Grabar Andre [Nikolaevich]

Anul nasterii: 1896

Locul nasterii: Kiev, Ucraina
Anul mortii: 1990
Locul mortii: Paris, Franta
A fost arheologist si istoric al artei medievale si bizantine la Colegiul Francez. Grabar a absolvit liceul in
Kiev in anul 1914, intrand astfel la Universitatea Sf. Vladimir. El s-a inscris la sectiunea de studiu al
clasicismului, care la moment includea si itoria artelor. In 1915 s-a mutat la universitatea din Petrograd,
studiind sub tutela lui N.P. Kondarov, lui D.V. Ainalov si lui Jacob Smirnov pana la momentul delcansarii
revolutiei bolsevice in anul 1917. El a spus despre aceasta perioada ca i-a modelat conceptia sa in ceea
ce privea iconografia. Grabar si-a dat examenele la Odesa in 1919 si a parasit Rusia in 1920 pentru a
merge in Bulgaria. In Sofia, directorul Muzeului Arheologic, Bogdan Filov (1883-1945), i-a dat sarcina de
a inventaria monumentele medievale ale Bulgariei. El a muncit la acest proiect timp de 3 ani in teren,
conditiile nefiind cele mai bune. Grabar s-a mutat la Strasbourg, acolo fiind lector de limba rusa. In 1922,
el s-a stabilit pemanent in Franta, insurandu-se acolo cu o studenta la medicina, Julie Ivanova, in anul
1923 (d.1977). In Strasburg l-a intalnit pe Paul Perdrizet (1870-1938), ocupandu-se si el tot cu studiul
evului mediu. Grabar a mentionat ca acesta a fost unul dntre cei mai influenti colegi cu care a lucrat.
Grabar a dobandit titlul de lector universitar la Strasburg unde a predat istoria artelor. In 1937, Gabriel
Millet, conducatorul Arheologiei Crestine la cole pratique des hautes tudes s-a pensionat,
propundandu-l pe Grabar la succesiune. Grabar s-a mutat la Paris, predand acolo pana in 1966. Dupa Al
Doilea Razboi Mondial, a publicat multe lucruri in ceea ce priveste cultul relicvelor si a imaginilor
religioase in timpul Iconoclasmului. El a scris Caietele Arheologice fiind ajutat de Jean Hubert. Intre anii
1946 si 1966 Grabar a detinut de asemenea functia de presedinte al Artelor si Arheologiei Bizantine la
Colegiul Francez, si in 1955 el a fost ales ca membru al Academiei Franceze.El a participat frecvent in
simpozioanele Dumbarton Oaks, conducand in 1950 "Imparatul si Palatul". El si Carl Nordenfalk au scris
un set de doua volume despre pictura medievala timpurie, traduse in limba engleza in anii 1957-1958,
ceea ce a devenit una dintre cele mai citite si cele mai de incredere surse introductive in ceea ce a privit
subiectul abordat. In 1961 el a dat la A.W. Mellon curusuri in artele frumoase la galeria nationala de
arta din Washington. Aceasta a devenit mai tarziu cartea Iconografie Crestina: un studiu al originii ei
(1968). Ca si presedinte la Artei si Arheologiei Bizantine la Scoala practica, Grabar dadea lecturi
duminicale a caror participanti includeau principalii medievalisti din Paris. El le-a insuflat crezare in
munca controversata si de inceput a medievalistului Percy Ernst Schramm. In ciuda faptului ca era tintuit
la pat si din ce in ce mai orb in ultimul deceniu al vietii sale, Grabar a continuat cu publicatiile sale,
dictand articole care contineau ultimele sale ganduri in legatura cu arta bizantina. Unul din cei doi fii ai
sai, Oleg Grabar, a fost de asemenea un medievalist si un istoric de arta. Medievalistul Henry Maguire (n.
1943) a caracterizat metodologia lui Grabar ca sintetica,tesand teologia, liturghia si ideologia politicain
studiile sale desprea arta bizantina in contrastul studiului mai formal facaut de istoricii anteriori. Noul
interes in arta si monumentele din Europa de est dupa cel de Al Doilea Raboi Mondial i-au ajutat munca
lui Grabar, aceasta ajungand sa aiba o mare audienta didactica, mai ales in Statele Unite care era in
procesul de schimbare metodologica. Rolul cultului in formarea artei crestine, interrelatiile cu lumea
islamica cu vestul si relatiile generale dintre est si vest au fost lucrurile distinctive ce i-au influentat
gandirea. Grabar si-a imbunatatit si rescris multe d inmonografiile sale in timpul vietii.