ca asa avea sa faca de aceasta data. La ambasada si-a anul
at repede calatoria, si-a luat la revedere de la ambasador, a trimis bagajele la
Crillon, a hoinarit apoi fara graba de la un capat la alt ul pe Place de la Con
corde. A luat loc la masa unei cafenele de la strada si-a c omandat un Pemod, co
ntemplndu-si libertatea. Era singur n Paris si de aceasta data timpul i apartinea.
Privi femeia din dreapta lui, absorbita de cartea-ghid pe ca re o avea si inima i
tresari. Ea era cu spatele la el, dar oricum ar fi recunoscu t-o. Trecuse un an
de cnd fusese la ceai cu ea, n New York, si el nca pastra biletu l pe care ea i-l
trimisese, multumindu-i pentru pictura. De a-tunci, el fusese d e mai multe ori n
San Francisco - mai des dect afacerile i-ar fi cerut-o - ntotdeau na spernd sa o v
ada, dar Annie Aysgarth avusese gura nchisa ca un sfinx atunci cnd ntreba despre ea
; ntotdeauna i spunea ca Francie calatoreste sau e la ferma. Iar a cum, la Paris,
la sase mii de mile distanta, soarta i-o trimisese. O privi cum zmbea, aratnd la f
el de minunat ca ntotdeauna, n jacheta ei de lna brodat a cu negru; fusta ei scurta
i scotea n evidenta picioarele minunate, cu ciorapi ne gri, iar parul i era prins n
tr-o esarfa neagra. Simtindu-se privita, Francie se ntoarse si l privi. Inima i tre
sari si scapa cartea din mna. - Oh, Buck Wingate. Ce surpriza, spuse ea muscndu-si
buzele si rosind n timp ce el ridica ghidul, lundu-i mna si sarutndu-i-o. - Ce ntmpla
re fericita, spuse el, zmbind. Parca ai avea nouasprezece ani cu esarfa n par. Ara
ti mai frumos ca oricnd. Ea rse. - Ceva n acest oras face o femeie sa se simta din
nou tnara. Cred ca e ceva n aer sau poate Pemod-ul, dar ce faci aici? - Oh, afacer
ile. De fapt, mint. Trebuia sa fiu la bordul vasului Normandie" spre New York n s
eara aceasta, si n-am mai putut sa suport gndul. Sunt la Paris de trei zile si n-
am fost prin locurile mele preferate, n-am mncat ntr-unul din bistrouri le mele pr
eferate. Asa ca - am anulat plecarea, m-am plimbat si te-am ntlnit. Acum , Francie
Harrison, daca asta nu e destin, nu stiu ce e. Ea se gndi la ct de dragut era, ct
de chipes, cu parul carunt la tmple, nalt si devas tator de atractiv. - Recunosc c
a suntem destinati ntlnirilor la colt de strada, spuse ea atenta. - Ah, dar e impo
sibil sa te ntlnesc n alta parte. Am ncercat, dar Annie Aysgarth nu ma lasa sa ma ap
ropii de tine. Inima lui Francie batu mai tare, plina de fericire; nu putea nega
micile sclipir i de electricitate dintre ei doi. Stia ca ar fi trebuit sa-si ia
adio de la el c hiar n acel moment, dar nu se mai simtise att de bine de foarte m
ult timp, de cnd l cunoscuse pe Edward. Si, n afara de asta, era singura la Paris,
cel mai romantic si plin de dragoste oras din lume. L-a privit n ochi si i-a spus
pe un ton conspirativ: - Annie va veni aici doar peste patru zile, si amndoi au
rs. - Doamna are nevoie de un ghid? spuse el rugator. Sunt la dispozitia dumneavo
ast ra. Vom ncepe chiar acum. a ntins mna, iar ea l-a luat de brat simtindu-se ca o
eleva, precum spusese el ca arata, si nu ca o femeie matura ce era. S-a lasat p
urtata plina de fericire ntr-u n taxi, pentru a contempla cteva minuni ale Louvre-
ului, apoi la Notre Dame, unde au ascultat un cor cntnd un imn naltator, sub lumina
stralucitoare venita prin fai moasa fereastra trandafirie, si mai apoi prin mul
timea de carti mna a doua" ce mpnze au tarabele improvizate de malurile fluviului S
ena, oprindu-se ocazional sa bea cte o ceasca de cafea neagra revitalizanta din c
escute albe si intime. Si cnd el a ntrebat-o unde ar dori sa i se serveasca cina,
ea a raspuns fara urma de ezitare : La Maxime", iar el a spus: Maxime sa fie!" M
ai trziu, n acea seara, a stat n fata dulapului deschis, ntr-o nehotarre paralizanta
, scotnd rochie dupa rochie, punndu-le pe ea plina de nerabdare, studiindu-se n ogl
inda si apoi aruncndu-le pe pat pe cele refuzate, rnd pe rnd. n sfrsit, se mbraca cu o
rochie de seara lunga pna la glezne, din crep de Chine albastru-marin cu croiala
n bie, n asa fel nct abia daca i atingea trupul. Mnecile lungi si strmte erau taiate a
ncheietura minii si ea si-a prins o pereche de ace de diamant n forma de frunza, l
a colturile decolteului lejer. Si-a ridicat parul si l-a prins cu piepteni de j
ad, apoi l-a lasat iar liber si l-a prins din nou cu o esarfa, la fel ca n acea d
upa-amiaza cnd el o admirase. Si cnd a fost gata, si-a privit imaginea din oglind
a si-a stiut ca se mbracase n asa fel nct sa-i fie lui pe plac. L-a lasat s-o astept
e zece minute, timp n care s-a nvrtit prin apartament, n cazul n care el ar fi consid
erat-o prea nerabdatoare, si abia apoi a cobort pentru a-l ntln i. El o astepta n fo
aier si ea s-a gndit instantaneu ca el cu siguranta era cel ma i frumos barbat di
n Paris: el a privit-o plin de adoratie, convins fiind ca era cu siguranta cea m
ai adorabila femeie din lume. Directorul de la Maxim stia sa r ecunoasca o perec
he de ndragostiti atunci cnd o vedea, si le-a oferit o masa ntr-un separeu discret
si imediat le-a sugerat sampanie. Francie a studiat fericita faimosul restaurant
si s-a gndit ca daca nu l-ar fi ntln it pe BuCk Wingate ar fi cinat singura n camer
a sa de hotel. - Nu-mi pot crede norocul de a te fi ntlnit, spuse ea impetuos. El
a privit-o seri os si i-a spus: - Nici eu. Atractia sexuala i electriza pe amndoi
si ea s-a ndepartat sfioasa. Au toastat pentru Paris si-au mncat mici stridii Belo
n de pe un platou de argint cu gheata si au gustat cte o nghititura unul din farfu
ria celuilalt; el i-a povest it despre misiunea sa comerciala si ea, la rndul ei,
despre vizita ei la Hong Kon g, dar nu i-a spus secretele Mandarinului -sau pro
priile ei secrete. n schimb, a gustat din prajitura lui de ciocolata alba si ochi
i i s-au rotunjit de placere, facndu-l sa rda. S-a gndit ca trebuie sa fie din cauz
a sampaniei care-i patrundea nc et n snge si o facea sa se simta att de frivola si f
ara de griji si nu-si amintea s a fi rs att de mult cu un barbat, n ntreaga ei viata
, nici macar cu Edward. Si-a trecut privirea, lenesa, prin restaurantul aglomera
t; nu era nici macar o p ersoana cunoscuta acolo si s-a ntors spre el, l-a privit
n ochi si-a ntrebat: - Ma ntreb ce-ar spune lumea daca l-ar vedea pe Senatorul Cal
iforniei cinnd la Max im cu renumita Miss Harrison. El i-a luat mna peste masa si
i-a spus n soapta: - Ar spune ca este un om foarte norocos. - Si ce-ar spune Mary
anne, ma ntreb? S-a gndit pentru o clipa si apoi a spus, de d ata asta serios: - M
aryanne si cu mine nu ne iubim si ma ndoiesc sa ne fi iubit vreodata cu adevar at
. Ades m-am gndit sa-i cer divortul. De fapt, ultima data a fost n dimineata Cra c
iunului. ti amintesti? Am spus ca ma voi gndi la tine! Ea ncuviinta si el continua
: - Ei bine, m-am gndit. Oh, teoretic, aveam tot ce face un Craciun fericit; erau
a colo, pomul, bustenii arznd, cadourile, copiii care se ciondaneau si ceea ce s
e n umesc prietenii nostri, dar, ca si viata noastra mpreuna, totul era o fatada
cost isitoare. Totul era o asa de mare prefacatorie nct mi-arn dorit sa fiu oriund
e alt undeva, dar numai acolo nu. Ochii ei albastri erau fixati staruitor ntr-ai
lui si el spuse plin de caldura: - Mi-am dorit sa fiu cu tine. Ea era tacuta, ia
r el a scos biletul trimis de ea din buzunarul hainei si l-a de sfacut. Era sifo
nat si uzat si el l puse n fata ei spunnd: - ti amintesti de asta? L-am purtat cu mi
ne peste tot de-atunci. Si crede-ma, m-a m ntrebat de o mie de ori: de ce? Dar ab
ia acum cred ca am raspunsul. Puse biletul pe masa ntre ei si-i spuse soptit: - F
rancie Harrison, poate-ti va parea o nebunie, dar ma tem ca sunt ndragostit de ti
ne. Ochii lor erau fixati unii n ai celuilalt, ea se simtea calma si entuziasta n
acel asi timp. Cnd l ntlnise n New York, ea refuzase sa admita posibilitatea ca scntei
a pe care-o simtisera amndoi sa fie ceva att de minunat, att de irevocabil dragoste
" si a cum ea nega din cap. - Cum poate fi posibil, de-abia daca ne cunoastem?
-
Timpul n-are nimic de-a face cu asta. Atunci, poate ca e doar magia Parisului...
El i lua mna si i-o saruta. Putea fi Detroit... Atunci, cum se face de stiu ca e
adevarata! El i saruta din nou degetele si ea simti mici furnicaturi de-a lungul
sirei spinarii. - Nu-ti poti ntreba soarta, iei doar ceea ce ti se ofera si te bu
curi de asta. Ea l-a privit speriata si i-a spus: - Trebuie sa plec. A chemat ch
elnerul si s-a ocupat de nota de plata, apoi au iesit mpreuna din eleg antul rest
aurant, fara sa bage de seama ca oamenii ntorceau capetele pentru a pri vi un cup
lu att de frumos, facnd speculatii referitor la identitatea lor. Ea era t acuta n m
asina n drum spre hotel, constienta ca el o privea. i era frica, nu cunosc use dect
doi barbati n viata ei si nu stia daca ceea ce simtea era dragoste sau nu . Se gn
di la ceea ce el spusese mai devreme despre soarta si ndoiala asupra ei si n timp
ce se ndreptau spre liftul ca o colivie aurita de la Ritz, spuse: - Crezi ca s-ar
comenta daca l-as invita pe Senator n apartamentul meu pentru o c afea? El dadu
din umeri si-i lua mna. - N-are importanta, spuse el bucuros. Lampile cu abajur d
e matase fusesera aprinse n camerele ei elegante si sticla de sampanie astepta nca
n frapiera. El o deschise si i turna ei un pahar, apoi l umplu si pe al lui si rid
icndu-l spuse: - nca un toast, Francie. Pentru dragoste. Ea bau sampania, apoi pus
e paharul gol deoparte, l lua de mna si merse cu el pna n d ormitor. Draperiile grel
e de brocart erau trase peste ferestrele nalte si lumina lampilor trimitea o stra
lucire de aur peste fata ei, n timp ce-l privea. - Nu stiu ce sa fac, spuse ea, n
eajutorata. - Nici nu trebuie sa stii, draga mea, spuse el cuprinznd-o n brate. El
se gndi ca dezbracnd-o pe Francie era ca si cum desfacea petalele unei flori, f i
ecare strat de matase, moale si fosnitoare, alunecnd de pe trupul ei pna cnd era c
omplet goala, si sfiala ei i atinse inima, iar frumusetea ei simturile. O lua n br
ate si o tinu strns, i saruta pielea catifelata si ea se lipi de el. Iubea senzat
i a produsa de trupul lui peste al ei, buzele lui pe pleoapele, parul si gtul ei.
S e lipi pasionata de el si l simti tremurnd n bratele ei cnd facura dragoste. - Nu
pot suporta sa te parasesc acum cnd te-am gasit, spuse el mai trziu, pe cnd st ate
au ntinsi, ntr-o mbratisare languroasa. Cred ca toata viata mea trebuie sa te fi ca
utat. Ea ntoarse ncet fata catre el si el spuse n soapta: - Sa nu pleci niciodata d
e lnga mine. - Sss... ea-i puse delicat un deget pe buze, nu trebuie sa spui asta
. Se desprin se din bratele lui si se ridica, dndu-si din fata parul lung si ondu
lat n timp cel privea. - Sa ne bucuram de putinul timp petrecut mpreuna. Ea statea
cu bratele strnse n jur ul genunchilor, paru ei cu suvite de aur cadea peste umer
i acoperindu-i minunatii sni; si ochii albast ri ngrijorati erau fixati serios asu
pra lui. El se gndi ct de sincera era si ct de i nconstienta de propria frumusete s
i o compara pe loc cu artificiala Maryanne, cu zmbetele ei false si despartirile
ei glaciale, si stiu ca n-o poate lasa. - Nu-mi pasa, spuse el tragnd-o din nou n
bratele lui. Te vreau pe tine. O tinea strns si ea se simtea iubita si protejata,
cu toate ca stia ca totul era imposibil, ceva ce nu trebuia sa se fi ntmplat nici
odata, dar nu-si dorea sa mai p lece din bratele lui, din patul lui, din Paris..
. si ascunse cruda realitate des pre cine era ea si cine era el, gndind ca va prof
ita ct va putea de mult de propri a fericire, oricum efemera. - Doar pentru preze
nt, Buck, spuse ea vesela. Doar pentru aceste cteva zile. - Pentru totdeauna, pro
mise el, acoperindu-i fata cu sarutari pasionate. N-am sa te las sa pleci niciod
ata. Si pe cnd faceau din nou dragoste, ea spera, n inima e i, ca macar putin din
toate acestea sa fie adevarate. N-au putut suporta sa se desparta, el a trimis d
upa bagaje la Crillon si s-a mut at n apartamentul de lnga al ei la Ritz si patul
ei somptuos deveni centrul miculu i lor univers. Din cnd n cnd se aventurau afara,
sorbind cu nghitituri mici Pemod n c
afenelele de pe malul stng al fluviului, explornd strazile ntortocheate din Ile St.
Louis, contrazicndu-se asupra picturilor din vitrinele galeriilor de arta si cinn
d n bistrouri mici, la lumina lumnarilor, unde Monsieur patronul era sef si Madam
e , sotia lui, chelnerita, si unde nu era nimeni sa-i bage n seama cum zaboveau d
ea supra unui pahar cu vin rosu tinndu-se de mna si sorbindu-se din priviri unul p
e c elalalt, fara nici un gnd despre viitor. Si n acele dupa-amieze lungi, ea i-a
povestit despre viata ei, fara sa-i ascunda nimic, asteptnd ca el s-o judece. El
a privit-o plin de dragoste si i-a spus: - Biata mea Francie, a trebuit sa fii a
tt de puternica. Sper ca viata nu va mai f i niciodata att de aspra cu tine. n ulti
ma lor noapte, el a privit-o n timp ce-si peria Parul. Strallucea precum sat inul
si el l mngie plin de admiratie. - Promite-mi ca nu-l vei taia niciodata. Este ca
o comoara de aur. Ochii de safir ntunecat ai lui Francie i-au ntlnit pe-ai sai n ogl
inda. - Promit, spuse ea trista. El pleca la ora sase sa prinda ambarcatiunea si
mai aPoi transatlanticul napoi sp re America, dar amndoi stiau ca era mai mult de
ct att, si ca la ora sase el avea sa se ntoarca la realitate. Au stat ntinsi, fara s
omn unul n bratele celuilalt, savurn d fiecare minut trecator, dar despartirea ame
ninta deasupra lor si Francie si spu se dezolata ca putea fi pentru totdeauna. -
Nu te voi parasi, sopti el pe cnd se apropia timpul. Nu ntelegi, Francie? Viata me
a cu Maryanne e falsa, ei nu-i pasa de mine si nici mie de ea. N-am mai simtit n
iciodata asa ceva pentru o femeie naintea ta. N-am stiut ca poate exista att de mu
lta fericire. Te rog, spune ca vei ramne cu mine. Voi obtine divortul si ne vom c
asatori; doar sa-mi spui da". Vom cumpara o casa micuta si draguta n Washington s
i voi avea grija de tine si te voi iubi pe vecie. ntreaga ei fiinta tnjea de dor ln
ga el, aproape ca putea deja gusta delicioasa viat a noua pe care aveau sa o mpar
ta mpreuna. Se gndi ca datorita vietii lui cu Maryann e totul putea sa fie posibil
. Dar mai apoi si-l aminti pe Buck ca o persoana pub lica, era un barbat ce tint
ea spre vrf si un divort scandalos i putea distruge ca riera. Si ea era o femeie s
candaloasa. i acoperi gura cu sarutari tandre nabusindu-i cuvintele, numarnd ultime
le minute mpr euna si atunci cnd a venit timpul ca el sa plece, s-a chircit goala-
n patul lor, pe cnd el si mpacheta bagajele, spunndu-si ca nu trebuie sa plnga si ca
ar trebui sa fie bucuroasa pentru fericirea ce-i fusese data. Bagajele lui erau n
hol si-l auzi instruindu-l pe hamal si apoi pasii lui pe cnd s e ntorcea n dormito
r. Statea n cadrul usii, devornd-o din ochi. Arata asa cum aratas e si-n prima cli
pa cnd l cunoscuse, frumos, bine mbracat, puternic - un barbat cu v iitor. Ea ngenun
che n patul ravasit, cearsaful acoperindu-i goliciunea, asteptndu-l sa-si ia la re
vedere. El se apropie de ea si si ncolaci suvitele matasoase ale pa rului ei n juru
l minilor ca pe niste bratari de aur, n timp ce-i ntoarse fata catre el. - Acesta n
u este sfrsitul, Francie, i promise el, cu ochii-n flacari. Apoi dadu dr umul paru
lui ei, se ntoarse brusc si pleca. Annie o inspecta suspicioasa pe Francie. Obraj
ii ei, de obicei palizi, aveau mbu jorarea pasiunii si o stapnea un aer de nervozi
tate, ceea ce era neobisnuit. Fran cie a trt-o dintr-un magazin parizian n altul, c
umparnd n mod nechibzuit de la Patou si Lelong, Molyneux si Chanel, iar acum state
au n salonul de prezentare la Madame Vionnet, n timp ce modelele defilau sinuos pr
in fata lor, prezentndu-le creatiile . Nu exista nimic acolo care sa se potriveas
ca formelor rotunde ale lui Annie Vionnet crea haine usoare, alunecoase si grati
oase din crepe de Chine si satinur i suple, maleabile - dar ele veneau turnat pe
trupul nalt si mladios al lui Franc ie, cu picioare lungi - si Annie dadu din ca
p, uimita de comanda lui Francie: o duzina de rochii de diferite culori. - Unde
ai de gnd sa porti aici toate astea? o ntreba ea. Te duci la Hong Kong o da ta la
ctiva ani, si cnd esti n San Francisco muncesti din greu pentru operele tale de car
itate, iar restul timpului ti-l petreci la ferma. Mi-e greu sa cred ca vei purta
papucii de casa din satin de culoarea prunelor coapte de la Madamme Vionn
et pentru ca sa-ti veghezi vita de vie! Francie dadu din umeri si-i transmise un
zmbet sclipitor. - Oh, nu stiu, dar toate sunt att de frumoase, raspunse ea vag.
Dar stia ca le cu mpara pentru ca Buck ar fi admirat-o mbracata cu ele. Era impos
ibil sa si-l scoat a din minte si la fel de imposibil sa nu se considere nca o pa
rte din viata lui. Primise de la el cte o telegrama n fiecare zi de cnd plecase si n
toate era scris ac elasi lucru: Te iubesc". Se juca cu focul, dar daca Buck ave
a sa se ntoarca vreoda ta la ea, n-ar fi fost n stare sa-l goneasca. Annie spuse s
uspicioasa: - Ai ntlnit un barbat, nu-i asa? Si Francie rosi. Acum nteleg, rse Annie
, multumita. Atunci de ce nu mi-ai povestit despre el? Francie si strnse buzele, f
ixndu-si cu privirea, jenata, minile. - Nu pot. - Asta nseamna ca e nsurat, ofta Ann
ie. Oh, draga mea Francie, n ce te-ai mai bagat si de asta data? - Annie, e vorba
de Buck Wingate. Stirea i scapa de pe buze. Este un miracol. Vre au sa spun drag
ostea poate fi un miracol, nu-i asa? Nu e asa cum a fost cu Edwar d, cnd abia ncet
, ncet ncepusem sa ma ndragostesc. Asta este chiar DRAGOSTEA, Annie. Aproape ca tip
a cnd spuse cuvintele, iar modelele si vnzatoarele zmbira. Dragostea era dragoste n
orice limba. Francie si cobor vocea pna la soapte conspiratoare si-i povesti lui An
nie pe scurt despre aventura ei furtunoasa. - Si l-ai lasat sa-ti scape? ntreba A
nnie, uimita. - L-am lasat sa plece, repeta Francie, ochii ei albastri cautnd dis
perati aprobar ea. - Atunci, de ce toate hainele astea? Mie mi pare ca-l astepti
sa vina napoi la tin e. - Da... nu... Oh, Annie, nu stiu. Daca se ntoarce... oh, c
e ar trebui sa fac? Vnzatoarea ntrerupse convorbirea pentru ca Madame Harrison sa
semneze cecul si apo i parasira salonul si parcursera bulevardul mpreuna, gnditoar
e. - Buck s-a ndragostit de tine n minutul n care te-a vazut la petrecerea mea, spu
se Annie. Mi-am dat seama, chiar daca tu n-ai stiut. Dar totul este mpotriva ta,
Fra ncie. Nu-i vorba numai de Maryanne, este si cariera lui blestemata. Realizez
i ca trebuie sa renunte la ea daca se casatoreste cu tine? Francie dadu nesigura
din cap, sperase, mpotriva evidentei, ca Annie i va scoate u n raspuns din practi
cul ei bagaj de artificii, dar de data asta nu exista niciun ul. Munca unui barb
at era si viata lui. - Stiu. spuse ea trista, de aceea l-am lasat sa plece. Nu-l
pot lasa sa-si distr uga un viitor stralucit. Oh, Annie, dar daca se ntoarce? An
nie o privi plina de compasiune. - Sa asteptam si sa vedem, nu-i asa, iubire? Si
-au petrecut urmatoarele cteva zile cautnd hoteluri pentru Annie si ea a hotart c a
francezii au propriul lor stil si ca refuza sa intre n competitie. Apoi au luat
trenul spre Bordeaux. Au vizitat sase castele si-au gustat o suta de vinuri, au
cumparat noi tipuri de vita de vie pentru ferma lui Francie. dar ea tot nu-l pu
tea uita, asa ca a grabit-o pe Annie napoi la Cherbourg si mai apoi pe transatlan
tic spre New York, cu o saptamna mai devreme dect planuisera. n San Francisco si-a
atrnat n dulap toate rochiile minunate de la Paris si-a astept at ca el sa sune.
A trecut o saptamna, apoi doua. Si-a spus ca nu-l va suna, ca n u trebuia sa-l su
ne. Dupa trei saptamni, s-a narmat cu puterea de a privi lucruril e n fata, si anum
e ca totul se terminase, si a plecat, cu inima zdrobita, la ferm a. Vremea era r
ece si vntoasa, dar cerul era de un albastru intens si curat. S-a mbra cat cu pant
alonii de calarie si bluza de flanela cadrilata, punndu-si pe umeri ve chiul Pulo
ver de lna marinaresc. A ncalecat pe favorita ei, Ap-Palosa si-a calarit peste dea
luri cu vntul fluturndu-i prin par si ntepndu-i obrajii, dar totul era bin evenit as
ta i putea ndeparta durerea noii singuratati. Multe ore mai trziu s-a ntors ncet, cal
arind iapa obosita, dorindu-si sa nu-l fi cu noscut niciodata pe Buck Wingate. S
i apoi, a intrat n curtea interioara si el era acolo. ntr-o fractiune de secunda a
descalecat si era n bratele lui. - N-ar trebui sa fi aici, spuse ea, cu vocea st
insa si cu capul pe umarul lui.
- Gresesti, spuse el, aici mi este locul. O ndeparta el la o de brat, privind-o. N
-ai sa ma mai gonesti iar, nu-i asa? Ea ncuviinta. - Nu pot, dar n-am sa te despa
rt niciodata de sotia ta, Buck, . Voi fi doar fericita sa te vad, oricnd va fi po
sibil. Si se gndi, pe cnd el o tinea strns n brate, ca n ciuda a inul, ea era nca o fe
meie slaba si neajutorata cnd era vorba
distanta de o lungime sau de cariera ta tot ceea ce o nvatase Mandar de dragoste.
Capitolul 37 1930 Maryane Wingate era o femeie obisnuita. Era bogata si profitoa
re si obisnuita ca totul sa fie asa cum si dorea ea, dar nu era o proasta. l suspe
cta pe Buck, cum c a ar fi avut o aventura si la nceput n-a spus nimic, presupunnd
ca va trece, asa c um treceau de obicei aceste lucruri. Nu ca ar fi fost ngrijor
ata: si spunea ca bar batii aveau nevoie de genul de femei cu care sa aiba aventu
ri, femei pe care le plateau cu bani gheata sau cu mici fleacuri si podoabe, nu
genul ei de femeie. S i ea stia ca barbatii ca Buck, care apartineau acelei lumi
, nu se casatoreau nic iodata cu astfel de femei. Pozitia sa ca sotie a lui era
inviolabila, dar pe mas ura ce treceau lunile si weekend-urile n care el lipsea nc
epeau sa fie din ce n ce mai dese, iar usa dintre dormitoarele lor ramnea fara sov
aiala nchisa, ea ncepu sa se ngrijoreze. O aventura ntmplatoare era altceva, dar o in
discretie majora putea f i un dezastru. Se gndi nervoasa la tot timpul si efortul
pe care-l depusese pentru a-l promova p e el n cariera si decise ca va merge pna
la capat. Lua legatura cu o agentie foart e discreta si aranja ca sotul sau sa f
ie urmarit. A fost socata de rapiditatea c u care a primit raspunsul banuit: se
parea ca Buck nici macar nu ncerca sa-si acopere urmele. Si a fost si mai socata
cnd a a flat numele rivalei sale. A clocotit de furie n tacere zile ntregi, plimbndu
-se prin camera ei ca o pantera t urbata. Buck era din nou plecat la ferma cu ea
. Se mplinise mai mult de un an de cnd el mergea acolo si i multumi lui Dumnezeu ca
macar ferma era la capatul pamntul ui si ca ei nu-si arborasera legatura amoroas
a n fata ntregului San Francisco. si a minti de Francie Harrison la petrecere si se
gndi suparata ca era frumoasa, iar c u o reputatie ca a ei, nu era surprinsa ca
Buck i cazuse n plasa, dar acum daca nu voia sa piarda totul, lucrul pentru care m
uncise atta, trebuia sa faca ceva. Francie traia pentru weekend-urile lor la ferm
a. Era casa lor - a ei si a lui Bu ck. Camera ei era acum camera lor, hainele lu
i stateau agatate n dulapul ei, si c izmele lui de calarie stateau n holul de la i
ntrare exact lnga ale ei. Pur sngele l ui negru si nervos mpartea grajdurile cu iap
a ei, Appaloosa, cartile lui umpleau rafturile ei, hrtiile lui umpleau biroul ei,
iar lucrurile lui de barbierit erau n baia ei. Erau exact doi ani de cnd se ntlnise
ra n Paris si ea era mai ndragostita de el ca niciodata; ntreaga ei lume se nvrtea n j
urul orelor furate pe care el le petr ecea cu ea. si respectase promisiunea pe ca
re si-o facuse n sinea ei, aceea de a n u cere niciodata mai mult, numai ca acum
lucrurile se schimbasera. Avea nevoie d e el. Era vineri seara si el era n drum d
e la San Francisco spre ferma. Se plimba pe ve randa umbroasa, scrutnd plina de s
peranta soseaua, oftnd bucuroasa pe cnd si numara n graba binecuvntarile: avea aceast
a minunata ferma cu vacile ei de lapte si cu st aulele, si cu vinurile ei pretio
ase; avea nemaipomenita casa din San Francisco s i munca ei caritabila; era sana
toasa si avea doi foarte buni prieteni, Annie si Mandarinul, avea un barbat care
o iubea si acum i purta copilul n pntece. Fata i se ntuneca pe cnd se gndi la minunat
ul ei Ollie; ar fi dat bucuroasa tot cee a ce avea, daca l-ar fi putut aduce napo
i. Circumstantele mortii lui erau prea du reros de suportat si ea-l pastra ascun
s adnc n memorie, el era mereu n gndurile ei, iar ea cu Annie vorbeau des despre el.
si reaminti noaptea n care se nascuse el, a ici la ferma, numai cu Annie si Lai T
sin lnga ea s-o ajute, iar acum era pe cale de a avea nca un copil fara tata. Feri
cirea ei s-a evaporat deodata n timp ce nfrunta realitatea. Nu iar fi cerut ni cio
data lui Buck sa divorteze de Maryanne doar pentru propria-i persoana, dar ac
um era si copilul la care trebuia sa se gndeasca. Se afunda n leaganul de pe veran
da, nchizndu-si ochii n timp ce vechea singuratate familiala o nvaluia din nou si s
e ntreba ce sa faca. Buck o vazu pe cnd lua curba pe sosea n micul sau Ford si clax
ona, facnd pasarile s a zboare speriate din copaci si cinii sa latre dinspre grajd
uri. Patrunse n curte cu un scrtit de cauciucuri, sari din masina si parcurse n vite
za scarile spre veran da, minunndu-se ca inima nca i mai tresarea cnd o vedea. Se ar
unca n bratele lui si s e mbratisara strns. - Ce mult a trecut, murmura el n parul e
i. O luna de cnd nu ne-am vazut. Intrara n casa tinndu-se de mna, iar el privi n jur;
ferma era un loc ce parea ca nu se va schimba niciodata. Binenteles se mai adaug
a cte o ncapere, o noua pictura er a atrnata pe zidul din hol, poate noi perdele er
au agatate la ferestre, dar sufle tul locului nu se schimba niciodata. Podelele
din lemn de salcm lustruite straluc eau, ferestrele luceau n razele de soare, ghiv
ece de flori erau puse n nenumarate vase, iar casa mirosea a lavanda si a tarta c
u visine, pe care Hatrie o cocea n b ucatarie. - Dumnezeule, iubesc locul asta. D
e fiecare data cnd sunt aici ma ntreb de ce plec , spuse el, bagnd capul pe usa buc
atariei si continund: Buna, Hatrie. Ce ne-ai pre gatit la cina ? - Buna, domnule
Buck, nimic altceva dect pui fript si banane coapte, mncarea dumne avoastra prefer
ata. Asta este tot. - De-asta te iubesc eu, Hatrie, stii sa cuceresti inima unui
barbat. - Numai a ctorva, spuse ea ntorcndu-se spre plita zmbind. Hatrie era menaje
ra lui Francie si ncuraja relatia dintre ei. - Marita-te cu el, Miss Francie, spu
nea ea des, el reprezinta cel mai bun lucru din viata. - Dar este nsurat, protest
a Francie, iar Hatrie i raspundea: - Un barbat poate divorta, nu-i asa ? Sunteti
ca si casatoriti, numai n fata lui Dumnezeu nu sunteti casatoriti nca. - Ai drepta
te, Hatrie, spunea Francie, suntem ca si casatoriti. Si deseori se co nsola cu a
cest gnd n zilele si noptile cnd Buck era la Washington - cu Maryanne. El si scoase
hainele si se duse la dus, fredonnd o melodie si apoi spuse: - Am ceva pentru tin
e, e n geanta mea. Ochii ei se luminara. - Un cadou ? - Te rog, e special, foarte
special, spuse el intrnd n dormitor cu un prosop n juru l coapselor. Sper ca-ti va
placea. Ea deschise geanta, privind micuta cutie de aur si apoi privindu-l pe e
l. - Hai, deschide-o, spuse el ncet, n timp ce ea desfacu panglica cu care era leg
ata . Era o miniatura perfecta a unui portret al lui Ollie. Era exact asa cum si
-l r eamintea, si izbucni n lacrimi. - Oh, Dumnezeule. Francie, mi pare rau. Am co
piat fotografia pe care o aveai n dor mitor. Annie are aceeasi fotografie si mi-a
mprumutat-o. M-am gndit ca artistul a prins expresia fetei att de frumos, nct am cre
zut ca ti va face placere. Oh, Dumneze ule, Francie, n-am vrut sa te necajesc. Ea
nega scuturndu-si capul, cu ochii nlacrimati. - Nu plng din cauza lui Ollie. E cel
mai frumos, cel mai minunat cadou pe care lam primit vreodata. ntr-un fel, nu i
se parea momentul potrivit sa-i vorbeasca despre sarcina si n dim ineata urmatoar
e l-a privit trista pe cnd se grabea napoi spre San Francisco. Stia ca statea la A
ysgarth, ca de obicei, si i-a facut cu mna n semn de ramas bun, inv idiind-o pe An
nie care era libera sa vorbeasca cu el si chiar sa cineze ntr-un lo c public cu e
l, fara a provoca un scandal. Ferma deveni deodata goala Si fara pr ea mult timp
de gndire se decise sa se ntoarca Si ea la San Francisco. Harry Harryson i vazu ma
sina oprita n fata casei ei, mai trziu n acea zi. Tocmai ple ca si ramase n capul Sc
arilor, urmarind-o pe cnd intra repede pe usa, fara sa-si a runce privirea n direc
tia lui. Ea purta o jacheta simpla si fusta si conducea un Ford nepretentios, da
r avea acel aer de siguranta al unei femei bogate si cu ncre dere n sine, care al
naibii sa fie, chiar asa si era. Clocotea de mnie n sinea lui, gndindu-se la ea, n t
imp ce se ndrepta spre Pacific Union Club, gndindu-se la corpo
ratia Lai Tsin si cum, datorita mintii Mandarinului att de istete n ceea ce privea
u afacerile, fusese doar usor afectata de crah, n timp ce el aproape se ruinase.
El presupunea, dupa cele mai multe standarde, ca era nca bogat". Multumita unei
co nduceri decente - din nou nu de unul singur - Banca Comerciala Harrison supra
vie tuise, dar el nu mai era n functia de presedinte al consiliului de administra
tie si nu mai putea lua deciziile finale n afacerile zilnice ale bancii si cu sig
uran ta nu se putea atinge de bunurile detinute de aceasta; dar afacerile lui co
merci ale, ca broker, luasera o ntorsatura ireversibila si investitiile sale disp
aruser a precum zapada topita. Avea ce ramasese din fondul sau de ncredere si din
ramasitele stocurilor de actiu ni, dar investitia sa majora, minele de fosfati
din America de Sud, nu daduse re zultatele scontate initial. nca era convins ca l
e va obtine foarte curnd, numai da ca se mai putea sustine pe linia de plutire; nt
r-o zi va recupera ntreaga avere a familiei Harrison si va face precum bunicul sa
u, transformnd-o n lingouri de aur d epuse n safe-urile bancii, acolo unde nimeni n
u se putea atinge de ele. ntre timp, tatal sau probabil ca se rasucea n mormnt, vazn
d-o pe Francie afisndu-si profituril e necinstite si relatia ei ilicita cu acel b
lestemat de chinez. Clubul era aglomerat, dar ochii lui neobositi l-au localizat
pe Buck Wingate car e era angajat ntr-o conversatie cu doi dintre oamenii de afa
ceri proeminenti ai S an Francisco-ului si se avnta spre el si-l batu pe umar. -
Buna seara, Buck, spuse el spiritual, nclinnd capul n semn de salut catre ceilalt i
barbati, vad ca esti ocupat acum, dar as avea ceva sa-ti spun, mai trziu daca s
e poate? Ultima persoana pe care Buck ar fi dorit sa o vada era Harry, dar birou
l sau de avocatura se ocupa nca de afacerile lui, asa ca n-avea de ales. - Ma voi
ntoarce la Aysgarth n jurul orei cinci, spuse glacial. De ce sa nu ma ca uti atun
ci? Harry ncuviinta. Distinsese raceala din vocea lui Buck si asta-l enervase. Pe
cnd se ntorcea si-si comanda un pahar de coniac, se ntreba cine naiba i dadea drept
ul l ui Buck Wingate sa se creada att de blestemat de superior, cnd el era clientu
l, la naiba. Familia Wingate facuse o avere avnd grija de afacerile familiei Harr
ison de-a lungul anilor. Wingate ar fi facut bine sa-si reaminteasca asta. State
a clo cotind deasupra bauturii, gndindu-se ca mai nti fusese Francie cea care facea
att de nerusinat pe superioara, si mai apoi Buck, si se ntreba: cine dracu se cre
deau e i ca sunt. Buck era singur n San Francisco si Annie ramase surprinsa, mai
trziu n aceeasi zi, cnd o vazu pe Maryanne Wingate intrnd n holul de la intrare si vo
rbind cu reception erul. Stia ca venise pe neasteptate, pentru ca, atunci cnd doa
mna Wingate si nsotea sotul, ntotdeauna retineau cele mai luxoase camere, Apartamen
tul Regal. Observa ca si dupa o lunga calatorie cu avionul, Maryanne arata impec
abil si de-o frumus ete de gheata, ntr-o haina rosie-flacara cu un guler lat din
blana de vulpe argin tie si o palarie mblanita asortata. Spuse: - Doamna Wingate,
ce surpriza placuta. Nu va asteptam, de aceasta data. Maryanne o privi cu racea
la. Stia ca Annie Aysgarth era prietena lui Francie Ha rrison si ca probabil sti
a despre relatia ei cu Buck. - M-am decis sa-i fac o surpriza sotului meu, spuse
cu un zmbet inocent. Bietul d e el, calatoreste att de mult si sunt convinsa ca-m
i simte lipsa. Un barbat ca el , care Munceste neobosit, are nevoie de suportul
sotiei, nu crezi? Annie ncuviinta tacuta, dar era ceva n legatura cu zmbetul Maryan
ei care o facea sa -i rasune mici clopotei de alarma. - Sunt sigura ca aveti dre
ptate, doamna Wingate, spuse ea, cu toate ca mi-as fi dorit sa stiu, pentru ca v
-as fi retinut apartamentul favorit. Mi-e teama ca est e deja ocupat. Poate nsa a
partamentul Knaresborough va convine? Nu e la fel de ma re, dar are aceeasi pers
pectiva asupra pietei si gradinilor. - Oricare ar fi, aproba Maryanne, neobisnui
t de repede, numai sa mutati lucruril e domnului Wingate acolo mpreuna cu ale mel
e. n timp ce o escorta pna la lift, Annie simti pna n maduva oaselor ca se ntmplase ce
va; n mod normal Maryanne ar fi refuzat sa accepte ceva mai mic si ar fi avut pre
ten tia sa ocupe Apartamentul Prezidential. Era mult prea simplu, toata dulceata
ast
a si stralucirea n timp ce discuta despre vreme si despre calatoria cu avionul. M
aryanne i zmbi din nou inocent si rece. - Cred ca ma voi odihni putin, Miss Aysgar
th. Poti avea grija sa nu fiu deranjat a ? Camerista mi poate despacheta lucruril
e mai trziu. Daca poti sa-mi trimiti nis te ceai n camera, ct de repede posibil, vo
i fi recunoscatoare. De cum nchise Annie usa n urma ei, Maryanne si scoase haina ro
sie stralucitoare si palaria mblanita. si scoase cheile din poseta din piele de al
igator si descuie val iza mare de piele; scoase o haina simpla neagra, o scutura
din hrtiile n care i-o m pachetase menajera, si lua o palarie neagra cu boruri lar
gi dintr-una din cutiil e de palarii. Intra grabita n baie si-si aplica n graba pe
fata pudra si ruj pe buze, si pieptana parul blond si scurt si apoi l strnse sub p
alaria neagra. Auzi o bataie n usa si s e privi vinovata n oglinda; dar era doar c
amerista cu ceaiul si-i striga din baie sa-l lase pe masa. Astepta pna cnd auzi us
a nchizndu-se din nou si apoi si puse hain a neagra, se mai privi n oglinda nca o dat
a studiindu-si nfatisarea, si ridica poset a si se ndrepta spre usa. Se uita n graba
dintr-o parte n alta a coridorului, apoi alerga la iesirea de urgenta si deschis
e usa scarii de incendiu, grabindu-se n jo s pe treptele ntunecate, din beton, num
arnd etajele pna cnd ameti. Cnd ajunse la capatul lor, se uita repede de jur mprejur,
apoi se grabi sa iasa pe iesirea din spate. Era pentru prima oara-n viata cnd ie
sea pe usa servitorilor s i-si trase palaria neagra n jos, acoperindu-si fruntea,
rugndu-se sa n-o vada nime ni pe cnd dadea coltul ndreptndu-se spre Nob Hill. Urcus
ul a fost abrupt, iar inima-i bubuia n timp ce traversa California Street ca utnd
casa lui Francie. Cnd o vazu, se opri pentru o clipa pentru a se aduna, apoi urca
ferm scarile si suna la usa. ntorcndu-se de la Club, Harry se uita, surprins, la
femeia care suna la usa surori i lui. Nu erau prea multi vizitatorii rezidentei
Lai Tsin, dar era ceva straniu de familiar n legatura cu femeia n negru. Mutndu-se
pe furis n umbra, urmari cum usa e deschisa de baiatul n casa chinez si cum femeia
vorbeste cu el. Baiatul lasa u sa larg deschisa si ea se ntoarse si se uita n stng
a si-n dreapta nainte de a pasi n casa. Harry scoase un sunet slab de uimire. Ce d
racu avea Maryanne Wingate de-a face cu sora lui att de faimoasa? Orice ar fi fos
t, nu era de bine. Nu era stilul Maryannei sa stea la pnda pe scarile de la intra
re ale cuiva, si se mbracase cu c eea ce semana mai mult a deghizare, cu gulerul
hainei ridicat si cu palaria acee a trasa n jos, peste ochi. Intrigat, se grabi na
poi. Se propti la fereastra primului etaj, urmarind, spunndusi ca trebuie sa o fi
confundat, nu putea fi Maryanne, dar astepta pna cnd ea iesi din nou afara, pentr
u a fi sigur. Francie era n camera ei cnd baiatul n casa i spuse ca doamna Wingate a
steapta jos n h ol s-o vada. S-a uitat la el fix, negasindu-si cuvintele; stomacu
l i se strnse de soc si apoi murmura. - Doamna Wingate ? repeta ea, spernd ca el s
a fi facut o greseala. El ncuviinta solemn. - Doamna Wingate, Miss Francie. Astea
pta n hol. Francie se ridica ncet n picioare; stia ca exista un singur motiv pentru
care Mary anne Wingate era n holul ei. Se uita n jos la fusta plisata de lna albas
tra, scurta , si la bluza alba simpla cu care era mbracata, ntrebndu-se nesabuit da
ca ar fi tre buit sa se schimbe n ceva mai grandios pentru a-si ntlni rivala. Apoi,
dnd scurt din umeri, spuse: - Pofteste-o pe doamna Wingate n salon, i-ai haina si
spune-i ca voi cobor si eu nt r-un minut. Se aseza tremurnd la masa de toaleta, ui
tndu-se la propria fata nspaimntata, apoi si perie parul lung si matasos si-l lega l
a spate cu o panglica de catifea. Adauga o picatura de parfum de iasomie, trase
adnc aer n piept si porni spre usa. Ezita, minile i presara pntecele si rotunjirea nca
invizibila care era copilul lui Buck, ap oi deschise usa si cobor ncet minunata s
cara circulara. Ah Fong, baiatul n casa, deschise usa camerei de primire pentru e
a. Maryanne stat ea n picioare lnga fereastra, privind afara pe California Street.
Se ntoarse si cel e doua femei se fixara una pe alta, masurndu-se din priviri. -
Doamna Wingate ? spuse Francie politicoasa, dar nu-i ntinse mna si nici Maryanne
nu facu acest gest. - Voi intra direct n subiect, Miss Harrison, spuse ea. Cu sig
uranta stiti de ce s unt aici. Francie nu spuse nimic si Maryanne se deplasa de
la fereastra spre semineul de m armura, cu carpetele lui orientale si lucrarile
de arta. - Aveti o casa minunata, Miss Harryson, observa ea distanta, si pentru
ca suntet i o femeie foarte bogata, nu va voi insulta ntrebndu-va daca banii barba
tului meu au fost cei ce-au platit tot acest lux. Barbia lui Francie se nclina am
enintator, dar tacu si Maryanne continua: - Este binecunoscut faptul ca, spuse e
a cu voce calma, barbatii de vrsta sotului meu cedeaza adesea n fata..., ezita cau
tnd cuvintele potrivite, n fata unei crise de coeuf . Vietile lor sunt att de pline
de munca, ncordare si familie, nct brusc simt nevoia de o schimbare. O aventura se
xuala este foarte linistitoare, e ca o alina re pentru ego-ul masculin, Miss Har
rison. Cteodata cred ca sunt mai orgoliosi dect noi, femeile. Zmbetul ei era aproap
e conspirativ pe cnd o privea pe Francie, dar, sunt sigura ca stiti cum sunt - ex
act ca si copiii neascultatori. Privirea ei insistenta era taioasa ca otelul cnd
o inspecta pe Francie, n bluza si fusta ei, simpla, nemachiata Si cu parul ei blo
nd strns la spate cu o esarfa. - Trebuie sa recunosc, nu esti asa cum ma asteptam
, adauga ea. Mi-am imaginat pe cineva mult mai provocator, o femeie extravaganta
careia i fac placere intriga s i suspansul unei legaturi amoroase ilicite. si ntoa
rse privirea si se ndrepta napoi spre fereastra. Francie se uita la sotia lui Buck
: era frumoasa, nu exista nici o urma de ndoiala n aceasta privinta, si rece, si n
ici asta nu se putea nega; si n impecabila ei ro chie de zi, din lna gri, arata di
n toate punctele de vedere ca o lady. Nici aici nu exista urma de ndoiala. Maryan
ne cstigase la toate cele trei puncte. - Ce anume vreti sa spuneti, doamna Wingat
e? ntreba ea, surprinsa de ct de calma-i era propria voce, pe cnd fremata n interior
de teama. Maryanne se roti napoi de la fereastra. - Sunt aici pentru a face apel
la inteligenta ta, Miss Harrison. Nu vreau sa sti u amanuntele dezgustatoare al
e legaturii dintre tine si sotul meu, dar sunt lucr uri despre el pe care se cuv
ine sa le cunosti si tu, pe care trebuie sa le cunos ti. Pentru binele lui. Spun
e-mi, te-ai gndit vreodata la copiii lui ? Inima lui Francie tresari. Nu era chip
ca Maryanne sa fi stiut ca ea era nsarcina ta - nici macar Buck nu stia nca. - Su
nt nca mici, Miss Harrison, si au dreptul sa se astepte la prezenta tatalui l or
cnd vor creste. Au nevoie de ajutorul si sfaturile lui. Ochii ei o strapungeau pe
Francie, ca sa nu mai amintesc despre sprijinul oferit de el. Crezi ca nu-i va
afecta aceasta aventura scandaloasa? Facu o pauza pentru un moment, lasnd ca v or
bele ei sa patrunda adnc n mintea lui Francie si mai spuse: Binenteles, nu voi vo r
bi despre durerea pe care toate acestea mi-o pricinuiesc mie, dar voi mentiona c
eva mult mai important - nu numai pentru mine, ci si pentru Buck. Si pentru tar
a noastra. Se aseza pe marginea fotoliului din fata lui Francie, si mpreuna minile n
jurul genunchilor sculpturali, cu sprncenele ridicate ntrebator. ti vorbeste despr
e munca lui? Nu astepta vreun raspuns, doar dadu din umeri si vorbi mai departe
: Nu, binenteles ca n-a facut-o, sunt sigura ca aveti alte lucruri de discutat. A
t unci trebuie sa-ti spun eu ca munca lui nseamna totul pentru Buck. Este un barb
at dedicat muncii sale, e un animal social" din cap pna n picioare. Traieste" pent
ru p olitica. l stii de att de putin timp, cum pot sa ma astept sa ntelegi aceste l
ucrur i ? Dar, vezi tu, eu l stiu de-o viata, tatal sau obisnuia sa-l aduca la mi
ne aca sa cnd era doar un baietel. Noi eram o familie de politicieni si Buck rar
se dera nja sa se joace cu noi, copiii. Oh, nu, el mereu cerceta biblioteca, asc
ultnd con versatiile adultilor. Cred ca se impregna de politica, ca-ntr-o osmoza
- prin pr opria-i piele - si trebuie sa spun ca familia mea l-a ncurajat. ndeparte
aza-l pe B uck de politica, Miss Harrison, si e ca si cnd l-ai njunghia cu un cuti
t pe la spa te. Facu iar o pauza pentru a lasa din nou cuvintele sa-i patrunda a
dnc lui Franc ie n minte. Iar Francie o privea hipnotizata. - Un scandal ca acesta
, ea dadu din umeri, ndepartndu-si minile de corp si ridicndule expresiv n sus. Un sc
andal de tipul acestei aventuri l-ar termina din punct de vedere politic.
Francie si feri privirea de ea, uitndu-se n podea, la covor. - nteleg, spuse ncet. Ma
ryanne ofta. - Sper asta, Miss Harrison. Cred cu adevarat sa fie asa. Spre binel
e lui Buck, n u pentru mine. Se opri, cu o stralucire de triumf n ochi. Buck are
un viitor poli tic stralucitor n fata lui, se vorbeste despre o noua si important
a numire n Senat - si dupa aceea? Cine stie? Lumea politica este ca o cochilie de
stridie pentru Buck. N-ar fi drept pentru niciunul dintre noi - sa primejduim a
ceasta stare de lucruri. Inima lui Francie se prabusi. Se gndi la copilul pe care
-l purta n pntece si realiz a ct de mare era prapastia ntre viata lui Buck si propri
a ei viata. Timpul petrecu t mpreuna la ferma, pe care ea-l crezuse realitate; fu
sese doar o iluzie, un rol bine jucat, iar realitatea era acest barbat cu un str
alucit viitor politic n fata lui, casatorit cu femeia perfecta care-i daruise cop
ii, care avea dreptul sa-i poarte numele. Se uita la Maryanne Bratrle Wingate. a
tt de sigura de drepturile" e i, sigura de viata ei, de cerintele fata de barbatu
l ei, si stiu ca n-ar fi putu t sa-i ceara niciodata lui Buck sa renunte la toat
e acestea. Nu va fi ea nicioda ta cea care sa-l njunghie pe la spate pe Buck si s
a-i ia toate aceste lucruri pen tru care muncise din greu sa le obtina. Era o um
bra de fristete n ochii ei, dar vocea i era calma si linistita cnd spuse: - Va mult
umesc pentru ca ati venit sa ma vedeti, doamna Wingate. mi dau seama ct d e greu t
rebuie sa va fi venit s-o faceti. Binenteles, i voi spune lui Buck ca eu n u mai d
oresc sa-l vad. Maryanne nu-si putu ascunde triumful dimvoce pe cnd se ridica n pi
cioare si spuse: - Si, binenteles, sunt sigura ca ma pot baza pe discretia ta. St
ii si tu ct de imp ortant este asta pentru el. - Cu siguranta. Francie o conduse
pna n hol. O privi pe Maryanne cum si punea haina si palaria si apoi spuse calma: -
Ah Fong va va conduce pna la iesire. O parasi pe Maryanne si urca minunata scar
a interioara spre camera ei si se ntinse-n pat, fara nici o lacrima. Auzi usa de
la intrare nchizndu-se si-si fixa privirea n tavan, imaginndu-si-o pe do amna Wingat
e grabindu-se pe scarile de la intrare si napoi din Nob Hill la barbat ul ei si l
a minunatul lor viitor. Si, pe cnd lacrimile ncepusera sa-i curga, se ntr eba de ce
soarta o trata att de aspru. Si se simti din nou ca atunci cnd era copil , cnd ter
ifiantul sau tata o domina violent, cu lesa de piele n mna, si realiza pen tru pri
ma data-n viata ca aceasta era o lume a barbatilor, iar ea era doar o fem eie.
Capitolul 38 Annie urmari, uluita, cum Maryanne Wingate traversa n graba holul de
la intrare s pre ascensor, batnd din picior, impacientata n timp ce astepta liftu
l sa apara. O urmari cnd pasi nauntru, ntorcndu-se nervoasa n loc, nainte ca usile sa
se nchida si c m disparu n sus, departe de raza ei vizuala. Maryanne statuse deseo
ri la Aysgarth de-a lungul anilor, si-n tot acest timp Annie n-o vazuse aratnd as
a cum arata a cum, n acea anonima haina neagra si cu acea palarie, trecnd prin hol
ul elegantului ei hotel, precum o nevasta vinovata. Annie dadu din cap. Ceva era
n neregula si si dori sa stie ce anume, pentru ca sen timentul ce-o patrundea pna-
n maduva oaselor crestea din ce n ce mai puternic. Cincisprezece minute mai trziu,
Harry Harrison intra n hotel; se ndrepta catre rece ptie si-i spuse receptionerul
ui ca domnul Wingate l asteapta, ntrebndu-l numele apa rtamentului sau. Annie l urma
ri cu privirea, suspicioasa, pe cnd se suia n ascensor . l ntreba pe receptioner ncot
ro se ndreptase si sprncenele ei se naltara peste putint a, de uluire, cnd auzi ca e
ra vorba de apartamentul familiei Wingate. Intra n eleg anta camera de primire si
ocupa un loc lnga intrare, acolo de unde putea observa pe oricine intra sau plec
a, apoi comanda ceai si se instala comodsa astepte. Maryanne tocmai iesise de su
b dus, cnd soneria de la usa suna. Stiu ca trebuia sa fie room-service-ul cu cafe
aua pe care-o comandase si striga: - Intra. Cafeaua era unicul ei viciu si acum
chiar avea nevoie de o ceasca. Acea sta dupa-amiaza fusese cu siguranta un mare
efort, cu toate ca stia ca se descur case nemaipomenit de bine.
- Lasa tava pe masa, striga ea, stergndu-se cu un prosop moale de culoarea piersi
cii, gros de un inch. Trebuia sa-i acorde credit lui Annie Aysgarth. Oricare ar
fi fost radacinile ei, stia tot ceea ce era mai bun" si furniza numai ceea ce e
ra mai bun" - chiar si prosoapele. Fredona o mica melodie pe cnd se nfasura n roba
de catifea albastra si-si mpinse picioarele aristocratice, subtiri, n papuci de ca
sa din catifea asortata, brodati cu o emblema a familiei pe care ea o comandase
spe cial la un magazin exclusiv pentru barbati, de pe Jemnyn Street n Londra. nca
fred ona fericita de sine cnd iesi din baie si ajunse fata-n fata cu Harry Harris
on. - Dumnezeule, spuse ea speriata, cum ai intrat aici? - Am sunat la usa, tu a
i strigat intra" - asa ca am intrat. mi pare rau ca te-am s periat, Maryanne, dar
Buck a spus sa ne ntlnim aici pe la cinci. Cred ca probabil am venit eu putin mai
devreme. Maryanne ofta. Nici nu se deranja sa pretinda ca-i facea placere sa-l
vada; Harr y nu era unul din favoritii ei. De fapt Harry nu reprezenta dect probl
eme, ncurcat uri, si motivul pentru care Buck se mai vedea nca cu el era peste put
erea ei de nt elegere. Soneria suna din nou, nsa de data asta era chelnerul cu caf
eaua; o aseza pe masa si parasi camera. Maryanne si trecu privirea, enervata, pes
te Harry; si dorise sa fie singura cnd ave a sa se ntoarca Buck. si dorise sa-l surp
rinda cu noua ei imagine, aceea a femeii sexy, care era pe cale sa devina - pent
ru binele lui, nu al ei. n timp ce turna c afeaua, se gndi cu un mic zmbet, ce bine
era pentru ego-ul cuiva sa nfrnga o amanta si sa-si recupereze sotul - aproape ca
meritase sa treaca prin toate astea, o fa cea sa se simta att de bine. - Cafea? n
treba ea, ntinzndu-i o ceasca lui Harry. - Multumesc, Maryanne. El statea n partea
opusa ei, pe sofa, admirnd-o din ochi, iar ea se uita aroganta la el. - Ma ntreb,
care-i motivul pentru care vrei sa-l vezi pe Buck? spuse ea. Sorbi putin cte puti
n cafeaua fierbinte, acordndu-i gnditor mai multa atentie si ap oi spuse: - ti voi
spune, daca-mi vei spune si tu exact ce anume ai facut la sora mea, n ace asta du
pa-amiaza. Culoarea i se scurse brusc din obraji; o prinsese complet des coperit
a si-si aseza ceasca de cafea pe masa cu o mna tremuratoare. - Cred ca gresesti,
spuse adunndu-si nnebunita mintea dezordonata. Nici n-o cunosc pe sora ta. Ah, un
moment, mint. si ridica mna si-si freca ceafa, gndind. Da, am ntl nit-o o data, la o
petrecere data de Annie Aysgarth. Am fost prezentate, daca-m i amintesc bine. Da
du delicat din umeri, de parca totul era prea neimportant ca sa-si aminteasca. H
arry se amuza n sinea lui si zmbi. - Majordomul meu te-a vazut si el, si servitoru
l meu, minti el. Si chiar si sub acea palarie, el facu un gest cu mna aratnd spre
haina neagra si palaria ce zaceau mpreuna cu poseta ei pe fotoliu, acolo unde le
aruncase, deci chiar si sub acea palarie, nu exista urma de ndoiala ca erai tu. M
a ntreb, spuse el vorbindu-i tot a tt de delicat cam ct o facuse ea mai nainte cu Fr
ancie, ma ntreb daca dragul si dev otatul Buck, barbatul despre care ultimele zvo
nuri spun ca ar fi luat n considera re pentru o importanta numire n Senat, cum ti s
puneam, ma ntreb daca nu cumva el a facut cunostinta cu sora mea cea renumita ntr-
un mod mult mai intim dect tine, Mar yanne? El rse de fata ei socata. - Exact la t
inta as spune, concluziona el punndu-si ceasca de cafea pe masa. - Vorbesti prost
ii, Harry, asa cum faci de obicei, spuse ea nghetata, dar vocea e i tremura putin
, iar el era tipul de om care depista imediat asemenea detalii. - Oh, nu prea cr
ed sa fie asa, spuse el nca zmbind. Nu si dupa ce scrie-n raportul detectivului. E
a-l fixa cu privirea nspaimntata, cu fata precum creta. - Ce raport al detectivulu
i? El batu usor peste buzunar, zmbind candid. - Trebuie sa-ti amintesti sa tii us
a ncuiata, Maryanne, si sa nu inviti pe oricin e nauntru, fara sa vezi mai nti cu ci
ne ai de-a face. Nu stii niciodata, poate fi u n hot. Si poseta ta era acolo, att
de tentant deschisa... Maryanne se uita nti la poseta, apoi la el; nchise ochii, s
imtindu-se dintr-o data
rau. - Nenorocit ce esti! spuse ea ncet. - Oh, nu se stie, spuse el usor, nu vrea
u sa-ti fac nici un rau. Tot ceea ce vre au este putin ajutor din partea ta si a
lui Buck. Doar un cuvnt, doua, acolo unde trebuie, asta-i tot, poate catre tatal
tau si bancherul potrivit... stii tu pov estea. Vezi tu, eu am aceste mine de f
osfati, n America de Sud, si am nevoie de u n mic suport financiar. Gndeste-te la
asta ca la o investitie, Maryanne. Asta si este, o investitie. Pentru ca ntr-o zi
, aceasta mina va aproviziona lumea cu fosf ati si-ti va aduce o avere. - Eu am
o avere, i spuse ea cu raceala. El dadu din umeri pe cnd se ridica sa plece. - Sa-
ti spun eu cum va fi, te las pe tine sa vorbesti cu Buck pentru mine, spuse el nt
orcndu-se din fata usii. Sunt sigur ca stii ce sa-i spui mai bine dect pot so fac
eu. l las deci n minile tale capabile, Maryanne. Ea l privi dorindu-si sa-l omoare p
e cnd el i zmbea din cadrul usii, lovindu-si suge stiv buzunarul n care era raportul
detectivului. l putu auzi rznd n timp ce traversa holul si se gndea ca viata nu era
altceva dect o mare gluma. Si stiu ca de data as ta gluma era pe seama ei. Buck e
ra n holul receptiei asteptnd ascensorul, iar cnd Harri iesi din el, l privi n edume
rit. - Harry, spuse el surprins. - mi pare rau ca nu te-am prins, Buck, i striga H
arry Cnd l ocoli n drumul sau spre i esire, sunt putin cam grabit. Dar am vorbit cu
Maryanne, ti va spune ea despre ce -i vorba. Buck se ntoarse pentru a-l privi, cu
o expresie dezordonata pe fata: - Maryanne? spuse el. Annie se grabi spre el. -
Oh, Buck, ma tem ca domnul Harrison s-a grabit si ti-a stricat mica surpriza. D
oamna Wingate mi-a spus ca s-a gndit ca va fi dragut din partea ei sa fie alatur
i de tine. V-am transferat n Apartamentul Knaresborough, la acelasi etaj. S-au pr
ivit unul pe altul pentru o clipa; Annie se ntlnise de multe ori cu Buck si Franci
e la ferma, ea ntelesese aventura lor si nu lasase ca faptul de a nu fi de acord
cu ea sa-i afecteze relatia lor umana, dar n-au vorbit niciodata despre asta mpre
una. El dadu din cap, ntelegator, pe cnd pasi n ascensor. - Multumesc, Annie, spuse
el istovit. Fusese o zi lunga; era prea lovit de veste ca sa presupuna motivul
pentru care Maryanne decisese sa i se alature n San Fran cisco sau ceea ce dorea
Harry Harri son. Dar Annie presimtea de ce era Maryanne acolo si nu fu deloc sur
prinsa cnd baiatul n casa al lui Francie, Ah Fong, sosi putin mai trziu cu un bilet
nsemnat personal s i confidential" ce trebuia nmnat Senatorului Wingate cnd acesta
era singur. Annie Aysgarth lua biletul si-l suna pe Buck si-l ruga sa coboare pe
ntru a discu ta. El se ntreba, surprins, oare ce dorea ea, dar Maryanne putea sa
jure care era mot ivul. El nu se ntoarse ore ntregi si atunci cnd o facu se purta c
a un om scos din m inti. Ea-l urmari ngrijorata cum patrula dintr-o camera n alta;
ochii i erau ncetosati de durere si ea gndi, usurata, ca fusese tocmai la timp. Da
ca n-ar fi vazut-o porcul acela de Harry totul ar fi mers perfect. Cu toate aste
a, tot ceea ce voia el er au banii si tatal ei putea mereu s-o ajute, nsa Buck nu
trebuia sa stie niciodata , dar aerul de triumf de pe fata lui urcioasa o nelini
stise, si acum, cu Buck pur tndu-se ca un nebun, era mai bine sa aiba grija, pent
ru ca el sa nu faca vreo pro stie. Ca de exemplu sa se ntoarca la Francesca Harri
son. Buck se uita n gol pe fereastra; San Francisco era n valuit ntr-una din acele
ceti albe ce apareau dintr-o data, dar el de-abia daca o baga n seama. Se simtea
zdrob it sufleteste. Cnd citise scrisoarea data de Annie, spusese nevenindu-i sa
creada : - Nu, nu poate fi adevarat. Si apoi se uita la fata grava a lui Annie s
i stiu ca asa era. Reciti biletul de la Francie iar si iar... Nu mai pot trai as
a", scria ea, numai cu jumatate de viata - si-n ultimul timp cu mai putin. mi dau
seama ca am gresit scotndu-te din lumea ta, ndepartndu-te de copii
i si de munca ta. Am dreptul sa iau aceasta decizie, Buck, si este pentru totdea
una. Nu vreau sa o analizezi , sa ncerci sa ma vezi. Tot ceea ce vreau este sa f
i u lasata n pace si sa-mi construiesc propria viata din nou. Te-am iubit si am f
os t fericita, dar acum s-a terminat." Iesi semet din Aysgarth Hotel, urca pe st
rada Taylor si intra pe Nob Hill. Tro pai n fata usii lui Francie pna cnd baiatul n
casa i deschise. Nu mai fusese n casa ei nainte, si pasi n hol, uitndu-se de jur mprej
ur, cautnd-o. m- Unde este? ntreba el revendicativ, trebuie sa o vad. Si cnd baiatu
l i spuse ca n u era acolo, traversa nencrezator fiecare camera, pe rnd, strigndu-i
numele. - Miss Francie nu e aici, repeta baiatul, speriat. A plecat departe, pen
tru mult timp... Dadu din mini semnificnd ceva vag, n timp ce Buck se holba neajuto
rat la e l si apoi realiza ca era adevarat. Francie l izgonise din viata ei pentr
u totdeau na. Acum se ntoarse de la fereastra si o analiza suspicios pe sotia sa.
- De ce ai venit azi aici, Maryanne? - De ce? Ca sa-ti fac o surpriza, dragule.
Pasi n fata ei cu ochii salbatici de d urere si mnie si ea spuse intimidata: - S-
a ntmplat ceva? El statu aproape de ea, cu minile nclestate n solduri, si ea observa
efortul cu car e se autocontrola. Tremura din tot corpul cnd spuse: - Tu ai facut
asta, nu-i asa, Maryanne? Ai fost la ea? Ea-si ntoarse capul, evitn du-i privirea
. - Nu stiu ce vrei sa spui. - Ba da, stii foarte bine! - Trebuie sa te gndesti l
a copiii tai, perora ea n aparare. Si toata munca ta. vii torul tau... - Este ntr-
adevar viitorul meu, Maryanne? Sau este al nostru? i lua barbia n mna, ridicndu-i fa
ta catre el, fortnd-o sa-l priveasca. - N-am sa uit, spuse el linistit. Ea vazu nf
rngerea din ochii lui si stiu ca nvinsese si spuse plina de solicitudine: - Toate
astea-s spre binele tau, Buck, dragule. M-am gndit numai la tine. La urma urmelor
, sunt sotia ta. El i dadu drumul. Casnicia lui era o cochilie goala, Francie l pa
rasise. Un viitor stralucitor se profila naintea lui, dar nu-i mai pasa. Se uita
la Maryanne, eleganta, frumoasa n catifeaua albastra ce i se mula pe corp . Era s
otia lui si mama copiilor sai, si proteja bunurile ei, dar distanta care e xistas
e mereu ntre el si Maryanne acum plutea ca un sarpe veninos ntre ei. - Buck... se
plnse ea, n timp ce el o depasi intrnd n camera lui si nchiznd usa. Maryanne se adnci
sofa cu un oftat de usurare. Se terminase. Se gndi uluita la im aginea durerii di
n ochii lui si-si spuse ca nu putea fi att de grav, cu siguranta . Mine, precum un
copil cu genunchii rau zgriati, durerea va disparea si el se va simti mai bine.
Si ei vor reface totul la loc, iar viata va merge mai departe ca si cnd nimic nu
s-ar fi ntmplat. Lysandra s-a nascut odata cu zorii unei minunate dimineti de prim
avara n faimosul si vechiul pat sculptat, ce apartinuse lui Dolores de Soto Harri
son. Annie fuse se alaturi de Francie si Mandarinul fusese acolo pentru a-i mpart
asi bucuria ei. Avnd n brate pruncul nfasurat n scutecul sau alb si dragut, ochii sa
i negri straluce au de fericire: pentru ca Francie avea un nou copil caruia sa-i
daruiasca dragos tea. - O fetita minunata, exclama Annie plina de bucurie. Oh,
Francie,aceasta veche f erma va fi din nou un loc vesel. - Cu siguranta asa va f
i, Miss Francie, spuse Hatrie, admirnd fata micuta a bebel usului, ce se itea din
scutecul bine strns. E ca un boboc de trandafir dimineata, nainte ca soarele sa-i
deschida petalele. Francie zmbi. - Ma tem ca totusi niciodata nu voi avea ntregul
buchet, Hatrie, spuse ea. Apoi l privi plina de ntelepciune pe Mandarin. Mi-as fi
dorit ca Buck s-o poata vedea. M i-as dori sa poarte numele tatalui sau.
El puse cu grija bebelusul la loc, n bratele ei. Se nclina si spuse: - Sunt un om
batrn. Nu-i pot lua locul tatalui ei, dar am s-o ndragesc asa cum as fi facut cu p
ropriul meu nepot. Am s-o nvat tot ceea ce am nvatat si eu, si-am sa m part cu tine
placerea de a o vedea crescnd. Francie se uita la prietenul ei cel mai drag; era
adevarat ca era batrn, cu toate ca nu-i stia vrsta reala. ntr-un fel parea mai mic
, umerii i erau lasati, dar fata era puternica, ochii lui nca straluceau cu aceeas
i energie si avea un minunat ae r de demnitate. Se gndi la tot ceea ce facuse el
pentru ea, pe tot cuprinsul viet ii ei: tot ceea ce era, orice triumf mic sau ma
re se datorau lui. Lai Tsin fuses e singurul ei destin bun si acum avea sa fie s
i al copilului ei. Spuse: - Vrei sa-i dai Lysandrei numele tau? Este un nume ono
rabil si ma va face foarte mndra. Ochii Mandarinului se marira, la nceput de uimir
e si mai apoi de placere. Lua mnut a perfecta a copilului n a Sa Si-o saruta. - Dr
aga mea Francie, spuse el cu vocea ncarcata de emotie, i-ai acordat vechiului tau
prieten cea mai mare onoare a vietii lui. Am fost un taran fara valoare, nam av
ut nimic, nici bogatie, nici familie si nici dragoste, si acum le am pe toa te t
rei. Am un nume de care sa fiu mndru si un nepot de care sa am grija. Sunt ce a m
ai fericita persoana din lume. Mandarinul a fost bunicul iubit" al Lysandrei tim
p de sapte ani si-n tot acest ti mp Francie si-a respectat promisiunea de a nu-l
revedea pe Buck, cu toate ca se gndea la el n Fiecare noapte si-i urmarea cariera
n ziare. Nu l-a vazut dect dupa ce a murit Mandarinul, n 1937, n aceeasi saptamna fa
tala a petrecerii lui Harry. Partea a cincea Francie 1937 Capitolul 39 1937 Mier
curi, 4 octombrie. Lysandra Lai Tsin cobor din pat cnd ceasul batea ora sase n dimi
neata zilei dupa ce ramasitele pamntesti ale Mandarinului fusesera mprastiate n mar
e, deoarece, n ciuda faptului ca era trista, nu putea totusi ndura sa piarda un si
ngur minut al zilei . Se trezea mereu cu aceeasi presimtire de bucurie, ca poate
ceva minunat avea s a se ntmple, si de obicei se ntmpla, indiferent daca iesea prim
a la matematica sau d ormea la prietena sa, acasa la Dorothy sau macar avea praj
itura ei preferata de ciocolata la cina. Lysandra se bucura de viata, cu fruntea
sus n fiecare zi, si n iciodata nu se astepta sa i se ntmple ceva rau. Din aceasta
cauza, fusese o mare nenorocire cnd Bunicul murise, pentru ca ei doi fusesera fo
arte apropiati si nici nu se astepta ca cineva pe care-l iubea s-o pa raseasca v
reodata. Dar azi era o noua zi. Soarele stralucea si ea era din nou plina de vec
hiul ei o ptimism si topai n timp ce alerga la baie, si spala repede fata si-si pe
rie parul blond si ondulat, mpletindu-l asimetric si legndu-l cu o bucata de trico
t, de culo are stacojie, n stilul chinezesc. Apoi se analiza n oglinda pentru a ve
dea daca ar ata cumva altfel. Decise ca era aceeasi veche figura, cu aceiasi och
i albastri r otunzi, si ca la urma urmelor nu se transformase peste noapte ntr-o
frumusete mat ura si pasionala. Trntind usa n urma ei si fredonnd vesela, alerga de
-a lungul mari i galerii semicirculare, spre camera lui Francie. Batu la usa, as
teptnd obisnuitul intra, iubito". Dintotdeauna, nca de cnd era foarte mica, imediat
ce ncepuse sa mearga, evada din universul ei si alerga n camera lui Francie, sa s
e urce n patul ei si sa mparta pinea prajita si ceaiul de dimineata c u ea. Lui Fra
ncie i placea pinea prajita simpla, dar ntotdeauna punea peste bucata de pine a Lysa
ndrei cte o bucata de piersica conservata n fiecare vara de Hatrie, m enajera, si n
acelasi timp, bucatareasa de la ferma. Apoi ea si Francie traversau drumul pna l
a piscina hotelului Fairmont pentru ora de not zilnica. Francie spune a ca acesta
era singurul lucru pe care-l avea Fairmont n plus fata de Aysgarth A rms, dar pe
rsonal, Lysandra prefera barul de argint lucios si-n stil Art Deco ve rde, de la
Aysgarth , n schimbul piscinei acoperite de la Fairmont.
Dar azi nu primi nici un raspuns din camera lui Francie, asa ca deschise usa si
intra. Cu un oh" de surpriza, vazu ca marele pat dominat de cei patru stlpi ai sa
i era neatins. Draperiile de brocart albastru erau nca lasate, lampa nca aprinsa,
i ar suportul si portretul de Morrisot de pe noptiera, nfatisnd o fetita pe fond p
ol eit, straluceau precum o icoana n lumina blnda. Lysandra se uita de jur mprejur n
camera, o striga pe Francie, pe cnd inspecta budo arul cu dulapurile lui aglomer
ate si baia plina de oglinzi, cu scoicile sale pli ne de lotiuni si pudre parfum
ate, dar Francie nu era acolo si ea simti brusc o p revestire. si pierduse bunicu
l mult iubit si acum o pierduse si pe Francie. Alerga de-a lungul marii galerii
a holului pna la capat, catre camera Mandarinulu i, ezitnd nainte de a deschide usa
si de a intra. Camerele lui Lai Tsin erau singurele camere chinezesti din toata
aceasta casa ma re, si Francie, care ntelesese aceste lucruri, supraveghease n am
anunt decorarea l or. Prima camera era cea de studiu. Peretii si tavanul erau vo
psiti ntr-un rosu s tralucitor minunat. Doi pereti sustineau rafturi pline de car
ti groase mbracate-n piele si un simplu sanctuar sculptat din lemn negru statea ln
ga usa. Azaleele al be, florile lui favorite, nflorisera ntr-un ghiveci lnga fereas
tra si o lustra din metal filigranat, decorata cu ciucuri stacojii, atrna deasupr
a mesei joase din ce ntrul camerei, n jurul careia erau adunate scaunele lustruit
e din lemn, de forma patrata, despre care Lysandra mereu comentase ca sunt att de
necomfortabile. Alerga n dormitorul lui si intra, dar camera alba si austera ara
ta asa cum aratas e de obicei. Era doar un pat jos, de lemn chinezesc, care avea
de jur mprejur o t ablie de lemn. o mica soba cu mangal n semineu si ferestre nalt
e cu paravane chine zesti gaurite si jaluzele din hrtie de orez. Dormitorul Manda
rinului era simplu, fara nici un fel de decoratie si era pustiu. Lysandra alerga
napoi prin galerie, n jos pe scari si de-a lungul holului, alunecnd si mpiedicndu-se
de parchetul de lemn lustruit si n zbor deschise usa camerei de z i a lui Franci
e. Ofta adnc de usurare. Francie era ncovrigata pe sofa, dormind adnc . - Oh, excla
ma ea, n sfrsit, aici erai. Francie deschise ochii si o privi speriata. Privi de j
ur mprejurul camerei de zi, la cenusa din semineu, la lampile aprinse si la perde
le, de parca le-ar fi reva zut dupa o lunga calatorie, si-si scutura capul, isto
vita. Presupuse ca adormise , dar visurile sale din trecut fusesera att de chinui
toare nct se simtea nca epuizat a. - E trecut de sase, spuse Lysandra impacientata.
Si tu esti nca mbracata cu hainel e de ieri. Nu te-ai dus deloc la culcare? Franc
ie se ntinse, cu minile deasupra capului, zmbind. Lysandra arata nca precum un copil
cu parul ei mpletit dezordonat si cu puloverul pus pe dos. Mereu era grabit a, n
-avea niciodata timp de pierdut cu lucruri plictisitoare cum ar fi mbracatul n tr-
un mod civilizat. - Te-ai spalat pe dinti? o ntreba ea automat, asa cum o facea n
fiecare dimineata si Lysandra dadu din cap vinovata. - Am uitat. O s-o fac dupa
micul dejun. Alerga la Francie si o mbratisa. Nu te-am gasit. Eram speriata, murm
ura ea. M-am gndit ca poate m-ai parasit si tu. Francie o mbratisa la rndul ei. - N
-as pleca niciodata fara sa-ti spun. Apoi zmbi si spuse: Am o idee buna: ce-ar fi
sa mergem mpreuna la ferma? Am visat asta-noapte ferma, la culesul strugurilo r
pentru vinul nou si galopul cailor pe mile ntregi. Cred ca avem nevoie de o mic a
vacanta si pun pariu ca Cookie si Mousie vor fi cu adevarat fericiti sa te vad
a. Daca plecam chiar acum, putem fi acolo n cteva ore. Fata Lysandrei se lumina pe
cnd se gndi la ferma, la catel si pisica, si la poneiu l ei. si mpreuna minile, nvrtin
du-se fericita prin camera. - Am stiut ca ceva nemaipomenit se va ntmpla astazi, s
triga ea. Francie zmbi privind-o. Era doar o copila si era att de usor s-o faca fe
ricita, da r se ntreba ngrijorata ce se va ntmpla cnd ea va creste si va realiza ca e
ste frumoas a Lysandra Lai Tsin, poate cea mai bogata fata din lume, peste un im
periu de afa ceri, care avea mii de angajati.
n dreapta casei se aflau noile grajduri, si lnga acestea, era coliba unde Zocco, m
uncitorul mexican de la ferma, cel care o nvatase pe Francie sa calareasca, care
locuia mpreuna cu sotia sa. Zocco avea deja peste saptezeci de ani acum si era l
a fel de tuciuriu si noduros precum un batrn stejar. Copiii lui crescusera si ave
au la rndul lor copii, dar el lucra zi-lumina, supraveghind grajdurile si facndu-l
e muncitorilor de la ferma z ile amare, daca nu respectau standardele de munca s
i curatenie. Calarea nca pe ntr eg perimetrul fermei reparnd garduri si dormind sub
cerul liber, cum o facea pe cn d era un barbat tnar, si minile sale cu artrita, ti
nnd frul, pastrau nca acea siguran ta usoara ca fulgul, cu care o nvatase si pe Fran
cie, copil fiind. Sotia lui, Esm eralda, gatea pentru angajatii care se ocupau d
e vinuri, ca si pentru duzinele d e emigranti mexicani care veneau de fiecare da
ta n octombrie sa munceasca la cule sul strugurilor. Si Hatrie Jeremiah, mare si
frumoasa, si cu o enorma energie clocotitoare, cu o piele de culoarea strugurilo
r negri si matasosi, si cu o scnteie n ochi care spune a ca nu poate suporta nici
o prostie si cu un zmbet, care-ti spunea ca, ei bine, poate, la urma urmelor, va
conduce casa principala, astepta n veranda din fata, p e cnd ele parcurgeau ultimi
i metri ai calatoriei pe lungul drum pna la intrare, un de erau plopii aurii, fav
oritii lui Francie. - n sfrsit, ati venit, spuse ea vesnic nemultumita, cu minile s
trnse pe pieptul ei v oluminos. Am crezut ca n-o sa mai ajungeti niciodata. Lysan
dra sari din masina aproape nainte ca aceasta sa se fi oprit si urca n fuga s cari
le pna-n bratele lui Hatrie, sa o sarute. - Stii ceva? marturisi ea, mladiindu-se
ca un tipar alunecos, nu mai trebuie sa merg la scoala pentru trei saptamni de-a
cum nainte. - E adevarat? Hatrie o striga cnd ea cobora napoi scarile si se ndrepta
cu toata vi teza spre grajduri. Ei bine, atunci, tnara domnisoara, ai venit exact
la timp pen tru ca sa ajuti la culesul strugurilor si sa depui putina stradanie
n schimbul se derii aici. Ochii ei i ntlnira pe cei ai lui Francie cnd pasi pna n fata
ei si schimbara ntre ele privire plina de ntelegere si afectiune. - mi pare rau, M
iss Francie, spuse ea, lacrimile rostogolindu-i-se pe obrajii sai rotunzi Stiu c
a era de asteptat, dar stiind ca cineva e pe moarte nu-ti poate u sura suferinta
. N-am mai cunoscut un chinez nainte, dar nu pot avea dect respect s i admiratie p
entru Mandarin. si sterse lacrimile si adauga: Si deasemenea, dragos te, pentru c
a a fost cel mai bun om de onoare pe care l-am cunoscut vreodata. O lua n brate p
e Francie si o strnse aproape de ea, si adauga: N-am mai cunoscut alt i barbati a
sa n afara de Mandarin. Toti ceilalti au fost doar o adunatura de neis praviti, d
upa parerea mea. Francie rse. - Cteodata ma gndesc ca s-ar putea sa ai dreptate, Ha
trie, o aproba ea, amintindusi cum, ctiva ani dupa ce Hatrie venise sa munceasca
la ferma, ea disparuse brusc , ntorcndu-se un an mai trziu, cu un bebelus n brate si
cu ochii plini de deziluzii. - Am gresit, Miss Francie, spuse ea n mod deschis.
Acum sunt la fel ca tine, cu u n copil n brate si fara un barbat care sa-i fie ta
ta. As vrea sa-mi reiau munca, daca mai e posibil, si va promit ca acest copil n
-o sa va deranjeze absolut delo c. Va fi la fel de tacut ca un soricel. Lai Tsin
o ascultase si-i spuse ca niciodata copiii nu-l deranjau, ei erau o bin ecuvntar
e si i construise o cabana unde sa-si poata creste baiatul. l privise nscrii ndu-se
la scoala locala si apoi la liceu, iar acum baiatul lui Hatrie, Jefferson , num
it dupa Thomas Jefferson, faimosul presedinte, era student n anul doi la Uni vers
itatea din California, Berkeley, studiind stiintele. El planuise sa mearga l a S
coala Medicala, si Hatrie spusese mndra ca el era primul membru al familiei ei ca
re terminase liceul, fara a mai pune la socoteala colegiul. Ea adaugase ca mu lt
i dintre ei nici nu puteau scrie sau citi cum se cuvine si acum ea avea un fiu c
are era pe cale de a deveni medic. Si ea ar fi facut orice pentru Francie Harr i
son si pentru Mandarin. Orice i-ar fi cerut. - Miss Annie a sunat mai devreme, s
puse ea, cnd intrau n casa, urmate de baiatul n casa, Fong Joe, care le cara bagaje
le si guvernanta Lysandrei, Ah Sing, n pantalo nii si bluza ei negre, carndu-si ro
gojina, cutia cu ceai si betisoarele aromate d e aprins pe micul altar pentru ze
ul din bucatarie, pe care le aseza mereu lnga pl
ita, cu toate ca Hatrie bombanea n legatura cu asta. - Spunea ca nu stia ca venit
i aici, dar presupun Ca ntr-un fel a ghicit. Mousie, pisicuta supla si vioaie, st
atea ntinsa n mijlocul holului si dadea lenesa din coada cnd Francie trecu pe lnga e
a. Un miros apetisant venea din bucatarie. - Mncarea favorita a Lysandrei, explic
a Hatrie, fasole gatita cu miere, pui fript si prajitura cu ciocolata. Francie rs
e cnd cobor n hol. Venise acasa si deja se simtea mai bine. Usa camerei ei era larg
deschisa, ferestrele deschise ca sa prinda caldura soarelui si mirosea a aer pr
oaspat si lavanda. Vechiul sifonier din colt avea cteva din hainele de c are avea
nevoie, pantalonii de calarie si bluzele cambrate, cteva pulovere caldur oase, o
jacheta de cowboy din piele si mbracamintea chinezeasca lunga, pe care i p lacea
sa o poarte seara. Mai era toaleta din lemn de brad, un vechi scaun confor tabil
si un covor albastru. Pe vechiul pat de stejar, care fusese al mamei ei, e ra o
patura lucrata manual de sotia lui Zocco cu douazeci si cinci de ani n urma. Fus
ese camera mamei ei, baiatul si fata ei se nascusera aici, si de fiecare dat a cn
d i pasea pragul i se redesteptau amintiri - unele minunate, altele groaznice, da
r asa fusese ntotdeauna viata ei. Buck se trezi dimineata devreme, dupa petrecere
a lui Harry. si privi iritat ceasu l, era sase si jumatate si abia daca dormise. l
ntorsese, verificndu-l la fiecare o ra pna la ora cinci cnd n sfrsit ochii lui obosit
i se nchisesera. Se gndise la Francie ; n-o vazuse n ultimii sapte ani, dar vazuse
lumina din fereastra casei ei cu o s eara n urma si citise despre moartea Mandari
nului n ziare. Stia ct de mult tinuse e a la el si nu si-o putea ndeparta din minte
, singura n imensa casa. Se gndii la ani ce s-au scurs, Francie cu viata ei, iar e
l cu a lui. Adevarul era ca el nu mai avea o viata a lui, Buck si Maryanne pastr
au aparentele de dragul c opiilor", asa cum i spusese ea sincer, dar copiii erau
niste Bratrle, reci ca si mama lor. Mergeau la scoli potrivite", si faceau priete
ni potriviti", mergeau la to ate petrecerile potrivite" si-si respectau tatal de
la distanta. - Se ntreba din nou de ce insistase Maryanne sa mearga la petrecere
a lui Harry cu o seara n urma. Numele lui conteaza nca pentru multi n San Francisco
", i replicase e a imperturbabila, ti poate fi de mare ajutor, Buck". Nu pot vedea
de ce as avea nev oie de ajutorul lui Harry Harrison", i raspunse el. Ai ncredere
n mine, Buck. Nu Sti u eu ntotdeauna mai bine?" Iar apoi i-a zmbit cu acel zmbet su
perior care-l scotea din minti. Se dadu jos din pat obosit, suna room-service-ul
si ceru sa i se aduc a ziarele si cafeaua de dimineata, apoi intra sub dus si d
adu drumul la apa rece . Jeturile reci l trezira, se sterse, si puse halatul si in
tra n sufragerie exact cn d sosi cafeaua. si turna o ceasca si privi Examiner-ul. C
ea mai bogata fetita din lume era titlul de deasupra unei fotografii a unei copi
le mbracate ntr-o rochita de vara. Lysandra Lai Tsin, n vrsta de sapte ani, mostenit
oarea unui imperiu de milioane de dolari din partea barbatului pe care ea-l nume
a bunic", Mandarinul Lai Tsin. Fai moasa ei mama este, binenteles, Francesca Harr
ison, de care copilul este atasat p rofund. Era mult mai mult despre Francie si
Mandarin si despre trecutul ei, dar Buck nu citi mai departe. Privi poza cu Lysa
ndra, se gndi la Francie si la cei sapte ani ce trecura de cnd ea l ndepartase si st
iu ca o privea pe fiica sa. Ceasca de cafea ramasese uitata pe masa; si puse capu
l n mini si spuse cu voce tare : - Oh, Francie, de ce nu mi-ai spus? De ce? Se gndi
la toate prin cte trecuse ea, aducnd copilul pe lume, singura, si la scanda lul p
e care-l suportase, si apoi se gndi la Maryanne care dormea linistita n camer a al
aturata. si privi ceasul: era ora sapte, nca devreme, dar nu mai putea astepta . P
use mna pe telefon si-o suna pe Annie Aysgarth . Ea raspunse prompt. - Buck, spus
e surprinsa. S-a ntmplat ceva? Ai de facut vreo reclamatie? - Am citit ziarele de
dimineata, spuse el direct. Annie spuse: - Atunci m-ai batut la capitolul acesta
, dragule, n-am avut timp pna acum. Ce est e att de important n ele? - O fotografie
a Lysandrei Lai Tsin n vrsta de sapte ani.
Annie facu o scurta pauza, apoi spuse cu o voce calma: - Asa deci. El aproape ca
o auzi gndind si apoi ea-i spuse: - Da-mi cincisprezece minute, si apoi vino la
mine n mansarda sa luam micul dejun mpreuna. Annie se trezise de la ora sase, si fa
cuse dus si se mbracase, si verificase coresp ondenta de dimineata, meniurile zile
i, bucatarul, plngerile personalului si-si fa cuse inspectia generala. Dupa ce da
du doua telefoane scurte, se aseza sa-si pudr eze nasul n fata unei toalete cu og
linda de argint ce apartinuse sotiei unui boga tas. Pentru prima oara de cnd aces
t lucru i apartinea, nu se minuna ca ea, Annie A ysgarth din Montgomery Street de
tinea un asemenea obiect scump, deoarece acum s e ntreba ce-i va spune lui Buck d
espre Francie. Clopotul de la intrare suna si inspirnd profund, ea se duse sa des
chida. Dupa cel pofti nauntru, se gndi ca Buck arata mai bine odata cu trecerea ti
mpului, dar ob serva ca era putin aplecat, parul lui negru avea mai multe fire a
lbe si avea rid uri pe fata lui minunata si o privire obosita. El o saruta pe ob
raz, iar ea i spuse: - Se pare ca ai nevoie de un mic dejun copios, Buck Wingate.
Sotia ta nu te mai hraneste? El zmbi si se aseza n fata ei, la masa acoperita cu
cristal, privind-o cum turna s uc proaspat de portocale dintr-un recipient de cr
istal. - Lysandra Lai Tsin e fiica mea, nu-i asa? Annie l privi. - Ma pui ntr-o si
tuatie dificila, Buck. - Bine, nu trebuie sa-mi raspunzi. Stiu ca-i adevarat, da
r spune-mi de ce Franci e n-a vrut ca eu sa stiu. As fi avut grija de ele. Franc
ie a nsemnat totul pentru mine. Si nca nseamna. Annie l privi si vazu un om neferici
t; se gndi la Francie si Lysandra si apoi la M aryanne Bratrle Wingate si cntari t
otul n balanta. ntotdeauna fusese o femeie care vorbise cu mintea si acum nu ezita
. i povesti lui Buck despre vizita Maryannei la Francie, ca Francie nu voia ca el
sa renunte la cariera pentru ea, ca nu va fol osi niciodata copilul ca santaj e
motional. - Francie n-ar putea face asta, spuse ea. E o femeie loiala. Ea nu mai
adauga cum nu a fost Maryanne", dar el stia ca asta gndea. Te-a eliberat, spuse
Annie simplu. Liber sa faci ce vrei, sa-ti ndeplinesti desti nul politic. Ea umpl
u cesti le cu cafea, citindu-i gndurile si nefiind deloc surprinsa cnd el s puse:
- Trebuie s-o vad, Annie. - A plecat la ferma cu Lysandra. Au plecat devreme, cr
ed ca au ajuns deja. E un telefon pe birou. E deja opt si jumatate, trebuie sa v
ad ce fac angajatii. Ea zmb i si continua: n ceea ce ma priveste, i-am spus ca a f
ost o proasta ca-n-a ramas cu tine, iar apoi iesi din camera, lasndu-l singur. Nu
marul lui Francie era imprimat n memoria lui, iar el l forma, auzi cum suna si s i
-o imagina alergnd sa raspunda, asa cum o facea ntotdeauna. - Alo, se auzi de la c
elalalt capat, dar o voce care nu era a lui Francie. - Alo, domnisoara Harrison
e acolo? - Binenteles, o chem imediat... Auzi cum Lysandra lasa receptorul pe mas
a, iar apoi o auzi strignd: - Mama... E pentru tine. Se auzi o voce distanta. - C
ine e? - Un barbat, spuse Lysandra, iar el zmbi cu ironie; era tatal ei, iar pent
ru ea e ra doar un barbat". - Alo? Inima lui tresari, iar pulsul i se mari. - Fr
ancie, sunt Buck. Francie se lipi de perete ca sa se sprijine nchizndu-si ochii. S
e ntoarse-n timp, l a tot ceea ce existase, cnd auzi vocea lui Buck la celalalt ca
pat al firului. - Nu trebuia sa-ti spui numele. Stiam ca esti tu. - A trecut att
de mult, spuse el ncet. Ea se aseza pe scaunul de lnga masa. - De ce ma suni, Buck
? E mpotriva principiilor.
- Principiilor tale, Francie, nu ale mele... Am vorbit cu Annie si mi-a spus ca
ar trebui sa te sun. Acum sunt n apartamentul ei. Am vazut poza Lysandrei n Examin
er n aceasta dimineata. Poza fiicei mele. Francie ofta: - Ti-a spus Annie? - N-a
trebuit sa-mi spuna, stiam. - E o fata minunata, spuse Francie, apasndu-si o mna
pe piept, ncercnd sa-si liniste asca ritmul alert al batailor inimii, nu stie nimi
c despre... despre noi si nici nu vreau sa stie. El simti dezaprobarea din vocea
ei si se grabi sa-i spuna: - Francie, trebuie sa discutam. Te rog, trebuie sa c
larificam unele lucruri. Tre buie sa te vad. Ea se gndi la toti anii care trecuse
ra si la ct de mult o iubea pe Lysandra, si la ct de mult l iubea nca pe Buck si se
gndi ca nu va putea suporta sa-l vada, cu toat e ca era dreptul lui; acum stia de
fiica lui. - Francie, trebuie sa plec mine dimineata. Am ntlniri aici toata ziua,
dar le voi a nula si voi veni la ferma... Nu veni. Nu voia ca el s-o ntlneasca pe
Lysandra, ar fi fost mult prea dur eros sa-i vada mpreuna. Nu vreau sa anulezi ni
mic de dragul meu. Ma voi ntoarce la San Francisco. Voi fi acolo dupa-amiaza. Und
e te voi ntlni? El se gndi repede. - Vino la Aysgarth, n mansarda lui Annie, la opt.
Si, Francie... ti multumesc. Ea puse jos receptorul cu minile tremurnd. Lysandra o
privea nedumerita. - Cine era, mamico? ntreba ea. Era cineva nesuferit? Arati att
de suparata. Francie o privi surprinsa. Nega din cap si zmbi. - Oh. nu, nu era ct
usi de putin nesuferit. Este un vechi prieten, asta-i tot. - Un vechi prieten? A
tunci, cum se face de nu-l cunosc si eu? Lysandra si lasa ca pul pe-o parte ntreba
toare, exact la fel cum facea Francie cnd punea o ntrebare, si ea rse. - Pentru ca
tu ai doar sapte ani, si prieteni vechi" nseamna mai mult dect att. Brus c, mici fi
ori o strabatura pe cnd se gndi la Buck si-o cuprinse strns n brate pe Lys andra. Ap
oi lua cosul cu flori si-l duse n bucatarie si ncepu sa le puna n vaze, ca si cnd ni
mic nu se ntmplase, dar n tot acest timp tremura n interior la gndul de a-l vedea pe
el. Harry se trezise nca suparat pe Maryanne. Pe cnd statea n fata obisnuitului sau
mic dejun substantial si se ntreba cine credea ea ca este sa se poarte cu el att
de de sus , noaptea trecuta, cnd, daca n-ar fi el, ea ar fi fosta sotie a unui fo
st poli tician. Si ea fusese att de al naibii de nchisa cnd o ntrebase despre invest
itia sup limentara pentru forarea petroliera din New Mexico, oftnd si dndu-si ochi
i peste c ap si ntrebnd cnd exact o sa obtina din puturi aurul negru , care avea sa
o faca sa-s i recupereze investitia? Gndurile i se nvalmaseau n cap, n timp ce nfule
ca bunatatile lui favorite si ouale pr ajite si decise ca balanta relatiei lor e
ra total dereglata. Maryanne l trata de sus, de parca ea ar fi avut conducerea, i
ar el era doar un angajat, de parca ea era zeita Bratrle, iar el era doar praful
de sub rotile calestii ei. Era timpul ca scumpei si dragei Maryanne sa-i fie da
ta o lectie. O suna dupa micul dejun. Era ora unsprezece cnd ea casca si spuse ir
itata: - Harry, de ce m-ai sunat? De-abia acum cteva ore te-am vazut la petrecere
a ta ne suferita. Cine erau oamenii aia ai filmului? Mi-a fost foarte greu sa-i
explic l ui Buck motivul pentru care am fost acolo. El nu se deranjase sa-i expl
ice faptul ca, motivul pentru care ea si Buck fusese ra acolo era acela de a-i r
idica credibilitatea n fata lui Zeb Abrams si a celorl alti, cnd avea sa-i roage s
a investeasca n operatiunea lui de forare petroliera. Bi nenteles, Buck, e ca si f
acut", i-ar fi spus confidential, si el stia acum ca l-a r fi crezut; la urma ur
melor, nu fusesera ei la cina n casa lui? - Trebuie sa discutam ceva mpreuna, Mary
anne, spuse el disimulnd. Ea se ntinse napoi pe perne si mormai: - Dumnezeule, Harr
y, ce mai e acum? Sunt o femeie ocupata. - Dar niciodata att de ocupata nct sa n-ai
timp de mine.
ndeparta receptorul de ureche, privindu-l fix, surprinsa, de parca l-ar fi privit
n fata. Se gndi ngrijorata ca Harry devenise insistent, chiar stresant. - Nu-mi po
ti spune la telefon? l ntreba ea plngareata. - Nu. Trebuie sa te vad. Asta seara la
ora opt. La mine acasa, spuse el rapid. - Nu pot veni. Ce-am sa-i spun lui Buck
? - Spune-i ca cinezi cu o veche colega de scoala. ti spun din experienta mea cu
fe meile si cu scuzele, asta tine ntotdeauna. - ntr-adevar, spuse ea glacial. - La
opt, spuse el si nchise telefonul. Maryanne puse receptorul la loc si se ntinse na
poi pe perne, ntrebndu se ce avea sa faca. Harry devenise o problema, iar probleme
le trebuiau rezolvate ntr-un fel, cu toate ca ea nu prea stia cum. Ofta adnc. Pe m
oment nu era nimic de facut. Facuse mereu asa cum dorise Harry, si el stia asta.
Maryanne ofta usurata cnd Buck i-a spus ca va fi ocupat seara, macar o salvase d
e scuzele jenate, ca sa se furiseze afara jumatate de ora, sa se vada cu Harry.
- Nu-ti fa probleme din cauza mea, dragul meu, spuse ea, nca suferind n urma ideii
ca Harry i ceruse, nu, i poruncise, sa mearga sa-l vada, voi comanda ceva la room
-service. Casca delicat. Oricum, sunt obosita. Buck o privi surprins ca nu ntreb
ase unde avea sa mearga, dar conversatiile dintr e el si Maryanne se reduceau la
elemente fundamentale de afaceri n acele zile. O privi pudrndu-si frumosul ei nas
, studiindu-se n oglinda micii pudriere din aur, p lacata cu platina de la Cartie
r, care avea initialele ei din rubine si pe care i -o facuse el cadou de Craciun
, cu ani n urma. Se nsurase cu o femeie rece, ambitio asa si carierista, care si-a
r fi tradat bucuroasa ntreaga familie pentru a deveni Prima Doamna. Ridica din um
eri, nu-i mai pasa de asta acum. Un val de caldura i navali n inima nghetata cnd se
gndi la Lysandra, fiica sa proaspat descoperita, si l a Francie, pe care avea s-o
revada doar peste cteva minute. Maryanne zacea, mbracata n halatul de satin de cul
oarea piersicii, pe sofaua de cr eton, privindu-l cnd si puse haina pe umeri si se
ndrepta spre usa. - La revedere, dragul meu, striga ea, transmitndu-i un sarut. E
xpresia din ochii ei se transforma n mnie cnd el i raspunse cu un ramas-bun nghetat, n
torcndu-se si nch usa n urma lui. Ea-si privi ceasul, nu era timp de pierdut, trebu
ia sa se mbrace, sa se duca la Ha rry si sa se ntoarca nainte ca Buck sa revina aca
sa. i trecu prin minte ca nu stia ct va lipsi Buck si nici unde era plecat, dar nu
era timp sa se gndeasca acum la a sta. Se mbraca repede ntr-o rochie neagra de lna,
pantofi cu toc din antilopa neagr a si o pelerina de casmir verde-smarald, bord
ata cu blana de nurca. Se decisese, considernd ca o captuseala de blana era o ide
e buna, avnd n vedere faptul ca nu er a bine sa se arate ostentativ de bogata n pub
lic tocmai acum, cnd Buck era cunosc ut ca un reprezentant al poporului". si lua m
ica poseta neagra, puse nauntru cheile , pudriera Cartier cu initiale de rubin, r
ujul, agenda din piele si o batista al ba brodata si se ndrepta grabita catre asc
ensor. Holul de la intrare era aglomera t si ea se uita repede de jur mprejur, ap
oi trecu neobservata prin usile turnante . Annie era n marele hol Dales ntmpinndu-si
oaspetii ca de obicei. nainte de a merge n r estaurant pentru a verifica daca tot
ul era n ordine, dar n aceasta seara, oaspetil or le oferea doar jumatate din aten
tia ei. l lasase pe Buck n apartamentul ei de l a mansarda si acum urmarea venirea
lui Francie. n sfrsit, o zari cum se grabea ct m ai neobservata prin holul de la i
ntrare, aglomerat, cteva minute dupa ora opt, si privi de la distanta cnd ea-si sc
oase cheile, deschise micul ascensor personal s i pasi nauntru. Pe cnd usile metal
ice se nchisera, Annie ofta ngrijorata. Spera sa f i facut ceea ce trebuia. Franci
e nchise ochii n timp ce ascensorul urca silentios spre etajul douazeci. Usi le se
deschisera, ea facu ochii mari, iar Buck era acolo, n picioare, uitndu-se la ea.
- Francie, spuse el, cu ochii plini de dragoste. - Buck. Ea pasi afara din ascen
sor si-i ntinse mna, politicoasa, cercetndu-i fata. Arati neschimbat, doar putin m
ai matur. - Cu sapte ani mai batrn, i reaminti el. N-ar fi putut descrie cu ce era
ea mbracat a, dar era ceva albastru si-i evidentia culoarea ochilor si n vremea a
ceea cnd toa
te femeile si scurtau parul, ea l purta nca lung, prins la spate cu piepteni pretio
si ntr-o mare somptuoasa de aur ce-i nvaluia gtul. - Nu l-ai taiat, spuse el, amin
tindu-si promisiunea ei, iar ea confirma din cap. - Te-as fi urt daca ai fi facut
-o, spuse el. Mereu mi te-am amintit asa. Ochii li se ntlnira si acelasi vechi sen
timent o nvalui. Daca s-ar fi ndoit vreodata ca-l va iubi pe Buck Wingate pna n clip
a n care va muri, acum stia cu siguranta ca nu exista nici urma de ndoiala, dar el
era barbatul altei femei, un om important , Un reprezentant al poporului", asa
cum era numit n presa. - Nu trebuia sa fi venit, spuse ea emotionata, nu mai avem
ce sa ne spunem, Buck . - Ba da. i prinse mna ntr-a lui si i-o tinu lnga obrazul lu
i, apoi i saruta delicat d egetele. Ma simt de parca timpul ar fi fost nghetat, de
parca am fi din nou napoi, acolo unde eram, iar viata este doar o problema simpl
a: ma iubesti si te iubesc . Ea si retrase mna. - Dar nu-i adevarat, nu-i asa? Tim
pul n-a stat n loc, iar viata nu este niciodata att de simpla. Mi-am facut propria
-mi viata. Acum Am munca mea, operele de carit ate si fiica mea. Nu mai am nevoi
e de secrete si minciuni. Vreau doar liniste. Se ndrepta spre sofaua lunga si alb
a de lnga fereastra si se aseza nainte ca genunc hii sa i se nmoaie. Inima i zvcnea s
i tot ceea ce si dorea cu adevarat era sa se aru nce n bratele lui, dar nu putea f
ace asta. Trebuia sa se gndeasca la Lysandra. si p rinse minile n jurul genunchilor,
privind nainte, urmarindu-l. - Maryanne a fost la tine, nu-i asa? ntreba el. Ea d
adu din umeri: - Si daca ar fi fost? A avut dreptate. - De ce nu m-ai chemat, ma
car sa vorbesti cu mine...? Arata disperat, si ea ar f i vrut sa-i ia mna si sa-i
spuna ca totul era n regula, ca nimic nu se schimbase. - Eram nsarcinata, tu erai
nsurat, aveai copiii tai pe care trebuia sa-i iei n cons iderare. Si cariera ta.
A trebuit sa iau aceasta decizie. - Decizia ta, Francie. Nu si a mea. Am fost amn
doi implicati. Aveam si eu dreptul la votul meu, nu? Ochii lui erau rugatori si
ea ofta. - N-am venit aici pentru a discuta despre tine si mine, Buck; Am venit
din cauza Lysandrei. Ea nu stie ca tu esti tatal ei si nici nu vreau ca ea sa st
ie. I-am spus ca tatal ei ne-a parasit nainte ca ea sa se nasca si ea a acceptat
aceasta s tare de lucruri. Are abia sapte ani, dar pune ntrebari si i-am spus cum
erai tu s i ca ai fi iubit-o. Nu ma pot astepta ca ea sa ma nteleaga acum, dar p
oate cnd va fi mai mare, cnd va fi ea nsasi femeie, atunci, poate va ntelege. Buck s
e gndi la cei doi copii ai sai, att de implicati n propriile lor vieti, nct rar i vede
a, si la noua lui fiica, pe care i era interzis s-o vada si si desfacu larg minile
si spuse implornd: - Cu ce-am gresit? Viata mea este un nimic, eu nu am nimic...
- Oh, Buck, nu spune asta. Te rog, nu spune asta. l privi socata. - Este adevarat
, spuse el amar. Cnd te-am ntlnit, la Paris, ti-am spus ca viata mea era o fatada,
o mare prefacatorie. Nimic nu s-a schimbat. - Ai munca ta, spuse ea, un viitor s
tralucitor, toti spun asta. El ridica din umeri, iar ea se ndrepta catre el. El si
desfacu larg minile, iar ea se lasa cuprinsa si el o strnse aproape de el, cu cap
ul odihnindu-i-se pe al ei. Trupurile lor se potrivira cu acea usurinta a ndragos
titilor, ea-i putea simti in ima batnd, i putea simti respiratia n Parul ei, putere
a bratelor cuprinznd-o. Era de parca portile paradisului s-ar fi redeschis si i-a
r fi permis ei sa intre doar pentru cteva clipe. - ntoarce-te la mine, Francie, mu
rmura el, hai sa luam totul de la nceput. Te iube sc, te-am iubit mereu. si dorea
din toata inima sa spuna da. Se dadu napoi si-l privi. - Spune-mi un singur lucru
, Buck. Daca te-as fi rugat sa iei aceasta decizie acu m sapte ani, daca ti-as f
i cerut sa renunti la absolut tot, la sotia ta, la copi ii tai, la cariera si st
ralucitul tau viitor, pentru a te casatori cu mine, ce-a i fi spus? El ezita, cu
ochii fixati n ai ei. - Nu te pot minti, spuse el calm. Pur si simplu, nu stiu.
Ea ncuviinta trista; era exact raspunsul la care se asteptase.
si ridica haina si o puse pe umeri. - Te rog, nu ncerca s-o vezi pe Lysandra, spus
e ea n soapta, ar fi nedrept pentru ea. Sau fata de mine. Si chiar, reusi sa zmbea
sca pe jumatate trista, fata de tin e. - Francie, o apuca de umar brusc, te rog,
nu pleca. Nu stiu ce-am sa ma fac fara tine. - Totul va fi n regula, Buck, spuse
ea. Vom continua sa facem ceea ce am facut n t oti acesti ani. Apoi se elibera d
in strnsoarea lui si pasi repede n ascensor. Port ile mici de aur se nchisera, excl
uzndu-l iar din viata ei. Ochii lor se ntlnira ntr-o privire lunga printre gratiile
usilor, n timp ce ascensorul cobora ncet si el i di sparu din vedere. Harry le dadu
se liber servitorilor pe timp de noapte: voia sa fie singur cu Mary anne. Focul
era aprins n biblioteca cu lambriuri de stejar si un excelent coniac frantuzesc a
stepta mpreuna cu doua pahare fine de cristal, n forma de scoic a, pe masa luminat
a de veioza din spatele canapelei din piele verde-nchis. Cnd sun a clopotelul de l
a usa, i raspunse chiar el Maryannei, iar ea l privi surprinsa. - Unde-ti este maj
ordomul? ntreba ea, pasind peste prag n hol. - Bietul baiat, trebuia sa-si vizitez
e un prieten la spital, minti Harry, asa ca i-am dat liber n noaptea asta. i lua p
elerina garnisita cu blana de nurca si o atr na cu grija peste un scaun de stejar
n stil Iacobian, iar Maryanne l privi suspici oasa. - Si minunatul tau valet, Har
ry? Sau macar o menajera? - Ei bine, binenteles, n aceste timpuri teribile, cu ami
ntirea Recesiunii nca att de vie n mintile noastre, spuse el citnd-o, m-am gndit sa n
u mai am valet. Pur si simp lu i angajez cu noaptea, ori de cte ori am nevoie de e
i. Iar menajerele vin zilnic . Au muncit din greu curatind dupa petrecerea din n
oaptea trecuta si le-am spus ca voi raspunde eu la usa si-mi voi pofti nauntru oa
spetii, asa ca pot pleca mai devreme. Ochii Maryannei se ngustara. - Si de cnd ai
devenit un filantrop? Era mbracat ntr-un smoking din catifea foarte la moda si ave
a un zmbet satisfacut, iar ea nu avea ncredere n el nici macar o farma . l urma n bibl
ioteca, observnd dintr-o singura privire focul minunat, luminile blnd e si decante
rul mpreuna cu cele doua pahare ce-i asteptau. - Aseaza-te lnga mine, Maryanne, sp
use Harry, batnd Cu Palma sofaua. Ignorndu-l, ea se ndrepta spre marele fotoliu, cu
brate Ca niste aripi, de lnga foc , si se aseza. Coniac? o ntreba el, agitndu-se c
u decanterul si paharele. Maryanne ezita, bea foarte rar, dar acum avea nevoie d
e ceva care sa-i calmeze n ervii. Harry planuise ceva si ea nu stia ce anume. -
Multumesc, spuse ea cu cea mai calma voce posibila. El i nmna paharul, l lua pe al l
ui si se aseza n picioare n fata focului, privind-o. - Ma bucur sa te revad, Marya
nne, spuse el, att de rar avem ocazia sa ne vedem si nguri. Ea-si ridica privirea
catre el. Era ceva n tonul vocii lui care-i trimitea un fio r de teama pe sira s
pinarii. - Pentru a fi mai exacti, Harry, spuse ea repede, noi nu ne vedem nicio
data sing uri. Si sincera sa fiu, nu stiu de ce sunt aici singura cu tine. Se ui
ta la micu l ei ceas de mna de diamant si spuse brusc: Poate mi poti explica tu re
pede, Buck ma asteapta acasa. El zmbi si lua o nghititura din coniacul nemaipomeni
t, savurndu-l pe ndelete. - Linisteste-te, spuse el jovial, amndoi stim ca de fapt
nu-i graba. La urma urme lor, Buck abia daca-ti simte lipsa, nu-i asa? - Ce vrei
sa spui cu asta, mai exact? si puse jos paharul, urmarindu-l impacienta ta. - Ma
ryanne, noi doi suntem att de buni prieteni, nu exista nici un secret ntre noi , n
u-i asa? Trebuie sa spun ca nu-l pot ntelege pe Buck, neglijnd o minunata femei e
ca tine, dar el a fost mereu dedicat carierei sale - n afara de micul episod" cu
draga mea sora, binenteles. Amintirea asta este nca vie pentru amndoi, nu-i asa, M
aryanne? Si binenteles, ti-am fost foarte recunoscator pentru ajutorul dat. - Vre
i mai multi bani, spuse Maryanne lipsita de Viata. El ncuviinta. - Ei bine, asta
e. si puse jos paharul si se apropie de ea, se opri n picioare n fa ta ei, iar ea-l
privi de jos, ngrijorata. - Stii ca ntotdeauna te-am admirat, Maryanne, spuse el,
aplecndu-se si lundu-i mna. Esti o femeie minunata, te irosesti alaturi de un om c
a Buck; ai nevoie de cinev a sa te nvete ce este viata, cineva care sa topeasca g
heata din jurul inimii tale si sa descuie dulcele tau secret... - Nu fi prost, H
arry, spuse ea scurt. Fata i se aprinse de dezgust. Se ridica n p icioare si ncerc
a sa paseasca pe lnga el, dar el i prinse bratul si o trase brutal. Ochii ei se ma
rira de groaza n timp ce el si apasa buzele de ale ei, cu mna alergnd u-i n jos pe si
ra spinarii, peste fund, mngietor, tinnd-o aproape de el cu cealalta mna, la fel ca n
tr-o menghina. Pentru prima data n viata ei lucrurile i scapasera de sub control s
i Maryanne era n spaimntata. Cnd, n sfrsit, si desprinse gura de a ei, ea tipa la el:
- Da-mi drumul, nenorocitule! Am sa pun sa te aresteze, te voi arunca n nchisoare
pentru asta. - Binenteles ca n-ai s-o faci, spuse el ncet, gndeste-te la scandal. C
u greu as put ea sa nu mi nchipui titlurileziarelor, dar tu ? O ridica n brate si o
cara, luptnduse, pna la sofa. - Sper Sa nu ndraznesti sa ma atingi, Harry Harrison
, l avertiza ea pe cnd o ntindea pe sofa si ngenunche lnga ea. Daca o faci, am sa tip
. - Tipa, spuse el confidential, aici nu-i nimeni sa te auda. Si, pe lnga asta, s
e va adauga excitarii. Poate ca asta este exact ceea ce-ti lipseste, Maryanne ?
Pu tina brutalitate si dezordine. El o plesni deodata peste fata si ea icni, uitn
duse ngrozita la el. El si plimba mna de-a lungul trupului ei, iar ea-l privea ntr-o
s tare de fascinatie, ncremenita, de parca ar fi fost o insecta peste care trece
a. Ea se nfiora cnd el ncepu sa-i descheie sirul de nasturei fini, mbracati n satin,
de la gt. - Nu ma atinge, l avertiza ea. ti dau ct de multi bani vrei... - Binenteles
ca-mi vei da, spuse el n surdina, desfacndu-i rochia si dezgolindu-i p ieptul mic
acoperit n matase. Si apoi capul lui se cufunda ntre snii ei. Maryanne stiu atunci
ca era nebun, mai nebun chiar dect sora lui. Se uita salbati ca prin preajma dup
a o arma. Decanterul greu de cristal pentru coniac era pe mas a de lnga sofa, exa
ct deasupra capului ei. ntinse minile deasupra capului, cautnd sa -l apuce cu deget
ele. Deodata l apuca si cnd Harry si ridica fata din snul ei, ea l l ovi cu decanteru
l n cap, cu toata puterea de care era n stare. Decanterul fiind mai tare dect capul
lui Harry nu se sparse. n schimb coniacul nflo ri ntepator, pe rana deschisa si Ha
rry gemu si se clatina pe picioare. si duse minile la cap. Sngele curgea din rana s
i el o fixa cu o privire ucigatoare. Ea l privi, prea nfricosata sa se mai miste.
El se legana ametit pna la semineu, nc lestndu-se de polita caminului, uitndu-se nca
la ea, fara cuvinte, apoi genunchii i se frnsera si cazu pe vatra de piatra a cam
inului. Maryanne se uita la el. Marele ceas din cutia lunga din colt ticai si bu
stenii d in foc trosnira si scuipara scntei, dar Harry nu scoase nici un sunet. si
trase re pede rochia peste pieptul dezgolit, strmbnd din nas la mirosul coniaculu
i, apoi se ridica si pasi precauta pe lnga el. Era ntins cu fata n jos, capul i era
o masa dif orma de snge si oase, iar fata ei se schimonosi, venindu-i rau. Facndu-
si curaj, i asculta si-i simti pulsul. Ofta adnc de usurare: era foarte rapid, iar
Harry era n ca n viata. O, Dumnezeul meu", spuse ea, ncheindu-si rochia nnebunita.
- O, Dumnezeule, mai bine as chema o ambulanta. Apoi se gndi la Buck si la scanda
l si-si vazu toata viata Ruinata. Dadu din cap, dintr-o parte n alta, violent. Nu
putea permite sa se ntmple una ca asta, pur si si mplu nu putea ! si roti privirea
mprejur cnd ceasul batu de ora noua. Deja ora noua . Nu se putea ncrede n cuvntul lu
i Harry, servitorii se puteau ntoarce din clipa n cl ipa. Se ntreba nnebunita ce sa
faca. Bustenii asezati n mijlocul caminului izbucnira ntr-o mare de scntei si unul
dintre ei se rostogoli pna aproape de margine. Statu acolo, balansndu-se periculos
pe ma rgine si Maryanne se holba, hipnotizata cum cadea. De undeva din labirint
ul groa zei si din mintea ei aparu la iveala un gnd limpede, rece.
ntreaga camera mbibata de coniac, Harry care bause, cazuse si se lovise la cap...
De tot ceea ce mai era nevoie era un impuls delicat al bombeului ei din piele de
antilopa neagra si busteanul ar atinge covorul scump Aubusson, la nici un metru
de locul n care zacea Harry. Arse mocnit pentru o clipa, si apoi izbucni o flama
rosie cu limbi de foc subtiri, galbene. Cu un hohot de groaza se repezi afara d
in camera, izbind usa n urma ei. Alerga pr in holul de marmura spre usa, apoi ami
ntindu-si de pelerina ei, se ntoarse n fuga. si puse pelerina pe umeri, cu blana ntu
necata n afara, n speranta sa nu fie reperat a atunci cnd deschise usa si pasi afar
a. Se uita n sus si-n jos pe strada, noaptea era ntunecata Si rece si era pustiu.
Cob or n fuga scarile, dnd repede coltul strazii pentru a-i disparea din vedere ace
a ca sa ngrozitoare, grabindu-se ct de repede putea, n pantofii sai cu tocuri nalte,
din piele de antilopa negri, napoi la Aysgarth. Cnd ajunse n Union Square ncetini p
asul, aranjndu-si parul si dorindu-si sa-si poata pudra nasul, sa se poata ruja, n
asa fel nct sa para ct de ct normala. Si atunci realiza ca si uitase poseta n casa lu
i Har ry. Se opri ca o stana de piatra n mijlocul drumului, n timp ce aglomeratia
de pe timp de noapte roia n jurul ei. Se gndi la busteanul de pe covor si la poset
a ei de pe marele fotoliu cu aripi din apropierea caminului si si spuse, ncercnd sa
se linist easca, ca trebuie sa fi ars deja. Strngndu-si mai aproape pelerina de b
lana, patru nse n Aysgarth si se grabi de-a lungul holului de la intrare spre asc
ensor, rugndu -se ca acesta sa astepte gol la parter. Avu noroc; asa era, si ea p
asi nauntru, i gnorndu-l pe liftier care-i ura vesel buna seara, n timp ce apasa pe
buton. Spriji nindu-se de perete, ea astepta ca el s-o duca spre siguranta ei.
Maryanne si ascunse fata n gulerul de blana n timp ce alerga n jos pe coridor spre A
partamentul Knares-borough, realiznd abia cnd ajunse la usa ca avea cheile n poset
a . Si poseta ei era n casa la Harry. Inima i se bloca - asta nsemna sa se ntoarca
jo s la receptie, si sa explice receptionerului ca iesise si pierduse cheile. As
cen sorul de serviciu suna de oprire la capatul holului si un chelner aparu cu o
tav a. Ofta adnc de usurare cnd aparu n fata lui, putea sa aiba chei si sa-i descu
ie us a, pna la urma era salvata. Era n apartamentul ei n cteva minute si facu o bai
e fierbinte, ct de fierbinte putea sa ndure, turnnd n cada picaturi din uleiul ei de
baie frantuzesc, scump. si scoase rochia distrusa, strmbnd iar din nas la mirosul
de coniac pe cnd o facea ghem si o arunca n cosul de gunoi. si trase de pe ea slipu
l de matase ocru, l rupse n bucati si-l arunca mpreuna cu rochia. Apoi se urca n cad
a si se ntinse pe spate cu ochii nc hisi si lasa apa parfumata. Era nca acolo, o ju
matate de ora mai trziu, cnd Buck intra. - Tu esti, dragul meu? ntreba ea, cu obisn
uita-i voce calma. - Da. El ramase n cadrul usii uitndu-se la ea, si ea-l privi re
cunoscatoare. Arata att de puternic si frumos, exact ca pozele lui din ziare. Era
sotul ei si acum n imic nu-i mai putea rani. ndreptase din nou lucrurile. Vag, d
e undeva de departe, se auzi sunetul strident al sirenelor si clopotelor. - Ct e
ceasul, dragul meu? ntreba ea, cnd el se ntoarse si pleca din usa. K - Noua si juma
tate. - Trebuie sa fie un foc undeva, spuse ea cu un zmbet abia schitat, pe cnd se
lasa n apoi pe spate si si nchise ochii; trecuse destul timp pentru ca ntreaga casa
sa ia foc si daca mai ramasese ceva din dezgustatorul Harry, era deja de nerecu
noscut la ora aceea. Capitolul 40 Francie statea ntinsa n pat, fara sa poata dormi
, cnd auzi masinile pompierilor urcn d dealul. Mintea i era nca att de plina de Buck,
de cum arata el, ridurile de obose ala de pe fata lui, ochii implornd-o. Si cum
simtise din nou slabiciunea dragoste i pentru el, ct de mult tnjise sa stea cu el,
sa-i arate pe micuta si minunata lui fiica, sa-l aiba din nou napoi n viata ei, d
ar o sunase pe Annie, i spusese ce se n tmplase si-i spusese ca nu mai dorea sa vor
beasca despre el vreodata - de parca a sta i-ar fi putut schimba hotarrea. Masini
le pompierilor claxonau zgomotos n trecere, apoi se oprira si ea se ridica
din pat speriata. Alerga la fereastra si se holba; peste drum, la casa lui Harry
, flacarile razbateau prin ferestre si ea nchise ochii, gndind ca trebuie sa fie
u n vis, dar cnd i deschise era adevarat. Casa, marele monument nchinat numelui Har
ri son ardea. Din nou. Pentru a doua oara n acea noapte, se adnci napoi n trecut, cu
mai mult de treizeci d e ani n urma, dupa cutremur, cnd privise casa tatalui sau
arznd mpreuna cu restul de pe California Street. Lasnd draperia sa cada la loc pest
e fereastra, se ntreba ce avea sa mai spuna Harry acum. Cu o durere n inima si ream
inti noaptea n care Ollie murise n incendiu. Stiuse ntotde auna ca Harry avea o leg
atura si acum venise o mica revansa. Numai ca ea nu-si d orise razbunarea, si dor
ea doar sa nu se mai gndeasca niciodata la Harry. si ascunse fata n perna, ncercnd sa
acopere sunetul activitatii febrile de afara, da r era imposibil, asa ca se rid
ica din nou ngrijorata si cobor n bucatarie sa-si fac a un ceai. Ah Fong era n hol c
u usa de la intrare larg deschisa, uitndu-se uimit la vlvataie. - Casa domnului Ha
rrison, Miss Francie, spuse el, aratnd ratacit scena. Ea se dus e lnga el. Strada
era ntesata de masini de pompieri si zeci de pompieri trimiteau jeturi de apa pes
te flacarile din ferestre, n timp ce altii pe scari mobile abord au acoperisul. -
Au scos pe cineva afara? ntreba ea speriata, gndindu-se la servitori. Ah Fong dad
u din umeri. - Ei spun ca nu era nimeni nauntru. Francie si facu ceaiul si-l lua na
poi la etaj, dar nu-l bau. Se ntinse n pat, gndindu -se la noaptea cutremurului si
a marelui incendiu. Si la Josh. Si la unul din se cretele pe care Mandarinul i l
e spusese la Templul lui Lilin. Si Stiu ca trebuia sa-i spuna lui Annie. Cnd zori
i diminetii venira, se ridica si trase draperiile, si se uita afara la ramasitel
e incendiului. Casa Harrison era o carapace nnegrit a. Se uita la ea, asteptnd vre
o miscare, dar nu simti nimic, nicidecum multumire sau triumf. Pur si simplu nu
mai conta pentru ea. Annie o suna la prima ora a diminetii. - Se spune ca a ars
casa lui Harry. Este adevarat? ceru ea explicatii. 456 - E adevarat. Arata exact
cum a fost dupa cutremur. - Trebuia sa treaca treizeci de ani pentru ca soarta
sa-si ia revansa, spuse Ann ie amar si nimeni nu merita mai mult dect ca Harry sa
piarda totul. - Esti ocupata azi? o ntreba Francie brusc. Annie se gndi la cele o
mie si unu de lucruri pe care le avea de facut si spuse l inistita: - N-ar treb
ui sa fiu. - Am nevoie sa te vad. Facu o pauza, apoi Annie spuse: - Voi fi acolo
ntr-o ora. Francie o astepta n hol. - Nu te obosi sa-ti scoti haina, spuse ea, me
rgem undeva. - Sa ne ntlnim cu Buck? ntreba Annie, pasind n micul Ford negru al lui
Francie. - Ti-am spus, nu vreau sa vorbim despre el, spuse Francie taios. N-a fo
st sa fie , Annie. Viata acestui barbat are un cu totul alt curs dect a mea. Anni
e ncuviinta trista, n timp ce ea adauga obosita: Sunt propriul meu stapn, Annie, si
asa am fo st mereu. Noaptea trecuta, cnd am vazut casa arznd, mi-am reamintit de
Josh. n noaptea funeraliilor Mandarinului, spuse Francie, pe cnd conducea n jos pe
deal, am spus ca nu stii tot adevarul. Ei bine, acum am sa ti-l spun. N-am putut
s-o f ac nainte, Annie, pentru ca erau secretele lui Lai Tsin, dar vreau sa tii
minte c a ceea ce a facut el a facut n numele dragostei. Te voi duce sa vezi ceva
, si apo i ti voi spune ce s-a ntmplat. S-au ndreptat spre sudul orasului, la micul
cimitir si acolo ea i-a aratat lui An nie mormntul pazit cu grija, cu numele lui
Josh pe el. I-a spus povestea Mandarin ului despre cum l luase de la Sammy si cum
ncercase sa-l ajute, si motivul pentru care nu le lasase pe ele sa-l vada pe Jos
h nainte de a muri. Fata lui Annie era trista, dar nu varsa nici o lacrima. - Mai
bine, spuse ea simplu. N-as fi putut suporta sa-l vad n halul ala. A avut d rept
ate, noi deja purtasem doliu, era timpul si pentru viata.
Au stat una lnga cealalta, ncalzite de un soare sovaitor, cu privirile pierdute n m
are, amintindu-si de Josh, si cnd plecara, Annie spuse: - E un loc maret, Franci
e. I-ar fi placut foarte mult lui josh. Senzational", strigau pe strazi toti bai
etii vnzatori de ziare, cnd ele se ntoarsera n San Francisco, trziu n acea dupa-amiaza
. - Ce-au spus? ntreba Annie, cobornd geamul, sa auda mai bine. Francie dadu din c
ap , era ora de vrf, strazile erau aglomerate si era concentrata asupra conduceri
i. Harry Harrison mort n incendiu", striga un mic vnzator de ziare, alergnd de-a lu
ngul traficului, ntinznd un ziar Chronicle lui Annie, n timp ce ea i nmna o moneda. Fr
ancie se abatu din drum oprind la un refugiu, n curbura soselei. Ochii ei uimit i
i ntlnira pe cei ai lui Annie, Si spuse: - Sa fie adevarat? - Cu siguranta asa est
e. Annie deschise repede ziarul. Amndoua si aplecara capetel e asupra lui, citind
cum Harry Harrison murise n flacarile care i devastasera casa noaptea trecuta. Fra
ncie dadu din cap nencrezatoare. - Nu pot sa cred, spuse ea uimita. n acelasi fel n
care a murit Ollie. Cu sigurant a este pedeapsa lui Dumnezeu. - Daca Harry a fo
st ntr-adevar responsabil de moartea lui Ollie, atunci este un f el de razbunare,
aproba Annie. Se uita tematoare la Francie care era palida si n eobisnuit de ca
lma. - Te simti bine, draga mea? Francie ofta adnc. O batu usor pe Annie pe mna si
spuse: - Toti acesti ani, de la moartea lui Ollie, am vrut sa-l omor pe Harry,
si acum el e mort. Totul a fost nimicit ntr-o singura noapte, Annie. Este ca o re
compensa , dar nu este una care sa-ti aduca fericire. O lasa pe Annie la hotel s
i apoi conduse pna acasa, ntorcndu-si capul pentru a se u ita la casa care devenise
mormntul lui Harry, la fel cum i se ntmplase si tatalui s au. Ruinele erau nconjura
te; sase ofiteri de politie faceau de garda urmariti de o multime curioasa de pr
ivitori, de asemenea si de o gramada de reporteri si fot ografi de la ziare. Fet
ele lor se ntoarsera sa o priveasca cnd trecu cu masina pe lnga ei si Francie se de
cise nervoasa sa foloseasca intrarea servitorilor din spa tele casei. i saluta pe
Ah Fong si pe bucatareasa chineza n drumul ei prin bucatarie si ei i-a u spus ca
reporterii statusera toata ziua prin preajma, asteptnd-o. Se duse n mica ei camer
a de zi, se ndrepta catre fereastra si ramase acolo n picioare, uitndu-se la activi
tatea ce se desfasura peste drum. Nu se bucura de moartea lui Harry; nu simtea n
imic, era doar obosita. si dadu drumul ntr-un fotoliu si-si arunca pantofii din pi
cioare, recitind articol ul din ziar. Se va realiza o autopsie, dar printr-un ra
port preliminar s-a stabilit fara nici o ndoiala ca ramasitele gasite sunt ale do
mnului Harrison. Arunca ziarul din mna si-si lasa capul pe spatele fotoliului, nch
iznd ochii. Harry era mort, iar Buck se ntorsese la sotia lui, si ea se va ntoarce
la viata ei. Mine va calari pe dealuri cu Lysandra, se va ngriji de vita de vie si
va sta la taclal e cu Hatrie, de parca nimic nu s-ar fi ntmplat. Si asa va fi de-
acum ncolo. S-a zbuciumat si s-a framntat toata noaptea, i era imposibil sa doarma,
avea mult prea multe n minte, Josh si Buck si Harry. si era deja n picioare, mbaia
ta si mbraca ta la ora sapte dimineata. Cobor obosita n sala de mese pentru micul d
ejun. Masa e ra deja aranjata pentru micul ei dejun, iar ziarul de dimineata sta
tea mpaturit p e farfuria ei. si turna cafea si-l deschise si citi din nou titluri
le despre Harr Omort! Cu stomacul contorsiona y. Numai ca de data aceasta spuneau
: Harry Harrison t, citi mai departe: Cu toate ca trupul sau a fost aproape n tot
alitate distrus n incendiu, autopsia a reusit sa ne asigure de faptul ca domnul H
arrison nu a muri t n flacari. A murit nainte chiar de a ncepe incendiul, de fractu
ra craniana. Ramas itele corpului sau au fost gasite cu fata n jos, iar politia a
confirmat faptul c a rana nu s-a putut produce n timpul caderii, ci printr-o lov
itura aplicata n cap. Pna la ora actuala nu se cunosc suspecti.
Arunca ziarul pe jos si o suna pe Annie. - Se spune ca cineva la omort pe Harry,
se scapa ea. Oh, Annie, cine poate fi? - Daca ma gndesc bine, oricine dintr-o sut
a de oameni, replica Annie taioasa. Si eu m-am gndit la asa ceva, si nu numai o d
ata. Cred ca a enervat pe cineva att de tare, nct a facut-o. Asta este, si nu pot s
pune ca-l blamez pe acel cineva. n ciuda starii ei, Francie rse. - Ti-am spus vreo
data ct de bine ma potrivesc cu tine? ntreba ea. Tu mereu reusest i sa vezi lucrur
ile n perspectiva. Annie spuse: - Multumesc pentru ziua de ieri, Francie. Ma simt
mult mai linistita, acum cnd st iu unde este Josh al nostru, si despre ultimele
sale zile. Iar Mandarinului i sun t mai mult dect recunoscatoare. Francie zmbi. - S
una clopotelul de la intrare. Sper sa nu fie din nou reporterii. Mai bine ma duc
sa vad. si sorbi cafeaua, ascultnd cum Ah Fong pasea traversnd holul pentru a rasp
unde la u sa. Auzi vocea unui barbat si cum Ah Fong se ntoarse. - Miss Francie, b
olborosi el cu vocea tremuratoare, este politia. Sunt trei, Mis s Francie. Spun
ca trebuie sa te vada. Imediat, au spus ei... - Foarte bine, replica ea nedumeri
ta, condu-i pna n camera de zi. Ea presupuse ca ei trebuie sa fi vrut sa-i puna ntr
ebari despre Harry, de vreme ce ea era singura lui ruda n viata, si-si lega parul
privindu-se n oglinda si traversa holul. Cei trei barbati se ntoarsera si o privi
ra: un ofiter de politie n uniforma si doi n costume civil. Se prezentara ca Detec
tiv Inspector Walter Sinclair, Detectiv S ergent Chaiiie Mulloy si Ofiter Stiegl
itz de la Departamentul de Politie din San Francisco. i invita sa ia loc si cei d
oi detectivi se conformara, dar ofiterul de politie ra mase n picioare lnga usa si
ea l privi, surprinsa. Se aseza si ea n fata detectivilo r corpolenti n haine civi
le si ntreba: - Presupun ca aceasta vizita este n legatura cu fratele meu Harry? C
u ce va pot f i de folos, domnilor? Inspectorul Sinclair scoase din buzunar o mi
ca agenda. - Este adevarat, doamna, ca sunteti Miss Francesca Harrison? Si ca su
nteti sora decedatului, Harmon Lloyd Harrison, cunoscut sub numele de Harry Harr
ison? - Binenteles ca e adevarat, replica ea surprinsa, stiti deja lucrurile aces
tea. - Doar o formalitate, domnisoara, spuse repede Detectiv Mulloy. - Miss Harr
ison, cum ati descrie relatia dintre dumneavoastra si fratele dumneav oastra? Fr
ancie si ndrepta privirea spre el dispretuitoare. m- Mi-am urt fratele, toata lumea
cunoaste lucrul acesta. Si el ma ura pe mine. n toate ziarele din tara s-a scris
mult despre asta. - S-a scris, spuse inspectorul privind-o direct n ochi, ca l-a
ti nvinuit pe domnul Harrison de moartea fiului dumneavoastra, Oliver, n incendiul
din depozitul Lai Tsin, cu mai multi ani n urma. - Opiniile mele si viata mea pe
rsonala sunt proprietatea mea, perora ea suparata . Si acum, va deranjeaza daca-
mi spuneti si mie exact de ce sunteti aici? Tusi, dregndu-si vocea, privind n jos
la notitele lui si apoi napoi la ea. - Avem martori care sustin faptul ca ati fos
t auzita spunnd ca ati dori sa-l ucid eti pe Harry Harrison pentruceea ce i-a fac
ut fiului dumneavoastra. Se uita la fata lui rosie precum carnea de vita si la o
chii lui albastri ngustati si dintr-o data realiza unde voia el sa ajunga. - Doar
nu sugerezi ca as avea cu adevarat ceva de-a face cu moartea fratelui meu ! exc
lama ea socata. Inspectorul tusi din nou, uitndu-se la Detectiv Mulloy. - Ne pute
ti spune, Miss, daca nu va deranjeaza, unde erati ntre orele opt si noua , n noapt
ea de miercuri? Francie l fixa cu privirea. O ntrebau ce alibi are. asa cum se fac
ea n filmele cu i nfractori, si n noaptea de miercuri ea fusese cu Buck Wingate n m
ansarda lui Annie si nu le putea spune lor asta niciodata, dar, daca le spunea c
a fusese acasa si ngura, aici n propria ei casa, o vor suspecta de crima mpotriva
lui Harry.
Se gndi repede si spuse: - Eu - Eu am fost la Aysgarth Hotel. Am petrecut seara c
u prietena mea, Annie Ay sgarth. Cei doi detectivi schimbara priviri semnificati
ve si Mulloy spuse: - Am verificat deja personalul care-a fost de serviciu n acea
noapte la Aysgarth, Miss. Avem martori care sustin ca Miss Aysgarth a fost n sal
oane cea mai mare pa rte a noptii, mai nti n holul Dales si mai apoi n restaurant. A
cinat singura si mai trziu a fost vazuta vorbind cu oaspetii n holul de la intrar
e. Ochii lui ntlnira privirea nghetata a lui Francie n timp ce se ridica n picioare s
i s puse linistit: - Mi-e teama, doamna, ca este de datoria mea sa va arestez n b
aza banuielii de cr ima asupra fratelui dumneavoastra, Harmon Lloyd Harrison. Fr
ancie se uita la el mpietrita si apoi spuse: - Nu este adevarat. Nu l-am ucis eu
pe Harry. V-am mintit doar pentru ca, daca v -as fi spus ca am stat acasa singur
a, v-ati fi gndit ca am facut-o. Totul este o greseala. - Daca vreti sa va puneti
haina, Miss, va vom duce n incinta politiei si vom disc uta despre asta. i facu s
emn cu capul ofiterului de politie n uniforma: - Escorteaz-o pe Miss Harrison la
etaj pentru a-si lua lucrurile, Stieglitz, spu se el, si Francie stiu ca era pri
zoniera lor. Urca ncet scarile spre camera ei, prea mpietrita pentru a putea gndi c
um trebuie. si puse pe ea o haina de culoarea prunelor coapte si o palarie asorta
ta, tragnd mic a voaleta peste ochi n timp ce se ntorcea spre usa. Stieglitz o urma
napoi pe scari , trecu de bucatareasa nspaimntata si de cameristele chineze care b
oceau si de Ah Fong, care spuse cu lacrimi n ochi: m- Am s-o aduc pe Miss Aysgart
h , Miss Francie. Am S-o sun pentru dumneavoastra chiar acum. Ea stie ntotdeauna
ce sa faca. Detectiv Mulloy deschise usa si Francie pasi afara n marea de flash-u
ri ale apara telor de fotografiat. Ea se holba la ei, uimita, si apoi detectivii
i strnsera bra tele si o grabira nspre masina de politie care astepta si plecara d
e acolo. Capitolul 41 Vineri, 6 octombrie Buck parasise hotelul devreme n diminea
ta zilei de joi. Era la Universitatea Stan ford, unde avusese ceva de discutat,
cnd auzise vestile despre incendiu si n Sacra mento cnd afla, uimit, ca Harry muris
e. Si mai trziu l socara noile stiri despre ra portul care spunea ca moartea lui H
arry era suspectata ca fiind o crima. Vineri seara trziu se rentoarse n San Francis
co, Planuise sa ia avionul spre Washin gton la prima ora a diminetii, nu mai era
nimic care sa-l retina acolo, si termin ase tr-eaba. Avusese o zi grea, cu oprir
i n mai mult de o duzina de orasele si cu discursuri n fiecare dintre ele, oficial
itati locale carora trebuia sa le strnga mna si oameni adevarati", localnicii, cu
care sa vorbeasca, pentru ca el reprezent a omul de pe strada, dar si omul din t
urnul de fildes de pe Wall Street. Abia da ca avusese timp sa mannce cte o nghititu
ra si cnd intra n apartamentul sau din Aysgar th Hotel, tot ceea ce-si dorea era u
n dus si un pat. - Tu esti, dragul meu? striga Maryanne din camera ei si el se nt
reba obosit pentr u a mia oara, cine se gndea ea ca ar putea sa fie. Ea aparu n ca
mera aratnd impecab il ntr-o rochie verde-nchis, cu parul ei blond ondulat, straluc
ind n jurul capului, asezat perfect. Ea zmbea. m- Bietul de tine, spuse ea dulce,
stiu ca trebuie sa fi extenuat. Lasa-ma sa-ti pregatesc o bautura. Se ndrepta spr
e masa si-i turna u n whisky cu un singur cub de gheata, asa cum i placea lui. El
se afunda obosit n f otoliu, iar ea pe sofa, n partea opusa, leganndu-si delicat u
n picior, continund sa -i zmbeasca. - M-am gndit ca putem cina aici, n camera, spuse
ea. Doar ceva usor. Stiu ca esti mult prea obosit sa faci fata la mai mult. - D
aca-ti face placere, spuse el neatent, urmarindu-i absent piciorul ce se lega na
n fata si-n spate. Ce s-a ntmplat cu pantoful tau? ntreba el dintr-o data. Parea di
strus. Maryanne se uita n jos la pantoful sau negru din antilopa si fata i se nros
i; si ar
uncase pantofii n dulap dupa ce se ntorsese de la Harry si i ncaltase acum fara maca
r sa-i priveasca. - La naiba, spuse ea, ridicndu-se n picioare si grabindu-se n ca
mera ei, sa-i schim be, sunt prafuiti, asa-i? Am sa-i spun valetului sa-i curete
seara. - Ce s-a ntmplat cu Harry? ntreba el brusc. - Harry? Oh, nu-i asa ca-i soca
nt? Bietul om a ars n propria lui casa si acum toa ta lumea crede ca-i vorba de o
crima. Ezita; realiza ca el nu stia ca Francie fu sese arestata si se ntreba dac
a sa-i spuna, dar decise sa n-o faca. Aveau sa plec e la prima ora a diminetii;
stia ca el era prea obosit sa dea drumul la radio si daca avea sa ascunda ziarel
e de el, cu ceva noroc nu va afla nimic despre asta n ainte de a ajunge n sigurant
a napoi n Washington. - Presupun, spuse Buck, privindu-si gnditor bautura, ca Harry
a fost acel gen de om pe care multa lume s-ar fi bucurat sa-l vada mort. - Ei b
ine, noi cu siguranta nu vom ramne pentru nmormntare, spuse ea scurt. mi pare rau pe
ntru Harry dar trebuie sa ma ntorc la copii, sunt deja de prea mult timp de parte
de ei. El si ridica privirea spre ea surprins, ea i vedea pe copii tot att de rar
pe ct o f acea si el si asta era propria ei hotarre. si termina bautura si se duse
sa faca u n dus, si cnd se ntoarse, chelnerul de la room-service venise cu masa pe
rotile. M aryanne disparuse brusc n camera ei. - Ai tu grija de tot, Buck? i stri
ga ea grabita. - mi pare bine sa va vad, domnule Senator, zmbi barbatul, n timp ce
aranja vesela, cu toate ca eu cred ca trebuie sa fiti foarte necajit n legatura c
u prietenul dum neavoastra, domnul Harrisom. - Sunt vesti proaste, l aproba Buck,
semnnd nota de plata. - Ma ntreb, si-a gasit oare doamna Wingate cheile? ntreba el
plin de solicitudine. Eu cu siguranta le-am cautat peste tot, de-a lungul corid
orului si n lift, domnu le, dar nici urma de ele. - Cheile ei? - Da, domnule, cu
siguranta. Miercuri seara cnd s-a ntors, a spus ca le-a pierdut. Totusi e n regula,
spuneti-i dumneavoastra sa nu-si faca griji. Domnisoara Aysga rth are ntotdeauna
destule dubluri. Se ntmpla, nu-i asa, domnule? - Asa cred, ca se ntmpla, replica Bu
ck, ntrebndu-se vag unde fusese Maryanne n seara de miercuri. l plati pe chelner, sp
use noapte buna si-si turna nca o bautura, privind morocanos pe fereastra, ntrebndu
-se daca Francie era acasa si ce gndea despre moartea fratel ui ei pe care l ura.
Trebuie sa fi fost bucuroasa, cu toate ca precis si spunea ca era un lucru cumpli
t sa te bucuri de asa ceva. Se gndi s-o sune pe Annie sa o ntr ebe, clar. Maryanne
intra exact atunci n camera, si oricum, el n-ar fi avut dreptul s-o faca . - Con
somm, spuse ea ridicnd capacul unui castron si inspectnd continutul. Prepelita frip
ta pentru tine si salata de homari pentru mine. Arati groaznic, dragule. Vi no s
a mannci, miroase placut. El se aseza n fata ei, de cealalta parte a mesei, urmari
nd-o pe cnd si mnca salata, ascultndu-i trancaneala, despre ce vor face saptamna urma
toare n Washington, despre petrecerile la care trebuiau sa-si faca aparitia si de
spre dineul pe care avea sa-l dea n cinstea ambasadorului. Telefonul suna, iar ea
se opri n mijlocul frazei . - Raspund eu. spuse el, traversnd camera si ridicnd re
ceptorul. - mi pare rau ca va deranjez, Senator Wingate, spuse vocea de la telefo
n. Aici, S ergent Detectiv Mulloy, domnule. Sunt convins ca stiti despre incendi
ul de la do mnul Harrison. mi pare rau, domnule Senator, stiu ca a fost un priete
n al dumneav oastra si al sotiei dumneavoastra. De fapt, acesta este motivul pen
tru care v-a m sunat n aceasta seara, sir. Este de datoria noastra sa scotocim pr
in ruine, cau tnd un adevarat motiv pentru incendiu, si orice altceva ce-ar putea
fi salvat. Ei bine, am gasit ceva de valoare n cenusa. si majordomul l-a identif
icat ca aparti nnd sotiei dumneavoastra. Este o mica pudriera cu initialele dnsei
pe capac. Servi torii au spus ca dumneavoastra si sotia ati fost acolo marti noa
ptea, sir, si pr esupun ca dnsa apierdut-o.
- Multumesc, spuse Buck automat. - Am curatat-o noi putin, sir, spuse sergentul
detectiv, cred ca o veti gasi n re gula. nca are pudra n ea. Este uluitor cum unele
lucruri supravietuiesc incendiulu i. Veti fi surprins sa auziti ce gasim: jucar
ii, pantofi,... Nu nceteaza sa ma ui measca. - Da, l aproba Buck. - Am sa o trimit
sus la dumneavoastra atunci, domnule Senator, si daca veti pute a semna fisa de
receptie pentru mine, si o veti trimite napoi prin baiat, va voi fi foarte recun
oscator. - Nu va deranjati, spuse el, voi cobor eu s-o iau. i putea simti ochii Ma
ryannei atintiti asupra lui cnd se deplasa spre usa si spus e: - Este cineva care
vrea sa ma vada, jos n hol. - Dar cina ta... Usa se nchise n urma lui si ea-si strn
se gura punga, nervoasa, ntrebndu-se ce era att de important acolo jos. Buck lua pu
driera de la ofiter si semna fisa de receptie. O strecura n buzunar si pleca afar
a n strada; simtea nevoia sa fie singur cu gndurile lui. Se plimba rapi d prin pia
ta de-a lungul Geary Street si n sus spre Nob Hill. O multime nca se nvrte a n jurul
ruinelor nepazite ale casei Harrison si el se opri si se uita la ele. si reaminti
cum cinase n acea casa doar cu patru nopti n urma; mna i se nclesta pe mic a pudrie
ra din buzunar si-si arunca privirea peste initialele de rubin, M.B.W. gn dind, z
apacit, la Maryanne. O imagine a ei i aparu n minte. Statea pe sofaua de cr eton nf
lorat, ntr-un halat de culoarea piersicii si si pudra nasul. Folosise aceast a pud
riera. Era noaptea n care o revazuse pe Francie, aceeasi noapte n care arsese casa
lui Harry. Noaptea n care Harry Harrison fusese ucis. Strnse micuta pudriera de a
ur att de tare, nct o ncuie. Vazu n minte fata preocupata a chelnerului de room-servi
ce, ntrebnd daca doamna Wingate si gasise cheile; el i des chisese usa, spusese el,
miercuri seara. - Senator Wingate, domnule? Se ntoarse brusc sa se uite la ofiter
ul de politie n uniforma. Va pot ajuta cu ceva, domnule? l mtreba el. Buck dadu din
umeri. - Nu, multumesc. Este doar ca... l-am cunoscut, este un soc... - Cu sigu
ranta, sir. mi pare foarte rau de cele ntmplate, Senator Wingate. Cred ca va veti s
imti mai bine gndind sir, ca acum au arestat-o pe femeie. ntre noi fie vo rba, sun
t foarte siguri ca ea a facut-o. Buck si nclesta mna pe pudriera pe cnd un f ior de
usurare l sageta; era nebun sa gndeasca ceea ce gndea. Binenteles, era una di n feme
ile lui Harry, vreo biata fata respinsa... - Toata lumea stia ct de mult se urau
el si sora lui, continua ofiterul, ca famil ia Harrison era dezbinata de mai bin
e de treizeci de ani. Ea afirma mereu ca el i omorse fiul si cred ca a fost doar o
chestiune de timp nainte ca ea sa se razbune . Buck se holba la el, cu fata alba
de soc. - Ce spui? Cine a fost arestata pentru uciderea lui Harry? - Pai, sora
lui, sir. Ofiterul se uita nedumerit n urma lui, pe cnd Buck se ntoarse pe calcie si
se ndeparta n fuga. Aproape ca alerga napoi n josul dealului, catre Aysgarth Arms.
cu capul plecat, cu minile n buzunare, cu mintea plina de imagini oribile: Francie
arestata, Francie n grozita si singura, Francie n nchisoare pentru uciderea lui Ha
rry. O crima pe care el stia cu siguranta ca ea nu o comisese. Maryanne statea p
e aceeasi sofa de creton, purtnd aCelasi halat de culoarea piers icii pe care-l p
urtase si n seara de miercuri care trecuse. si ridica privirea din carte si-i zmbi
usurata. - Dragule, am fost att de ngrijorata, spuse ea. Unde pe lumea asta ai fos
t? El scoase pudriera pretioasa din buzunar si i-o ntinse. - Am fost sa iau asta,
spuse el cu vocea strangulata de mnie. Ea se uita la pudriera si apoi la el. - O
h, Doamne, spuse ea tremurator, m-am mirat ce s-o fi ntmplat cu ea. Mi-a cazut
pe undeva, pe scari n jos? - Ai lasat-o la Harry acasa, spuse el cu rautate. Mier
curi seara. - Miercuri seara? Nu fi ridicol, am fost la Harry marti si nu miercu
ri, spuse ea tulburata. - Noi am fost la Harry marti. Tu ai fost la Harry miercu
ri. n noaptea n care ti-ai pierdut cheile si chelnerul ti-a deschis usa. ti amintes
ti, Maryanne? Ea si trecu o mna tremurnda prin parul imaculat. - Miercuri? Sigur te
nseli. N-am fost eu aici, singura cu tine? - Ce s-a ntmplat ntre tine si Harry? Ea-
si ridica o mna n semn de protest, dar el spu se: Nu. Nu ma minti. Vreau sa stiu c
e cautai acolo? Ea-si ridica umerii zvelti, nfrnta. - Harry ma santaja, spuse ea nc
et. n legatura cu tine si blestemata lui de sora. L -am platit toti acesti ani, o
h, nu din propria mea poseta, ca sa spun asa, dar ng rijindu-ma sa aiba mici afac
eri bune n perspectiva... prin familia mea si prin ti ne, Buck, am crezut ca n-ai
sa afli niciodata asta. Se uita furioasa la el. Este numai din cauza ta, daca n
-ai fi avut niciodata acea mica aventura stupida, nu s-ar fi ntmplat nimic din toa
te astea. Se uita n sus la el, cu o privire taioasa. - L-a amenintat toti anii as
tia, asa mi-a spus el. Si acum au arestat-o pentru u ciderea lui. Si daca nu l-a
r fi ucis ea pe el, atunci, ntr-o zi, ar fi ucis-o el pe ea. Amndoi erau din aceea
si plamada. - Francie nu l-a ucis pe Harry, spuse el strngnd-o brutal de umeri. -
Ea i zmbi, acel zmbet de fecioara inocenta care-i reusea att de bine. - Cum sa nu, b
inenteles ca a facut-o, Buck. Numai ca tu nu vrei sa crezi. Harry m i-a spus chia
r el ca ea l-a acuzat de uciderea fiului ei n incendiu. Nu crezi ca asta a fost c
alea perfecta pentru a se razbuna? Alt incendiu? E ca n Biblie, seri os, ochi pen
tru ochi, incendiu pentru incendiu... - Minti, catea ticaloasa ce esti, spuse el
dndu-i drumul. Ea cazu recunoscatoare napoi pe sofa, gndind ca Buck arata cu adeva
rat nspaimntator cu acea privire salbatica. - Totul e att de departe, Buck, spuse e
a cu o voce concilianta. Ai terminat avent ura si cu asta gata. Si la urma urmel
or, eu sunt cea care a trebuit sa platesc. Ea se nfiora. Harry a fost un ticalos.
- N-am terminat cu Francie, spuse el mpietrit, tu ai facut-o sa renunte la mine.
Asa cum te-ai straduit sa-mi aranjezi si tot restul vietii, eu n-am vrut sa o p
a rasesc, am iubit-o... Ea se lega repede de timpul trecut al verbului a iubi".
- Ei bine, atunci esti aici, spuse ea. Ai iubit-o, totul s-a terminat si acum sa
bagat singura n aceasta ncurcatura, mi pare rau, Buck, dar nu putem lasa ca asta s
a ne afecteze vietile, nu acum cnd sunt attea interese n joc. El se ridica linistit
, cu minile n buzunare, uitndu-se la ea, si ntelese ca ceea ce era n joc mai presus d
e orice o privea pe Maryanne. Se gndi la frumusetea ei neima ginat de rece, cu ca
re se casatorise, si la copiii sai nstrainati, se gndi la viit orul lui stralucito
r si stiu ca totul era numai cenusa. Maryanne le dizolvase vi etile, tot att de s
igur pe ct stia el ca daduse foc casei lui Harry n noaptea de mi ercuri. Se ntoarse
si-si lua haina. - Unde pleci? ntreba ea, strgndu-si speriata halatul la gt. - Ma d
uc la Francie. Stiu ca n-a facut-o ea, are un alibi perfect. A fost mpreuna cu Se
natorul Wingate miercuri noaptea - n timp ce tu erai la Harry acasa. - Nu! Nu! Nu
-i adevarat. Se ndrepta spre usa si alerga dupa el, calcndu-si n picioa re poalele
halatului. - Ai fost mereu o femeie care a obtinut ceea ce si-a dorit, spuse el,
dar nu si de data asta, Maryanne. - Am facut-o pentru tine, Buck, tipa ea, agatn
du-se de bratul lui. Am facut-o pen tru tine - pentru noi. - Orice ai facut ai f
acut doar pentru tine, spuse el amar, ca ntotdeauna. Numai c a de data asta trebu
ie sa rami cu asta. Ea-l privi uluita cnd el pasi dincolo de usa si un suspin usor
i scapa de pe buze si-si puse capul n mini, tremurnd. Dupa un timp si reveni si intr
a n camera. Se aseza n fata toaletei, holbndu-se n oglinda la parul dezordonat si la
ochii nspaimntati, gn dind ct de aproape de ruptura finala adusese lucrurile. Ea st
ia ca Buck ar fi aju
ns ntr-o zi la Casa Alba si contempla puterea, prestigiul, aclamatiile care ar fi
fost ale ei. Le-ar fi avut pe toate, daca n-ar fi fost prostia lui Buck. Se ntre
ba ce va face n legatura cu Harry si decise sa nu-si faca griji n aceasta privint
a ; numai Buck putea sa spuna ca pudriera nu fusese lasata acolo n noaptea crimei
. Nu era chip pentru el sau pentru oricine altcineva sa-i poata dovedi vinovatia
. Era n siguranta. Si cnd se va ntoarce acasa, l va face sa plateasca pentru asta. C
u siguranta l va face sa plateasca pentru toate prin care o obligase sa treaca n s
ap tamna asta. si perie parul si-si pudra nasul, si schimba halatul de culoarea pie
rsicii, ud de lacrimi, cu unul albastru de catifea si se ntinse pe sofaua de cret
on asteptndu-l. Sergentul de serviciu sari iute n picioare cnd Senator Buck Wingate
intra si ceru sa-l vada pe comisarul-sef al politiei. - Binenteles, sir, Senator
Wingate. Banuiesc ca trebuie sa fie acasa. l sun pentru dumneavoastra chiar acum
, sir. Buck astepta cincisprezece minute ntr-un birou maroniu ntunecat. O lampa cu
abajur verde ardea deasupra biroului si mai erau doua scaune vechi de lemn vops
ite n ma ro. - Senator Wingate, ma bucur sa va vad, domnule. Cu ce va putem fi de
folos? Comi sarul-sef era un barbat corpolent, cu o fata inteligenta, nrosita de
graba n care venise. Buck se aseza. Se uita serios la comisarul-sef si spuse: -
Sunt aici n legatura cu Francesca Harrison. - Cazul Harrison? Arata surprins. - S
unt aici pentru a va spune ca Miss Harrison nu a comis acea crima, domnule co mi
sar Rawlins. N-a putut-o face ea. Vedeti, a fost cu mine n acea noapte. Rawlins r
espira surprins; vazuse si auzise multe n meseria sa, scandalurile erau scandalur
i, dar asta era unul de proportii. Ofta, gndind ca sexul putea cu adevar at sa-i
ia mintile unui barbat, indiferent daca era senator sau portar, toti era u la fe
l, dar acesta era un om important, un om chiar foarte important. Si famil ia sot
iei lui era aproape regala, daca Statele Unite au avut vreodata asa ceva. - Sunt
eti sigur ca asta vreti sa declarati, domnule? sugera el delicat, oferindu -i o
scapare. - Sunt mai mult dect sigur. Miss Harrison e nevinovata si eu sunt pregat
it sa sem nez o declaratie n care sa spun ca ea a fost cu mine. Daca este necesar
voi merge la tribunal n calitate de martor al ei. Rawlins si clatina repede capul
. - Asta nu va fi necesar, sir, cu siguranta nu. Sunt chiar pregatit sa o eliber
ez pe Miss Harrison n baza spuselor dumneavoastra. Nu va fi nevoie de nici o decl
ar atie, domnule. Nu trebuie sa afle nimeni niciodata. Se uita la Buck si zmbi, gn
din d cinic ca genul de oameni ca senatorii mereu si vor pastra prajitura si o vo
r si mnca. Buck spuse rapid: - Doresc sa fac aceasta declaratie, Rawlins, si dore
sc sa o difuzati si n presa. Vreau ca toata lumea sa stie ca Miss Harrison nu est
e eliberata de sub aceasta a cuzatie serioasa pe baza unei probleme tehnice. Vre
au ca ei sa stie fara urma de ndoiala ca ea este nevinovata. Ceea ce nu doresc es
te sa las vreo suspiciune pe care presa sa poata cladi un alt scandal pe care ea
nu-l merita. Comisarul-sef a rata nervos. - Ma ngrijoreaza doar propria dumneavo
astra situatie, domnule Senator. Cum va vor afecta toate acestea? Buck ridica di
n umeri. - M-am gndit la toate implicatiile, Comisar Rawlins. - Atunci, daca dori
ti sa scrieti declaratia, domnule, va voi fi eu martor. Apoi l voi trimite pe ser
gent dupa Miss Harrison. Este ntr-o camera de interogatoriu pe hol. Teribila imag
ine a lui Francie ntr-o celula sinistra de nchisoare i disparu d in minte si lua un
stilou si-si scrise repede declaratia. O semna hotart, iar com isarul o citi si
adauga propria semnatura n calitate de martor. Se auzi o bataie n usa, tnarul serge
nt o tinu deschisa si Francie intra. Capul i er a cazut n piept si ochii erau ntune
cati de soc si spaima; el gndi ca arata ca o cap rioara nspaimntata. Ea se uita de
la el la comisarul-sef al politiei, nu spuse nim ic, si el stiu ca si n aceste mo
mente ea era pregatita sa-l protejeze pe el, fami lia lui si cariera politica, c
ariera lui minunata, pentru care el stricase feric
irea lor. El i zmbi, cu fata plina de dragoste. - Este n ordine, Francie, spuse el.
Comisarul-sef stie ca ai fost cu mine n noapte a n care a murit Harry. Esti liber
a acum. Ea se uita la el, apoi si ridica pieptul mndra. - Libera? spuse ea. Si el
stiu ce ntreba ea de fapt. - Da, spuse el, lundu-i mna si punndu-i-o ntr-ale lui, n ti
mp ce plecau din biroul ntu necat. Amndoi suntem, i spuse el zmbind. Maryanne citi s
enzationala stire a eliberarii Francescai Harrison n Examiner n dim ineata urmatoa
re; si anuntul Senatorului Wingate, sub poza sa, despre care se zv onea ca se re
trage din politica. Alba de furie, arunca ziarul pe podea si calca pe fata frumo
sului sau sot, apoi suna camerista si-i comanda sa-i faca bagajele. Se mbraca cu
grija n rochia de lna gri metalizat, cu pelerina bordata cu blana de nurca si cu o
palarie asortata. A dauga putin mai mult ruj dect de obicei, cercetndu-si imagine
a n oglinda nalta. Apoi cobor pentru a nfrunta presa ce o astepta n strada, n fata hot
elului Aysgarth . - Doamna Wingate, strigara ei, nconjurnd-o pe cnd cobora scarile
spre limuzina. Doa mna Wingate, ce aveti de sPus n legatura cu Francie Harrison s
i sotul dumneavoast ra? Dar despre demisia sa, doamna Wingate...? Ea se ntoarse,
cu un picior deja n l imuzina, si le zmbi usor, plina de tupeu. - Domnilor, domnil
or, striga ea, n mijlocul unui ropot de flash-uri ale aparatelo r de fotografiat,
va multumesc Pentru interesul pe care l acordati, dar sunt conv insa ca puteti a
precia ca toate acestea sunt o problema personala. Si, binenteles , noi cei din f
amilia Bratrle nu vorbim niciodata despre asemenea lucruri n afara familiei. Si c
u nca un usor zmbet de bravada si cu un semn din mna, se urca n masin a si fu condus
a pna la aeroport, de unde lua un avion spre New York, pentru a-si consulta avoca
tul n legatura cu divortul. Annie Aysgarth o urmari pe Maryanne din capul scarilo
r pe cnd aceasta dadea repre zentatia de adio n calitate de frumoasa sotie a Senat
orului Wingate, si ofta usur ata cnd n sfrsit ea pleca. mpreuna, Harry Harrison si M
aryanne Wingate, conspirasera sa zdrobeasca vietile celor din jurul lor. Maryann
e si Harry se asemanau: erau amndoi egoisti si fara scrupule, luau totul fara sa
ofere ceva n schimb si nu pute au fi opriti de la nimic, nici chiar de la crima.
Acum, Harry era mort, iar Mary anne si crease propriul ei iad personal si trebuia
sa se obisnuiasca sa traiasca n el. Reporterii si fotografii disparusera, nerabd
atori sa scoata la iveala reportajul senzational despre plecarea dramatica a Mar
yannei si Annie cobor scarile pna n str ada si se ntoarse sa se uite la hotel. Ea cr
ease acest loc si pe toate celelalte. Hotelul Aysgarth era propria ei lume,si ea
-l iubea. Fusese implicata cu copiii lui Francie, exact asa cum fusese si cu Jos
h, cnd era mic, si cu toate ca nu avus ese niciodata un sot sau un copil al ei, s
e simtea mplinita. Alerga n sus pe scari napoi n lumea ei. n ciuda tuturor tragediilo
r, soarta i zmbise si ea era o femeie fe ricita. Francie si Buck erau la ferma. Er
au attea lucruri de spus ntre ei, probabil ei nusi vor vorbi niciodata despre ele,
despre cele trecute. Nici nu aveau nevoie. El spusese totul cnd o anuntase ca su
nt amndoi liberi. Buck nu-si daduse demisia din postul sau imediat dupa nceperea s
candalului. - Daca o voi face, se vor gndi ca tu esti vinovata -sau sunt eu, i spu
se el. O sa vezi, vom fi minunea care tine noua zile si apoi un alt scandal i va
lua locul. P e lnga asta, mai nti trebuie sa ma gndesc cui sa-mi ncredintez responsab
ilitatile, nu -i pot lasa pe toti acesti oameni care depind de mine n aer. Binente
les, el avusese dreptate. Era bine vazut la Washington, si apoi, cnd si-a na intat
demisia, o luna mai trziu, comentatorii politici au fost nerabdatori sa-l r idic
e n slavi. Lumea politicii a pierdut un om extraordinar, dar asta s-a ntmplat n urma
propriei lui decizii corecte si nu n urma vreunei presiuni si a vinovatiei. n ace
asta perio ada cnd speram ca se bucura de retragerea si de noua sa viata, Partidu
l Republica n ar face o mare greseala sa-l lase sa plece pe de-a ntregul, asa ca
el este disp onibil n calitate de consilier, post pentru care experienta sa nelim
itata l recoma
nda mai mult dect calificat. Cnd n sfrsit o ntlni pe Lysandra, o lua n brate si o sarut
a, si i spuse ca el era vech ul prieten al mamei sale cu care vorbise la telefon.
El se lasa pe vine n asa fel nct ochii lor ajunsera la acelasi nivel si apoi ea i s
puse: - Tu esti, nu-i asa? Tu esti tatal meu? Francie si opri respiratia, temndu-s
e de ce va spune n continuare, dar el zmbi dulce , spre ea si spuse: - Asa este, L
ysandra. Sper ca ma vei ierta ca nu am fost n preajma ta n primii sap te ani, dar,
vezi tu, n-am stiut de tine. - Acum ai sa stai? l ntreba ea visatoare, cu capul l
asat pe-o parte. - Daca ma va lasa mama ta, replica el, cu o privire spre Franci
e. Si Lysandra si strecura mna n a lui si-i spuse confidential: - Oh, te iubeste fo
arte mult. Asta-ti pot spune eu. Acum erau cei mai buni priet eni si Francie i pr
ivea plimbndu-se pe rndul vitei de vie. Buck se pleca n fata Lysandrei care-i arata
ceva , probabil o lamurea cum totul era curatat si pregatit pentru iarna. Lysan
dra er a la curent cu orice. Buck se uita n sus si-i surprinse privirea. - Ma nvat
a totul despre cresterea vitei de vie, striga el. Nu ti-am spus mereu ca mi-am d
orit sa conduc o crama? Francie si reaminti ca-i spusese, n urma cu ctiva ani, si rs
e pe cnd li se alatura. U n singur lucru si mai dori, acela ca Mandarinul, care-i
schimbase ntreaga soarta s i norocul, sa fi fost acolo pentru a le mpartasi ferici
rea. Partea a sasea Lysandra 1963 Capitolul 42 Hong Kong Lysandra Lai Tsin mplini
se pe de-a ntregul destinul pe care Mandarinul i-l lasase mostenire. Era Presedin
tele Corporatiei Lai Tsin International si o minunata fem eie ntr-o lume a barbat
ilor, cu toate ca era mereu atenta sa nu exploateze aceast a stare de lucruri. S
e mbraca oficial, costume aproape severe din casmir nchis la culoare pe timp de ia
rna si din matase nesifonabila, vara. Purta pantofi cu tocu ri joase, cu toate c
a avea de aratat picioare lungi si bine facute, si-si purta parul ondulat si blo
nd ca spicul grului ridicat din parti si prins cu o pereche d e piepteni din jad
din colectia ei fabuloasa. Pielea i era fina, delicata si impe cabila, avea ochii
albastri de safir surprinzatori ca ai mamei ei si gura ei car noasa era rujata
cu Un roz stralucitor - singurul ei machiaj si singura ei conce sie facuta femin
itatii, dar chiar si dusmanii ei, la fel ca si cei ce o respecta u, admiteau ca
Lysandra nu avea nevoie de machiaj. Nu cu acele priviri. Si acei bani. Si acea P
utere. Si nimeni din cei care ajunsesera sa o cunoasca, nu puteau uita vreodata
acei ochi albastri enigmatici si reci si nici parfumul ei vag, ap roape impercep
tibil, asemeni parfumului unei gradini de vara n zorii unei diminet i curate, cu
cel mai vag iz de crini. Era singura n biroul ei din vrful noii cladiri Lai Tsin c
u treizeci de nivele, din tre Connaught si Voeux Road, cu toate ca adresa oficia
la a companiei pentru afac eri era nca vechiul godown" de pe docurile ponosite, d
e unde ncepuse Mandarinul tot ul. Cnd noul zgrie-nori a nlocuit primul cartier gener
al al Mandarinului, Lysandra insistase ca toate lucrurile marete pe care i le ar
atase att de mndru cnd ea era do ar un copil, coloanele de malachite, mozaicurile s
i sculpturile sa fie pastrate si ncorporate n holul nou de receptie, surprinzator
de modern. Si leii de bronz ur iasi nca prezidau intrarea din capul scarilor, ndep
artnd chi -ul rau. Era sapte si jumatate dupa-amiaza. Soarele de-abia coborse dupa
Victoria Bay, pic tnd cerul n portocaliu si auriu si transformnd apa cenusie ntr-un
roz stralucitor. L ysandra fusese n biroul ei ca de obicei, de la sapte si jumat
ate de dimineata, si acum era liniste, se auzea doar ticaitul unui ceas-bijuteri
e foarte fin si zgom otul nfundat al traficului de pe strada undeva departe jos.
Foarte rar si parasea biroul n cursul zilei - oamenii veneau mereu la ea - si daca
avea loc vreo ntlnire n timpul prnzului, asta se ntmpla ntotdeauna n sufrageria ei pe
onala de la etajul tr
eizeci, care avea reputatia de a egala din punct de vedere gastronomic cele mai
bune restaurante din Hong Kong. Si Lysandra avea reputatia ca fiind una din cele
mai exigente femei de afaceri din oras. - Batrnul a stiut ce face cnd a ales-o pe
ea sa conduca compania, remarcau cu o ad miratie ranchiunoasa tai-panii Hong Ko
ng-ului. Nu poti face nimic peste Lysandra Lai Tsin, fara ca ea sa nu stie. Nimi
c nu le scapa ochilor ei albastri de vultu r si are un instinct nascut pentru afa
ceri, care nu poate fi numit dect supranatur al, sau fung shui" bun, prielnic. Ma
i spuneau ca Lysandra si-a nceput cariera pe care era hotarta sa o continue, nca de
cnd era un copil, la unsprezece ani. n noiembrie 1941, Lysandra fusese n vizita ei
anuala la Unchiul Philip Chen si fam ilia sa - iar Buck, dupa aceea, avea pentr
u totdeauna sa se nvinuiasca pe sine pe ntru lipsa de previziune. Cu toate ca n Eu
ropa era razboi, afacerile se desfasura u n mod obisnuit n Hong Kong: portul era nt
esat de cargouri de marfa, iar ambarcati unile veneau si plecau regulat din Stat
ele Unite. Buck era nca bine vazut la Wash ington, cu toate ca renuntase la funct
ia de senator. si dorise sa-si petreaca tim pul cu Francie si se dedica cu toata
fiinta extinderii fermei si a cramei, dar W ashington-ul nca-l ademenea, si ocazi
onal se trezea rechemat urgent n calitate de consilier. Fusese rugat sa mearga la
Hong Kong ntr-o misiune de trei saptamni, de catre Depar tamentul de Razboi, ca o
bservator, pentru a propune o afacere comerciala. Nu era nici un motiv pentru a
crede ca America sau americanii erau protejati de vreun tratat sau ca japonezii
nu aveau o atitudine belicoasa de cealalta parte a grani telor cu China. Si Lysa
ndra se alintase si se rugase de ei, cu ochii ei albastri plini de alean. - La u
rma urmelor, i spusese ea lui Francie, si Hong Kong-ul este casa mea sau va fi ntr
-o zi. O umbra de tristete i umplu ochii cnd adauga: Pe lnga asta, este ceea ce si-
a dorit Bunicul Lai Tsin sa fac. Umbra de tristete a fost cea care a nvins. Ochii
lui Francie i ntlnisera pe cei ai l ui Buck si ea ofta: - Este adevarat, Mandarinu
l si-a dorit ca tu sa vizitezi Hong Kong-ul n fiecare a n. Lysandra se arunca de
gtul mamei sale: - Te rog, Mami, murmura ea, te rog, lasa-ma sa merg. Voi fi n sig
uranta cu Buck, stii prea bine ca asa va fi. Buck zmbi satisfacut si spuse: - Nu
pot sa spun nimic. Asa ca Lysandra pleca cu el si dupa numai trei zile n Hong Kon
g, Buck fu rapus de febra tifoida, petrecnd doua saptamni n spital, dupa care fu tr
imis acasa pe o tar ga. Au decis ca Lysandra sa ramna la Philip Chen si ca sotia
lui, Irene, sa o nsot easca personal acasa n cteva saptamni. Slabit si fara putere,
Buck fusese de acord ca asa era mai bine, dect sa nsoteasca un om bolnav pe targa.
Apoi lucrurile s-au petrecut mult prea repede ca cineva sa poata reactiona. Pe
8 decembrie, japonezii au atacat Pearl Harbor si simultan au trecut granita S he
nzen - Hong Kong. Aeroportul Kai Tak a fost bombardat puternic si pistele de d e
colare au fost scoase din circulatie si n mai putin de trei saptamni, n ziua de Cr
aciun, n 1941, orasul Hong Kong s-a predat. Philip Chen a mutat repede documentel
e secrete si importante din cartierul general Lai Tsin, inclusiv pe cele din sa
f e-ul personal al Mandarinului, de la care doar el si Francie detineau cte o che
ie , si le-a ascuns sub scndurile podelei din bucataria sa. Nu era cel mai bun lo
c d e ascuns din lume, dar era tot ceea ce a putut face. Francie era nnebunita de
frica pentru Lysandra si pentru familia Chen. Palid si s ubtire, si nca slabit d
e boala sa, Buck o tinuse strns aproape de el n timp ce ea p lnse amarnic pentru pr
ostia ei de-a o fi lasat pe Lysandra sa plece. - Este vina mea, spuse el, cu buz
ele strnse n efortul sau de a-si controla teama p entru fiica mult iubita. Eu am d
us-o acolo si este responsabilitatea mea sa o ad uc napoi. Am s-o scot de-acolo c
hiar de-ar fi ultimul lucru pe care-am sa-l fac. Pleca la Washington n ziua urmat
oare. Pentru prima oara n viata ei, Francie nu a putut suporta sa stea la ferma.
Totul
era plin de Lysandra, peretii si mesele erau pline de fotografiile ei, lucrurile
ei umpleau dulapurile si cartile ei rafturile, iar cinii ei urmareau pasii lui F
rancie. ntreaga ei viata tnara era aici, aici era si locul n care aparuse - si din
cte se gndea ea, s-ar putea sa se si termine. ngrozita, Francie zbura la Washingto
n , la Buck. Numele lui conta nca n capitala statelor, i stia pe cei puternici. Dac
a se putea face ceva pentru a o gasi pe Lysandra, atunci Buck era acela care sti
a sa gaseasca o cale. Philip Chen urmari soldatii englezi care marsaluiau n taber
ele de prizonieri de r azboi din Kowloon. Ca si multi alti chinezi, el alerga pe
lnga ei, dndu-le mncare s i bani att ct putea cuprinde n mini, ajutnd sa care bagajul
nui tnar soldat istovit, ainte ca un brutal de japonez de paza sa-i apara n cale s
i sa-l loveasca pe el si pe soldatul cazut la pamnt cu patul carabinei. n timp ce
se ridica cu greu n picio are si se ndeparta, se uita napoi la tnarul soldat care za
cea nca n drum; el nu fuses e att de norocos. Dupa asta Philip stiu la ce sa se ast
epte din partea cotropitor ilor japonezi. Aparura notite informnd civilii straini
sa se prezinte la oficialitatile japoneze , gata de a fi trimisi n lagar, lnga ma
re, la Stanley; numai chinezii erau lasati n libertate. Philip discuta repede cu
sotia sa, Irene. Erau responsabili pentru s iguranta mostenitoarei desemnate a M
andarinului, Lysandra, pe care o iubeau ca p e propriul lor copil, si decisera i
mediat sa o ascunda, cu orice risc, pna cnd raz boiul se va termina. Ah Sing, guve
rnanta Lysandrei, care o nsotise la Hong Kong, l privea ngrijorata. O adora pe tnara
pe care o avea n grija - dragostea ei era la f el de aspra ca a oricarei mame pe
ntru fiica ei Numarul Unu. n acea dupa-amiaza Philip Chen fu convocat la cartieru
l general al japonezilor. B arbatul care l interoga printr-un translator era arog
ant si la subiect, iar primu l lui ordin a fost pentru o lovitura salbatica n cap
primita de la un gardian, pe ntru greseala ca nu se nclinase n fata invadatorului
imperial japonez. Ochii lui m ici se strnsera de ncntare, pentru propria lui puter
e peste Compradorul influent al uneia din cele mai importante case comerciale di
n Hong Kong. - Mine, spuse el, la ora unsprezece, Armata Imperiala Japoneza va pr
elua cartieru l general si bunurile detinute de Corporatia Lai Tsin. Cerem ca ta
ipanul vostru sa te nsoteasca la aceasta ntlnire cu generalul nostru, n asa fel nct sa
obtinem semna tura sa pe documentele de renuntare a tuturor drepturilor sale n f
avoarea Guverna rii Imperiale Japoneze. Mnia izbucni n ochii lui Philip, dar el o
controla; el presupuse ca spionii lor st iau putine despre Corporatia Lai Tsin,
cu exceptia faptului ca era bogata si ei rvnisera la bunurile ei materiale si la
vapoarele ei, dintre care multe, datorita bombardamentului japonezilor, erau acu
m n afara apelor teritoriale ale portului Hong Kong. si de asemenea, presupuse ca
nu stiau despre Lysandra. - Taipanul era n San Francisco n momentul invaziei voas
tre, spuse el dispretuitor. Nu va fi disponibil pentru a semna asemenea document
e. Ochii reci ai ofiterului japonez i ntlnira pe ai sai. - Avem informatii despre c
ontrariul celor spuse de tine. Vocea lui se ridica ntrun strigat mnios. Informator
ul nostru este de foarte mare ncredere. Un chinez. Sti m ca taipanul Lai Tsin est
e aici n Hong Kong si ne asteptam sa fie prezent mine la unsprezece. Sa rateze ace
asta ntlni re si vor urma represalii serioase, domnule C hen -pentru tine si famil
ia ta. Philip simti ochii ce-i sfredeleau ceafa n timp ce era condus afara de gar
dian si se grabi acasa foarte ngrijorat. Chiar si n att de scurt timp, fortele mili
tare ja poneze si obtinusera reputatia de brute, care o depasea pe cea a Gestapo-
ului ger man, si el stiu ca se putea astepta la ce era mai rau. Era un om bogat
si import ant n Hong Kong si locuia ntr-o casa frumoasa n Midlevels. El reprezenta
o forta si era constient de asta. - O vom strecura n interiorul Chinei, ntr-un sat
izolat unde se poate ascunde, i-a spus sotiei sale nfricosate, dar ea i spuse ca
era imposibil. - E att de blonda si cu ochii att de albastri, ca nu poate fi confu
ndata cu o chin ezoaica. Chiar si daca o trimitem cu Robert, adauga ea, iar fata
ei de obicei du lce se ncrunta de grija, pe cnd o privea pe Lysandra, n vrsta de un
sprezece ani, si pe fiul sau de paisprezece ani. Robert, care asculta ceea ce se
vorbea, spuse: - Nu plec fara Lysandra, spuse Robert hotart. Era un baiat nalt, s
tudios, cu ochel
ari, si Lysandra mereu l suspecta ca n-o place, asa ca se uita la el surprinsa cnd
el adauga: Ramn sa am grija de ea. Philip nega din cap. - Trebuie sa o scoatem d
e aici imediat, nainte ca ei sa vina sa o caute. Lysandra se uita repede de la Ir
ene la Philip si realiza ca din cauza ei toata f amilia era ntr-un teribil perico
l. - Ce vor japonezii de la mine? ntreba ea nedumerita. - Au cerut ca taipanul sa
fie adus la birourile noastre pentru a-l ntlni pe genera l si pentru a semna ordi
nul de renuntare la toate pretentiile si drepturile asup ra companiei Si la toat
e bunurile ei. - Si daca n-o fac? El ridica din umeri. - Vor trece la represalii
". Fortele de ocupatie japoneze fusesera prin preajma de destul timp pentru ca L
ysa ndra sa stie ce nsemna asta, si gndi repede la ceea ce ar fi facut mama ei. -
O.K., atunci e simplu. Voi merge n birourile noastre mine si, n calitate de taipa n
al Corporatiei Lai Tsin, voi semna ordinul. Si mai apoi, cnd cstigam razboiul, l
e vom lua pe toate napoi. Philip zmbi la auzul spuselor ei, att de optimiste: era o
mica scolarita si gndea c a putea sa faca fata militarilor nobili japonezi. - Tu
poate ca esti taipan, dar pna mplinesti optsprezece ani, mama ta este desemna ta
conducatorul companiei. Un document semnat de tine, ca minora, va fi fara val oa
re. - Atunci cu att mai bine, nu-i asa? Ei vor gndi ca au obtinut ceea ce au vrut
si t e vor lasa n pace. - Nu te pot lasa sa faci asta, este periculos. Tu nu stii
cum sunt ei, Lysandra, sunt fara constiinta morala sau mila. Ea-i cntari vorbele
cu mare grija: ceea ce stia era faptul ca japonezii vor fi fa ra mila fata de U
nchiul Philip si Matusa Irene si Robert daca o ascundeau pe ea si daca nu-si fac
ea aparitia la birouri n ziua urmatoare: - n calitate de taipan al Corporatiei Lai
Tsin, spuse ea ndreptndu-si pieptul si pr ivindu-l pe Philip direct n ochi, va dau
primul meu ordin. Mine la orele unsprezec e, ma veti nsoti la cartierul nostru ge
neral unde voi semna documentul pentru jap onezi. Philip Chen si iubise foarte mu
lt Onorabilul Tata, Lai Tsin. Transferase acea dra goste si loialitate asupra On
orabilei Nepoate a acestuia, Lysandra. Se gndi la Fr ancie si Buck si stiu ca n-o
putea expune unui asemenea pericol. - Ei asteapta un barbat, spuse el, scormoni
ndu-si mintea repede dupa un pretext, vom gasi pe cineva care sa mearga n locul t
au. - Nu! Vocea Lysandrei era poruncitoare. Bunicul meu mi-a lasat mie responsab
ilit atile. Eu voi fi aceea care va semna documentul. Fata i se ncrunta si brusc s
i pie rdu tot aplombul. Alerga la unchiul ei si plnse n bratele lui protectoare. N
u vezi , asta-i singura cale. Tu esti familia mea, te iubesc, nu-i pot lasa sa-t
i faca vreun rau. - Atunci, ei or sa vada ca ea-i doar un copil, spuse irene sig
ura de sine, si o vor lasa n pace, dar Ah Sing dadu din cap cnd se ntoarse sa plece
, iar n acea noapte aprinse betisoare nmiresmate catre toti zeii la care se putea
gndi, rugndu-se ca I rene sa fi avut dreptate. Lysandra se trezi devreme n dimineat
a urmatoare si alerga de la ea din camera la Robert, alaturi. El si ridica capul
de pe perna si o privi somnoros, cautndu-si oc helarii. Ce s-a ntmplat? ntreba alarm
at. Au venit japonezii dupa noi? - Nu, nu. Si ea scutura din cap, fluturndu-si pa
rul ei blond. Vreau doar sa te ro g ceva. Se apleca n fata conspirativ. Am realiz
at abia acum ca atunci cnd voi avea vrsta potrivita pentru a conduce Corporatia La
i Tsin, tatal tau va fi la pensie. Robert, te rog, mi vei fi Comprador cnd vei fi
mai mare? El si gasi ochelarii si-i puse pe nas, uitndu-se la ea. - Eu ma gndeam sa
ma fac neurochirurg, spuse el. Nu cred ca voi fi att de bun n cal itate de Compra
dor. Lysandra ofta. - Promite-mi ca te vei gndi la asta, se ruga ea. Mandarinul m
ereu spunea ca voi a
vea nevoie de fiecare prieten pe care mi-l pot face. Philip nu avea de ales, si
dupa micul dejun, Robert si mama sa au fost trimisi s a stea cu prietenii n Kowlo
on. Acolo ei puteau sa se deghizeze ntr-o taranca si fi ul ei, si acoperiti de ntu
neric sa plece spre Noile Teritorii, peste granita, pna n China, unde se puteau as
cunde. Lacrimile inundara ochii Lysandrei cnd i saruta lun du-si ramas-bun, ntrebndu-
se cnd i va mai revedea, si urmarind tematoare de la ferea stra, cnd Philip travers
a strada de-a lungul, mai nti singur, verificnd daca este ur marit sau nu. Cnd se as
igura ca drumul era liber, i scoase pe Irene si Robert afar a prin intrarea servi
torilor, si apoi n jos pe aleea din spatele cladirii, veghin d pna cnd ei disparura
din raza lui vizuala. Cum ora unsprezece se apropia, Ah Sing o ajuta pe Lysandr
a sa se mbrace n cea mai buna rochie de bumbac albastra a ei, sosete albe pna la gl
ezne si pantofi Mary Ja nes. Cu toate ca era o zi fierbinte, ea-si puse deasupra
minunata pelerina de ma tase albastru-marin, brodata cu aur si stacojiu. Japone
zii rechizitionasera deja orice vehicul cu motor din Hong Kong si nsotita de Ah S
ing, care refuzase sa-si paraseasca locul de lnga ea, si facu drum cu ricsa pna la
birou. Personalul fusese avertizat de vizita generalului japonez, si cu totii as
teptau nervosi si nfricosati n holul de receptie construit cu piloni mareti. Au ra
mas blo cati de uimire cnd Philip Chen intra pe usa cu micuta Lysandra Lai Tsin n
roba ei de mandarin, formnd repede un sir si plecndu-se respectuosi cnd ea trecu pr
in drept ul lor; Lysandra n schimb le acorda cte o nclinare regala a capului si cte
un zmbet. Biroul Mandarinului, din capatul culoarului, era exact asa cum l lasase
el, niman ui nu i fusese permis sa l foloseasca si era curatat si lustruit n fiecar
e zi de ce i mai de ncredere muncitori. Tusiera si pensulele lui chinezesti, cali
mara de arg int si condeiele si vechiul sau abac de lemn erau aranjate pe biroul
lui din lem n de abanos, de parca ar fi putut aparea n orice moment sa le folose
asca. Lysandra privi atent portretul lui atrnat pe peretele opus ferestrei si-i zm
bi tre murator. La fel ca ea, el era mbracat cu roba sa de mandarin si arata tot
att de nt elept si blnd cum si-l amintea ea. Genunchii ei tremurau, iar palmele i tr
anspirau de frica cnd se aseza ntr-un fotoliu antic din lemn negru, asemanator unu
i tron, din spatele biroului bunicului sau, asteptndu-l pe generalul japonez, si
mai mult dect orice si dori ca mama si tatal ei sa fie acolo. Cautndu-si curaj, si nd
repta di n nou privirea spre tabloul Mandarinului, amintindu-si momentele n care
el o adus ese pentru prima oara aici, si stiu ca el s-ar fi asteptat ca ea sa fi
e puternic a n vremuri grele, n fata nenorocirilor, asa cum fusese el ntotdeauna. P
hilip Chen statea n picioare n spatele fotoliului ei, n partea stnga, si o duzina d
e barbati, sefii tuturor departamentelor, aliniati de-a lungul ncaperii lnga el, n
timp ce Ah Sing se ghemuise ntr-un colt, tinnd n mna un cutit de bucatarie ascutit,
ascuns sub haina ei neagra, gata sa ucida pe oricine ar fi ncercat sa-i faca vreu
n rau mult iubitei sale fiice Numarul Unu. Exact la ora unsprezece s-a produs o
brusca agitatie, se auzira ordine strigate si sunetul bocancilor marsaluind pri
n holul imens din marmura. Usa se deschise b rutal si generalul japonez aparu ac
olo cercetndu-i. Lysandra observa imediat ca e l era tot att de scund ca si ea, si
zvelt, cu o mustata subtire si cu ochi rautac iosi oblici. Spre deosebire de so
ldati, uniforma lui era perfect croita; nasturi i lui de alama scnteiau, si cizme
le lui nalte straluceau si o pelerina lunga borda ta cu stacojiu era data pe-o pa
rte peste umeri. n spatele lui era o garda formata din sase barbati, cu pustile l
a ndemna, si un tnar locotenent care avea sa-i fie t ranslator. Generalul intra n ca
mera batndu-si cu o vergea palma, se uita la Philip Chen si la managerii care si p
lecau capetele respectuosi. Se uita la portretul Mandarinului, apoi se uita la c
opilul blond, c u ochi albastri ce statea pe tronul din lemn negru din spatele b
iroului taipanul ui uneia din cele mai mari companii din Hong Kong. Usorul zmbet
pe care el catadi csise sa li-l acorde a fost nlocuit de o privire plina de atta mn
ie salbatica, nct Ly sandra si nchise ochii n asa fel nct sa nu trebuiasca s-o vada. El
tipa ceva si translatorul japonez repeta nervos ntr-o engleza impecabila pe ca r
e si-o nsusise studiind la Universitatea din Stanford n California. - Generalul ntr
eaba ce fel de gluma este aceasta pe care tu i-o faci emisarului M aiestatii Sal
e Imperiale? Te avertizeaza-ca represaliile vor fi severe si te sfa tuieste sa-l
aduci n fata pe tai panul adevarat al Casei Lai Tsin, imediat.
Lysandra sari imediat n picioare, n toata naltimea ei, si ndrepta spatele mpingndu-si i
eptul nainte, exact asa cum mama ei, Francie, facea cnd era suparata, si spuse: -
Spune-i generalului ca eu sunt taipanul Hongului Lai Tsin. Eu sunt aceea care vo
i citi documentele pe care le-a adus si voi decide daca ele vor fi semnate. Ochi
i generalului, micsorati de mnie, erau fixati asupra ei, n timp ce translatoru l i
relata stirile, si de data aceasta ea nu-si mai ndeparta privirea. Observa cu sat
isfactie cum fata lui se transforma din stacojiu n violet, n timp ce ncerca sa d ec
ida daca, nu cumva, si bateau joc de el. l privi ucigator pe Philip Chen, latrnd o
alta ntrebare catre translator. - Generalul ntreaba care este numele dumneavoastra
, si din ce motiv are marele La i Tsin Hong un copil la conducere? Lysandra ncuvi
inta serioasa: - Spune-i generalului ca sunt Lysandra Lai Tsin. La moartea sa, O
norabilul meu B unic, Mandarinul Lai Tsin, mi-a lasat mie n grija imperiul sau. L
-ati cunoscut de ja, pe Compradorul meu, domnul Chen, iar acesti barbati sunt ma
nagerii mei. Spun e-i generalului ca eu sunt singura persoana ce am puterea de a
semna hrtiile sale , si ca mi asum ntreaga responsabilitate pentru compania mea si
pentru angajatii m ei. Generalul asculta translatorul; privirea i era ncaucigatoa
re; el realiza ca daca a ceasta era o nselatorie, tot Hong Kong-ul va afla n curnd
despre ea; el ar putea fi de rsul lumii si rusinea lui putea fi att de mare, nct pos
ibil sa n-o spele dect moa rtea. - ntreaba fata unde este chop"-ul, Marele Sigiliu
al lui Lai Tsin, porunci el. Lysandra lua cutia rosie din lemn n forma de sanda n
crustata cu aur din sertar si scoase sigiliul cioplit n jad. - Aici este, spuse e
a, punndu-l pe birou n fata ei. Si vrei sa-i spui generalului ca doresc sa vad hrti
ile nti. Tronul ei din lemn negru era nalt si alunecos si ea se suci nainte, spernd c
a el nu va observa faptul ca picioarele ei nu atingeau podeaua. Generalul se hol
ba nerv os la ea; i ordona translatorului sa o ntrebe cine era mama si unde locuia
. Si cnd auzi raspunsul, el stiu ca ea era cine pretindea ca este. Arznd de mnie ca
trebuie sa o faca, si pocni respectuos calciele si se nclina scurt n fata ei nmnndu-i
documentul, n timp ce translatorul explica faptul ca ea renunta la compania ei pe
ntru a fi condusa de Maiestatea Sa Imperiala, emisarul mparatului H irohito. Ea t
rebuia sa-si dea semnatura si apoi chop"-ul, Marele Sigiliu, iar apo i venea rndu
l Compradorului ei si al tuturor managerilor sai sa adauge semnaturil e lor pe d
ocument. Proprietatile companiei, inclusiv aceasta cladire si toate va sele anco
rate n acel moment n port aveau sa fie anexate la acest document, ncepnd din momentu
l semn ari lui. Lysandra se ntoarse din nou spre portretul bunicului sau. Se uita
napoi la arogant ul general japonez si apoi la Unchiul Philip si la ceilalti bar
bati tacuti si st iu ca nu are alta sansa. Folosind pensulele personale ale Mand
arinului, ea si scrise numele n minunatele ca ractere chinezesti, pe care chiar el
o nvatase. A fost aplicat sigiliul si actiun ea s-a ncheiat. Punnd sigiliul cu gri
ja la loc n cutia lui, ea se uita insistent la japonezul n ast eptare. si mpinse napo
i scaunul si se ridica n picioare. - Spune generalului tau ca acum are ceea ce a
vrut si ca aceste birouri sunt ale lui, noi vom pleca. Se uita la Philip si la t
oti sefii departamentelor n timp ce -i conducea afara din biroul Mandarinului, fa
ra sa spuna vreun alt cuvnt. Generalul se holba n urma ei cnd trecu pe lnga el, cu c
apul sau blond semet. Pantof ii ei negri de lac Mary Janes si sosetele albe pna l
a glezne apareau de sub roba sa din matase scumpa, brodata si strngea cu fermitat
e cutia cu sigiliul Casei Lai Tsin n minile ei mici. Pentru prima data n cariera lu
i nu avea nimic de spus. iar translatorul si feri pr ivirea nevrnd sa fie martor l
a o att de mare pierdere a onoarei, ca nu cumva gener alul sa-si verse mnia asupra
lui. - Nu va pleca ea asa, latra generalul, strngnd documentele pe care le lasase
pe bi
rou, si vocea lui tremura de mnie pe cnd repeta amenintator: Ea nu va pleca asa us
or. Putin timp mai trziu, Philip Chen si toti managerii au fost arestati de catr
e Kem peitei, politia militara japoneza, si dusi n cladirea Curtii Supreme pentru
a fi brutal interogati si torturati, si cteva saptamni mai trziu, pusi sa munceasc
a drep t muncitori necalificati la reconstructia soselelor din Kai Tak. Lysandra
Lai Tsin a fost luata n custodie si trimisa n Manciuria, unde a fost tinu ta n sec
ret cu alti prizonieri importanti. Cteva luni mai trziu, ea a fost eliberat a de p
atriotii chinezi si dupa o lunga si periculoasa calatorie prin Rusia, a aj uns n
tara neutra, Finlanda. Prima persoana pe care a vazut-o cnd a pasit din micu l av
ion subred a fost Buck si ea i-a cazut n brate, cu lacrimile curgndu-i pe micu ta
fata obosita si ncordata. - Oh, Buck, a fost tot ceea ce-a putut spune, ntre sughi
turi pe cnd el o tinea strn s n brate, propriile lui lacrimi caznd n parul ei ncurcat
si nengrijit. - E n regula, micuto, murmura el, acum esti n siguranta! Curnd vei fi
acasa cu Mami . Si i multumi lui Dumnezeu ca fusese n stare sa-si tina promisiunea
fata de Franc ie. Au zburat n secret spre Londra si de acolo la New York si la o
rentlnire plina de v raja cu Francie, dar aventurile Lysandrei au fost tinute n se
cret de teama repres aliilor asupra lui Philip Chen, nainte de a se termina razbo
iul, cnd el a fost eli berat si s-a reunit cu familia sa. Aparent, viata Lysandre
i s-a rentors la ceea ce nseamna o scolarita, dar experient a a lasat pentru totde
auna o amprenta pe sufletul ei, care o facea sa se simta d iferita n interior fat
a de tinerele ei prietene. Francie a ncercat s-o faca sa vor beasca despre toate
astea, dar ea nu-i putu povesti mamei ei si pastra acele ima gini salbatice nchis
e undeva ntr-un compartiment secret al mintii, n care sa nu se mai uite niciodata.
Annie a fost cea care n sfrsit a spart gheata. Lysandra se dusese dupa cursuri sa
ia ceaiul cu ea n mansarda, un eveniment pe care l iubea att pentru senzatia pe ca
r e i-o dadea, de plutire asupra orasului, ct si pentru fabuloasele prajituri fac
ute de s eful patiser de la Aysgarth's -din care avea voie sa aleaga exact doua
bucati. - Doua prajituri sunt suficiente pentru orice fata n crestere, care nu vr
ea sa se ngrase, spuse Annie scurt, cu toate ca ea nsasi se rotunjise substantial.
Turnnd c eai n cescute albastre chinezesti cu gura larga, i dadu una Lysandrei si
spuse: Ma ma ta e foarte ngrijorata de tine, stii asta, nu-i asa? Lysandra facu o
chii mari la ea. - Mami e ngrijorata? De ce? Ce-am facut? - Este vorba despre cee
a ce n-ai facut. Abia daca ai pomenit de lagarul de prizo nieri si ce ti s-a ntmpl
at acolo. Annie se facuse mai solida si corpolenta; pe masura ce mbatrnea, parul d
evenise ca runt, n loc de castaniu stralucitor, dar ochii ei caprui si mari si pa
trunzatori erau aceeasi si erau plini de afectiune si mila. - N-am vrut sa mai n
ecajesc pe Mami si pe Buck, mai mult dect am facut-o deja, mu rmura Lysandra, mpre
unndu-si minile agitata. Stiu ca se nvinuiesc pe ei nsisi pentru ca mi-au dat voie s
a plec, dar eu am fost de vina, Annie. Eu am fost cea care am insistat ca totul
va fi n regula. Buck mergea acolo si eu voiam att de mult sa-l vad pe Unchiul Phil
ip si... si totul... Eu am pus vietile tuturor n pericol, ale familiei Chen, a lu
i Buck... - Si propria ta viata, spuse blnd Annie. Aplecndu-se n fata, ea lua minile
fierbinti si nclestate strns ale Lysandrei, desfacndu-le si tinndu-le ferm n ale ei,
reci si m oi. Si dintr-o data, ntreaga istorie iesi la iveala: despre ct de speri
ata fusese cu adevarat sub masca de sefa n ziua n care semnase documentul japonez,
despre ter oarea ei pe cnd i urmarise pe Irene si Robert disparnd din raza ei vizu
ala si reali zase ca putea sa nu-i mai vada niciodata, despre senzatia ei de dez
olare si sing uratate n nchisoarea japoneza si disperarea ei ca nu stia ce s-a ntmpl
at cu Philip. Cnd venisera chinezii dupa ea, se gndise ca venisera s-o execute. To
ti gndesc ca am fost att de curajoasa, murmura ea printre lacrimi, dar n-am fost ,
Annie, am fost nfricosata tot timpul. - Binenteles ca ai fost, scumpa mea, spuse
Annie linistitor. Numai un prost n-ar
fi fost. Ea asculta istorisirile Lysandrei despre brutalitatea zilnica la care f
usese ea martora, despre bataile si tipetele, care se auzeau n noapte, despre ca
l darile pline de sobolani si despre mirosul de voma si excremente. Si cu toate
ca fata lui Annie era impasibila, n suflet suferea pentru copil. - Si tot timpul
m-am gndit la Mami, spuse Lysandra, ma gndeam ct de ngrijorata trebu ie sa fie. Ador
meam plngnd n fiecare noapte gndindu-ma la ea si la Buck, si la tine, Annie. mi imagi
nam cateii ncolaciti n patul meu, asa cum o fac la ferma si auzeam fosnetul vntului
prin livada si nechezatul poneilor n grajduri. Am ncercat sa alung toate lucruril
e urte afara din mintea mea, si cteodata reuseam si visam ca eram d in nou acasa.
- Si acum esti acasa, copila, esti cu adevarat. Si asta este ceea ce trebuie sat
i amintesti, nu lucrurile urte. Razboiul este diavolesc si e doar n parte vina ta
ca ai fost prinsa de el acolo, iar mama ta si Buck sunt vinovati ca ti-au dat dr
umul acolo. Cu totii am suferit din cauza lui, dar acum s-a terminat si tu pot i
sa te reculegi si sa mergi mai departe n viata adevarata. Exact asa cum mama ta
a trebuit s-o faca pe cnd era mica, nu cu mult mai mare dect esti tu acum. Si dami
voie sa-ti spun ceva, adauga ea aspru, sa nu mai spui niciodata ca n-ai fost cu
rajoasa, pentru ca ai fost, Lysandra Lai Tsin. Orice soldat bun ti va spune ca i e
ste frica atunci cnd se confrunta cu inamicul si intra n mijlocul unei lupte. Si t
u ai fost tot att de curajoasa ca oricare soldat. - Chiar crezi asta? o ntreba Lys
andra tematoare. - La naiba, binenteles ca o cred, spuse Annie, un zmbet luminndu-i
fata nca placuta. Acum, haide sa mai bem ceva ceai, vrei? Dar acea conversatie a
ramas un secret ntre Annie si Lysandra, si dupa aceea, ori cnd vreun nou-venit aj
ungea n Hong Kong, i se spunea mereu: Mai bine ai grija de Ly sandra Lai Tsin; a
mostenit si taria de caracter a batrnului, nu numai imperiul s au". Si se distrau
pe cnd reconstituiau istoria despre scolarita care si asumase t oate responsabili
tatile n fata generalului japonez, pricinuindu-i o att de teribil a dezonoare. n pa
tru ani, vapoarele Lai Tsin au navigat din nou prin lume, si marea companie s i-
a recstigat puterea. Lysandra s-a agitat toti cei patru ani petrecuti la Vassar ,
jinduind dupa Hong Kong. Ea stia ca soarta ei era diferita de cea a fetelor de
societate pe care le ntlnise; oh, purta si ea aceleasi costume din casmir n culori
pastelate, perle si pantofi ncarcati cu broderii, dar tot ce-si doreau ele era sa
se casatoreasca si sa aiba copii, iar ea era Lysandra Lai Tsin, taipanul unei a
din cele mai bogate companii din lume. Privi nerabdatoare nainte pentru a-si ve
dea de adevaratele responsabilitati. Parca ai fi un fel de Rockefeller , i spuse
una dintre fete mirata, cnd, n sfrsit, para si Vassar-ul ndreptndu-se spre Hong Kong.
Francie si Buck au zburat mpreuna cu ea, si familia Chen i astepta la aeroport sa
i ntmpine. - Nu te schimbi niciodata, Philip, spuse Francie mbratisndu-l. Arati nca l
a fel ca tnarul serios cu ochelari care obisnuia sa-l ajute pe Ollie la teme. - D
aca Dumnezeu ar fi fost mai ndurator si Ollie ar fi fost nca cu noi, spuse el d el
icat, dar tu, Francie, tu nu esti nici cu o zi mai batrna, ba chiar esti mai fr u
moasa. Ea nega ntristata. - Nici chiar tu nu poti ignora firele albe de par, Phil
ip. - ntelepciunea vine odata cu parul alb si intensifica frumusetea. - Ai grija,
rse Buck, n-o sa fiu n stare sa fac fata tuturor acestor complimente c hinezesti.
- Cu toate astea este adevarat. Lysandra si privi admirativ mama, tot att de subt
ire si eleganta cum fusese si n ur ma cu douazeci de ani. Fusta ei de matase de c
uloarea smntnii si micuta jacheta ma rinareasca scoteau n evidenta talia ei nca subt
ire si ea purta o palarie marinarea sca din pai, cu boruri umbroase, cu o garden
ie de matase prinsa pe-o parte. - Mama se face din ce n ce mai frumoasa pe masura
ce trec anii. Si la fel si Matu sa Irene, spuse ea mbratisnd-o pe doamna chinezoa
ica n miniatura, la fel de elegant a, ntr-o rochie de santung rosu, cu o fusta lun
ga foarte la moda. Si nici un fir alb, adauga ea admirativ. Apoi o mbratisa din n
ou, si spuse: Oh, ct sunt de bucuro
asa sa te vad. Numai Robert era schimbat. Statea n spate, asteptnd ca cei mai vrstn
ici sa se salut e reciproc, si Lysandra se gndi ct de matur arata; - Robert, spuse
ea, grabindu-se la el cu minile ntinse sa le ia pe ale lui, arati. .. ea facu o p
auza, apreciindu-l n timp ce el i zmbea. Era nalt si lat n umeri, ochel arii sai cu r
ama de corn i acopereau pe jumatate ochii albastri si avea acelasi p ar negru des
si zburlit, dar mai era ceva la el si ea ezita n cautare nca dupa cuv intele potr
ivite. Era un aer de ncredere, de parca ar fi stiut exact ncotro s-o ia n lume - da
r ntotdeauna l avusese. Arati distins" ca un faimos neurochirurg, spuse ea cu un zm
bet de satisfactie. El rse: - Iar tu arati la fel, poate chiar mai slaba. - Nu su
nt, tipa ea indignata. Am silueta care e la moda. Rse. La naiba, mereu ai stiut c
um sa ma scoti din sarite. l prinse n brate si-l mbratisa. Mai suntem priete ni? -
Mereu, promise el. Poti conta pe mine. Taipanul venise sa-si revendice mostenire
a de drept si o mare petrecere de sarba torire a avut loc n acea saptamna n holul g
randios al cartierului general Lai Tsin. Dupa cina lunga oficiala, Francie si urm
ari mndra fiica pe cnd aceasta se ridica s a-si tina discursul. Arata foarte tnara n
cheongsam"-ul albastru-marin, dar ea vorb i ntr-o chineza mandarina fara cusur,
promitnd sa ghideze compania tot att de sigur si ferm ca si bunicul ei, spunndu-le
ca se rugase ca ntr-o buna zi sa fie la fel de nteleapta ca el, dar ca ntre timp va
avea nevoie de ajutorul lor, si ca Lai Tsi n Hong va continua sa fie cunoscut p
entru relatiile de afaceri corecte si juste pe tot cuprinsul lumii. - Oh, Buck,
sopti Francie, mpreunndu-si minile cu o strngere de inima si ndoiala. Spe r doar ca M
andarinul sa fi stiut ce a facut. E att de tnara, n-ar fi trebuit sa fi e altundev
a, bucurndu-se de viata ca si celelalte fete la vrsta ei? - Lysandra nu e ca celel
alte fete, sopti el. Mandarinul a format-o de cnd era nca un copil. n plus, are put
erea, curajul si determinarea ta si asta este ceea ce vr ea acum. Si crede-ma, d
aca va veni vreodata ziua n care va decide ca nu mai vrea asta, va fi tot att de h
otarta si sigura de decizia ei. - Sper sa ai dreptate, sopti Francie. O saptamna m
ai trziu, ea si Buck s-au rentors n California. - Ai sa-mi lipsesti, i-a spus Lysan
drei cnd si-a luat la revedere. - Nici pe jumatate ct ai sa-mi lipsesti tu mie, a
spus fiica sa mbratisnd-o strns, c u lacrimile curgndu-i din ochi. A urmarit cum Buc
k si mama sa au urcat scarile pna la avion, nghitind nodul ce-i statea n gt, pe cnd B
uck o lua pe Francie pe dupa ume ri si s-au ntors sa-i faca semn cu mna. Ea gndi ct
de perfect aratau mpreuna, de parc a ar fi facut parte unul din celalalt, si se b
ucura pentru fericirea lor, dar n t imp ce avionul disparea n nori, ea stiu ca via
ta ei era facuta sa fie diferita de a lor. Destinul ei nu era de sotie a unui ba
rbat, ci de Taipan al Corporatiei L ai Tsin. A lucrat timp de un an alaturi de P
hilip, nvatnd tot ceea ce el a putut-o nvata. si lua carti acasa studiind noptile si
se ngrijora de timpul pierdut n weekend-urile cu petreceri la piscina, la clubul
de la tara sau cu tinerii care mereu pareau m ult mai tineri si fara griji dect e
a. la petrecerile de la Peninsula Hotel, n spat ele frumusetii ei de blonda, care
-i tinea de paravan, era o tnara foarte serioasa , hotarta sa fie la naltimea cerin
telor mostenirii ei si nimic nu avea sa-i stea n cale. Si apoi, cnd mplinise abia d
ouazeci si doi de ani, l ntlni pe Pierre d'Arancour t. El avea patruzeci de ani si
arata foarte distins, parul sau negru avea cte o umbr a argintie la tmple, nasul s
au era semet att ct se cuvine si gura senzuala. Era nalt si slab, iar umerii i erau
lati si era diferit de oricare din baietii pe care i c unoscuse. Prima oara l-a v
azut calarind ntr-o cursa a vizitatorilor de pe pistele de curse de la Happy Vall
ey. - Cine este? a ntrebat ea, cu ochii mariti de curiozitate, pariind imediat pe
el cu cincizeci de dolari. - Oh, e Printul Pierre, i-a spus cineva. ntmplator, ap
are din cnd n cnd n Hong Kong cn e plictisit de Paris, sau New York, sau Buenos Aires
. Este francez, cu un vechi
titlu, dar a crescut cea mai mare parte a timpului n Argentina - de aceea calare
ste att de bine, presupun. - Presupun, rasufla ea, ridicnd binoclul sa-l urmareasc
a daca va cstiga cursa. Era la petrecerea cu dans data n acea noapte la Casa Guver
namentala si ea observa ca si el o remarcase cum l urmarea si si feri privirea sfi
oasa. n toti cei douazec i si doi de ani ai sai, ea nu avusese nici un prieten; d
a, fusese la multe ntlniri , dar nu avusese niciodata un prieten potrivit. Stia ca
mama ei si facea griji n p rivinta asta, dar Annie ntelesese ca nu era timpul potr
ivit pentru asa ceva n viat a ei. Ea trebuia sa munceasca din greu si sa iasa mer
eu cstigatoare n toate jocuril e" si, n ciuda faptului nimeni nu realizase nca: n spa
tele fatadei ei reci era doar o tnara sovaitoare, care nu stia nimic despre drago
ste. Pierre era mult mai mare dect ea; ea nu stia exact cum sa se comporte cnd el
se apropie, se prezenta si o invita la dans. Ea gndi, orbita, ca el era chiar mai
frumos dect Buck si asculta c a n transa povestile lui despre ferma din Argentina
si apartamentul lui din strad a Foch din Paris si castelul familiei de pe Loire
. Viata lui avea un rasunet cos mopolit si stralucitor, era presarata cu nume ex
otice din filme si societate, cu ani luminosi care faceau sa paleasca deodata pr
opria ei existenta singuratica d e calugarita. - Si ce faci toata ziua n Hong Kon
g? ntreba el, reusind ntr-un fel sa sune a plicti seala provinciala si cnd i-a spus
ca lucra din greu, nvatnd sa conduca compania care o mostenise de la bunicul ei,
el rse. Ochii lui ntunecati erau plini de amuza ment la gndul ca lucreaza si spuse:
- Ei bine, poate ca ar trebui sa facem ceva sa schimbam toate astea. Esti mult
p rea frumoasa ca sa te irosesti cu niste biete afaceri. Nimeni nu-i mai spusese
ca e frumoasa pna atunci, si Lysandra zmbi taindu-i-se res piratia. A fost apoi f
ortata sa-l paraseasca si sa se alature partenerilor ei pe ntru cina, dar si-a a
runcat privirile n directia lui destul de des n acea noapte. n dimineata urmatoare,
lnga farfuria ei cu micul dejun era un buchet de boboci de trandafiri subtiri si
galbeni si un bilet prin care el spera sa o poata revedea. Ea a pus lori le n ap
a, amintindu-si cu un mic fior ochii lui ntunecati privindui pe ai ei si vocea lu
i adnca spunndu-i ca era frumoasa. Capul i-a fost cuprins ntr -un vrtej ntreaga zi, gn
dindu-se la el, spernd ca va suna, dar la ora sase si jumata te nca nu o facuse si
ea merse dezamagita acasa, n micul ei apartament din Mid Lev els. Ah Sing alerga
sa deschida usa, cu fata numai zmbete si pe cnd pasea nauntru, Lysandra vazu totul
plin de flori -trandafiri si orhidee, iasomie si mici vase c u gardenii delicat
e. Parfumul era ametitor si mesajul era limpede: Printul Pierr e era foarte inte
resat de blonda ei frumusete si nicidecum de mintea ei de femei e de afaceri, Te
lefonul suna, ea raspunse si era el. - Multumesc pentru flori, i spuse ea emotion
ata, nu am mai vazut att de multe n via ta mea, trebuie sa-i fi jefuit pe toti flo
rarii din Hong Kong. El rse si o invita la cina la Peninsula Hotel si ea facu sen
zatie printre colonial isti" n cheongsam"-ul de brocart verde-marin si cu parul e
i blond, moale si lung. Avea una din gardeniile de la el prinsa pe umar si el i-
a spus ca nu va mai pute a mirosi de acum nainte minunatul parfum al florii, fara
sa se gndeasca la ea. - Gardeniile au fost create pentru tine, spuse el, si ea zm
bi, emotionata sa fie n compania celui mai frumos barbat din salon. Cnd a condus-o
acasa, i-a sarutat mna pe treptele de la intrare si ea l-a urmarit pe cnd se ndrep
ta spre masina; el s-a ntors sa-i faca semn cu mna si ea pastra aceasta amintire l
a care avea sa viseze n pat n acea noapte. Urmatoarea seara, cnd s-a ntors de la bir
ou, a gasit un mic pachet nvelit n hrtie sta cojie si legat cu panglici stralucitoa
re asteptnd-o. Ea-si citi numele pe el si-s i trecu pachetul dintr-o mna n alta, ntr
ebndu-se emotionata ce putea fi. Apoi l desfa cu si ramase nmarmurita, uitndu-se vra
jita la extraordinarul evantai micut de jad, sculptat att de fin, nct semana cu o d
antelarie, dar biletul pe care el l scrisese, o ncnta chiar mai mult: Am gasit asta
pe Hollywood Road. M-am gndit la tine n cheongsanT-ul tau si am stiut ca-ti apart
ine." Ea-i telefona emotionata. - Este mult prea extravagant acest cadou, spuse
ea rznd, dar nu ma pot ndura sa til trimit napoi. Va trebui doar sa-ti cumpar ceva n
schimb. - Nu accept niciodata cadouri de la femei, spuse el . dintr-o data rece,
si ea r
eplica tulburata: - Oh, n-am vrut sa spun ceva ce nu se cuvine, eu doar... ei bi
ne, am vrut doar s a te fac la fel de fericit pe ct m-ai facut tu pe mine. - Asta
-i tot ce-ti cer n schimb, spuse el galant. Si nca ceva - sa iei cina cu min e din
nou n seara asta. Lysandra se gndi la dineul la Care ar fi trebuit sa participe n
acea seara si stiu ca l va anula. El o conduse la un restaurant chinezesc n Kowloo
n si ea era mbracat a n haine albastre si avea cu ea minunatul evantai de jad, pe
care-l flutura n aer ul nabusitor, n timp ce el o ntretinea cu istorisiri despre fam
ilia lui care si avea radacinile din vremurile dinaintea lui Louis - Regele Soare
, singurul rege fran cez despre care Lysandra stia multe. Ea cina cu el si n sear
a urmatoare si n cealalta, si micul ei apartament dragut er a plin de att de multe
flori proaspete, nct parea o gradina exotica. Si-n fiecare n oapte el i oferea dif
erite cadouri: piepteni de jad batuti cu perle si diamante g albene - culoarea p
arului tau", i spusese el; o pereche de papuci de casa din mata se brodati cu aur
, cu vrfurile ntoarse despre care se spunea ca apartinusera mparat esei Cixi a Drag
onilor, despre care el gndise ca o vor ispiti",- si n final, pentru ca ea i interzi
sese alte cadouri noi, un ou bijuterie nemaipomenit despre care e l spuse ca a f
ost adus de un batrn emigrant rus, care o ducea de pe o zi pe alta, cu un cstig de
nimic, ntr-un apartament saracacios, nconjurat de comori tariste. Philip si Irene
Chen aflara curnd despre pretendentul Lysandrei si cuvintele desp re el nu erau
deloc magulitoare. - Este numai un flirt, spuse Irene, putin ngrijorata, dar ea e
att de tnara si fara experienta. Sper sa nu faca ceva prostesc. Si si dori ca Robe
rt sa fi fost acolo , sa-i spuna un cuvnt prietenesc de avertizare, dar el si face
a stagiatura n George town. Lysandra l duse pe Pierre sa vada vechea casa mare a b
unicului ei de pe Repulse B ay, acum un muzeu fabulos, si i arata cladirea impuna
toare Lai Tsin si vasele com erciale din port. Cnd el o cuprinse n brate si i sopti
cuvinte pasionale la ureche ea ncuviinta nerabdatoare sa se marite cu el. - Haid
e sa o tinem doar pentru noi, spuse el jubilnd; vom da o mare petrecere mai trziu n
Paris pentru toti prietenii mei. Ea se gndi vinovata la mama ei care ar fi vrut
sa fie prezenta la nunta ei, dar e ntuziasmul lui Pierre pentru planul lui o cup
rinse si pe ea si era att de ndragost ita, nct se gndea numai la el. n urmatoarea zi e
l nchirie un iaht si navigara pna la M acao, unde Lysandra Lai Tsin deveni mireasa
printului Pierre d'Arancourt printro ceremonie scurta si foarte discreta, ntr-o
minunata biserica veche portugheza. Ea purta o rochie din dantela rosie, culoare
a de nunta a chinezilor, si- avea un buchet de trandafiri stacojii, si uita cu t
otul ca era Presedintele Corporatiei Lai Tsin; tot ceea ce si dorea era sa fie so
tia lui Pierre. Trimise o telegrama rapid catre Francie si Buck n San Francisco,
semnnd-o Printesa d'Arancourt", si ei i telegrafiara napoi exprimndu-si surpriza si
pretentia ca ea s a-si aduca proaspatul sot acasa imediat, pentru a fi cercetat
si aprobat, dar Pi erre a vrut sa mearga spre Europa. Ei au nchiriat Apartamentul
Prezidential de pe primul transatlantic, Messageries Maritime French, spre Mars
eille. Pierre nu era un iubit prea tandru si grijuliu, dar Lysandra nu avea cu c
ine sa l compare si considera ca atitudinea lui rapida de ia-o si las-o" era norm
ala. Nici macar pentru un minut nu-l suspecta ca el i ga sea lipsa de experienta
neplacuta si adoratia ei tinereasca plictisitoare. Era a tt de namorata, nct vedea n
umai ct de frumos si placut era el si observa geloasa cum alte femei l urmareau cu
ochi pradalnici. Pierre nu i-a fost necredincios pna sa ajunga la Paris. A petre
cut o gramada de t imp la telefon n apartamentul de la George Cinq, unde stateau,
pentru ca apartame ntul lui din strada Foch era n plina redecorare". Oricum, spu
nea el, planuia sa-l vnda si sa cumpere unul mai mare. A trimis-o sa faca singura
cumparaturi prin ma gazine - Nu mai poti continua sa porti aceste neplacute che
ongsam"-uri", i-a spus el insultator si ea a facut ochii mari la el, ranita, ami
ntindu-si ct de mult i pl acusera nainte. Nu stia unde-si petrecea el dupa-amiezile
; cinau mai devreme n apa rtamentul lor n mai toate serile si apoi el o parasea sp
unnd ca trebuia sa-si vizi teze bunica suferinda sau sa joace carti cu prietenii
lui sau ca trebuia sa cala
toreasca pna la Deauville, ca sa vnda poneii, pe care i adusese de la ferma din Arg
entina sau pentru polo. Erau la George Cinq de doua luni cnd ea gasi biletul de
la amanta lui n buzunarul hainei si, chiar daca era scris n franceza, ea stia ndeaj
uns pentru a ntelege ca nu era o aventura ocazionala. Dura de ani de zile si ea r
amase socata cnd se vazu d escrisa ca bogata concubina chineza care te tine n mani
era la care mereu ai aspira t". Dragostea din ochii ei se prabusi si ea vazu ade
varul. Se gndi la mama ei si la povestile despre cum fusese ea cunoscuta drept co
ncubina Mandarinului", si-si reaminti ct de mult o ranisera pe ea si mnia se aprin
se n ochii ei albastri, transf ormndu-i n otel. Se auzi o bataie n usa si cnd ea stri
ga intra!", vazu surprinsa ca era managerul. - Printesa, iertati-ma ca va deranj
ez, spuse el, aratnd jenat, dar cred ca trebui e sa fie vreo neglijenta din parte
a printului. Este vorba de plata, Madame, i-am prezentat-o de o multime de ori s
i printul a promis ca o va plati, dar pna acum. .. el ofta, nimic. V-am adus-o ch
iar eu, Madame, n speranta ca va veti ocupa dumn eavoastra personal de aceasta mi
ca problema, spre satisfactia noastra a tuturor. Lysandra se holba la el si inim
a i se opri; totul i era clar acum. Se gndi la modu l n care Pierre o cucerise vorb
indu-i fermecator, la cadourile lui si apoi se gndi la Mandarin si la ce-i spuses
e el n urma cu multi ani, n Hong Kong, cnd ea avea do ar sapte ani si partenerii lu
i de afaceri o coplesisera cu o comoara de cadouri: Adu-ti aminte, spusese el, c
adourile nu sunt pentru ca acesti oameni ti sunt priet eni, ci pentru ca tu esti
o Lai Tsin." Pierre nu se casatorise cu ea pentru ca o iubea; nu se casatorise c
u Lysandra, s e casatorise cu averea Lai Tsin. Ea semna nota de plata si manager
ul i multumi printr-o explozie de bucurie, iesin d din salon si nchiznd usa cu grij
a dupa el, si putin mai trziu, o sticla din cea m ai buna sampanie tinuta n crama i
fu adusa mpreuna cu complimentele si scuzele lui pentruca o deranjase. Lysandra
nu mai pierdu timpul; chema camerista si o instrui sa-i mpacheteze toate lucruril
e. Apoi lua o pereche de foarfeci si trecu prin dulapurile lui Pierre n mod siste
matic, taindu-i jachetele minunat croite, transformndu-le n zdrente, lasnd un morma
n amestecat de flanel si zdrente de casmir cadrilat pe podea. Bagajele ei erau g
ata si ea se mbraca cu noua rochie albastra Dior si si lua haina, apoi de schise s
ticla de sampanie si o bau, toastnd pentru Mandarin, bunicul ei, pentru a cele vo
rbe ntelepte care vor fi de acum ncolo ntiparite pentru totdeauna n mintea ei , si p
e care le va urma mereu. Varsa restul de sampanie peste cravatele scumpe d e mat
ase ale lui Pierre si ordona Ka bagajele sa-i fie coborte n hol. Apoi pleca l a ae
roport si se urca n primul avion care zbura spre New York, iar de acolo acasa n Sa
n Francisco, pentru a plnge pe umarul mamei ei. Brfa s-a raspndit repede, si bomba
despre felul n care Printul Pierre si-a gasit pr opriile haine taiate bucatele pe
podeaua unui apartament de hotel din Paris, pen tru care nici macar nu platise,
si despre faptul ca Lysandra l-a lasat fara maca r un banut, a facut nconjurul l
umii pna n Hong Kong naintea ei. A fost una din istor iile importante ale Lysandrei
Lai Tsin, care a creat legenda ei, pna cnd Matr Jarr ad a ntlnit-o, treisprezece an
i mai trziu. Soarele apusese n Marea Chinei de Sud si Lysandra se ntoarse de la fer
eastra birou lui ei cu un oftat. Pierre era doar o amintire neplacuta acum, ea d
ivortase de e l repede si avocatii ei anihilasera ncercarile lui de a-i pretinde
o mare parte a averii Lai Tsin. Fusese o minune care a tinut noua zile n presa in
ternationala, nimic mai mult, dar pe ea o lasase ranita. Robert Chen se ntorsese n
Hong Kong sa lucreze n spital si acum conducea sectia neu rologica fondata de La
i Tsin. Era prietenul si confidentul ei; la rndul sau era nsu rat" cu profesia de
medic, asa ca se ntelegeau unul pe altul. Ea si dedicase ntregu l timp companiei, n
umai ocazional ntlnindu-se cu barbati ale caror ntmplari de famil ie i erau cunoscute
si cu care avea afaceri n comun, dar nu si-a mai permis niciod ata sa se ndragost
easca, nainte de Matr. Era trziu. si ridica poseta de pe birou si iesi repede pe us
a, murmurnd noapte buna secretarei care ofta de usurare si ridica receptorul tele
fonului sa-l anunte pe soferul care astepta n masina ca Madame coboara. Lysandra
pasi n Rolls-ul verde-nchis ce o astepta; privea n fuga pe fereastra la tr
aficul aglomerat, n timp ce se ndrepta spre casa. Casa era o coliba" alba luxoasa,
pe jumatate ascunsa de gardul viu de oleandri si jacaranda, pe elegantul Po Sha
n Road, si pe care, timp de un an, o mpartise cu Matr, fara sa-i pese de taipanii
Hong Kong-ului sau de oricine altcineva. Matr era un aventurier, ea stiuse asta
cnd l ntlnise. Era frumos si dezinvolt, un ar tist care calatorea prin lume cu o si
mpla geanta de piele antica continnd cele cte va camasi ale lui, nca o pereche de j
eans si pensulele si vopselele lui pretioase . l ntlnise la o expozitie de pictura,
ntr-o noua galerie eleganta de pe Nathan Road. Ea si toti ceilalti aveau haine d
e seara, dar artistul aparuse n jeans Levis deco lorati si ntr-o camasa alba fara
guler foarte prost croita. Avea un trup nalt si s uplu, parul rosu-nchis nca ud de
la dus si ochi gri-verzui care pareau ca strapung dincolo de masca ei de calm. G
ura lui generoasa se modela ntr-un usor zmbet, cnd o urmari pe ea masurndu-l din och
i. - mi cer scuze pentru camasa, spuse el. Cnd am vazut ct de eleganta era galeria
si invitatii, si cuvintele sampanie si aperitive", am tsnit la croitorul de dupa
colt si l-am pus sa-mi faca repede o jumatate de duzina din astea ntr-o ora. El rn
ji s atisfacut, ochii aprinzndu-i-se de multumire. Am trait ntr-o baraca pe o plaj
a din Bali n ultimii ani. Cred ca nu mai corespund exigentelor societatii. I-am u
itat toate regulile. - Nu arati ca un barbat care se supune regulilor, oricum, s
puse ea. Ochii lor se ntlnira pentru o clipa prelungita, apoi el confirma: - Cred
ca este adevarat. Si-a marcat prezenta mai mult dect o facea de obicei n situatii
de asemenea natura si pe cnd multimea se rarea, el a venit spre ea si i-a spus: -
Mai rami putin. Ia masa cu mine. O privi cercetator si inima ei tresalta pna n gt;
nu mai ntlnise pe nimeni ca el pna a tunci, un spirit liber, un barbat care traia d
upa propriile sale reguli. Ea l-a dus n minunata ei casa din Po Shan Road si l-a
hranit cu oua jumari si sam panie, si cnd el i-a atins obrazul si apoi a sarutat-
o, ea a stiut ca ceea ce sim tea era ceva cu totul nou. O ntreba despre viata ei
si ea i povesti despre familie si despre Pierre. - N-am mai ntlnit pna acum un barba
t care sa nu se gndeasca la banii mei de ndata ce ma cunoaste, spuse ea preocupata
. El o privi rece si spuse: - Ei bine, cred ca acum ai ntlnit, Miss Bogatie. Nu ma
pot gndi dect la pielea ta ca tifelata si la ochii tai ce-si schimba culoarea de
la albastru-nchis la safir, n l umina lumnarilor, si ca parul tau ar trebui sa se r
everse pe spatele tau si nu sa stea prins n piepteni-bijuterie. Tot ce-mi doresc
este sa te pictez. Ea se uita la el uimita: - Nu vrei sa faci dragoste cu mine?
El rnji satisfacut si-i prinse fata ntre minile sale. - Si asta, binenteles, admise
el. Asta fusese acum un an - an an de dragoste pasionata si de lupte febrile cu
sine , pentru ca ea si pastra juramntul de a-si devota viata conducerii Corporatie
i Lai Tsin si mentinerii regimului ei strict de afaceri, parasind casa la sapte
si ju matate n fiecare dimineata, de cele mai multe ori ntorcndu-se acasa dupa opt
sau no ua seara. El avea sa fie acolo, asteptnd-o, trupul sau nalt, proptit de bal
ustrada verandei, cu un pahar de whisky n mna, iar sampania - bautura ei - asteptnd
n frapi era de argint plina de cuburi de gheata. Ea si spusese severa ca nu va re
nunta la ceea ce era - cine anume era, pentru un barbat, si cu fiecare noapte di
stanta d intre ei parea sa creasca. - Las-o, i-a spus el ntr-o noapte. Lasa totul
, Lysandra. Compania nu are nevoie s a se bizuie pe prezenta ta, zi de zi; acei
barbati pot s-o conduca si numai dupa mintea lor. Traieste-ti viata - ca prima s
chimbare, fii femeie. Se uitase la ea cu acei ochi gri-verzui, tacuti, si spuse:
Marita-te cu mine, Lysandra. Ea i respinsese propunerea, suparata fiind ca el gnd
ise ca Corporatia Lai Tsin se putea descurca si fara ea. Ea -taipanul ei devotat
. Asteptase raspunsul ei, dar ea nu-i dadu niciunul si el se ntoarse cu un zmbet s
trmb, iar ea se simti indispusa ca ochii lui aratau tristi.
Renuntase tot att de usor cum o si ntlnise. - Unde pleci? l ntrebase ea, n timp ce el s
i baga cele cteva lucruri personale n geant a de piele. - Departe, replicase el li
nistit. - Departe? Ochii ei erau mariti de uimire. - Departe de tine, dragostea
mea, spusese el cu zmbetul n coltul buzelor. Si apoi si-a atrnat geanta pe umar si,
cu o ultima privire a ochilor lui tacuti g ri-verzui, se ntoarse si iesi din dor
mitorul lor, afara din minunata casa alba, d e pe cea mai eleganta sosea de pe d
eal, si afara din viata ei, poate pentru totd eauna. Rolls-ul ntoarse n fata casei
si ea pasi repede afara din el si intra n casa. Privi , asa cum facea de obicei,
la veranda, pe jumatate spernd sa-l vada acolo asteptnd -o, dar binenteles ca nu e
ra si o lua dezamagita spre dormitor. Camera lor, asa c um se gndea acum mereu la
ea, dar fara urmele vopselelor lui n chiuveta baii si ce asul lui, cumparat pe ct
iva dolari de la un vnzator de pe strada Cathay Street, la sat pe noptiera patulu
i, fara pulovarul lui atrnat pe spatarul scaunului si carti le lui pe rafturile e
i. Casa arata ca un cavou linistit. Nimeni nu avea sa vina, nu era nevoie sa se m
brace si si facu repede un dus si se nveli cu un halat gri di n casmir moale. Ah S
ing, care era mult prea batrna pentru a mai avea grija de ea,dar care si pastr ase
o pozitie onorabila printre servitori, intra agitata n camera. Fata ei era la fe
l de zbrcita ca o nuca uscata,parul ei carunt era pieptanat dinspre fruntea ei zbr
cita spre spate. Ea insista sa poarte nca traditionala salopeta neagra si pant al
onii largi ai profesiei ei. - A venit, Tnara Doamna, spuse ea n chineza, cercetnd n
buzunarul salopetei ei negre . Nu ti-a spus Batrna Ta Mama ca va veni? Batrna mama
" era termenul onorabil pentru o guvernanta, dar arata si dragostea pe care Lysa
ndra o simtea pentru ea. O privi fara sa nteleaga. - Cine a venit, Ah Sing? ceru
ea explicatii, putin impacientata; era obosita si avea att de multe lucruri n mint
e. - Scrisoarea pe care ai asteptat-o toate aceste luni. Ah Sing scoase ilustrat
a d in buzunar n sfrsit si i-o ntinse. Uite-o! E de la el. N-am dreptate? Lysandra
lua ilustrata cu o mna tremuratoare; era din Australia, o plaja undeva ln ga Marea
Bariera de Corali. Era doar o coliba cu acoperis de paie, o fsie de nisi p auriu
si un mic val de la un surf alb pe o mare de azur. Singurul lucru care li psest
e esti tu", scria pe spatele ei. Inima-i zvcni asa cum o facuse cnd l vazuse pentru
prima data si picioarele ei trem urara gata sa se prabuseasca. - Nu poate spune
asta, Ah Sing, se repezi ea. Se poate astepta cu adevarat sa re nunt la toate s
i sa merg sa traiesc cu el pe o oarecare insula desertica? Sau, c el putin, n ace
asta luna a anului este o insula desertica. Urmatoarea luna poate fi Katmandu sa
u Noua Guinee sau Venezuela. Ah Sing puse o mna mbatrnita pe umarul ei si spuse cal
m: - Batrna Ta Mama nu este destul de nteleapta pentru a te sfatui n aceasta privin
ta. Tot ceea ce stie este ca Fiica Numarul Unu nu este fericita. Si daca toti ba
nii din lume n-o pot face pe Fiica Numarul Unu o femeie fericita, atunci ceva nu
me rge. Lysandra se gndi mult timp la ceea ce spusese Ah Sing. A nvrtit ilustrata n
mini, iar si iar, presnd-o pe obraz si pe buze. Iesi pe veranda si privi n jos la
luminile Hong Kong-ului. Se gndi la mama ei si la Buck si la ct de fericiti erau mp
reuna. l c unoscusera pe Matr n ultima lor vizita, n urma cu sase luni. - Este deos
ebit, spusese Francie zmbind. - Poate prea deosebit, replicase Lysandra. Trecuse
cu bine testul n fata mamei sale, si chiar a lui Buck, care, de cnd cu Pie rre, i c
erceta pe potentialii prieteni cu ochi suspiciosi, si care spusese: - Este un om
cinstit, Lysandra, o raritate n aceste zile. Poate prea cinstit", gndi ea acum pl
ina de regrete. Realiza ca viata ei era la o rascruce de drumuri si nu stia ncotr
o sa o ia. Gnduri le ei se ntoarsera la Mandarin si la perioada n care o adusese la
Hong Kong, cnd el
era batrn, iar ea doar un copil, si acum si reaminti ce-i spusese despre adevaruri
". Nu voi avea onoarea sa te vad n lungul tau drum prin viata spre feminitate, i
spuse se el. ti dau tot ceea ce-ti poti dori pe acest pamnt: bogatii, succes si pu
tere, n speranta ca viata ti va fi binecuvntata cu fericire. Ti-am spus totul, Lysa
ndra, cu exceptia unui singur Adevar. Acest Adevar este secretul meu. Acest Adev
ar est e nscris si ncuiat n safe-ul meu personal din biroul meu din Hong Kong. Numa
i daca disperarea te va coplesi si calea n viata ti va parea neclara, va trebui sa
-l cite sti. Si daca acea zi va veni, Nepoata, atunci, ma rog spernd ca ma vei ie
rta si ca Adevarul te va ajuta sa alegi drumul cel bun spre fericire." Lysandra
alerga din veranda n dormitorul ei. Sari ntr-o pereche de jeans, o camasa alba de
bumbac si cizme de cowboy galbui. nsfaca cheile de la masina si alerga la garaj s
i conduse micul ei Mercedes 500 SE L albastru-safir decapotabil n jos pe drumul d
in vrful cetos , napoi la Central. Paznicul de noapte al cladirii Lai Tsin o recun
oscu imediat si o lasa nauntru, si ea lua ascensorul pna la etajul treizeci unde si
avea biroul. Dadu jos pergamentu l chinezesc nramat care atrna n fata micului safe
din perete, forma repede combinat ia si scoase din el plicul de Manila pe care-
l transferase din vechiul safe al M andarinului. El spusese ca nu trebuia sa o c
iteasca dect daca avea nevoie sa stie adevarul. Si stnd n spatele propriului sau bi
rou, asa cum o facuse si el n calitat e de conducator al marelui Lai Tsin Hong, e
a citi ceea ce scrisese Mandarinul. Nepoatei mele Lysandra, stra-nepotilor mei,
stra-stra-nepotilor si asa mai depart e pna la infinit, tuturor celor foarte drag
i, pe care nu-i voi vedea niciodata. A ceasta scrisoare va veni la voi de dincol
o de mormnt, odata ce timpul daruit viet ii mele s-a scurs de mult. Este dorinta
mea arzatoare ca ea sa nu fie citita nic iodata, dar daca soarta o va porunci ca
trebuie, atunci asa sa fie. Am sa va spun adevarata poveste a lui Mayling, dar
pentru a face asta, mai nti tre buie sa dezvalui Neadevarurile. Dati-mi voie sa va
explic asta acum. Mayling avea treisprezece ani si Lai Tsin noua ani cnd au fost
vnduti de tatal lor . Negotul cu femei era o mare afacere n provinciile chineze.
Barbatii faceau aver i renuntnd la fetele tinere care erau apoi vndute si revndute
de multe ori. n ciuda vietii lor aspre si a violentei tatalui ei, Mayling era o f
etita fericita si pli na de viata, cu ochi negri limpezi. Parul ei cadea pe spat
e ntr-o cascada neagra lucioasa si moale si ea-l purta mpletit, asa cum l purtau to
ate fetitele chineze. Cteodata si nchipuia cum va arata cnd avea sa devina femeie si
si pieptana parul ei s tralucitor si-l prindea ntr-un nod, cu ajutorul firelor de
paie, n locul pieptenil or ornamentali de jad, care sa i-l sustina. si nchipuia ca
e mbracata ntr-un cheongsa m" minunat din matase si se plimba agale n sus si-n jos
, imaginndu-si ca era o mar e doamna, sotia Numarul Unu a unui barbat bogat si bu
n, cu servitori care aveau grija de ea si cu copiii ei cu care sa se joace. Tris
t, era doar- un vis. Cnd negustorul de carne vie a despartit-o de fratele ei n ace
a noapte n gunoaiele d in Shanghai, ntreaga ei viata s-a schimbat. Si cnd a dus-o n
cabina lui si i-a atin s locurile secrete, ea a tipat att de mult nct a lovit-o pes
te gura. Si ea a contin uat sa tipe. El si-a strns minile n jurul gtului ei, strangu
lnd-o cu placere, att era de mnios, dar apoi si-a amintit ct platise pentru ea si s-
a gndit bucuros la profit ul lui. Erau acolo alte o suta de fete pe care le putea
avea si care-i provocau mai putine probleme ca Mayling, si la urma urmelor, dac
a o vindea nca virgina, pr ofitul lui avea sa fie chiar mai mare. I-a mai tras cte
va palme peste cap, sa o nv ete minte, apoi a aruncat o bucata de pnza peste ea si
a carat-o sus, aruncnd-o ntr -o lectica, nvelita ca un cine mort. Urechile lui Mayl
ing rasunau nca de lovituri, capul i vuia de durere si ea zacea mp ietrita pe podea
ua lecticii, care se strecura pe strazile Shanghai-ului. Se ruga sa scape, dar n
u era sa fie asa. Lectica se opri si barbatul o azvrli fara mila , n strada ntuneca
ta. O tr de codita n interiorul unei cladiri sumbre, n jos, printr-u n coridor lumin
at foarte slab. n camera de la capatul acestuia, un batrn statea la o masa. Avea o
fata zbrcita si ochii att de ngusti, nct Mayling se mira cum de poate vedea, dar i si
mtea privirea fixata asupra ei s-o evalueze. Negustorul de carne vie a tras-o de
codita, fortnd-o sa stea dreapta. I-a nghionti t carnea cu degetele, i-a prezenta
t Calitatile, n special virginitatea, pna cnd ea rosi de rusine. Batrnul din spatele
mesei si-a spus pretul si negustorul de carne
vie l-a numit hot, dar dupa multa cearta, a fost stabilita o ntelegere si el a la
sat-o singura cu noul ei proprietar. Mayling s-a tras n spate, lipindu-se de zid,
dar barbatul nu o atinse, n schimb, o obliga sa-l urmeze. A dus-o mai jos pe ctev
a trepte ntr-o celula si a lasat-o ac olo blocnd usa, n asa fel nct ea sa nu poata ev
ada. Mayling s-a asezat pe trepte n ntu neric, plngnd. Un sobolan trecu pe lnga ea si
ea tipa si sari n picioare, dar nimeni nu veni s-o salveze. Se gndi la fratele ei
si stiu ca nu-l va mai revedea niciod ata. Era singura ntr-o lume diavoleasca, p
e care nici macar n-o ntelegea. Cnd n sfrsit usa celulei s-a deschis din nou, ea era
ca anesteziata de frica, asa c a nu plnse, nu tipa, ba mai mult, l urma pe barbat
, supusa, ntr-o sareta trasa de m agar, care i astepta. Minile si picioarele i erau
legate si era acoperita cu paie, iar sareta se misca ncet de pe strazile orasului
pe drumuri de tara. Mayling n-a stiut cte ore au trecut pna s-a oprit sareta si e
a a fost din nou desc arcata si atunci vazu ca erau la periferiile unui sat mare
. Conducatorul saretei a dus-o la o coliba de lemn si a mpins-o prin usa nauntru,
apoi a ncuiat usa. Ea a uzi un sunet si strapunse ntunericul cu privirea. Se dadu n
apoi cu un tipat de gro aza si o voce de fata spuse blnd: - Nu-ti fie frica, sora
mai mica, si noi suntem prizonierele lui. Cineva veni n fata ei si o lua de mna.
Mayling abia daca reusi s-o vada, att era de ntuneric, si cu toate ca mna fetei era
aspra, vocea i era blnda. - Dar esti asa de mica, exclama ea, si nca porti codita.
Esti numai o copila. - Am treisprezece ani, replica ea n liniste. Am fost luata
din satul meu. Si cele lalte fete la fel, cu toate ca cteva dintre ele au fost mi
ntite si luate din lanu rile de orez, cu promisiuni de angajare ca servitoare n f
amiliile bogate din oras , si cteva au fost vndute de tatii lor, pentru ca n-au vr
ut sa plateasca pentru ze stre si ceremonia de nunta. Suntem toate niste femei f
ara valoare si acum cine s tie ce se va alege de noi? O ajuta pe Mayling sa se a
seze lnga ea si i oferi orez dintr-un mic castron. n ciud a disperarii si a durerii
ngrozitoare de cap, Mayling tnjea dupa mncare, dar ea sti a ca era tot ceea ce ave
a fata, si politicoasa, lua doar o nghititura. Celelalte fete i-au oferit generoa
se castroanele lor si din fiecare a luat doar o singura n ghititura, nclinndu-se re
spectuoasa si multumindu-le. Apoi extenuarea a coplesit-o si ea s-a ntins pe jos,
cu capul n poala celei mai vrstnice dintre ele si a adormi t. Au fost trezite de
barbati care nvrteau amenintatori niste bice, comandndu-le sa se ridice n picioare s
i sa iasa afara. Mayling le-a urmat pe celelalte. Era ntuneric si o semiluna rece
se itea deasupra copacilor mprastiati, care nconjurau mica ase zare, scnteind n rul n
tunecat, adnc si linistit din apropiere. Barbatii le-au ordonat sa-si scoata salo
petele, dar fetele au negat din cap si au refuzat pna cnd au sim tit biciul pe pie
lea lor si apoi, tipnd, au facut asa cum li se poruncise. Barbat ii le-au nghionti
t rznd batjocoritor de sfiala lor, pe cnd ele ncercau sa-si acopere goliciunea. Ei l
e-au ntors minile la spate si le-au legat ncheieturile minilor att de strns, nct cea m
mica miscare taia adnc n carne. Apoi batrnul cel ticalos le-a atrn t cte o pancarda
cu pretul fiecareia, si mnate de bice, ele au fost fortate sa mea rga pe drumul s
pre sat. Mayling mergea ultima n rnd, cu capul plecat si lacrimi n ochi, recunoscat
oare ntune ricului care-i ascundea goliciunea, dar drumul din afara satului era l
uminat str alucitor de o duzina de lanterne. O taraba fusese instalata pentru a
vinde vin d e orez si grupuri de barbati, deja pe jumatate beti, s-au ntors, holbn
du-se la ele pe cnd se apropiau. Fetele s-au oprit ezitnd, dar biciul ntepator le-a
facut sa nai nteze, iar pna n mijlocul drumului treceau pe lnga barbati tacuti , cu
gura cascata de mirare. Apoi, dintr-o data, cu un urlet gutural, plini de pofta
, s-au repezi t la fetele care tipau. Cele care au ncercat sa fuga au fost biciui
te fara mila, asa ca au ramas n picioare tremurnd, n timp ce barbatii le-au examina
t. Si Mayling ar fi vrut sa fuga si sa se ascunda, dar precum un animal dus la t
aie re, a nlemnit de groaza. Barbatii au trecut prin fata ei, cercetndu-i trupul n
edez voltat, gol si rznd. I-au ciupit carnea si i-au simtit cele mai secrete parti
ale corpului ei cu minile lor murdare, controlndu-i virtutea, scuipnd contemplativ
n pra ful de la picioarele ei, n timp ce se certau furiosi asupra pretului. Mayli
ng sia ngropat capul n piept; rusinea era att de mare, nct si-a dorit sa moara. O lac
rima
aluneca n jos pe obrazul ei pna n coltul gurii, si avea gustul tot att de amar, prec
um se simtea ea. Un taran hakka o tragea dupa el. A aruncat-o, nca dezbracata, n
s patele saretei trase de tauras, acoperind-o cu paie murdare. Apoi a condus-o c
at re coliba lui de lemn din cmp. Hakka era un taran ignorant si crud, trupul lui
putea si dintii i se stricasera n gura. A avut-o ntr-un mod animalic, lasnd-o apoi
socata si plina de dureri, acope rita cu propriul ei snge si voma. n ziua urmatoa
re a pus-o napoi n sareta trasa de tauras si a vndut-o altui taran, pe ntru propriu
l cstig. Acesta era mai tnar, dar tot att de urt si crud. Si el intentio nase sa o a
iba pentru o singura noapte si apoi sa o vnda mai departe, dar i facu p lacere ace
asta noua mireasa-copil", i placura parul ei negru si lucios si snii ei nm uguriti
si i mai placu felul n care ea tipa ori de cte ori o avea. Era n drum spre S hanghai
, de unde avea sa ia un vas spre America si spre Gold Mountain. A decis c a noua
lui mireasa-copil" sa mearga cu el. Cnd se plictisea de ea putea sa o vnda. Erau
doar cteva femei chineze n America si putea obtine un pret bun. i rase partea din f
ata a capului, ca cea a unui baiat, si i mpleti parul ntr-un queue". A mbracat-o ntr-
o salopeta si pantaloni si i-a spus ca daca va vorbi vreun cuvnt cu cineva vr eod
ata, o va ucide. Apoi a luat-o cu el pe vapor. Calatoria a durat patru luni si a
fost foarte grea. Mayling a stat tacuta n locul ei, fiindu-i frica sa vorbeasca.
Era singura femeie de la bord si stia ce s-ar fi ntmplat daca barbatii aflau desp
re ea sau daca taranul s-ar fi decis sa le-o vnd a lor. Ea-si dorea nespus sa se n
ece n marea iertatoare, dar el n-o scapa din ochi nici o clipa, pna cnd capitanul i
ordona sa-i fie baiat de cabina si apoi ea a tre buit sa ndure abuzurile si betii
le lui. Cnd i-a prins taifunul, ea s-a rugat ca vaporul sa fie scufundat, dar soa
rta n-a fost att de buna. Si cnd furtuna a crescut pe lnga coasta de lnga Mendocino,
ea s-a aruncat n mare cu ceilalti, gndind ca n sfrsit va fi eliberata si i se va nga
dui sa m oara, dar pe cnd s-a scufundat n valurile nghetate, n adncul fiintei ei s-a
trezit in stinctul primar de supravietuire. S-a ridicat brusc la suprafata exact
cnd Dumnez eul providentei i-a trimis o bucata de lemn purtata de curenti, ce pl
utea lnga ea . S-a agatat disperata de ea, rasuflnd ntretaiat dupa aer, holbndu-se n
jurul ei la capetele ce rasareau din apa. Dintr-o data taranul a aparut lnga ea.
El a nsfacat bucata de lemn plutitoare, mbrncind-o la o parte si blestemnd-o. - Esti
fara valoare, a tipat el, desfacndu-i degetele disperate de pe lemn, esti doar o
fata, viata ta nu nseamna nimic. Ea a auzit vuietul unui val urias care se ndrept
a spre ei,apoi a fost nvaluita de apa ntunecata si rece ca gheata, plamnii i s-au u
mplut de apa, se neca, murea. O ma re durere simtea n tot corpul pe cnd a fost arun
cata pe tarm si valurile s-au retr as, lasnd-o pe o fsie de nisip la piciorul unei
stnci. A auzit un tipat si s-a uita t n spatele ei. Taranul se zbatea n valuri. n s
tralucirea fosforescenta ea a putut sa-i vada fata, livida de furie, si n spatele
lui, marea napustindu-se n larg, atr asa parca napoi dinspre mal de o forta gigan
tica. Mayling s-a ridicat cu greu n picioare si a nceput sa fuga, catarndu-se pe stn
ca abr upta agatndu-se de roci si mici scobituri n stnca. Picioarele i alunecau pe p
ietrele nefixate si minile i sngerau. l auzea n urma ei si s-a uitat n jos. El alerga
pe buca ta de plaja nisipoasa si ea icnea de groaza, stia ca n curnd o va ajunge,
o va pri nde si o va omor. si dori ca mai bine sa se fi necat odata cu ceilalti dect
sa fie o morta brutal de el. Marea urla amenintatoare si taranul s-a ntors si s-a
uitat n ur ma lui, descumpanit. Oceanul se retrasese mult, lasnd o bucata de tarm
nisipos la ta de 50 de yarzi, dar acum se adunase ntr-un singur val urias si url
a naintnd spr e mal, din ce n ce mai nalt, din ce n ce mai rapid. S-a aruncat peste s
tnci spargnduse si nghitindu-l pe taran. Mayling se agata de stnca holbndu-se n jos, n
timp ce valul se retragea, dar n urma l ui nu mai era nimeni. Taranul disparuse mp
reuna cu ceilalti. Numai ea supravietui se. Prea nspaimntata sa se miste, astepta
oceanul sa vina sa o ia si pe ea, dar acesta deveni dintr-o data calm, tot att de
linistit ca un lac ntr-o noapte de vara cu l una. Mayling a escaladat stnca. S-a
odihnit noaptea si apoi a nceput sa mearga. A trait din fructe si radacini si din
ce putea fura sau prinde cu propriile-i mini. Nopt
ile erau reci si cnd a ajuns la capela mica din lemn, s-a ncovrigat pe bancheta si
a adormit. Pastorul care a gasit-o avea fata rosie, ochi vicleni si perora, pli
n de emfaza, despre Domnul". Ea nu a nteles nici un cuvnt, dar n momentul n care mna
l ui a luat-o de dupa umeri, si-a dat seama ca era un cu totul alt om. El a dus
-o la coliba lui. Traia ntr-o comunitate de barbati si femei cu ochi reci si grei
, s i le-a spus tuturor, pios, ca salva un suflet pagn lund-o n casa lui, casa Domn
ului" . n acea noapte a facut-o sa ngenuncheze lnga el pe cnd el si-a baut whisky-ul
, into nnd lungi rugaciuni, recitate cu voce tare. Si apoi i-a facut ceea ce i fac
usera t oti ceilalti barbati. Era mbracata ca un barbat n hainele diavolilor strai
ni si era tinuta ncuiata n casa. Disperata, s-a catarat pe fereastra si a evadat.
Mult mai trziu, spre surprinder ea ei, a trecut pe lnga un grup de chinezi ce munc
eau la cmp si ea s-a ascuns n cop aci urmarindu-i. Erau chinezi, dar erau barbati,
si ei i era frica de ei. Culi-ul i spusese ce pret ar fi capatat de la barbati od
ata ce ar fi adus-o la Gold Moun tain, si ea stia ca avusese dreptate, dar stoma
cul o rodea de foame, cadea din p icioare de extenuare si stia ca nu mai poate c
ontinua asa. Putea sa-si gaseasca un loc linistit n padure si sa se ntinda sub un
copac si sa astepte ca moartea sa o gaseasca, dar atunci nu-si va mai revedea ni
ciodata fratiorul, si tnjea dupa e l sa-l vada... Nu avea dect un singur lucru de
facut. A reflectat asupra ideii cu mare grija. Purta deja haine de baiat, chiar
daca er au hainele diavolilor straini. Era tnara si nca nedezvoltata cum trebuia p
entru a putea trece drept baiat. Culi-ul i rasese capul n fata, si cu queue"-ul ei
lung, ar ata exact ca unul dintre ei. Mayling respira adnc. Stia ca daca voia sa
supravietuiasca n aceasta lume trebuia sa traiasca n chip de barbat. Trebuia sa d
evina Lai Tsin. Iubitii mei, timp de doi ani, Mayling a muncit cot la cot cu bar
batii din Toisha n. Fiecare zi a fost o tortura, pentru ca n fiecare zi se gndea c
a va fi descoperi ta. Era tnara si supla si arata ca un baiat; era mereu atenta s
a-si pastreze trup ul acoperit modest, dar n fiecare luna, acum pentru ca era fem
eie, devenea un chi n de tainuit. Munca era grea si brutala, dar nu s-a plns. I-a
urmarit cu grija pe barbati. A nvatat sa vorbeasca asemeni unui barbat, sa se po
arte ca un barbat, s a gndeasca la fel. Mayling a trait ca un barbat pna cnd nu-si
mai aminti cum era sa fii o tnara fata, ci numai cum era sa suporti abuzurile bar
batilor. Cnd munca s-a terminat n sfrsit, s-a deplasat mpreuna cu ceilalti, trecnd pr
in multe vai fertile din California spre Santa Clara, San Joaquin, Ojai si Salin
as, culegn d cirese si migdale, lami, portocale si salata verde, si cnd sezonul lor
s-a termi nat si iarna se apropia, s-a dus n orasul cel mare. A avut tot felul d
e munci mic i ce i-au iesit n cale, dar de cele mai multe ori platea pentru mncare
si pentru u n loc de dormit din banii cstigati la joc. San Francisco era mare si
nfricosator, dar inima ei a tresarit cnd a vazut Chinato wn. Strada avea o lungim
e familiara, si la fel templele cu dragonii lor- aurii s i cu mirosul de betisoa
re parfumate, vocile si fetele, si magazinele cu sloganur ile lor pictate, care
urau prosperitate si viata lunga. Mirosul de mirodenii era familiar asa cum i era
u si copiii cu codita, n haine dezordonate si ghicitoarele, si casele de ceai. S-
a uitat invidioasa la fete att de feminine n cheongsam"-urile lor si jachetele br
odate , cu flori n par, apoi si-a privit trista minile asprite de munca, comparnd p
icioarele ei mari, ghetele greoaie si pasii mari, cu ghetele lor delicate si ngu
s te si cu pasii lor feminini si mici. A ascultat flecareala si vocile lor subti
ri , comparndu-le cu vorbele ei monosilabice si aspre copiate de la barbati si a
tnji t dupa rochiile lor si dupa pieptenii lor de par, dupa pantofii lor feminini
si dupa conversatia lor. Tnjea sa fie iar fata ca ele. ndemnata de un impuls, a i
ntrat ntr-un magazin chinezesc si si-a cheltuit toti ban ii ei pretiosi pe o salo
peta de matase stralucitoare si pantaloni, spunndu-i prop rietarului magazinului
ca facea cumparaturi pentru sora sa. A cumparat pantofi s i piepteni de par si l
e-a dus pe toate n strimta ei boxa plina de gndaci de bucata rie, din spatele unui
magazin de bauturi nealcoolice. Si-a scos toate hainele ba rbatesti ale diavoli
lor straini si s-a privit goala. Avea aproape saisprezece an i si trupul ei era n
ca al unei fetite cu snii mici si ascutiti, mijloc ngust si sol duri adolescentine
, nguste. A umplut galeata mica cu apa rece si s-a spalat cu gr
ija peste tot corpul. Apoi si-a pus salopeta de matase si pantalonii. Si-a strec
urat nesigura picioarele n pantofii cu talpa curbata si si-a despletit parul, nco
l acindu-l ntr-un melc stralucitor pe ceafa si fixndu-l cu piepteni. Si-a studiat
propria imagine n fereastra murdara si a vazut un miracol. Nu mai er a taranul La
i Tsin, era din nou Mayling, cea de saisprezece ani. Exersa mergnd de jur mprejuru
l camerei n pantofii ei ciudati, sovaitori, tresarind de durere, pent ru ca fuses
e obisnuita sa foloseasca ghetele ei mari si late. Apoi, adunndu-si to t curajul,
s-a aventurat afara n strada, ndraznind cu greu sa se uite la cineva, n u cumva s
a rda de ea vaznd-o. A mers ncet pna la micul magazin de pe aleea din aprop iere und
e fotograful facea poze chinezilor pentru a le trimite acasa rudelor. El abia da
ca s-a uitat la ea, i-a dat doar un evantai de hrtie desenat sa-l tina n mn a si i-
a spus sa stea nemiscata. A fost o lumina puternica si totul era gata. Mayling s
-a ntors n camera ei. S-a dezbracat, si-a mpachetat hainele si le-a ascuns cu grija
; pentru ca era att de obisnuita sa fie Lai Tsin, nu mai stia cum sa se poarte ca
o fata si i era teama. napoi, n deghizarea ca barbat, si-a gasit de munca ntr-o sal
a de jocuri, servind ba uturi, debarasnd mesele, spalnd podelele. Orice slujba umi
la era a ei. Si la sfrsit ul fiecarei saptamni, cnd si primea cei ctiva dolari, petre
cea noaptea la masa de jo curi, si cteodata cstiga, cteodata nu, pentru ca acesti j
ucatori erau mult mai iste ti dect taranii de la care nvatase ea. Si n fiecare dumi
nica, fara sa lipseasca o d ata, urma cursurile de engleza de la Scoala de Dumin
ica Baptista. Avea un acoper is deasupra capului, mncare n stomac si nu dorea nimi
c mai mult. - Wu Feng, chinezuLcare conducea sala de jocuri, platea chirie unui
mosier gwail o si n fiecare saptamna omul si cerea banii. Era un barbat nalt, cu och
i albastru-de schis, par crliontat des si barba, iar ochii lui Mayling i-au ntlnit
deseori pe ai lui, cnd l servea cu vin de orez. Pe atunci vorbea destul de bine en
gleza pentru a ntelege cnd cerea vinul sau cnd o ntreba cti ani are si de unde este.
Vocea barbatul ui era calda si ochii lui deseori o cercetau amanuntit, dar nu se
temea de el pe ntru ca era Lai Tsin, era un barbat ca si el. Apoi, ntr-o saptamna
, n-a venit sa-si ia banii, dar a trimis un mesaj, cerndu-i lui Wu Feng sa i trimi
ta. Poate sa-i aduca Lai Tsin", i-a spus el lui Wu Feng, dndu-i adresa. Mayling e
ra foarte nspaimntata parasind Chinatown, asa ca se grabi prin Market Str eet, cu
ochii n pamnt, temndu-se sa se uite la fetele diavolilor straini. Casa mosi erului
era grandioasa. Avea cinci trepte albe ce conduceau pna la usa stralucitoa re vop
sita cu negru, si ea spera ca ghetele ei nu aveau sa murdareasca marmura n timp c
e suna nelinistita la usa. Un baiat n casa chinez, ntr-o jacheta alba si manusi al
be de bumbac, i-a deschis u sa. I-a zmbit viclean lui Lai Tsin. - Stapnul te astea
pta sus, i-a spus el dndu-i un mic ghiont nspre scarile acoperite cu un covor rosu
din fata sa. Mayling s-a ndreptat ezitnd spre scari si apoi s-a ntors sa-l priveas
ca, dar el dis paruse. Cu un oftat de neliniste a urcat scarile pna la capat si a
strigat numele mosierului. Era un nume binecunoscut n San Francisco si a putut s
a vada ca omul era bogat, mai bogat dect putuse ea visa ca poate fi cineva. S-a h
olbat la comori le lui gwailo, covoarele, picturile uriase si ntunecate, urnele d
e argint si vase le de cristal, si a asteptat, nestiind ce sa faca. L-a auzit sp
unnd: intra", si-a traversat coridorul ghidndu-se dupa vocea lui. El st atea la bi
rou. Ea s-a nclinat si el s-a ridicat n picioare, s-a ndreptat spre usa s i a ncuiat
-o. Mayling fu blocata de surpriza, apoi amintindu-si ca e vorba de o t ranzacti
e financiara se gndi ca el, cu siguranta, nu voia ca servitorii sa vada s au sa a
uda. Ea a scos pachetul din buzunarul secret si l-a lasat pe birou. - Chiria lu
Wu Feng, onorabile domn, a spus ea cu voce aspra. El s-a rezemat de marginea bir
oului, cu minile ncrucisate. S-a uitat la ea mult timp si apoi a rs. - Multumesc, L
ai Tsin, a spus nca zmbind. Ce-ai zice acum sa primesti acesti bani n apoi? De data
asta, banii tai, n propriul tau buzunar secret? Ea respira scurt, ochii i se mar
ira la acest gnd, dar a ntrebat nedumerita: - Ce-ar putea face Lai Tsin pentru a p
oseda o asemenea suma? - Chiar nu stii? Vocea lui era adnca, cu o dorinta aspra,
guturala. Mna lui zvcni s
i se nclesta pe umarul ei. Mayling ramase cu rasuflarea taiata, mai auzise acel s
unet al unei voci de barbat, mai simtise acea strnsoare de otel, si minile care t
remurau de pasiune, dar acest barbat credea ca ea e baiat. - Nu, domnule, nu! Nu
ntelegeti! tipa ea. El a rs pe cnd o tinea tipnd n strnsoarea lui. - Ce nu nteleg, bai
etelule? mtreba el amuzat. Nu nteleg privirile pe care mi le aru nci n fiecare vine
ri cnd vin la Wu Feng? Nu nteleg limbajul trupului tau, privirea languroasa din oc
hii tai, miscarile minilor tale si ale fundului tau? Binenteles c a nteleg. Noi doi
ne ntelegem reciproc perfect, micutule Lai Tsin. Vreau ceea ce-m i poti oferi tu
, si tu vrei ceea ce-ti pot oferi eu. A luat banii de pe birou si i-a aruncat sp
re ea. Ia-i. Sunt un om generos cu cei care-mi fac placere. Mayling s-a rasucit
din strnsoarea lui si el a rs cnd ea a alergat spre usa. Binente les ca era ncuiata.
S-a ntors ncet pentru a-l nfrunta. - Nu ntelegeti, a spus din nou n engleza sovaielni
ca. Nu sunt Lai Tsin. Sunt Mayli ng. Sunt o fata. El si clatina capul, rznd. - Asta
-i buna, hohoti el, cu fata rosie de veselie. O fata n hainele unui prostov an. A
poi a tras-o brutal spre el, bagndu-si mna ntre picioarele ei. S-a uitat la ea surp
rins si apoi cu un hohot de rs i-a comandat sa-si scoata hainele de pe ea. M ayli
ng tremura de groaza si umilinta. A negat din cap, mai degraba murea dect sa faca
ce i se ceruse, dar travestiul ei i-a nfierbntat pasiunea, era si baiat si fa ta
si a trntit-o pe podea. I-a tras hainele de pe ea si s-a ntins peste ea, bjbind s i n
jurnd n timp ce se forta sa o aiba, tremurnd de pasiune pentru cteva minute ct i-au t
rebuit sa-si satisfaca ndemnul bestial. Apoi s-a ridicat n picioare, si-a ncheiat n
asturii pantalonilor. S-a ntors la birou si s-a asezat, aranjndu-si la loc parul ,
si ndreptndu-si cravata. - Acum poti pleca, a spus cu raceala, si nu vreau sa te
mai vad la Wu Feng. ntele gi? Nu vreau sa ti mai vad fata vreodata. Mayling s-a ri
dicat nesigura n picioare. Trupul i era plin de samnta lui mizerabila si tremura de
dezgust si mnie, n timp ce se acoperea repede si se ndrepta spre usa . Era ncuiata,
si el i-a aruncat cheile pna la ea si i-a spus: - Nu stiu ce fel de joc te prefa
ci ca joci, dar te previn ca este periculos. Alt i barbati n-ar fi fost att de bu
ni cu tine cum am fost eu. Ei te-ar fi omort pentr u o asemenea deceptie. Mayling
a nchis ncet usa n urma ei, a cobort ncet minunata scara interioara si a trav ersat
holul grandios. Cu coltul ochilor l-a vazut pe baiatul n casa, chinez tical os, cn
d voia sa iasa pe usa. El a alergat dupa ea. Prinznd-o de umar, i-a soptit: - Dom
nul Harrison este un om generos; da-mi jumatate din ce ti-a dat n buzunarul tau s
ecret si nu voi povesti despre tine. S-a uitat uimita la el. - Domnul Harrison?
- Patronul meu, a spus el impacientat. Harmon Harrison, marele bancher. Este cel
mai puternic om din San Francisco. - N-am luat nici un ban, a spus ea, mpingndu-l
pe chinez din calea ei si alergnd n j os pe scari. Numele nu nsemna nimic atunci p
entru Mayling, numai peste multi ani avea sa realizeze cine era. N-a stiut cum s
-a descurcat si s-a ntors n Chinatown, dar cnd a ajuns napoi n mica ei locuinta, si-a
scos toate hainele de pe ea si si-a frecat trupul cu apa nghetata si sapun ordin
ar, pna cnd era o rana. Apoi, si-a pus pe ea salopeta de fata si pa ntalonii si s-
a ntins pe rogojina ntrebndu-se ce sa faca. A plns, a tnjit cu toata inima dupa mama
si fratiorul ei, si clocotea de mnie si ura pentru toti barbatii, dar cnd toate la
crimile s-au uscat, n final, a stiut ca nu putea face nimic. Trebuia sa-si contin
ue deghizarea. Cu e xceptia faptului ca nici un barbat n-o va mai atinge vreodat
a, si daca vreunul a vea sa ncerce, l va ucide. n ziua urmatoare si-a gasit alta sl
ujba, de culi, si trebuia sa care legume si pu i vii la piata, n doua cosuri de p
aie atrnate pe umeri, pe o prajina de bambus. Si noaptea a lucrat ntr-o alta sala
de jocuri, mai mica, dar asemanatoare cu cealal ta, condusa de tongi", cu baltag
uri prinse la centura, la mesele de joc. Ei nu-i pasa, abia daca i baga n seama. T
ot ceea ce voia erau dolarii. Si apoi, cteva luni
mai trziu, si-a dat seama ca era nsarcinata. Era total nepregatita n asemenea probl
eme, si atunci cnd a realizat ca copilul dis pretuitului Harmon Harrison era n pnte
cele ei, era mult prea trziu pentru a mai put ea face ceva, chiar daca ar fi avut
curajul s-o faca. A muncit pna cnd nu a mai fo st posibil sa-si ascunda starea n c
are era, si atunci si-a gasit o alta camera de locuit. A devenit iar Mayling, n s
alopeta ei de matase si cu parul lung si matas os ncolacit la spate. O batrna chin
ezoaica, experimentata n nasteri, a venit sa o ajute, cu toate ca May ling a treb
uit sa o plateasca prea mult, pentru ca femeia o dispretuia pentru ca nu avea ba
rbat. Nu stia la ce sa se astepte si s-a gndit ca durerile nasterii i v or distrug
e mintea, dar n final copilul s-a nascut. Un baietel micut, cu fata pal ida si pln
gacios. Dupa putin timp, batrna si-a ncheiat atributiunile si-a lasat-o pe Mayling
singura . S-a uitat la bebelus, nfasurat ntr-un sal, lnga ea, pe rogojina. Era sub
tirel, cu parul negru si ochi negri, si nu arata ctusi de putin asemenea diavolul
ui strain de bancher. Arata a chinez, ca si ea. Si arata tot att de neajutorat si
nspaimntat de noua lui lume ca si ea. Inima i tresari si n sfrsit l-a ridicat n brate
si-a nceput sa-l hraneasca. Cnd baietelul a facut doua luni, Mayling a stiut ca t
rebuia sa se ntoarca la munca . S-a gndit iar si iar ce sa faca, si-a stiut ca era
un singur raspuns la toate a stea. Existase dintotdeauna obiceiul, n China, ca f
amiliile cu prea multe guri de hranit sa-si dea unul sau doi dintre copii cuplur
ilor mai putin norocoase, fara copii, si acum Mayling a gasit o familie pentru c
opilul ei. Erau de vrsta mijloc ie si renuntasera la speranta de a mai avea vreod
ata propriul lor copil si ochii lor s-au aprins de fericire cnd Mayling le-a nmnat
pe baietelul ei. A promis ca le va trimite bani n fiecare luna pentru buna lui ngr
ijire si apoi s-a ntors repede s i a plecat, ochii arzndu-i de lacrimile ne varsat
e. Mayling s-a rentors la a fi Lai Tsin. S-a ntors la munca n cmp si la jocuri. Viat
a e i era solitara pentru ca nu ndraznea sa aiba prieteni. A locuit singura si n f
ieca re luna trimitea bani pentru copil, cu toate ca n-a ncercat niciodata sa-l v
ada, n toti acesti ani lungi care s-au scurs cu greu. Timpul a trecut, si ntr-o zi
, cuplul a trimis un mesaj, cum ca fiul ei avea acum optsprezece ani si se logod
ise. Mayling a trimis imediat toti banii pe care-i a vea pentru a-i ajuta sa fac
a nunta, dar ea n-a fost invitata la ceremonie ca oas pete. Urmatorul an, i s-a
spus ca baiatului i se nascuse un fiu si ea s-a bucura t de fericirea lor. A rea
lizat ca acum era bunica, cu toate ca avea doar treizec i si patru de ani. S-a r
entors la munca ei, trecnd de la cmp la salile de jocuri; o figura solitara din pei
sajul chinez. n ziua marelui cutremur de pamnt, Mayling era pe drum napoi spre mica
ei camera de pe Keamy Street. Jucase pna la ziua si cnd soseaua pavata a nceput di
ntr-o data sai nfloreasca sub picioare si a trntit-o la pamnt, primul ei gnd a fost
ca zeii erau mniosi pentru toate pacatele ei si ca n sfrsit venisera sa-si ia revan
sa. S-a ascun s n cadrul unei usi pe cnd lumea se prabusea n jurul ei, si cnd pamntul
s-a oprit din tremurat si cladirile s-au oprit din clatinare, ea a deschis ochi
i si-a avut n f ata o imagine devastatoare. Imediat s-a gndit la fiul ei si la nep
otul ei, iar in ima i s-a cutremurat precum cladirile si s-a gndit ce li se putus
e ntmpla. S-a ridicat n picioare si a alergat pe strazile distruse si aglomerate sp
re casa n care locuiau. Casa nu mai exista. Vecinii se descurcau cum puteau print
re ruine si parti din casa, sapnd cu minile lor goale prin darmaturi, n timp ce un b
aietel p e jumatate dezbracat statea pe trotuar urmarindu-i solemn. Mayling a al
ergat la el si l-a luat de mna. El si-a strns mna n a ei, uitndu-se n sus la ea cu och
i negri n rezatori. Cineva a strigat cum ca i gasisera parintii morti n patul lor.
Se prabus ise hornul peste ei si murisera pe loc. Micul pat al copilului din alt
a camera r amasese neatins. Mayling s-a strecurat printre ruine si s-a uitat la
fata fiului ei mort. Era pen tru prima oara cnd l vedea, de cnd l daduse familiei ad
optive, cnd avea doar doua lun i, si inima ei jeli pentru el care era tnar si frum
os si avea multe motive pentru care sa traiasca. Le-a spus vecinilor ca va avea
grija de copil. Imediat i-au gasit niste haine si cu o ultima privire ndelunga si
-a parasit din nou fiul, dar pentru ultima data.
Asa ca, vedeti voi, iubitii mei, povestea lui Mayling este si povestea lui Lai T
sin, si povestea lui Lai Tsin este si a lui Mayling. Cnd Lai Tsin a ntlnit-o pe Fr
a ncie Harrison n Nob Hill, i-a spus ei ca baietelul era un orfan pe care-l salva
se de la cutremur. Era numai partial adevarat. Acel baiat era si nepotul lui Har
mo n Harrison. Am avut mereu o parere de rau pentru ca nu l-am putut recunoaste
ca fiind de acelasi snge, dar era deja mult prea trziu, trecuse prea mult timp si
ide ntitatea mea devenise deja cea a Mandarinului Lai Tsin, dar n inima mea, Phil
ip K en a fost mereu considerat ca iubitul fiu" pe care n-am sa-l mai cunosc nic
iodata . Acum ti spun adevarul, Lysandra, deoarece, ca femeie esti vulnerabila, n
u numai n fata celorlalti, ci si fata de tine nsati. Eu am fost constrnsa de mprejur
ari sa renunt la feminitate pentru a supravietui. Si tot succesul meu, toata bog
atia si puterea mea ca taipan n-au fost niciodata deajuns pentru a-mi compensa p
ierdere a ei. Vei citi toate acestea numai cnd va fi nevoie, si te rog acum, drag
a Nepoat a, sa-ti amintesti ca n primul rnd esti femeie. Nu renunta la fericire. F
ii puter nica si aventuroasa. Cauta sa-ti traiesti propria viata, orict te-ar cos
ta. Sa fi femeie este norocul, caderea ta. Foloseste-te de ele cu ntelepciune, cu
pasiune si dragoste . Lacrimi amare udau fata Lysandrei cnd puse scrisoarea Mand
arinului la loc, n plic. Inima i ardea de mila pentru Mayling si secretul ei zgudu
itor si pentru suferint a ei, si si dori din toata inima sa poata da timpul napoi
pentru a-i putea oferi u n nou nceput bietului copil chinez nspaimntat, care deveni
se, datorita mprejurarilor , Mandarinul". Se gndi mult la tristetea vietii lui May
ling si la sacrificiile pe care le facuse pentru a supravietui. Si mesajul ei a
fost tot att de clar, pe ct fusese si pentr u Francie n urma cu multi ani. Fii pute
rnica, fii tu nsati femeie." Lysandra lua plicul de Manila si conduse mas ina napo
i pe Po Shan Road. Intra n dormitorul ei si se privi n oglinda. Vazu o feme ie de
treizeci si doi de ani, nca frumoasa si dorita, dar care avea deja riduri d e ncor
dare n jurul ochilor si al gurii. Vazu anii perindndu-se goi prin fata ei, cu mai
mult succes si mai multi bani, si ceasul ei biologic ticaind disperat n cont inua
re si stiu ca Matr avea dreptate - Corporatia Lai Tsin putea merge mai depar te
fara ea. Dar ea nu se putea descurca fara el - nu si de acum ncolo. Trimise o rug
aciune de multumire nteleptului Mandarin, pentru ca i aratase calea s pre fericire
. Lua o geanta mica din dulap si mpacheta repede lucrurile esentiale de care avea
nevoie pentru o viata n coliba cu acoperis de stuf de pe plaja, apoi adauga o st
icla mare din parfumul ei favorit de gardenie. Apoi lua scrisoarea s i se ndrepta
spre semineu, si aprinse un chibrit, si pe cnd privea secretul lui Ma yling disp
arnd ntr-o scurta plpire de flacari si fum albastrui, se simti mai aproape de Mandar
in dect fusese vreodata. l suna pe Philip Chen si-i spuse ca se hotarse sa-i ceara
ajutorul. - Stii ca poti conta pe mine, spuse el calm. l cunostea pe Matr si l pla
cea si nui puse ntrebari cu privire la decizia luata, si ea se bucura de asta. Se
gndi la ce-i spusese Lai Tsin si spuse: - Philip... - Da? Ezita, cu receptorul l
ipit de ureche... - Oh, nimic. Cu exceptia faptului ca ma ntreb daca ai stiut vre
odata ct de mult te -a iubit Lai Tsin. - M-a iubit ca pe propriul sau fiu, stiu a
sta. Vocea lui era linistita, fara nici un alt nteles ascuns printre cuvinte, si
ea sp use: - Ei bine, vreau doar sa stii ca si eu te iubesc, Philip. Si vreau sa
ti multumes c... pentru tot. - Noroc, micuto, spuse el linistit, gndurile noastre
vor fi cu tine. Voi face to t ce pot pentru a conduce compania, pna cnd tu vei de
semna un succesor. Statu o vreme privind n gol, gndindu-se la Philip si Lai Tsin s
i Harmon Harrison, apoi se rentoarse la realitate si mai dadu cteva telefoane barb
atilor importanti c are o ajutasera n conducerea companiei. Si apoi l suna pe Robe
rt. El rse cnd i povesti. - Trebuia sa fi plecat cu el atunci cnd te-a rugat. Ti-am
spus asta.
- Robert, crezi ca, poate, este prea trziu? Sa fi renuntat la mine, sa fi ncetat s
a ma iubeasca? - Nici o sansa. Orice barbat care se ndragosteste de tine este le
gat pe vecie. - Sper sa ai dreptate. Urma o pauza, apoi el spuse brusc: - Trebui
e sa ma grabesc, trebuia sa fiu la spital n cincisprezece minute. Noroc, Lysandra
. - Te voi tine la curent, spuse ea putin visatoare cnd puse receptorul n furca, s
im tindu-se de parca s-ar distanta de ntreaga ei viata de pna acum. si privi ceasul
cnd i dadu centralistului numarul de la ferma; era trei dupa-amiaza n California.
Raspunse Buck si vocea lui familiara si vesela facu sa i se puna d intr-o data u
n nod n gt. - Cum ti este, iubito? ntreba el. Totul e n ordine? - Oh, Buck, sunt ndrag
ostita, spuse ea cu un suspin. - Si te plngi din cauza asta? Ea-si trase zgomotos
nasul. - Nu... nu, sunt doar fericita, asta-i tot. - Este Matr, sper? - Da. - E
i bine, iubita mea, este un tip mare, un adevarat barbat; cu siguranta nu te vei
plictisi n viata cu un barbat ca Matr. - Atunci esti de acord? El rse. - Daca tre
buie - si daca promiti ca ne vei invita la nunta de data asta. Lysandra simti cu
m roseste. - L-am refuzat prima data... Acum va trebui sa l cer eu... Rsul sau ras
una din nou pe fir. - Ai fost mereu o fata care a stiut ce-a vrut. Noroc, iubito
, si tine minte, ai grija de tine. Francie intra pe fir si Lysandra simti linist
itoarele ei modulatii emotionale, d e la o departare de o mie de mile de cablu p
este ocean, cnd i comunica decizia ei. - Cred ca mereu am cautat ceea ce aveti tu
si Buck, Mami, spuse ea, si de data a sta cred ca am gasit. A trebuit mai nti sa d
escopar ceea ce dragostea ti ordona: tr ebuie sa fie mereu pe locul nti. Ascultnd, F
rancie privea fara tinta la peisajul oferit de usa deschisa ce dadea s pre curte
a interioara. Putea vedea o pereche de cai ce alergau n tarc si naltimile dealuril
or cu sirurile ordonate de vita de vie, presarate cu trandafiri. Turbul enta vie
tii ei de dinainte parea sa fie la ani lumina departare de fericirea si linistea
prezentului. si trecu mna prin par ngrijorata, ncercnd sa nu se gndeasca la d ezastru
l cu Pierre. Matr era diferit, stia asta si, n ciuda stilului sau de avent urier,
era ceva solid n legatura cu el. Fusese destul de puternic sa o paraseasca pe Ly
sandra cnd ea fusese pe punctul sa ignore sa schimbe stilul lor de viata si i dadu
dreptate pentru asta, pentru ca stia ct de mult o iubea. Cu toate astea, e a spe
ra ca el sa fie cel potrivit. - Cum poti fi sigura? nfreba ea. - Oh, Mami. Vocea
Lysandrei rasuna amuzata, Cum poti tu, dintre toti oamenii sa ma ntrebi asa ceva?
Cum ati stiut tu si Buck? Pierre m-a facut sa cred ca eram ndr agostita, dar cu
Matr este adevarat - la bine si la rau. Pe lnga asta, am deschis scrisoarea Manda
rinului. Facu o pauza. Mami, ai stiut ce era cu adevarat? Francie ofta. - Da, st
iam. M-a dus la vechiul sau sat si mi-a aratat Templul lui Lilin, dar mi -am dat
cuvntul de a-i respecta secretul - toate secretele lui, Lysandra, si n-am putut
sa-ti spun nici macar tie. - Oh, Mami a fost att de curajos. S-a sacrificat att de
mult si ne-a binecuvntat pe noi cu mult -mai mult dect doar succes si bogatie. Si
-a golit sufletul pentru a ne putea ajuta - si acum i urmez sfatul. Trebuie sa ma
grabesc, Mami, am de prins un avion, asa ca ureaza-mi noroc, vrei? - Binenteles
ca-ti urez noroc, draga mea, si de asemenea, fericire. Francie zmbi cnd iesi afara
pe veranda unde o astepta Buck. Se aseza lnga el pe can apea si l lua de mna. - A
spus ca-si doreste ceea ce avem si noi, i spuse ea. Crezi ca face ceea ce tre bui
e?
El o privi cu dragoste n ochi, vaznd aceeasi femeie frumoasa pe care o ntlnise n urma
cu multi ani. - Sa fii sigura, spuse el zmbind. Si, dis-de-dimineata, n urmatoare
a zi, Lysandra Lai Tsin era ntr-un avion spre Aus tralia si spre Matr.
Epilog Multi ani mai trziu, cnd China si-a deschis din nou portile catre lume, Lys
andra s i sotul ei, Matr, au luat o jonca veche, nnegrita de atta navigat, n susul
rului spr e Shanghai, au trecut pe lnga Nanking si Wuhu, navignd pe fluviul galben,
Yangtze, prin chei nalte si maluri ntinse, pline de stuf, refacnd calatoria iubitu
lui ei Ma ndarin. Pe drum, i-a povestit lui Matr istoria lui Mayling si a fratel
ui ei, Lai Tsin, a micutului Frate Chen si a faimoasei mui-tsai", Lilin, care fu
sese mama l or, dar nu a divulgat secretul Mandarinului, nici macar barbatului p
e care l iube a si tatal celor trei copii ai sai, barbatul ce i adusese mai multa
fericire dect crezuse ca poate exista. Au stat mpreuna lnga balustrada vasului pe cn
d acesta si ncheiase drumul, acostnd lnga un debarcader de lemn, iar chinezii mbracat
i n jachete albastre nchise pna la gt trag eau repede parmele groase. Pamntul se chirc
ise ca o fiara galbena batuta sub un ce r cenusiu foarte jos, iar drumul ce duce
a spre vechiul sat al Mandarinului era a cum nici mai mult nici mai putin dect o
urma. Lundu-l de brat pe Matr, s-au aventurat n jos, pe cararea strmta de pamnt, pri
vind n jurul ei, cautnd locurile pe care simtea ca le stia deja; helesteul era usc
at si plin de stuf, casa lnga care erau mii de gste faimoase nu mai exista, cmpuril
e de o rez se transformasera n mlastina, iar mormntul fung shiu", unde Micutul Che
n fusese lasat prada pasarilor si cinilor, nu era altceva dect un loc nconjurat de
copaci g oi, desfrunziti. Zidurile ce odata nconjurau satul erau distruse, nu mai
existau cini flamnzi n cautare de hrana, si tot ceea ce mai ramasese din case erau
ctiva stlp i construiti din piatra galbena. Lysandra se cutremura n fata scenei de
zolante; nu mai exista nimic din lucrurile ce-i aminteau de Mandarin. S-a ntors na
poi trista, dorindu-si sa nu fi venit niciodata. Au mers pe poteca ce rasarea pr
intre cmpurile de orez si dintr-o data vazu n fata lor, pe deal, ca o fl acara n pe
isajul cenusiu, Templul Ancestral al lui Lilin. Au urcat poteca stncoasa pna cnd au
ajuns n fata templului si, desi vopseaua era crapata, iar stralucirea a cestuia
pierise de mult, li s-a parut foarte frumos. Au intrat nauntru, si acolo, stnd cu
picioarele ncrucisate pe podea, era un barbat ce parea un sfnt. Era att de batrn, nct
oasele lui fragile abia mai puteau sustine pi elea slaba cu care erau acoperite,
fata lui era ca un craniu, cu o suvita de bar ba cenusie, ascutita, iar ochii p
areau mai batrni dect restul capului, cufundati n n vataminte si nviati de bunatate.
Instinctiv, Lysandra se nchina n fata lui. El statea pe rogojina sa de iarba, nfasu
rat ntr-o roba de sofran uzata, si ea se a seza lnga el si i se adresa n chineza. -
Onorabile Vrstnic, mi cer scuze pentru ca ti deranjez pacea cu prezenta mea umila
, dar sunt aici pentru a-mi arata respectul fata de Onorabilii mei Stramosi. Och
ii batrnului o cercetara, dar nu comenta nimic din ceea ce spusese ea. - Spiritel
e lor vor fi bucuroase ca ai venit, replica el cu o voce subtire si as cutita. 5
40 - Spune-mi, Omule Sfnt, spuse ea, ntreaga viata a disparut din aceste locuri. D
e c e esti aici? - Onorabila Fiica, spuse el blnd, am venit pna la acest templu cu
multi ani n urma n calatoriile mele si, de fiecare data cnd trec pe aici, sunt atr
as din nou de pac ea si frumusetea acestui loc. De fiecare data ma opresc si-mi
petrec cteva ore sa u cteva zile aici, nici eu nu mai stiu ct de mult timp, pentru
ca sunt att de batrn, nct nu mai simt trecerea timpului. - ti amintesti de acest loc,
Onorabile Vrstnic? l ntreba Lysandra, nerabdatoare. ti a mintesti satul? Si ce i s-
a ntmplat? El ncuviinta.
- Cnd am venit prima oara, satul era sarac, iar mosierul satului era aspru si lac
om. Seceta dupa seceta urma n fiecare an, distrugnd cmpurile de orez si secnd heles
t eul. Tinerii se temeau de asprimea mosierului lacom si fugeau n orase, n cautare
a unei vieti mai bune. Mari schimbari au venit n China si satul a fost abandonat.
C asele s-au darmat si s-au transformat n tarna, vnturile au venit si au mprastiat t
arna . Apoi, ntr-un an s-a revarsat marele Ta Chiang, a acoperit pamntul ramnnd asa pn
a n v ara, cnd s-a ntors n matca sa, iar seceta a nceput din nou. n fiecare iarna, Ta
Chian g venea mai aproape si statea din ce n ce mai mult, iar tot ceea ce ramnea e
ra dea lul cu Templul Ancestral al femeii Lilin si al copiilor ei. Lysandra i mul
tumi pentru istorisire si apoi aprinse betisoarele parfumate pe car e le adusese
cu ea, ngenunche pe podea si se ruga facnd multe plecaciuni pentru sp iritele cel
or dragi. si lua ramas-bun de la omul sfnt si i puse un dar n bolul sau. Un vnt rece
si blnd i t ecu prin parul moale atingndu-i obrajii cu blndete, iar ea s-a ntors sa a
runce o ul tima privire spre templul construit de Mayling pentru familia ei, tem
plu ce stra lucea ca un far stacojiu pe deal. Lysandra zmbi. - Ea stie, i spuse ea
multumita lui Matr, stie ca am fost aici pentru a-i multumi . Vntul umfla pnzele
joncii vechi si negre, pe cnd era mpinsa de la malul rului pe drum ul de ntoarcere,
fosnind n peisajul dezolant si fara viata, lund dupa el praful si pamntul, strat du
pa strat, pna cnd, n curnd, nu va mai ramne nimic, ci doar templul pu rpuriu de pe de
al. Sfrsit