Sunteți pe pagina 1din 5

Podisul Dobrogei

Podisul Dobrogei este cel mai complex podis al tarii, fiind pozitionat in sud- estul Romaniei,
intre Valea Dunarii si Marea Neagra. In nord este delimitat de Valea Dunarii, iar in sud se continua in
Bulgaria. Unicitatea sa se datoreaza dublei structuri: podis de eroziune in jumatatea sa nordica si podis
de sedimentare in jumatatea sudica. Asadar, dispunerea stratelor difera: structuri cutate in centru si
nord (acoperite, pe alocuri, cu depozite leossoide) si structura monoclinala (succesiune de straturi cu
aceeasi inclinare si acelasi sens), in sud, cu directie de dispunere a stratelor dinspre litoral spre valea
Dunarii. Acest lucru marcheaza forfecarea: directia diferita de inclinare a stratelor nord si sud.


Geneza:

Jumatatea nordica apartine prin formare unor orogeneze vechi: caledoniana (mijlocul
paleozoicului) pentru Podisul Casimcei, hercinica (sfarsitul paleozoicului inceputul mezozoicului)
pentru Muntii Macin. Aceste structuri au fost puternic erodate de-a lungul erelor ce au urmat formarii.
Jumatatea sudica s-a format prin depunerea loess-ului peste un fundament calcaros (sfarsitul
neozoicului).

Ciclurile de sedimentare din cele trei unitati sunt diferite ca numar.
In Dobrogea de Sud se separa:
- ciclul paleozoic cu formarea de cuartite si de argilite negre; se incheie prin exondarea de
la sfarsitul paleozoicului si triasic (miscarile hercinice si kimmerice vechi);
- ciclul jurasic-barremian cu depuneri de carbonatite, intrerupt de exondarea aptiana determinata
de miscarile mezocretacice;
- ciclul cretacic cu acumulari de microconglomerate, gresii, calcare marnoase, intrerupt de
miscarile laramice;
- ciclul paleogen cand se depun, in eocen, calcare cu numuliti, iar in oligocen argile si sisturi
bituminoase, disodile; este intrerupt de reflexul miscarilor savice din spatiul carpatic;
- ciclul miocen-superior cu badenian (argile, gresii, nisipuri, marno-calcare) si sarmatian (calcare
lumaselice);
- ciclul pliocen, doar in sud-vestul Dobrogei, cu un facies marnos in pontian, nisipos in dacian si
calcare lacustre in romanian.

In Dobrogea Centrala s-au produs doua cicluri:
- ciclul jurasic cu depozite carbonatice (conglomerate, calcare, marno-calcare, calcare recifale);
- ciclul cretacic prin inaintari din Dobrogea de Sud (pietris, nisip).

In Dobrogea de Nord ciclurile s-au inregistrat doar in est si sud. Astfel, in zona Tulcea sunt
depozite triasice si jurasice (liasic); in zona Babadag apar cicluri din jurasic superior si cretacic. In
aceste conditii, in Dobrogea exista o mare varietate petrografica. Mai importante sunt: rocile
cristaline proterozoice mezo- si epimetamorfice; rocile paleozoice formate din sisturi argiloase,
cuartite, calcare, conglomerate si magmatite granitice; rocile mezozoice calcaroase, dar si cu
conglomerate, gresii in zone litorale, iar in zona Tulcea cu eruptiv de diabaze si porfire. Rocile
neozoice reprezentate de formatiuni sedimentare variate, se impun in Dobrogea de Sud unde la
suprafata apare placa de calcar sarmatian.
Pe o mare parte a teritoriului dobrogean, exista loessuri si depozite loessoide din pleistocen. Au
grosimi de la cativa metri la aproape 20 m (mai groase pe laturile de vest si est, in depresiuni si pe vai
si mai subtiri pe platourile interfluviale). Materialul provine din surse diferite (aluviuni din Lunca
Dunarii, materiale fine de pe platforma continentala, si din dezagregarea in loc a rocilor etc.).

Caracteristicile reliefului:

Podisul Dobrogei se prezinta ca un podis relativ rigid, format pe roci vechi, sisturi verzi (cele
mai vechi roci de pe teritoriul Romaniei), granite, depozite sedimentare mezozoice si neozoice,
puternic erodat de actiunea indelungata a factorilor exogeni, cu un relief domol, usor ondulat si cu
altitudini relativ reduse (200-300m). Partea de nord este mai inalta, ajungand pe alocuri la 350-400 m
dar si la 467 m in varful cel mai inalt (Vf. Greci din Muntii Macinului). Partea de sud are sub 200 m
(altitudinea maxima este de 204 m in Podisul Deliorman). Din punct de vedere tectonic, Podisul
Dobrogei apartine unor microplaci diferite: in nord, microplaca Marii Negre aflata intr-un proces de
subductie (in lungul unui plan Benioff) sub Carpatii de Curbura, iar in sud microplaca Moesica
(cuprinzand fundamentul Campiei Romane si Dobrogea de Sud). Asociat acestora exista forme de
relief influentate de petrografie si structura: un relief "granitic", cu trene de grohotisuri si abrupturi in
Muntii Macinului, vechi peneplene conservate pe suprafata erodata a sisturilor verzi, mici forme
carstice pe calcarele jurasice, suprafete structurale adaptate ondularilor largi ale formatiunilor neozoice
din Dobrogea de Sud. Exista de asemenea, in nord (Muntii Macinului, Dealurile Tulcei si Podisul
Babadagului), un ansamblu de forme de sedimentatie (inselberguri, glacisuri de eroziune), iar pe
substratul loessoid forme de tasare si sufoziune.

Subdiviziuni:

Subdiviziunile principale ale Podisului Dobrogei sunt Masivul Dobrogei de Nord si Podisul
Dobrogei de Sud, despartite de linia Harsova-Capu Midia. Masivul Dobrogei de Nord este mai inalt,
altitudine medie fiind de 250m (altitudinea maxima de 467m in vf. Tutuiatu din culmea Greci), cu un
relief mai variat, alcatuit din platouri netede in sud sidealuri si depresiuni in nord, cu o inclinare
generala de la Dunare spre mare. Este format din:
Muntii Macinului (in nord-vest), alcatuiti din granite exploatate in cariere.Reprezinta un
fragment din lantul muntilor hercinici care se intindea din vestul Europei pana in Crimeea;
Podisul Niculitel, in nord, cu altitudini de 250-300m, avand forma unor platouri;
Dealurile Tulcei (continuate cu prispa Agighiol), in nord-est, constand intr-o insiruire de
varfurisi de culmi rotunjite, abrupte spre Dunare si line spre sud si est;
Depresiunea Nalbant, o regiune joase intre dealuri, strabatuta de raurile taita si telita, ce se
varsa in lacul Babadag;
Podisul Babadag (alungit de la Dunare la Marea Neagra, cu altitudine maxima de 401m), in
centru, se intinde de la Dunare la lacul Razim;
Podisul Casimcei, desfasurat in jumatatea sudica si format din sisturi verzi (cu 325m altitudine
maxima), continuat cu prispa Hamangia. Calcarele jurasice intersectate de raul Casimcea au
generat un mic areal carstic (pesterile de la Gura Dobrogei si "cheia" Dobrogei). Podisul
Casimcei mai este considerat si o subdiviziune majora separata a Dobrogei, de acelasi rang cu
celelalte doua si denumit Dobrogea Centrala.
Podisul Dobrogei de Sud este mai jos (sub 200m), format din platouri intinse larg ondulate dupa
cutele calcarelor sarmatiene si inclina de la mare spre Dunare. Vaile au un pronuntat caracter endoreic.
Extremitatea sud-vestica, cu altitudini maxime de 204m, poarta denumirea generica de "Deliorman"
(continuandu-se in Bulgaria). Subdiviziunile sunt: zona litorala inalta, Podisul Medgidia (cu Valea
Carasu), Podisul Negru Voda si Podisul Oltinei.



Clima

Clima acestui podis este temperat-continentala de tranzitie. Totusi, altitudinea a impus etajarea
elementelor climatice, acestea incluzand etajului colinar jos, cu valori de temperatura cuprinse intre 10
si 9 C (mai crescute spre delta) si de precipitatii de cca 500 mm/an. Sectorul predominat de influenta
climatica este continental (de ariditate) cu frecventa crivatului, iarna. Inspre litoral se fac resimtite
influente pontice afectate de brizele marine. Cea mai mare parte a podisului se incadreaza in climat de
campie. Sectoarele nordic si nord-vestic, unde inaltimile depasesc 300m fac parte din topoclimatul
dealurilor joase.
Caracteristicile climatice sunt determinate de urmatorii factori:
- o cantitate mare de radiatie solara >125 kcal/cm
2
/an (maximum in iulie de 20 kcal/cm
2
) legata
si de o durata anuala de stralucire a Soarelui de 2200...2500 ore;
- deschidere larga spre nord, est si sud, care determina o frecventa mare a maselor de aer de pe
aceste directii;
- existenta bazinului Marii Negre catre care se concentreaza activitatea ciclonala, indeosebi a
celei din Marea Mediterana;
- existenta baltilor Dunarii si a Deltei Dunarii care determina modificari in regimul parametrilor
climatici si in cel al unor fenomene meteorologice;
- relieful sters, lipsit in mare masura de padure si prezenta unor interfluvii largi netede ce
favorizeaza accentuarea climatului continental.
Se pot deosebi trei unitati cu caracteristici climatice distincte:
Topoclimatul de dealuri joase. Cuprinde partea de nord-vest a podisului, cu inaltimile,
fragmentarea si gradul de impadurire cele mai ridicate. Aici se inregistreaza temperaturi medii de
10
0
C anual, - 2
0
C in ianuarie si 21
0
C in iulie, amplitudini termice ceva mai moderate, circa 90...100
zile cu inghet, o nebulozitate medie (5,1...5,4 zecimi) de care sunt legate circa 60...65 zile senine si
100 zile cu cer complet acoperit.
Anual cad, in medie, 550 mm de precipitatii din care aproape jumatate se inregistreaza vara sub
forma de averse; ninsoarea se produce in medie in 15 zile, iar stratul de zapada cu grosime
centimetrica se pastreaza in jur de 20 zile.

Topoclimatul de podis jos. Este caracteristic celei mai mari parti din regiune, unde inaltimile
sunt sub 200 m. Valorile medii termice indica o usoara crestere din Dobrogea Centrala spre cea Sudica
(anual, de la 10
0
la 11
0
C; in ianuarie, de la 2
0
la 1
0
C, in iulie de la 23
0
la 24
0
C. Aici se
inregistreaza peste 220 zile fara inghet si peste 40 de zile tropicale. Ca urmare a evapotranspiratiei
puternice (700 mm) si a precipitatiilor de numai 400...450 mm, deficitul de umiditate este foarte mare
(in jur de 300 mm).
Precipitatiile cad in circa 90 de zile si sunt distribuite neuniform in timpul anului. Aproape
60% din volumul lor se produce in sezonul cald (maximul in iunie); precipitatii insemnate cad si
toamna cand, in noiembrie, se produce adesea al doilea maxim. Ploile torentiale, care au frecventa
mare, sunt caracterizate prin cantitati insemnate de apa (maximum in 24 ore in nord-est a fost de 140
mm, iar in sud de 190 mm).

Topoclimatul litoralului. Cuprinde o fasie de 5...10 km latime unde se resimte influenta Marii
Negre. Desi media anuala a temperaturii este mai ridicata, 11,2
0
C, vara ele sunt mai scazute
(21,5
0
C.22,5
0
C) in raport cu interiorul podisului, iar iarna ceva mai ridicate + 0,5
0
C (Mangalia).
Amplitudinea termica absoluta oscileaza intre 60
0
C si 63
0
C, numarul de zile fara inghet este mai mare,
fenomenele de iarna sunt mult diminuate etc.




Hidrografia

Marginile vestice si nordice sunt marcate de prezenta Dunarii, din care la Cernavoda se
desprinde Canalul Dunare Marea Neagra, ce scurteaza distantele cu 400 km si permite accesul la apa
intr-o zona semiarida. Raurile dobrogene sunt afluenti ai unor lacuri litorale: Telita si Taita, Lacului
Babadag, Casimcea, Lacului Tasaul. Cele mai mari lacuri ale Romaniei au dispunere litorala si sunt de
tip laguna: L. Razim, L. Sinoe, L. Zmeica, L. Golovita. O alta laguna se afla la nord de
Constanta: L. Siutghiol. Limanurile fluvio maritime sunt: L. Babadag, L. Tasaul, L. Techirghiol,
L. Mangalia. Langa Dunare apar lacuri de lunca precum L. Oltina.

Vegetatia

Asociatiile vegetale apartin stepei si silvostepei, puternic transformata de culturile agricole. Spre
nordul regiunii silvostepa este inlocuita cu palcuri de padure de stejar. Padurea se regaseste in
suprafete mici din Muntii Macin, Dealurile Tulcei, podisurile Babadag si Casimcea precum si in sud-
vestul Dobrogei. In nord exista gorunul, teiul si carpenul, stejarul brumariu, frasinul. Silvostepa si
stepa ocupa cea mai mare parte din Podisul Dobrogei. Silvostepa cuprinde podisul Babadag, Dealurile
Tulcei si sudul podisurilor Niculitel si Casimcei, fiind alcatuita din stejarul brumariu, stejarul pufos,
artar si sibleacuri. Stepa ocupa cea mai mare parte a provinciei, desfasurandu-se larg in centru si est, la
altitudini mai mici de 100 m. Vegetatia tipica este, in prezent, pe areale mici intrucat cele mai multe
terenuri au fost luate in cultura. In componenta ei, speciilor pontice le revin 25%. Preponderent exista
asociatiile cu pir, colilie, pelin.

Fauna
Caracteristice stepei sunt rozatoarele precum soarecele de camp, harciogul, popandaul,
iepurele, pasarile precum ciocarlia, vrabia, dropia, mierla, potarnichea, soimul sorecar, reptilele,
insectele.

Solurile
Partea superficiala terestra se succede de la clasa molisolurilor cu tipul sol balan dobrogean,
la clasa argiluvilsolurilor cu tipurile cenusiu si brun roscat.

Resurse naturale
Acest podis detine numeroase roci folosite in industria materialelor de constructie: granite in
Muntii Macin si calcare in Podisul Dobrogei de Sud. O alta resursa importanta sunt solurile extrem de
fertile de tipul balane dobrogene ce au incurajat viticultura la Murfatlar, cultura cerealelor etc. Apele
Dunarii sunt utilizate larg: industrial (la atomocentrala de la Cernavoda), casnic (in marile orase
porturi), in navigatie (inclusiv Canalul Dunare - Marea Neagra) si in sistemul de irigatii. Fauna cu
interes cinegetic si peisagistic este o resursa naturala a acestei regiuni. De asemenea, resursele de
subsol sunt reprezentate de minereu de fier, minereu de cupru, sulfuri complexe, baritina, ape
sulfuroase, ape sulfate si namol terapeutic.

Industria:
Se distinge o gama variata de ramuri ale industriei, precum: i. Energetica, i. Petrol si gaze
(rafinaria de la Navodari, portul petrolier de la Midia, exploatarea titeiului), i. Metalurgica
(exploatarea fierului, piritei cuprifere), i. Constructiei de masini si prelucrarea metalului, i. Chimica, i.
prelucrarii celulozei si hartiei, exploatarea si prelucrarea materialelor de constructie, a lemnului, i.
textila, i. alimentara si agricultura, printre care ce le mai importante sunt cultivarea cerealelor si
viticultura.


Turismul:
Potentialul turistic al Dobrogei este foarte variat, principalul factor de atractie turistica il constituie
litoralul, cu largi posibilitati de practicare a curei heliomarine, de odihna si tratament (Techirghiol,
Mangalia).
Exista si alte obiective turistice, cum ar fi: moscheea Esmahan Sultan (cel mai vechi lacas
de cult musulman din Romania, ridicat in anul 1525), din Mangalia, statiunea Techirghiol, vestita
pentru centrele de sanatate si manastire Sf. Maria, orasul Constanta, important centru istoric si
cultural, cu obiective precum muzeul orasului si moscheea, mozaicul roman, Tropaeum Traiani de la
Adamclisi, vestigiile antice de la Histria, Callatis, Tomis, muntele de creta de la Basarabi, pesterile de
la Gura Dobrogei, manastirile (Cilic-Dere, Saon, Niculitel), centrele pescaresti (Ceamurlia, Jurilovca),
numeroase situri arheologice (Heracleea, Harsova etc.). De asemenea, la Babadag se afla dealul
Koyun Baba. Numele dealului Coiun Baba vine din limba turca si inseamna Tatal Oilor, nume strans
legat de legenda acestui deal care spune ca pe vremuri era un vulcan de apa fierbinte care ameninta sa
distruga orasul Babadag. Se spune ca un cioban pe nume Koyun Baba a astupat acest vulcan cu turma
sa de oi salvand orasul. Pe varful dealului se afla cel mai vechi mormant, musulman cel al lui Koyun
Baba. Dealul este impadurit si o zona a acestei paduri este rezervatie pentru ca aici se gaseste o planta,
sophora prodani, unica in Romania adusa aici de turci care o foloseau sa otraveasca varfurile sagetilor.
Pe langa deal se mai poate vizita mausoleul lui Sari Saltuk Dede construit in 1484 si Geamia Gazi Ali
Pasa, construita pe timpul sultanului Mehmet al III-lea, prin anii1610.